Educația de tip outdoor este o formă organizată de învățământ care îl pregătește pe
copil pentru viață și care se desfășoară în aer liber. Activitățile educației de tip outdoor se desfășoară întotdeauna în natură și nu au ca finalitate rezultate palpabile ( diplome, atestate) , ci produse vizibile la nivelul comportamentului copiilor. Dacă învățarea clasică, în sala de grupă, are un aspect cognitiv, activitatea de tip outdoor are un aspect pur practic, informal și exepriențial. Educaţia în aer liber îşi are originea în multe iniţiative apărute în ultimii 150 de ani: taberele de corturi; cercetăşia (întemeiată în 1907 de englezul Robert Baden Powell) – care urmăreşte tot un fel de educaţie informală, bazată pe activităţi practice în aer liber; şcolile în pădure din Danemarca; şcolile şi mişcarea Outward Bound înființate de Kurt Hahn .
Educația în aer liber parcurge toate cele trei nivele de învățare :
cognitiv; afectiv; motric. Educația outdoor este cea care începe dincolo de ușa clasei și se consumă în drumeții, excursii, incursiuni în pădure, parc, cartier, centru comercial, industrial, bibliotecă și care este conexată la conținuturile școlare, fiind un mediu de explorare, de aplicare, de punere la probă sau experimentare a unor cunoștințe prevăzute de programa școlară. În țări precum Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca educația outdoor a luat un avânt deosebit, dispunând și o literatură de specialitate în domeniu ca și o practică pe măsură. Un astfel de cadru și suport educațional pe lângă aportul cognitiv, asigură o dezvoltare personală și socială a elevilor, o exersare a potențialului lor senzorial și volațional, o intensificare a acțivității colaborative. Mediul înconjurător devine locul de aplicare a cunoștințelor sau de descoperire de noi probleme a căror rezolvare se produce la fața locului. Scăpând de rutina sălii de grupă, activitățile de învățare capătă un caracter atractiv și mai aplicat. Învățarea outdoor nu înseamnă doar un nou loc al învățării, ea presupune o schimbare de optică, o nouă filozofie de acțiune, o nouă instrumentalizare și perspectivă asupra învățării, o permisivitate ridicată pentru achiziția experiențială și prin punerea în situație. Educația în aer liber este o formă organizată de învățământ care se desfășoară în aer liber, pregătește pentru viața în aer liber. Scopurile educației în aer liber sunt: -dezvoltarea modului de învingere a greutăților; -dezvoltarea unei relații mai strânse cu mediul înconjurător; -învățarea modului de învingere a greutăților; Aceste scopuri se pot aplica la: -predarea competențelor de supraviețuire în sălbăticie; -îmbunătățirea capacității de rezolvare a problemelor; -înțelegerea și compasiunea pentru mediul înconjurător; -îmbogățirea muncii în echipă; -scăderea delicvenței; -dezvoltarea competențelor de conducere; -promovarea spiritualității; De cele mai multe ori educația primită la școală are un aspect teoretic(cognitiv). Profesorii au de urmat o programă încărcată și prea puțin timp la dispoziție ca să o predea unei clase numeroase. În educația outdoor elevii învață totul în mod practic, activ, prin experiențe personale la care apoi reflectă pentru a extrage învățăturile. Acest mod de învățare, se numește exeriențial-Inveți cu creierul, mâinile și inima! Scopul urmărit de profesori în discuțiile de la finalul unei activități-este de a dezvolta personalitatea fiecărui elev într-unul din următoarele domenii: Educația outdoor reprezintă suma acțiunilor întreprinse de profesori, instructori, trainer, formatori, într-un mediu natural/sălbatic, folosind metode experiențiale, pentru a produce schimbări la nivelul abilităților fizice, intra și interpersonale și al comportamentului față de mediu, în rândul participanților. Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este completată de ceea ce se poate adăuga dinafara perimetrului ei. O școală inovativă va prelua și va integra astfel de situații, le va face aliat, sursă de întărire, de revigorare, de extensie a ariei ei de acțiune. Bibliografie: 1. Anghel Diana-Tribuna învățământului 2. Cucoș, C-Doxologia, decembrie 2012 3. Ionescu, M. , Radu, I. (coord)-Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001 EDUCAȚIA OUTDOOR ÎN GRĂDINIȚĂ ED. BUSUIOC MARICICA
Motto: „Există mai mult în tine decât crezi!”
După acest motto s-a ghidat Kurt Hahn în anul 1941 când a pus bazele primei școli de Educație Experiențială Outdor-Outward Bound. El considera că prin evoluția tehnologiei, societatea modernă suferea de câteva „boli”: declinul condiției fizice, spiritul de antreprenoriat, al imaginației, creativității și abilităților practice, al autodisciplinării și al compasiunii interumane. Următorul citat sintetizează modelul educațional din școala lui Hahn: „consider că principala sarcină a educației este să asigure supraviețuirea următoarelor calități: o curiozitate inovatoare, o voință invincibilă, tenacitate în atingerea țelului, lepădare de sine și deasupra tuturor: compasiune!” Utilizarea timpului liber ridică unele probleme în societatea actuală din cauza progresului continuu și transformărilor economice și tehnologice radicale. Schimbările efectuate în programa curriculară, dar și „obsesia” abordării interdisciplinare a curriculei specifice societății informaționale actuale încă „timpurii” de către sistemul nostru de învățământ care, departe de a-l generaliza, nu este pregătit pentru aglomerarea conținutului învățământului chiar dacă reforma și-a propus o flexibilizare a acestuia. De curând a crescut interesul cadrelor didactice pentru programe educaționale alternative în educația non formală, cum ar fi: educația outdor sau educația în aer liber, învățarea prin aventură sau activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar. Provocarea pe care o ridică practicarea acestor activități și integrarea lor în programă este dacă devin realizabile și pot fi desfășurate de către toți elevii, fără să se suprapună cu pregătirea lor pentru examene. Dacă privim problemele și competențele pe care le solicită aceste activități: spirit explorativ, spirit de inițiativă, autodeterminare, gândire reflexivă și spirit de decizie, acestea presupun demersuri complementare educației formale. În anul 2004 Ministerul Educației Naționale a elaborat o strategie privind dezvoltarea activităților școlare și extrașcolare, recunoscând contribuția lor în desăvârșirea personalității copilului și integrării lui sociale, accentuându-se valențele lor pozitive pentru menținerea unei stări fizice și psihice optime, contribuind la îmbunătățirea calității vieții. Referindu-ne la activitățile desfășurate în grădinițe, vom vedea că programa permite desfășurarea activităților în aer liber, pe când la celelalte niveluri, chiar dacă programa ar permite flexibilizarea conținuturilor, li se creează puține ocazii în practicarea lor. Împreună cu preșcolarii mei, am organizat o activitate matematică în aer liber. Ne-am folosit de materiale din natură pentru a sorta sau număra. Am profitat de o zi plină cu soare ( o așteptam de ceva timp, în săptămâna aceea au fost zile înnorate). Prichindeii au observat culorile toamnei și schimbările care au loc în acest anotimp ( căderea frunzelor, venirea frigului, plecarea păsărilor călătoare în tările cade). Aceștia au cules câte un buchet mare de frunze galbene și au avut ocazia să le observe cu atenție. Apoi, am profitat de ocazie că avem un măceș în curtea grădiniței și ne-am oprit și asupra lui ( la întâlnirea de dimineața am observat imagini cu măceșe) : Fluturașii au fost harnici și au strâns multe materiale din natură, pe care le-am folosit la cutia senzorială a tomnei. După ce au strâns frunzele, i-am lăsat pe cei mici să se joace în voie cu ele. Ei s-au bucurat să le arunce în aer și să încerce să le prindă: A urmat o activitate de sortare în funcție de culoare: La final, am avut trei mulțimi de frunze, sortate după criteriul culorii: frunze ruginii, galbene și verzi. După ce au sortat frunzele, micuții au primit o nouă sarcină: să introducă în mulțime numărul corespunzător cifrei indicate ( eu am delimitat mulțimea și am adăugat cartonașul cu cifra, în funcție de nivelul de vârstă) : Le-am numărat încă o dată, pentru a ne verifica. O altă etapă a activității outdoor a fost să ordoneze cifrele în ordine crescătoare și să adauge numărul corespunzător de frunze Activitatea în aer liber a fost un adevărat succes, Fluturașii s-au descurcat foarte bine la activități și s-au distrat pe cinste!
Activitățile de Tip Outdoor - Posibilități Și Modalități de Organizare A Activitatilor de Sprijin, in Vederea Integrarii Copiilor Cu C.E.S. in Scoala de Masa