VALMIKI

RAMAYANA

CĂLĂTORIA LUI RAMA

TRADUCERE IN PROZĂ DIN LIMBA ENGLEZĂ DE

CRISTIAN – RADU STAICU

PREZENTAREA EDITIEI
Traducerea de faţă este făcută după versiuni în limba engleză a epopeei sanscrite în forma ei
electronică. Există două ediţii bilingve:1 – http://wwwvalmikiramayan.net -; o traducere însoţită
de textul original sanscrit şi adnotată ocazional, cuprinzând şase cărţi - corpusul sigur al epopeii.

2. Valmiki Ramayan - Translation= http:// valmiki.iitk.ac.in. textul este în devānāgarī şi - după

cum se afirmă în introducere - aparţine unei ediţii critice al tuturor celor şapte cărţi tradiţionale,
inclusiv Uttara Ramayana, adăugată târziu.

Trebuie spus fără echivoc: versiunile diferă uneori sensibil între ele - atât în sanscrită cât şi în
traducere. Textul 1 tinde să acorde credit versiunii mai populare, care a aglomerat un număr
aproape nesfârşit de variante ale aceloraşi versuri. Textul 2 este mai puţin contradictoriu şi mai
logic. Am încercat să găsesc un echilibru între cele două versiuni, ţinând seama de câteva
traduceri clasice. Pe cât a fost posibil am comparat ediţiile cu originalul sanscrit.

După câte cunosc, există în limba noastră doar o versiune prescurtată, din hindi, în BPT şi mai
multe fragmente – de obicei expresii celebre – traduse de George Coşbuc, Theofil Simenschy
precum şi de alţi indianişti renumiţi.

Versiunea de faţă doreşte să fie în primul rând un instrument de lucru util: fiecare kanda îşi are
fişierul propriu conţinând textul complet în proză; fişiere specializate: un studiu general şi câte
un comentariu asupra textului fiecărei cărţi; un indice final al personajelor, temelor frecvente şi
geografiei cvasi-mitice, structurat astfel: numele folosit în traducere, forma în transcriere corectă,
locurile în care apare, teme asociate, epitete. Fiecare distih/ vers este unic identificat prin 3
numere şi o literă: 1,1,1 înseamnă primul distih din primul cânt al primei cărţi; 1,1,1,a indică
primul vers din acelaşi distih, iar 1,1,1, b pe cel de al doilea. (Deşi sloka este teoretic un distih
pot fi până la patru linii în ea).

Totuşi, util nu ar trebui să însemne niciodată stil pedestru, greoi ori nepotrivit. Nu am avut
nicidecum intenţia să fac din epopeea călătoriei lui Rama prin India mitică o „excursie a lui
Rama din Ayodhya în Sri Lanka,cu popas inclus în Pădurea Dandaka”. Am folosit intenţionat
cuvinte din vechile cronici şi din basmele româneşti. Deşi există riscul să pară artificial, acest stil
este mai apropiat de realitatea indiană; sanskrita este ea însăşi o limbă creată, epurată, cultă,
standardizată.

De fapt, nu există decât două variante posibile de traducere: ad litteram, însoţind textul cu note la
fiecare rând şi o traducere literară, inteligibilă, cu un efort deosebit în a echivala sensul
originalului. Prima alternativă este justificată în cazul ediţiilor academice, dublând textul
original. A doua se adresează unui public interesat de marile creaţii ale umanităţii, având un
bagaj cultural suficient pentru a înţelege sensurile poemului.

Varianta traducerii literare impune imediat o a doua opţiune - în versuri sau în proză? Deşi ar fi
ideal să putem traduce vers la vers, se va observa că, pentru a putea menţine un bun nivel artistic,
în toate cazurile traducerile europene în versuri sunt de fapt fragmente alese din poemul indian.
Deoarece intenţia acestei traduceri - chiar în format electronic - este obţinerea unui text practic
complet în limba română, am ales proza, dar de câte ori a fost posibil am inclus proză poetică,
proză ritmată, versul alb. Nu am poetizat însă forţat şi cu orice preţ. În cazul eliminării unor
pasaje s-au explicat motivele.

Transcrierea numelor personajelor. Am avut de depăşit o dificultate specifică transcrierii

silabarului devânâgâri: cantitatea vocalelor şi particularităţile consoanelor – nazalizare,
palatalizare, pronunţare „cerebrală” etc. – care pe de o parte ar îngreuna textul până la
neînţelegere, dar pe de altă parte nu poate lipsi cu totul. Soluţia aleasă este, obligatoriu, una de
compromis: textul curent adeaptează pe cât posibil numele la grafia şi flexiunea noastră. În cazul
eroului principal ar fi absurd să persistăm să ortografiem Rāmā de-a lungul a 1000 de pagini,
când numele acestuia este destul de cunoscut cititorului. Practica nu este neobişnuită – să ne
aducem aminte că G. Murnu a folosit forma încetăţenită „Ulise” în Iliada. În măsura posibilului
am păstrat totuşi r vocalic (ŗ) şi n palatal (ñ). Forma autentică apare întotdeauna în la intrarea în
scenă a personajului şi în indexul final. Nu exclud posibilitatea unor neconcordanţe.

Textul tradiţional al Ramayanei are şapte părţi -kânda, divizate într-un număr de capitole - sarga,
acestea având între 8 şi 200 de distihuri - sloka. Pentru o mai uşoară înţelegere am numit śloka
distih, sarga – cânt, kânda – carte.

S-au transmis până astăzi într-o formă apropiată de original părţile 2 - 6. Partea întâi, deşi
puternic interpolată şi modificată în epoca ulterioară sub influenţa vişnuismului în ascensiune,
este necesară înţelegerii acţiunii şi a relaţiilor dintre personaje, astfel că nu putea lipsi din
traducere. În cazul celei de a şaptea situaţia este diferită: un text târziu, care alterează direcţia
firească a poemului, considerat unanim în prezent drept neautentic, nu a fost inclus în traducere;
am dat totuşi un rezumat.

Aşadar, ediţia de faţă cuprinde 6 fişiere individuale:

1. Bâla Kânda – Tinereţea lui Rama

2. Ayodhya Kânda – Ayodhya

3. Aranya Kânda – Cartea Pădurii

4. Kishkindha Kânda – Împărăţia maimuţelor

5. Sundara Kânda – Cartea Frumuseţii

6. Yuddha Kânda – Cartea Războiului.

Lectura Ramayanei este asemănătoare unui drum foarte lung. Am încercat să-i uşurez
dificultăţile, totuşi să nu uităm că avem în faţă un text trimilenar uneori laconic sau criptic,
alteori luxuriant ca jungla sau pădurea tropicală – epitetele revin, fraza se întoarce cu volute de
liană, apoi sare spre alt subiect. (Vezi această tehnică, numită prakrama bhanga dośa - a saltului
în expunere-, de pildă în distihul 1,1,10, unde în mijlocul unei lungi descrieri a înfăţişării lui
Rama se vorbeşte dintr-o dată despre arcul său teribil.) Un traducător nu poate niciodată înlocui
originalul cu tălmăcirea sa, dar, cu deosebit de multă străduinţă, poate deschide o fereastră spre
acesta. Priviţi prin ea.
BALA KANDA - TINEREŢEA LUI RAMA

CÂNTUL 1. INTRODUCERE - Înţeleptul Nārada – fiul minţii lui Brahma, aşadar de natură
divină - pogoară din cer la sihăstria lui Vālmīki şi îi vorbeşte acestuia despre cea mai virtuoasă
fiinţă din lume – Rāmā. Se schiţează planul întregii epopee.

CÂNTUL 2. Valmiki se îndreaptă spre râul Tamasa pentru baia rituală de la miezul zilei. E
fermecat de peisaj şi de păsări, însă una din acestea este ucisă de un vânător. Aceasta îi apare lui
Valmiki drept o faptă extrem de nedreaptă. Indignarea îl face să rostească primul vers făurit de
un om, nu de un zeu. Atât pasărea omorâtă cât şi distihul improvizat îl frământă întreaga zi. Până
la urmă Brahma i se înfăţişează şi îi arată că el l-a inspirat: totul are un rost, astfel va scrie
Valmiki povestea despre Rama pe care o auzise în linii mari de la Naradha, făgăduindu-i
inspiraţia pentru a duce poemul până la capăt. Poetul capătă încredere şi începe să compună
Ramayana.

CÂNTUL 3. Valmiki meditează adânc şi vede în faţa ochilor viaţa lui Rama, de la naştere până
la urcarea pe tron – o nouă variantă, cu alte detalii a cuprinsului poemului.

CÂNTUL 4. Valmiki compune marele poem, apoi îl trimite celor doi fii ai lui Rama intitulându-l
„poem despre Sitha”; tinerii îl recită în faţa sfinţilor sihaştrii şi pe străzile cetăţii, fiind aclamaţi
pentru aceasta. Tatăl lor este tulburat, dar insistă ca ei să îl cânte şi în faţa curţii. Rama însuşi îşi
găseşte împăcarea amintindu-şi de Sitha.

CÂNTURILE 5 ŞI 6. Descrierea capitalei Ayodhya, a oamenilor şi bogăţiilor ei în timpul

regelui Daşaratha.

CÂNTUL 7. Sunt înfăţişaţi sfetnicii împărăteşti.

CÂNTUL 8. Împăratul Daşaratha nu are urmaşi la tron, de aceea se hotărăşte să îndeplinească

ritualul numit "Sacrificiul calului" şi cere sfatul sfetnicilor şi brahmanilor.

CÂNTURILE 9. 10, 11. Sumantra îl sfătuieşte pe Daşaratha să încredinţeze îndeplinirea

sacrificiului înţeleptului Ŗşyaringa, deoarece prezenţa acestuia este de bun augur; de altfel el este
şi ginerele împăratului. După ce aude lunga poveste şi prevestirea care îl priveşte, Daşaratha
pleacă în regatul Anga de unde îl aduce pe marele înţelept.

CÂNTUL 12. Începe pregătirea "Sacrificiului calului" [ textul este aproape identic cu al
Cântului al 9-lea].

CÂNTUL13. Se construiesc reşedinţe pentru invitaţi şi sunt apoi poftiţi la ceremonii.

CÂNTUL 14. Este descris ritualul "aśva medha".

CÂNTUL 15. Daşartha începe un ritual care să îi asigure descendenţi. Zeii cereşti, adunaţi să
primească jertfele de la "aśvamedha", sunt tulburaţi de crimele lui Ravana şi cer intervenţia lui
Brahma. Vişnu hotărăşte să se reîncarneze ca om pentru a-l elimina pe Ravana.

CÂNTUL 16. În timpul jertfei Daşaratha primeşte un mesager divin care îi aduce fiertura
magică Payasam. Regele o împarte inegal între soţii: ½ Kausalya, 1/8 Kaikeyi, 3/8 Sumitra;
deoarece Sumitra a primit în două rânduri ¼ şi 1/8 din leac, ea va naşte gemeni.

CÂNTUL 17. Zeii şi eroii creează neamul vanara, având menirea să fie oaste de sprijin pentru
Vişnu, cel renăscut în Rama.

CÂNTUL 18. Regii invitaţi pleacă spre casă. După un an se nasc Rama şi fraţii lui, având
auspicii deosebit de favorabile. Atunci când Rama împlineşte şaisprezece ani soseşte la palat
înţeleptul Viśvamitra care cere ajutorul regelui.

CÂNTURILE 19, 20, 21. Împăratul, face o promisiune imprudentă, apoi refuză să-i îngăduie lui
Rama să-l însoţească pe Viśvamitra pentru a lupta cu demonii. După intervenţia lui Vasiştha,
Daşarata îşi respectă cuvântul.

CÂNTUL 22. Viśvamitra, Rama şi Lakşmana pornesc la drum sub bune auspicii.

CÂNTUL 23. Popas la o sihăstrie; povestea despre arderea zeului iubirii de către Şiva.

CÂNTUL 24. Pe malul celălalt al Gangelui, pătrund într-o pădure înfricoşătoare, iar Viśvamitra
îi vorbeşte lui Rama despre Tataka, învăţându-l cum să o distrugă.

CÂNTURILE 25 ŞI 26. Viśvamitra îl convinge pe Rama să-şi depăşească scrupulele care îl

împiedică să lupte cu o femeie. Tataka îi atacă şi după o luptă grea cei doi fraţi o înfrâng.
Satisfăcuţi, devata îl conving pe Viśvamitra să îi dăruiască lui Rama armele minunate de care s-a
dovedit a fi vrednic.

CANTURILE 27 SI 28. Sunt enumerate toate cele o sută de arme de apărare şi de atac pe care
Viśvamitra i le dăruieşte lui Rama.

CÂNTUL 29. Începe seria miturilor povestite de Viśvamitra celor doi prinţi. Vişnu şi Bali.

CÂNTUL 30. Lupta cu rakşasa. Maricha este aruncat în ocean, Subāhu este ucis.

CÂNTUL 31. După îndeplinirea ritualului, asceţii se îndreaptă spre Mithila, unde au fost chemaţi
de regele Janaka să participe la o sărbătoare consacrată arcului lui Śiva. Viśvamitra şi cei doi
prinţi îi însoţesc. Poposesc pe malul râului Śoņa. Viśvamitra începe să vorbească despre
strămoşii săi.

CÂNTURILE 32 ŞI 33. Legenda despre cele o sută de fiice ale regelui Kuśanaba.
CÂNTUL 34. Familia lui Viśvamitra.

CÂNTURILE 35 PÂNĂ LA 44. Coborârea din cer a râului Ganga. Sagara şi diverse alte
legende.

CÂNTUL 45. Devata şi asura obţin elixirul nemuririi din Oceanul de Lapte. Alte lucruri
minunate care iau naştere din oceanul magic.

CÂNTUL 46. Zeiţa Diti încearcă să obţină prin asceză un fiu care să o răzbune pe Indra. Nu
reuşeşte să respecte jurământul. Naşterea zeilor marut.[Nu s-a tradus].

CÂNTUL 47. Regatul Viśala.

CÂNTURILE 48 ŞI 49. Videha şi cetatea Mithila. Legenda despre Indra şi Ahalya [nu s-a
tradus].

CÂNTUL 50. Regele Janaka îi primeşte cu prietenie pe Viśvamitra şi fiii lui Daşaratha.

CÂNTUL 51. Înţeleptul Şatānanda începe să povestească despre Viśvamitra - din împărat
războinic acesta a reuşit să devină brahmarişi prin perfecţionare morală.

CÂNTURILE 52 - 56. Legenda vacii Kāmadhenu. Luptele dintre Viśvamitra şi Vasiştha.

CÂNTURILE 57 - 60. Regele Tŗśańku, un strămoş al lui Rama încearcă să ajungă viu în cerul
zeului Indra. Vasiştha îl dezaprobă, dar Viśvamitra îl ajută. Mânia lui Indra. Înţelegerea cu zeii.

CÂNTURILE 61 ŞI 62. Viśvamitra se străduieşte să devină brahmarişi. Legenda despre regele

Ambarīşa şi Śunaśśepha, nepotul de soră al lui Viśvamitra.

CÂNTURILE 63 ŞI 64. Apsarele Menaka şi Rambha îl ispitesc pe Viśvamitra, la porunca lui

Indra. Viśvamitra se îndrăgosteşte de Menaka, dar o respinge pe Rambha.

CÂNTUL 65. Asceza de mii de ani a lui Viśvamitra. Zeii îl recunosc drept brahmarişi.
Împăcarea cu Vasiştha. Se încheie povestirea-cadru a lui Şatānanda.

CÂNTURILE 66 ŞI 67. Regele Janaka vorbeşte despre arcul lui Śiva, despre prinţesa Sita fiica
sa şi promisiunea de a o da în căsătorie celui care ar putea mânui arcul. Rama îndoaie arcul atât
de puternic încât îl rupe - obţinând mâna prinţesei.

CÂNTUL 68. Regele Janaka trimite soli la Daşaratha pentru a obţine îngăduinţa acestuia şi
pentru a-l invita la nuntă. Daşaratha este foarte mulţumit.

CÂNTUL 69. Daşaratha şi ceilalţi doi fii, împreună cu rude, brahmani şi curteni, ajung la
Mithila.
CÂNTUL 70. Janaka îşi cheamă fratele, regele Kuśādhvaja, pentru a participa la ceremonia
peţitului. Vasiştha enumeră strămoşii lui Rama.

CÂNTUL 71. Janaka îşi arată şi el strămoşii.

CÂNTUL 72. Vasiştha şi Viśvamitra intervin astfel încât Lakşmana se însoară cu fiica mai mică
a regelui Janaka, iar Bharata şi Şatrugna cu fiicele lui Kuśādhvaja. Se stabileşte aceeaşi dată
pentru toate nunţile. Dărnicia regelui Daşaratha.

CÂNTUL 73. Soseşte Yudhājit, fratele reginei Kaikeyi, care vrea să-l ia cu sine pe Bharata.
Descrierea celor patru nunţi.

CÂNTURILE 74, 75 Şi 76. Dărnicia regelui Janaka. Daşaratha şi fiii săi pornesc spre Ayodhya.
Pe drum sunt opriţi de puterile magice ale lui Paraśurama, care îl provoacă pe Rama fiul lui
Daşaratha să întindă arcul lui Vişnu. Atunci când prinţul reuşeşte să facă acest lucru Paraśurama
recunoaşte ăn el un avatar al zeului. Rama distruge lumea cerească pe care o câştigase prin
asceză Paraśurama, acesta lăsându-i să plece mai departe.

CÂNTUL 77. Sosirea în Ayodhya. Primirea nurorilor de către soacre. Viaţa după căsătorie.
Plecarea lui Bharata şi Şatrugna cu Yudhājit. Dragostea dintre Rama şi Sita.



CARTEA A DOUA: AYODHYA

CÂNTUL 1. Virtuţile nenumărate ale lui Rama. Daşaratha, tatăl său, doreşte să-l încoroneze rege
şi caută sprijinul poporului.

CÂNTUL AL 2 – LEA. În faţa adunării de nobili, Daşaratha îşi arată dorinţa de a-l încorona pe
Rama, iar cei de faţă bucuroşi, recunoscând virtuţile şi calităţile prinţului; locuitorii ţării sunt
fericiţi cu alegerea făcută de bătrânul împărat şi repetă elogiile aduse lui Rama.

CÂNTUL AL 3-LEA. Se încep pregătirile pentru ceremonia încoronării; descrierea lor în

amănunt; Daşaratha îi dă lui Rama sfaturi pentru o bună guvernare

CÂNTUL AL 4-LEA. Daşaratha îl cheamă din nou la el pe Rama şi îl vesteşte că încoronarea va

avea loc a doua zi, deoarece este foarte neliniştit de visele rău-prevestitoare şi de semnele
apărute. Rama se duce apoi la mama sa, Kausalya, care îl binecuvântează.

CÂNTUL AL 5-LEA. Din porunca regelui,Vasishta se duce la Rama să-i reamintească acestuia
că trebuie să respecte postul împreună cu Sitha în acea noapte. Pe drumul de întoarcere
brahmanul vede cetatea în sărbătoare.
CÂNTUL AL 6-LEA. Sunt descrise ritualurile urmate de Rama şi de Sitha în aşteptarea
încoronării, bucuria mulţimii, sosirea oamenilor de pe întinsul împărăţiei, pentru a lua parte la
sărbătoarea împărătească.

CÂNTUL 7. Manthara este întristată de vestea încoronării lui Rama şi o înştiinţează pe Kaikeyi,
dar aceasta o răsplăteşte, deoarece îl iubeşte pe Rama ca pe fiul ei.

CÂNTUL 8. Deşi Kaikeyi îl laudă pe Rama, Manthara reuşeşte să-i otrăvească mintea cu vorbele
ei păcătoase.

CÂNTUL 9. Kaikeyi cade pradă spuselor Mantharei: urzesc împreună planul de a-l izgoni pe
Rama folosind dreptul îndeplinirii celor două dorinţe – promise reginei de către Daşaratha la ceas
de mare nevoie.

CÂNTUL 10. Regele Daşaratha vrea să-i anunţe vestea încoronarii lui Rama reginei Kaikeyi, pe
care o iubea cel mai mult şi o considera vrednică de onoarea de fi vestită cea dintâi, dar o află
tristă şi mânioasă. Încercând să afle motivul, craiul îi promite împlinirea oricărei dorinţe şi
răzbunarea oricărei jigniri.

CÂNTUL 11. Kaikeyi îi spune regelui ce doreşte.

CÂNTUL 12. Daşaratha îi arată reginei că greşeşte şi încearcă să îi schimbe gândurile, dar ea
rămâne neînduplecată.