Texte narative

Textul narativ- prezintă un șir de întâmplări la care participă personaje.

Specii narative/ epice:

- Basmul : „Povestea lui Harap-Alb” – Ion Creangă

- Nuvela: „Moara cu noroc” – Ioan Slavici
- Povestirea : „ Hanul Ancuței”- Mihail Sadoveanu
- Schița : „D-l Goe...” – I. L. Caragiale
- Romanul: „Ion” – Liviu Rebreanu

Elemente definitorii ale textului narativ:

1. Acțiune – momentele subiectului/ etapele acțiunii (Expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii,

punctul culminant,deznodământul)
2. Timpul și spațiul = cronotop
3. Personaje (construcția personajului/ modalități de caracterizare: directe: de către narator,
autocaracterizare, de către alte personaje; indirecte: fapte, comportament, limbaj, rel. Cu alte
personaje, mediu, statutul social, vârsta, numele etc. )
4. Naratorul –
a. Narator subiectiv - relatează la pers I.
A1. Narator- personaj
A2. Narator- martor
b. Naratorul obiectiv – relatează la pers. aIII-a/ narator omniscient
5. Perspectiva narativă / viziune/ punct de vedere / focalizare - se referă la cine, de pe ce poziție și
în ce fel percepe și interpretează faptele relatate.
Tipuri de perspectivă narativă/ viziune narativă:
I.
a. Perspectiva „din spate”/ „dindărăt” – naratorul cunoaște mai multe decât personajul
(narator omniscient)
b. Perspectiva „împreună cu” – naratorul cunoaște tot atâte lucruri cât personajul (narator-
personaj)
c. Pespectiva „din afară” – naratorul cunoaște mai puțin decât personajul. (de obicei, naratorul
–martor)
II.
a. Perspectivă narativă subiectivă – narațiune la pers. I
b. Perspectivă narativă obiectivă – narațiunea la pers. III.
 Nuvela și povestirea – privire generală

Povestire Nuvela Schița Romanul

Se pune accent pe fapte
interesante.
Povestirea trebuie să fie
credibilă.
Naratorul trebuie să își
„seducă” publicul.
Se prezintă experințe ale
trecutului.
Elemnete ale oralității prin
care se creează iluzia
interacțiunii verbale dintre
narator și ascultător, dintre
scriiot și cititor.
Povestirea –structura
narativă care suprinde în
esență toate cele specii
literare narative.
Importanța fluenței
narative prin diminuarea
pasajelor descriptive și
analitice.
Accentul se pune pe
personaj/ ce se întâmplă
cu protagonistul.
Nuvela -să fie verosimilă
-tinde spre obiectivitate,
spre o prezentare
impersonală
Se accentuează tehnicile Extinderea prezentării
de compoziție evenimentelor
-condensarea
evenimente
Conflict puternic reliefat, Conflict slab Amânare a rezolvării
urmărit cu minuțiozitate reprezentat
și prezentat în creștere
-rezolvare cât mai rapidă
a conflictului

Evoluția povestirii și a nuvelei în literatura română

1 Perioada pașoptistă și postpașoptistă

Scriitori Nuvele Povestiri

Vasile Alecsandri „Buchetiera de la Florența Istoria unui galbân și a unei
Mărgăritar” parale
Nicolae Filimon „ Mateo Ciprani” -
Costache Negruzzi „Alexandru Lăușneanul”, „Zoe”
Alexandru Odobescu „Mihnea Vodă cel Rău”, „Doamna
Chiajna”
B.P. Hasdeu „Micuța”
- Cultivă o nuvelă sentimentală, istorică și de observație
- În aceste scrieri se îmbină elemntele romantice cu cele realiste, și chiar cu cele clasice.

2. Marii clasici

Scriitori Nuvele Povestirea

 I.L. Caragiale Două loturi, O făclie de Paște, Cănuță om sucit
Kir Ianulea
M. Eminescu Sărmanul Dionis, Avatraiile
faronului Tla
Ioan Slavici Gura satului, Pădureanca,
Moara cu noroc, Popa Tanda
Ion Creangă Moș Nechifor Coțcariul

- Diversificare și șlefuire a prozei scurte

- Diversificare tematică și stilistic

Prozatorii interbelici și scriitorii postbelici