Toxicologie analitică

Izolarea, identificarea şi
dozarea substanţelor toxice
Produse biologice, Apă, Furaje
Selectarea metodelor de testare

 Metodele de testare selectate pot fi, în

general, clasificate ca fiind
 Metode de screening
 Metode de confirmare
Metode de supraveghere (screening)

 metodele de screening sunt în general

calitative, relativ simple și ieftine și realizate
cu scopul de a maximiza sensibilitatea
 nu există teste de screening standardizate
 în prezent cele mai utilizate metode de
screening se bazează pe metode
imunologice
 metodele de screening pot produce un număr
semnificativ de rezultate fals-pozitive
Metode de confirmare

 sunt realizate pentru a avea o specificitate

aproape perfectă
 tind să fie tehnic mult mai complexe și mai
dificile
 au o importanță relativ scăzută în cazul
toxicologiei de urgență
 se utilizează în principal în cazuri medico-
legale, în care trebuie să se stabilească
perzența și cantitatea unui anumit compus.
Tehnicile obișnuite de toxicologie
analitică
 Spot test – strip
 Spectrofotometrie UV&Vis
 Imunotestare
 Cromatografie – CSS, GC, HPLC
 Spectrometrie de masă (MS)
 Rezonanță nuclearo-magnetică (NMR)
 Spectrometrie AA, ICP, XRF
 În general, în cadrul toxicologiei veterinare se
determină
 compuşii ce aparţin grupelor de toxicitate înaltă
(DL50 – 1-500 mg/kg) care pot provoca intoxicaţii
acute, intoxicaţii cronice sau moartea mamiferelor,
păsărilor, insectelor utile sau peştilor.
 Probele care se recoltează pentru efectuarea
analizelor de laborator sunt reprezentate de
 ser/sânge, păr/pene, urină de la animalele în viaţă
sau
 conţinut stomacal, ficat, rinichi, oase, creier, ţesut
muscular etc. de la cadavre, precum şi
 albine moarte sau muribunde, viermi de mătase
sau peşti.
 Determinarea unei substanţe din matrici
complexe cum sunt probele biologice
comportă două etape principale:
 extracţia compusului (izolarea)
 identificarea substanţei bazată pe
proprietăţile ei fizice, chimice, magnetice
etc.
Metoda de izolare Categoria de toxici
Distilare Toxici volatili
Antrenare cu Toxici volatili
vapori de apă
Antrenare cu un Toxici gazoşi (H2S, H3P etc.)
curent de aer Toxici volatili (CS2, HCN,
C6H6)

Difuzie simplă Toxici volatili (etanolul)

Macerare cu apă Toxici minerali (unele săruri)
Metoda de izolare Categoria de toxici
Dializă Toxici minerali (acizi, baze,
săruri alcaline)

Electrodializă Toxici minerali (fluoruri)

Toxici organici nevolatili
(barbiturice, unii alcaloizi etc.)

Mineralizare Toxici minerali (metale şi

compuşii lor)

Extragere cu solvenţi Toxici organici nevolatili

(pesticide)
Dintre variantele posibile, se selectează metoda
optimă de izolare în funcţie de următorii factori:

 Scopul analizei (identificarea toxicului, stabilirea

concentraţiei toxicului, identificarea unei grupe de toxice,
limitarea la o anumită grupă, urgenţa analizei etc.)
 Materialul de analizat disponibil (cantitatea,
complexitatea, numărul probelor etc.)
 Natura toxicului (necunoscută sau indicată, toxicul
se găseşte singur sau în amestec etc.)
 Eventualele substanţe interferente
(antidoturi, medicamente sau alte substanţe administrate
în scop de diagnostic)
 Disponibilităţile laboratorului
IZOLAREA TOXICILOR VOLATILI

 distilare când toxicul are punctul de fierbere sub

distilare,
100oC

 antrenare cu vapori de apă, apă când punctul de

fierbere este superior punctului de fierbere al apei
sau când produsul se descompune la temperatura
sa de fierbere

 difuzie simplă,
simplă când toxicul este uşor volatil
Distilarea
 se realizează în instalaţii de distilare alcătuite
dintr-un balon de distilare prevăzut cu un
termometru şi un refrigerent terminat cu o
alonjă introdusă în câţiva ml de apă sau alt
lichid adecvat.
 Încălzirea se poate realiza direct pe sită, pe
baie de apă, baie electrică, baie de săruri,
baie de ulei etc.
 Procesul poate avea loc la presiune
atmosferică sau sub vid.
Distilarea

 Când toxicul este necunoscut sunt necesare

două tipuri de distilări succesive:
 prima în mediu acid (acid sulfuric,
azotic, tartric) pentru izolarea toxicelor
acide şi neutre care se captează în apă
sau soluţii slab alcaline și
 a doua în mediu bazic (oxid de
magneziu, carbonat de sodiu) pentru
izolarea toxicelor bazice care se
captează soluţii slab acide.
 Antrenarea cu vapori de apă

 se bazează pe principiul conform căruia un

amestec de două substanţe volatile emit vapori
în cantităţi direct proporţionale cu tensiunea de
vapori proprie fiecarei substanţe.
 prin încălzire, tensiunea de vapori a fiecărei
substanţe creşte, independent de cealaltă.
 când tensiunea de vapori a amestecului atinge
presiunea atmosferică amestecul începe să
fiarbă şi substanţele distilă.
 Antrenarea cu curent de aer se foloseşte
pentru toxicii volatili prin barbotarea unui
curent de aer purificat în balonul soluţiei de
analizat şi captarea vaporilor într-un
absorbitor cu un reactiv specific.

 Difuzia simplă se foloseşte pentru izolarea

toxicilor uşor volatili.
IZOLAREA TOXICILOR MINERALI

 Toxicii minerali pot exista sub formă ionică

sau sub formă de combinaţii complexe (legaţi
în general de proteine) puţin sau deloc
ionizabile.
 Compuşii ionizabili pot fi evidenţiaţi în
maceratul apos al produslui de analizat, pe
când combinaţiile proteice ale metalelor grele
nu pot fi depistate direct. În acest caz se
impune distrugerea substanţei organice prin
mineralizare..
mineralizare
IZOLAREA TOXICILOR MINERALI

 dializă

 electrodializă

 mineralizare
Dializa

 se aplică pentru izolarea toxicilor minerali

disociabili cum ar fi bazele, acizii, sărurile,
după macerarea cu apă şi filtrare.
 dializorul este un tub de sticlă de 3-4 cm în
care printr-una dintre extremităţi se introduce
maceratul.
 cealaltă extremitate este acoperită cu o
membrană semipermeabilă este introdusă în
apă, în care toxicul difuzează treptat.
Electrodializa

 este o variantă a dializei, foloseşte curent

electric şi care se bazează pe migrarea
toxicilor spre anod sau catod pe baza
polarităţii în recipiente cu apă.
Mineralizarea

 se realizează:
 pe cale uscată (calcinarea
calcinarea) care poate fi
simplă, cu adaos de oxidanţi (oxid de
magneziu, azotat de potasiu, azotat de
magneziu etc.), în curent de aer
 pe cale umedă cu clor sau cu acizi
(sulfuric, azotic, percloric, alte adaosuri)
 Mineralizarea

 Condiţiile pentru o mineralizare satisfăcătoare:

 obţinerea unei mineralizări complete, cu
eliberarea totală a toxicului
 evitarea pierderii de toxic prin volatilizare

 evitarea transformării toxicului în forme

netoxice
 evitarea contaminărilor

 evitarea unei tehnici laborioase

IZOLAREA TOXICILOR ORGANICI
NEVOLATILI
 Izolarea toxicilor nevolatil
nevolatilii se realizează
prin extracţie cu solvenţi organici
organici..
 Aceasta prezintă o serie de dificultăţi cum ar fi:
extragerea
extra gerea concomitent cu toxicul şi a altor
produşi (proteine, lipide, coloranţi, metaboliţi),
pierderea de toxic prin adsorbţie pe
precipitatele din cursul operaţiilor de purificare,
purificare
volatilizare, extragere incompletă,
volatilizare incompletă oxidare
oxidare.
IZOLAREA TOXICILOR ORGANICI
NEVOLATILI
 extracţia se bazează pe principiul conform
căruia solubilitatea substanţei este invers
proporţională cu masa moleculară.
 toate substanţele toxice organice, indiferent
de complexitatea lor, au masa moleculară cu
mult mai mică decât a macromoleculelor
proprii organismului.
IZOLAREA TOXICILOR ORGANICI
NEVOLATILI
 în general, se urmăreşte ca solventul să
extragă toxicul nealterat, precipitând în
acelaşi timp proteinele.
 pentru a mări eficienţa extractivă a
solventului se adaugă substanţe adjuvante
(acizi sau baze).
IZOLAREA TOXICILOR ORGANICI
NEVOLATILI
 Procedeele de extracţie folosite sunt:

 Extracţie prin echilibrare se bazează pe

realizarea unui echilibru de repartiţie a
toxicului între produsul de analizat şi solvent
 Extracţia exhaustivă se bazează pe
epuizarea produsului de analizat cu solvent
mereu proaspăt, până la extracţia completă
IZOLAREA TOXICILOR ORGANICI
NEVOLATILI
 Extracţia generală se realizează cu solvenţi
organici cu capacitate mare de dizolvare a
unei game largi de toxice şi care totodată
sunt şi deproteinizanţi
 Extracţia selectivă se referă la utilizarea
directă a solventului specific toxicului de
cercetat
IZOLAREA TOXICILOR ORGANICI
NEVOLATILI
 Extracţia toxicului cu apă acidulată,
acidulată
precipitarea proteinelor cu alcool, acid
tricloracetic, acid tungstic şi extracţia toxicului
cu solvent
 Metoda digestiei acide se bazează pe
macerarea produsului de analizat cu acid
clorhidric, când precipită proteinele, iar din
filtrat se extrage toxicul cu solvent
IZOLAREA TOXICILOR ORGANICI
NEVOLATILI
 Metoda extracţiei cu solvent după
solidificarea produsului cu sulfat de sodiu
anhidru, pentru a evita formarea ulterioară a
emulsiei
 Metoda proteolizei se bazează pe
degradarea proteinelor la peptide şi
aminoacizi în prezenţa tripsinei şi apoi
extracţia toxicului cu solvent
Purificarea reziduurilor

 reziduul obţinut după evaporarea solventului

organic nu este pur, adică nu conţine numai
toxicul, ci şi diverse impurităţi ca substanţe
proteice, lipide, coloranţi care îngreunează
sau uneori împiedică identificarea toxicului
 Purificarea reziduurilor
 Ca tehnici de purificare se folosesc:
 modificarea pH pH--ului mediului,
mediului îndepărtarea
impurităţilor prin extracţie cu solvenţi, revenirea
la pH-ul iniţial şi extracţia toxicului purificat cu
solvenţi adecvaţi
 folosirea unor materiale adsorbante care reţin
fie toxicul, fie impurităţile (silicagel, florisil,
cărbune activ etc., sub formă de strat ca în
cazul cromatografiei în strat subţire, de coloană
 electroforeza bazată pe separarea într-un câmp
electric
IZOLAREA TOXICILOR ORGANICI
NEVOLATILI
 medicamente, alcaloizi, pesticide, acizi
organici, aditivi alimentari, toxine animale

 extragere cu solvenţi organici

 electrodializă
 antrena
antrenarea
rea cu vapori de apă
 Aceste metode sunt utilizate de cele mai multe ori
combinat
 Odată cu substanţa de cercetat sunt izolate şi
proteine, lipide, alţi metaboliţi