S4-Fundamentele psihopedagogiei speciale

Nume DIMA MARIANA

Filială PITESTI

Data 02.12.2020

DICTIONAR DE TERMENI PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA

1.DEFICIENTA Pierderea, anomalia,perturbarea cu caracter definitiv sau temporar

a unei structuri fiziologice, anatomice sau psihologice;desemneaza o stare
patologica, functionala, stabila sau de lunga durata, evidentiata prin metode si
mijloace clinice sau paraclinice (explorari functionale sau alte evaluari folosite de
serviciile medicale), ireversibila sub actiunea terapeutica si care afecteaza
capacitatea de munca, deregland procesul de adaptare si integrare la locul de munca sau
in comunitate a persoanei in cauza.

Sursa:Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

DEFICIENTA = consta intr-o anumita pierdere din punct de vedere

structural(anatomic) sau functional (fiziologic, psihic), cu referire la anumite parti,
sisteme sau subsisteme/ organe ale organismului uman care, in aceste conditii, nu
mai functioneaza la parametri obisnuiti, constatati la celelalte persoane, de o
maniera cronica si constanta.
Sursa: 'Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor'- O.M.S.-1980    

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

2,HANDICAP = Dezavantaj social, rezultat dintr-o deficienta sau incapacitate, care

limiteaza sau impiedica indeplinirea unui rol intr-un context social, cultural, in
functie de varsta, sexul sau profesia persoanei respective; altfel spus, handicapul
este o functie a relatiei dintre persoanele cu incapacitate si mediul lor de viata,
fiind evidentiat atunci cand aceste persoane intalnesc bariere culturale, fizice sau
sociale, impiedicandu-le accesul la diferite activitati sau servicii sociale care sunt
disponibile in conditii normale celorlalte persoane din jurul lor.

Sursa:Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005

1
HANDICAPUL=poate fi in principiu, definit ca un dezavantaj, o stare de
inferioritate, in mod evident in plan social, a unor indivizi, stare
rezultand, de regula, dintr-o disabilitate accentuata, la randul ei,
originata intr-o deficienta semnificativa, ceea ce limiteaza sau blocheaza
chiar indeplinirea de catre persoanele respective a rolurilor si statuturilor
socio- profesionale cuvenite in raport cu varsta, sexul, educatia, profesia,
etc.
3.DISABILITATEA/ DISFUNCTIA (INCAPACITATEA) = reprezinta orice restrangere,
diminuare sau chiar o lipsa a unor abilitati, capacitati actionale pe care ceilalti
oameni le detin, prezinta, fara probleme in mod curent.        

Sursa: 'Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor'- O.M.S.-1980

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991

DIZABILITATE=Termen generic pentru deficiente, limitari de activitate si restrictii

de participare, releva aspectul negativ al interactiunii individ - context

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005


HIPERACUZIE,
acuitate auditiv
superioar, ieit din
comun; subiectul
2
înregistreaz cele mai
slabe sunete. Opus
hipoacuziei.
HIPOACUZIE,
diminuare a
capacitii auditive.
Termenul este
întrucîtva
ambiguu, deoarece
desemneaz toate

3
formele de scdere a
auzului, atît a celor
uoare, discrete, cît i
a celor severe. în
general, noiunea este
folosit în cazurile
acelor subieci care
aud greu, care au auzul
tulburat, dar care pot
distinge sunetele

4
suficient s
îneleag cuvîntul
rostit. H. copilului
poale influena
negativ însuirea
i folosirea corect a
limbajului, iar mai
tîrziu ²colaritatea

HIPERACUZIE,
acuitate auditiv
5
superioar, ieit
din comun; subiectul
înregistreaz cele mai
slabe sunete. Opus
hipoacuziei.
HIPOACUZIE,
diminuare a
capacitii auditive.
Termenul este
întrucîtva

6
ambiguu, deoarece
desemneaz toate
formele de scdere a
auzului, atît a celor
uoare, discrete, cît i
a celor severe. în
general, noiunea este
folosit în cazurile
acelor subieci care
aud greu, care au auzul

7
tulburat, dar care pot
distinge sunetele
suficient s
îneleag cuvîntul
rostit. H. copilului
poale influena
negativ însuirea
i folosirea corect a
limbajului, iar mai
tîrziu ²colaritatea
4.HIPOACUZIE = Scaderea acuitatii auditive. Sin. surditate partiala. V. Cofoza
diminuare a capacității auditive care influențează negativ însușirea și folosirea
corectă a limbajului.
Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES,

8
 Bucuresti,1997

hipoacuzie s.f. - hipoestezia auzului (<fr. hypoacousie)

Sursa: DEX

5.Inerţia oligofrenică sau patologică. -fenomen de distorsionare a dinamicii,

fenomen concretizat în rigiditatea reacţiilor adaptative şi comportamentale, în
insuficienta adecvare a acestor reacţii la schimbările permanente ce se produc în
mediul înconjurător.

Inerţia oligofrenică este un fenomen patologic, ce se concretizează într-o puternică

lipsă de mobilitate a reacţiilor, cu consecinţe negative pentru procesul de adaptare
la condiţiile variate ale mediului înconjurător. Astfel, deficienţii mintal manifestă,
adesea, încetineală în gândire şi în activitate, apatie în stările afective şi în
comportament, reacţii întârziate şi insuficient adaptate (diferenţiate) la stimuli
recepţionaţi din mediul înconjurător etc.

Vâscozitatea genetică şi caracterul restrâns al proximei dezvoltări, precum şi

heterocronia oligofrenică reprezintă, după cum am văzut, manifestări ale unor
distorsionări, care se constată la copiii cu deficienţă mintală, în procesul dezvoltării
lor psihice, în primul rând, ai dezvoltării intelectuale.

6.Heterocronia face referire la caracteristică importantă a deficiențelor mintale,

reprezentând decalajul fundamental dintre diferitele componente ale dezvoltării
generale a copilului: decalajul dintre dezvoltarea somatică și dezvoltarea psihică,
dintre vârsta cronologică și cea mintală, între acestea existând un decalaj temporal.

7. Incapacitate – o pierdere, o diminuarea totală sau parțială a posibilităților fizice,

mintale, senzoriale etc., consecință a unei deficiențe care împiedică efectuarea
normală a unor activități. Indiferent de forma de manifestare (fizică, senzorială,
mintală etc.), incapacitatea conduce la modificări de adaptare, la un anumit
comportament adaptativ, la performanțe funcționale care determină forme, mai
mult sau mai puțin grave, de autonomie personală, profesională sau socială; astfel
spus incapacitatea reprezintă perturbarea capacității de îndeplinire normală a unei
activități sau a unui comportament și poate avea un caracter reversibil sau
ireversibil, progresiv sau regresiv.

9
8.Învățare – reprezintă o activitate psihică foarte complexă, deosebit de importantă
pentru adaptare, constând în însușire de cunoștințe (învățare cognitivă), de operații
mintale (învățare formativă), de deprinderi în domeniul vorbirii, citirii, scrierii și
calcului (învățare instrumentală), de sentimente (învățare afectivă), de
comportamente și deprinderi manuale (învățare practică), de atitudini și
comportamente civice (învățare morală).

9.Dezvoltare – înseamnă formarea treptată a individului ca personalitate, proces

complex bazat pe creștere, mai ales în plan bio-morfologic, maturizare, mai ales în
plan psiho-funcțional și pe socializare, în planul adaptării la condițiile mediului
comunitar.

10.Compensare – proces complex de reechilibrare a funcționării organismului, în

scopul adaptării la solicitările mediului, pe baza legii unități și interacțiuni părților
componente ale unui sistem.

11.Vâscozitate genetică – noțiune introdusă de B. Inhelder, care se referă la faptul

că gândirea deficientului mintal este ,, neterminată”, adică aceasta nu poate ajunge
la raționamente abstracte fără sprijinul primului sistem de semnalizare (senzorio –
receptiv); dacă informațiile și instrucțiunile sunt prezentate numai prin intermediul
limbajului, fără susținerea unor modele, materiale didactice, experiențe și exemple
concrete, copilul nu înțelege.

12.Hipoacuzie –diminuare a capacității auditive care influențează negativ însușirea

și folosirea corectă a limbajului.

10