30.

STUDII DE CAZ
A. Managerul XXX a adoptat recent o decizie referitoare la consolidarea politicii de
marketing a companiei. Potrivit acestei decizii, compania urmează să facă o investiţie în
vederea achiziţionării unui lot de autoturisme utilitare pentru a asigura distribuţia produselor
sale către clienţi şi renunţarea la serviciile distribuitorilor externi. Lotul de autoturisme este
compus din 50 de maşini de dimensiuni diferite, la un cost de aproximativ 20.000 de
euro/buc.
Se cere:
• Indicaţi tipurile de audit intern aplicabile în cazul proiectului de investiţii iniţiat de
companie.
• Pentru fiecare tip de audit identificat, discutaţi obiectivele urmărite de auditorii interni
- audit de regularitate
- audit al performanţei;
1.Audit financiar
–examinarea credibilităţii sistemului contabil şi de informare financiară
2.Auditul de conformitate
–evaluarea calităţii şi gradului de adecvare a sistemelor interne instituite într-o organizaţie
pentru a se examina conformitatea acestora cu legile, regulamentele, politicile sau procedurile
aplicabile la un moment dat în timp.
3.Auditul operaţional
–evaluarea critică a calităţii şi a gradului de adecvare a sistemelor, metodelor, resurselor şi
procedurilor utilizate de organizaţie, a structurii organizaţionale comparativ cu
responsabilităţile alocate.
4.Auditul de management
–evaluarea calităţii actului managerial, a structurii acestuia şi a atitudinii managementului vis-
a-vis de riscuri şi control în contextul obiectivelor organizaţiei.
5.Auditul de eficacitate (VFM):
–examinarea eficienţei, eficacităţii şi economicităţii proceselor din cadrul organizaţiei
B. Imaginaţi-vă că sunteţi auditor intern într-o companie. Prima anuală pe care o primiţi este
de 10% din salariul dvs. , este remunerată sub forma unor acţiuni deţinute în capitalul
companiei respective.
Consideraţi că independenţa dvs. este pusă în pericol? Argumentaţi răspunsul.
C. Sunteţi auditor intern la compania XXX. Cu ocazia unei misiuni de revizuire aţi constatat
că directorul compartimentului de salarizare menţine în baza de date pentru statul de salarii
numele unor foşti angajaţi, care au plecat din companie. În ultimele 12 luni, în mod constant
directorul respectiv a efectuat plata salariilor aferente acestor persoane într-un cont bancar
personal.
Se cere:
• Descrieţi procedurile de control care ar permite diminuarea riscului de fraudă.
- identificarea şi evaluarea riscurilor activităţilor care se desfăşoară încadrul direcţiilor/
serviciului/ compartimentelor, ţinând contde relaţiilede colaborare şi de mediu;
- evaluarea riscurilor identificate ;
- controlul riscurilor astfel încât acestea să se încadreze în limitele toleranţei la risc;
- monitorizarea, revizuirea şi raportarea continuă a situaţiei riscurilor,beneficiindu-se de
experienţa acumulată, pentru a se obţine o asigurare rezonabilă cu privirela realizarea
obiectivelor .
• Indicaţi responsabilitatea dvs. privind raportarea în astfel de circumstanţe.
- Să furnizeze un cadru organizatoric care să permită ca activităţileviitoare să se
desfăşoare într-un mod controlat şi eficient;
- Să îmbunătăţească procesele de planificare şi luare a deciziilor printr-oînţelegere
comprehensivă a activităţilor, a punctelor slabe şia punctelortari.
D. Continental Hotel este o companie hotelieră de 5 stele , care oferă servicii de cazare
turiştilor, cât şi oamenilor de afaceri care vizitează oraşul unde este localizat hotelul.
Recentele modificări legislative impun realizarea şi publicarea unor rapoarte privind
performanţele înregistrate de companie. Anul trecut, hotelul tocmai a încheiat implementarea
unui proces de restructurare a companiei în baza recomandărilor primite de la un grup de
consultanţi externi pe probleme privind consolidarea guvernanţei corporatiste. Astfel, hotelul
dispune de un departament de audit intern, garnisit cu personalul adecvat care raportează
consiliului de administraţie şi se subordonează direct comitetului de audit, constituit din 5
membri neexecutivi ai consiliului de administraţie. Şeful departamentului de audit intern, a
decis cu consultarea comitetului de audit, ca începând de anul acesta, auditul intern să-şi
schimbe strategia, urmând să adopte strategia bazată pe riscuri. Dvs. sunteţi auditor intern al
acestui departament şi aţi fost desemnat, împreună cu alţi 6 colegi, să formulaţi planul de
audit, bazat pe riscuri, pentru anul acesta. Hotelul nu dispune de un departament în
managementul riscurilor.
Se cere:
• Indicaţi activităţile ce vor fi necesare să le întreprindeţi pentru a îndeplini sarcina atribuită.
-Abordarea planificării auditului pe baza proceselor este bună pentru că ne spune ce se
întâmplă de la începutul până la sfârşitul respectivului proces. Aceasta implică IT, resurse
umane,financiar-contabile, achiziţii, vânzări şi în consecinţă, presupune utilizarea unui timp
mai mare, deci sunt audituri complexe.
-Practicienii recomandă auditorilor să consulte şi oamenii din organizaţii care au o viziune
globală asupra activităţilor şi pot sesiza riscuri, care altfel ar scăpa,ţinând cont că ei sunt acolo
jos, pe teren, implicaţi, iar noi şi chiar managerii suntem mai mult la birou. Odată stabilite
riscurile se procedează la ierarhizarea lor pe nevoile de sarcini şi pentru aceasta se
pleacă de la obiectivele entităţii, la ţintele ce trebuie atinse.
-Dacă volumul activităţilor auditabile pentru un an este foarte mare căutăm să vedem
cât putem păstra în plan pentru auditarea în acel an, având în vedere şi informaţiile de care
avem nevoie şi modul cum le putem procura. În acest caz, se impune să constituim o nouă
listă cu activităţile auditabile în funcţie de informaţiile disponibile şi de cei mai buni
indicatori pe domenii de activitate.
-La planificarea activităţilor auditabile în anul viitor trebuie să acordăm prioritate activităţilor
cu valoare adăugată mare, ale căror rezultate vor fi relevante pentru cei auditaţi,
deoarece aceasta creează un impact favorabil auditorilor interni.
-Planurile anuale de audit intern trebuie să fie adaptate în cursul exerciţiului ori de câte ori se
modifică geografia riscurilor din cadrul entităţi işi, de asemenea, trebuie să aibă o
rezervă pentru evenimente deosebite sau neprevăzute (concedii medicale ale auditorului
intern, spre exemplu, în medie, 5 zile/an)şi timp pentru acordarea de consultant
managementului.
-Un plan de audit intern bun este acel plan care a fost testat în situaţii critice, când intervine o
criză, deoarece în situaţii normale totul decurge bine.Spre exemplu, ne aflăm în ultima zi de
elaborare şi aprobare al planului şi proiectul planului de audit intern nu este gata, iar şeful
structurii de audit intern sau cel care îl întocmeşte lipsesc din entitate şi întrebarea
firească este:Există o procedură pentru asemenea situaţii, sau trebuie să discutăm cu oamenii
şi să vedem ce se întâmplă?Evident se va elabora o procedură şi pentru această situaţie
specială.
-În activitatea de planificare tot ce uităm nu se mai poate prinde şi rămâne pentru o perioadă
ulterioară, în cadrul celor trei ani stabiliţi prin lege.
-Planificarea activităţii de audit intern trebuie să aibă în vedere şi zilele de pregătire
profesională ale auditului stabilite, conform legii,şi zilele de concediu de odihnă. Apoi, în
afara obiectivelor obligatorii se stabileşte bugetul de timp al auditorilor şi bugetul financiar
aferent activităţilor planificate.
• Precizaţi care sunt informaţiile cheie care v-ar permite elaborarea registrului riscurilor.
Derularea unei misiunide audit în faza de elaborare a programului de audit,şi
presupunparcurgerea următoarelor etape:
a) Identificarea activităţilor auditabile;
b) Identificarea riscurilorinerente asociate activităţilor;
c) Stabilirea factorilor de analizăa riscurilorşi nivelelor de apreciere a acestora;
d) Stabilirea nivelului riscului pe criteriile de apreciere;
e) Determinarea punctajului total al riscului;
f) Clasarea activităţilor pe baza analizei riscurilor;
g) Ierarhizarea activităţilor care urmeazăa fi auditate;
h) Elaborarea tematicii în detaliu a activităţilor auditabile;
i) Elaborarea planului de audit intern anual.
E. Sunt auditor intern la o companie multinaţională, iar prietenul dvs. s-a angajat ca auditor la
o altă companie. Într-o seară primiţi următorul e-mail de la prietenul dvs.:
„sunt implicat într-o misiune de audit intern şi am descoperit că un angajat al
departamentului ale cărui activităţi le auditez , are împreună cu soţia sa o firmă şi asigură
(în taină) servicii de catering companiei noastre. El spune că nu a furnizat astfel de servicii
decât în două ocazii. Codul etic al companiei nu are nici o prevedere referitoare la astfel de
situaţii, iar eu am sentimentul că este o chestiune legată de etică, dar nu ştiu cum să descriu
situaţia într-o manieră clară. Mă poţi ajuta?”
Se cere:
• Există un fundament etic al problemei expuse. Argumentaţi.
- Managementul de zi cu zi – functionarii
- Detinerea si beneficiile pe termen lung – actionarii
- Supraveghează managementul
- Promovează beneficii pentru actionari
• Care ar fi riscurile pe care le-aţi sugera ca prietenul dvs. să le ia în considera vis a vis de
cele menţionate de acesta?
Îndeplinirea obiectivelor strategice ale organizaţiei;
- Fiabilitatea şi integritatea informaţiilor financiare şi operaţionale;
- Eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor şi programelor;
 -Protejarea activelor; şi
- Conformitatea cu legi, regulamente, politici, proceduri şi contracte.
• Ce acţiuni ar trebui să întreprindă prietenul dvs. pentru a verifica dacă riscurile respective
identificate de dvs. sunt controlate de companie?
-Indrumarea strategica a Companiei
-Monitorizarea eficienta a managementului
-Responsabilitatea fata de companie 
-Responsabilitatea fata de actionari
35.Caracteristici ale raportului de audit.
Raportul de audit intern se întocmește pe baza proiectului de Raport de audit intern și trebuie
să includă eventualele modificări discutate și convenite în cadru Reuniunii de conciliere.
Dacă, în cadrul Ședinței de conciliere, constatările și recomandările echipei de auditori interni
au rămas definitive, fiind acceptate de cei auditați, dar și datorită faptului că aceștia au
prezentat Planul de acțiune și Calendarul de implementare al recomandărilor, care au fost
discutat și agreat de echipa de auditori interni, proiectul Raportului de audit intern devine
Raport de audit intern final.
Raportul de audit intern va fi însoțit de Sinteza constatărilor și recomandărilor, care se
recomandă să cuprindă 3-7 pagini, în funcție de volumul acestuia. Șeful structurii de audit
intern trebuie să informeze organul ierarhic imediat superior și/sau UCAAPI despre
recomandările care nu au fost avizate de conducătorul entității publice. Această informare va
fi însoțită de documentația de susținere. Rolul auditorilor interni în această procedură este
acela de asigurare a prezentării la un nivel înalt a constatărilor, concluziilor și recomandărilor,
și respectiv a corectitudinii și completitudinii informațiilor conținute. De asemenea, auditorii
interni întocmesc și prezintă lista nivelurilor de managment care vor beneficia de difuzarea
Raportului de audit intern.
36.Tipuri de frauda.
Prin intermediul OUG nr. 66/2011 sunt identificate trei tipuri de fraudă:
 manipularea intenţionată a declaraţiilor financiare (cum ar fi, de exemplu,
raportarea incorectă a veniturilor);
 orice tip de deturnare de bunuri tangibile sau intangibile (rambursări frauduloase de
cheltuieli);
 corupţie (de exemplu, mită, manipularea procedurilor de cerere de oferte,
nedeclararea conflictelor de interese, deturnare de fonduri).
37.Tehnici folosite de management pentru ocolirea controalelor interne asupra functiei
de raportare financiara.
După trecerea crizei economice, auditorii au fost utilizaţi în continuare, deoarece dobândiseră
cunoştinţele necesare şi foloseau tehnici şi instrumente specifice domeniului financiar-
contabil. În timp, ei au lărgit mereu domeniul de aplicare a auditului şi i-au modificat
obiectivele, ajungându-se la ideea necesităţii existenţei unei funcţii a activităţii de audit intern
în interiorul organizaţiilor.
38.Fraudele care reprezinta interes pentru auditorul intern.

39.Factori de care depinde realizarea unei fraude.

 40.Factori care depind de capacitatea auditorului de a identifica o frauda.
În cadrul misiunilor sale de audit, responsabilităţile auditorului intern în ceea ce priveşte
detectarea fraudelor sunt următoarele:
-să deţină cunoştinţe suficiente referitoare la fraudă pentru a putea detecta eventualele
elemente care indică faptul că o fraudă ar fi putut fi comisă.
- să fie vigilent la situaţiile în care sistemele de control intern prezintă insuficienţe.
- să evalueze indiciile unei fraude şi să decidă dacă sunt necesare alte măsuri sau dacă
trebuie să se recomande o anchetă;
-să înştiinţeze autorităţile competente din cadrul entităţii, dacă auditorii interni consideră că
prezumţiile de fraudă sunt suficiente pentru a recomanda o anchetă.
- auditorii interni nu sunt obligaţi să deţină cunoştinţe echivalente celor pe care le posedă un
specialist în detectarea şi investigarea fraudelor.
41.Fraudele in beneficiul organizatiei.
-vânzarea sau cesionarea de bunuri fictive sau care nu aparţin entităţii;
-plăţile neregulamentare cum ar fi finanţări politice ilegale ale , mită şi „mici atenţii” către
reprezentanţi ai guvernului şi intermediarii acestora, către clienţi sau furnizori;
-declararea sau valorificarea incorectă a tranzacţiilor, a elementelor activelor şi pasivelor sau
veniturilor, cu intenţia de a înşela;
-stabilirea incorectă a preţului intern de cesionare (de exemplu evaluarea bunurilor
schimbate între entităţi ale aceluiaşi grup) cu intenţia de a îmbunătăţi fictiv rezultatele
exploatării uneia dintre societăţile unui grup în detrimentul alteia;
-tranzacţiile neregulamentare şi deliberate între două părţi ale aceluiaşi grup, cu intenţia de a
înşela, în cadrul cărora o parte obţine un beneficiu care nu ar putea fi obţinut în condiţiile
normale ale pieţei;
-omiterea intenţionată a înregistrărilor contabile sau a comunicării informaţiilor
semnificative pentru a crea o imagine înşelătoare asupra situaţiei financiare a entităţii;
-activităţile comerciale interzise de legile, regulile, regulamentele sau contractele în vigoare;
-fraudele fiscale.
42.Frauda in detrimentul unei organizatii.
-acceptarea mitei sau a „micilor atenţii”
-deturnarea, în beneficiul unui angajat sau a unui terţ, a unei operaţiuni profitabile care în
condiţii normale ar genera beneficii entităţii;
-deturnarea de fonduri sau de bunuri şi falsificarea registrelor contabile pentru disimula
acţiunea, astfel încât detectarea să fie dificilă;
-omiterea intenţionată sau interpretarea înşelătoare a evenimentelor sau a datelor;
-facturarea serviciilor sau a bunurilor care nu au fost furnizate entităţii.
43.Procedura de audit intern utilizata in cazul in care sunt depistate beneficiile unei
fraude.

44.Responsabilitatea auditorilor interni privind prevenirea si investigarea unei fraude.

Prevenirea fraudei a devenit un subiect în sine. Cadrul juridic 2014-2020 cere ca statele
membre să facă un nou pas în ceea ce privește prevenirea fraudei. Măsurile antifraudă pentru
programele operaționale ale ESIF sunt acoperite de RDC, care prevede că autoritățile de
management trebuie să instituie măsuri antifraudă eficace și proporționale, în funcție de o
evaluare a riscului de fraudă. Reglementările includ obligația ca autoritățile de audit să
furnizeze o evaluare privind funcționarea sistemelor de gestionare și control din cadrul
programelor operaționale, inclusiv o evaluare a măsurilor antifraudă instituite.
Conform ISSAI 1240 și ISA 240:
-responsabilitatea pentru prevenirea și detectarea fraudelor revine celor însărcinați cu
guvernanța, precum și conducerii organizației;
-auditorii ar trebui să evalueze riscul ca denaturările din situațiile financiare să fi apărut în
urma fraudei
-auditorii ar trebui să raporteze cazurile de fraudă suspectată celor însărcinați cu guvernanța și
conducerii, precum și autorităților de reglementare și de aplicare a legii.
45.Avantajele si dezavantajele externalizarii auditului intern.
Avantaje:
*Calitatea funcţiei de audit intern este probabil mai bună în cazul în care o societate
apelează la o societate de audit care prestează servicii de audit intern decât dacă ar avea unul
sau doi salariaţi care ar presta astfel de servicii.
*În cazul societăţilor mici şi mijlocii, unde poate un auditor cu normă întreagă nu şi-ar
justifica salariul, poate fi mai ieftin să se apeleze la externalizare deoarece se pot înregistra
economii de costuri.
* Independenţa şi obiectivitatea mai crescute
* Acces mai facil la resurse de calitate
* Acces la resurse diverse
* Se degrevează resursele interne care altfel ar fi utilizate măcar parţial şi în funcţia de audit
* Controlul auditorilor interni
* Timp versus beneficii: Uneori este mai rapid să apelezi la o firmă de audit care poate
începe imediat activitatea decât să pui bazele unei structuri de audit intern în cadrul
organizaţiei.
Dezavantaje:
* În cazul societăţilor mari, raportul cost – beneficii poate fi în favoarea internalizării
funcţiei de audit intern.
* Nimeni nu ar putea cunoaşte mai bine o societate (în special una complexă) decât
salariaţii săi
* Poate fi dificil să se găsească o societate cu resurse suficiente şi adecvate, mai ales în
cazul societăţilor mari şi complexe.
* Este mai uşor de controlat o funcţie atunci când este internalizată decât atunci când
este externalizată (în special când este vorba de calitatea serviciilor respective).
* Disponibilitatea auditorului intern în cazul serviciilor externalizate este mai mică decât în
cazul celui angajat
* Orice fluctuaţie de personal al firmei de audit care prestează servicii de audit intern
înseamnă pentru organizaţie o perioadă de discontinuitate în care noii salariaţi vor trebui să
adune informaţii despre activitate, despre procesele societăţii etc
* Auditorul intern, în cazul serviciilor externalizate, poate găsi mai dificilă o colaborare şi o
comunicare cu salariaţii societăţii, lovindu-se de reticenţa acestora deoarece nu este la rândul
său salariat.

46.Instrumente utilizate in activitatea de audit intern.

*Sondajele statistice : Sondajul statistic este o metoda care ne permite: să pornim de la un
eşantion, eşantionul să fie ales în mod aleatoriu, eşantionul să fie ales dintr-o populaţie de
referinţă, să generalizăm la intreaga populaţie observaţiile referitoare la eşantion.
*Interviurile : este un instrument pe care auditorul intern îl utilizează frecvent, dar o misiune
de audit care nu ar fi efectuată decât cu ajutorul interviurilor nu ar putea fi considerată o
misiune de audit intern.
*Instrumentele informatice: sunt tot mai numeroase şi sunt cu atat mai greu de inventariat cu
cat majoritatea serviciilor de audit intern prefera sa işi creeze propriile lor instrumente decat
sa preia programe informatice putin adaptate funcţiei.
*Verificări şi comparări diverse : Acestea nu sunt nişte instrumente propriu-zise, ci mai
degraba procedee, utilizate de auditor în munca de teren.
*Observarea fizică: Auditorul intern merge pe teren şi practica observarea fizică.
*Naraţiunea : Exista două tipuri de naraţiune, ambele utilizate în auditul intern: naraţiunea
facută de auditat şi naraţiunea făcută de auditor. Prima este orala, a doua este scrisă.
*Organigrama funcţională : Organigrama ierarhica, dispozitiv esential al Controlului Intern,
este concepută şi aplicată de entitate şi este un document important pentru auditor.
Organigrama funcţională, va fi realizată de auditor, daca acesta considera ca îi este necesară
pentru a obţine o imagine mai clara asupra structurii organizaţiei.
*Grila de analiză a sarcinilor : Grila de analiza a sarcinilor face legatura între organigrama
functionala şi organigrama ierarhica şi justifica analizele postului.
*Pista de audit : A fost la origine - şi mai este inca - un instrument de control contabil.
Auditorii interni, urmand exemplul anglo-saxonilor, au utilizat aceeaşi noţiune pentru a
denumi un mijloc de investigare generala.
*Utilizarea instrumentelor : Pentru utilizarea cu maximum de eficacitate a instrumentelor de
cercetare auditorul trebuie să ştie să comunice şi să fie curios.
47.Etapele derularii unei misiuni de audit intern si procedurile.
Derularea misiunilor de audit intern implică parcurgearea etapelor, procedurilor și elaborarea
documentelor specifice acestora, astfel:
I. Pregătirea misiunii de audit intern;
II. Intervenția la fața locului sau munca pe teren;
III. Raportul de audit intern;
IV. Urmărirea recomandărilor.
În cadrul Etapei de pregătire a misiunii de audit intern, conform cadrului normativ, se vor
parcurge următoarele proceduri:
1. Iniţierea auditului
2. Colectarea şi prelucrarea informaţiilor
3. Identificarea şi analiza riscurilor
4. Elaborarea programului de audit
5. Şedinţa de deschidere
Etapa Intervenției la fața locului sau munca pe teren constă în colectarea documentelor,
analiza și evaluarea activității și cuprinde următoarele proceduri:
1. Colectarea dovezilor
2. Constatarea și raportarea iregularităților
3. Revizuirea documentelor de lucru
4. Ședința de închidere
Etapa constă în elaborarea și difizarea Raportului de audit intern și se realizează prin
parcurgerea următoarelor proceduri:
1. Elaborarea proiectului de Raport de audit intern;
2. Transmiterea proiectului de Raport de audit intern;
3. Reuniunea de conciliere;
4. Întocmirea Raportului de audit intern final;
5. Difuzarea Raportului de audit intern.
Obiectivul Urmaririi recomandarilor este asigurarea că recomandările din Raportul de audit
intern sunt aplicabile întocmai la termenele stabilite și în mod eficace, iar conducerea a
evaluat riscul de neaplicare a acestor recomandări.
48.Ce presupune colectarea si prelucrarea informatiilor?
Procedura de colectare și pelucrare a informațiilor reprezintă faza de prelucrare a
documentelor necesare, de culegere a informațiilor și prelucrarea acestora pentru identificarea
informațiilor fiabile, pertinente și utile în vederea realizarii analizei riscurilor. Aceasta
procedura contribuie in mod substanțial la cunosterea domeniului auditabil si îl ajută pe
auditor să se familiarizeze cu entitatea/structura auditată.
Colectarea informațiilor -În cadrul acestei proceduri, auditorii interni solicită și colectează
informațiile cu caracter general despre entitatea auditată, informații care trebuie să se refere la
activitățile ce vor fi examinate și includ:
- obiective, scopuri;
- planuri, practici, proceduri, legi, norme de reglementare;
- informații organizaționale cu privire la: numărul și numele angajaților, fișele posturilor,
schimbări recente în cadrul entității auditate inclusiv în cadrul sistemului;
- informații financiare cu privire la activitatea ce va fi examinată;
- rezultatele unor misiuni de audit intern sau rezultatele controalelor efectuate de organe de
control din afara entității;
- dosare de corespondență.
Prelucrarea informațiilor- În acestă etapă auditorii internii realizează Studiul preliminar
pentru prelucrarea de informații, fară o verificare detaliată a activităților ce urmează a fi
audiate, ceea de include:
- studiul documentelor obținute cu ocazia deplasărilor pentru obținerea unei priviri de
ansamblu asupra operațiilor auditabile și pentru stabilirea modului în care este organizat
auditatul;
- stadiul realizării procedurilor operaționale de lucru;
- schițarea de note descriptive ale proceselor care se derulează în cadrul entității auditate pe
baza informațiilor obtinute;
- analiza procedurilor analitice pentru o mai buna înțelegere a operațiunilor, avertizarea
despre potențialele zone cu probleme specifice;
- întocmirea de chestionare de control intern- CCI – care conțin întrebări despre diferitele
obiective și componente ale sistemului de control intern;
- testarea limitată a sistemului pentru a se obține o întelegere inițială, generală a gradului de
eficiență în operarea sistemelor și funcționarea constrolului intern.
49.Cand se intocmeste FIAP-ul si ce cuprinde acesta?
În continuarea se prezintă o metodologie de abordarea a elaborării FIAP-urilor, respectiv a
modului de constituire a echipelor auditori-auditați, precum derularea intervenției pe teren, de
întocmire și semnare a acestora.
În cadrul Ședinței de deschidere se stabilesc persoanele din cadrul compartimentelor auditate
care vor participa împreună cu echipa de auditori interni la efectuarea testărilor și colectarea
probelor de audit.
 În aceste condiții, auditorii interni conturează problemele pe care le constată și intenționează
să le analizeze, le aduce la cunostința reprezentaților celor auditați și le solicită explicații.
Problemele care conduc la elaborarea FIAP-urilor se discută și cu supervizorul pentru a se
asigura de corectitudinea modului cum văd ei problema sau constatarea în cauză. După
întocmirea FIAP-urilor și obținerea avizului supervizorului, auditorul intern discută FIAP-ul
cu cei auditați.
FIAP-urile se semnează de persoanele care au fost desemnate pentru colectarea dovezilor și
efectuarea testărilor din partea entității la Ședința de deschidere, nominalizate la Minuta
ședinței de deschidere.
50.Metodologia de derulare a misiunilor de audit intern.
Derularea misiunilor de audit intern implică parcurgearea etapelor, procedurilor și elaborarea
documentelor specifice acestora, astfel:
I. Pregătirea misiunii de audit intern;
II. Intervenția la fața locului sau munca pe teren;
III. Raportul de audit intern;
IV. Urmărirea recomandărilor.
I.În cadrul Etapei de pregătire a misiunii de audit intern, conform cadrului normativ, se vor
parcurge următoarele proceduri:
1. Iniţierea auditului
2. Colectarea şi prelucrarea informaţiilor
3. Identificarea şi analiza riscurilor
4. Elaborarea programului de audit
5. Şedinţa de deschidere
II.Etapa Intervenției la fața locului sau munca pe teren constă în colectarea documentelor,
analiza și evaluarea activității și cuprinde următoarele proceduri:
1. Colectarea dovezilor
2. Constatarea și raportarea iregularităților
3. Revizuirea documentelor de lucru
4. Ședința de închidere
III.Etapa constă în elaborarea și difizarea Raportului de audit intern și se realizează prin
parcurgerea următoarelor proceduri:
1. Elaborarea proiectului de Raport de audit intern;
2. Transmiterea proiectului de Raport de audit intern;
3. Reuniunea de conciliere;
4. Întocmirea Raportului de audit intern final;
5. Difuzarea Raportului de audit intern.
IV.Obiectivul Urmaririi recomandarilor este asigurarea că recomandările din Raportul de
audit intern sunt aplicabile întocmai la termenele stabilite și în mod eficace, iar conducerea a
evaluat riscul de neaplicare a acestor recomandări.
V. SUPERVIZAREA Derularea misiunii de audit intern este supervizată pe tot parcursul
desfășurării ei de către șeful structurii de audit intern în calitate de SUPERVIZOR. Dacă șeful
structurii de audit intern este implicat în misiunea de audit supervizarea este asigurată de
auditorul intern cu cea mai mare experiență desemnat de acesta. Supervizarea reprezintă
activitatea de îndrumare, consiliere, supraveghere, și verificare efectuată de către supervizor
asupra activității echipei de audit și se realizează pe tot parcursul derulării misiunii de audit
intern prin semnarea documentelor întocmite. Scopul supervizării este de a da asigurări că
obiectele misiunii de audit intern au fost atinse la timp și în condiții de calitate.
VI. PROGRAMUL DE ASIGURARE ȘI ÎMBUNĂTĂȚIRE A CALITĂȚII
Șeful compartimentului de audit intern trebuie să elaboreze Programul de asigurare și
îmbunătățire al calității sub toate aspectele activității de audit, pentru auditorii interni prin
respectarea normelor metodologice generale și specifice, a Codului etic al profesiei, a
Standardelor de audit intern și a bunei practici internaționale în domeniu. Programul de
asigurare și îmbunătățire a calității realizează o evaluare prin adoptarea unui proces
permanent de supraveghere a calității activităților desfășurate și a eficacității globale.
Activitatea de evaluare a funcției de audit intern se realizează sistematic și periodic prin
evaluări externe.