TERMOCHIMIA- DETERMINAREA EFECTULUI TERMIC CE

ÎNSOŢESTE REACŢIILE CHIMICE

Căldura de reacţie este efectul termic ce însoţeşte o reacţie chimică şi reprezintă

cantitatea de căldura absorbită sau degajată în timpul unei reacţii chimice. Ea depinde numai de
starea iniţială şi starea finală a sistemului chimic, nu şi de drumul parcurs de sistem în timpul
evoluţiei sale.
Căldura de reacţie se determina în majoritatea cazurilor în condiţii de presiune constantă,
Qp şi mai rar în condiţii de volum constant, Qv, la o anumită temperatură.
Căldurile de reacţie la presiune constantă Qp= ∆H sunt chiar entalpiile de reacţie.
Procesele chimice în care sistemul reactant cedează căldura mediului exterior se numesc reacţii
exoterme ∆H< 0, iar cel în care sistemul absoarbe căldură din mediul exterior ∆H>0 se numesc
reacţii endoterme.

1. Determinarea entalpiei de neutralizare

Principiul lucrării:
Căldura de neutralizare a unui acid cu o bază reprezintă cantitatea de căldură degajată la
formarea unui mol de apă (H2O) dintr-un ion gram de protoni hidrataţi H 3O+ şi un ion gram de
grupe hidroxil HO−. Pentru reacţiile dintre acizii şi bazele tari, în soluţii apoase diluate, entalpia de
neutralizare are aceeaşi valoare, egală cu -13,7 kcal/mol, sau – 57,3kJ/mol la 18 oC (291 K) şi 1
atm, indiferent de natura acidului şi a bazei.
Aşadar, la neutralizarea acizilor tari cu baze tari în soluţie apoasă se produce practic
reacţia de formare a unui mol de apă:
Haq+ + HO-aq  H2O (1)
aceasta deoarece acizii şi bazele tari, fiind electroliţi tari, sunt total disociaţi şi prin urmare recţia
de neutralizare se poate scrie ca o reacţie ionică.
Exemplu:
( H (aq )  Cl(aq ) )  ( Na (aq )  OH (aq ) )  Na (aq )  Cl(aq )  H 2 O(1) (2)
în care, reducând termenii asemenea rezultă ecuaţia (1).
Când acidul, baza sau ambele sunt electroliţi slabi, deci sunt parţial disociaţi în soluţie,
entalpia de neutralizare este mai mică, datorită energiei consumate pentru disocierea lor.
Scopul lucrării: este de a determina entalpa de neutralizare pentru următoarele reacţii:
HCl + NaOHNaCl + H2O (3)
H2SO4 +2 NaOH Na2SO4 + 2H2O (4)
HCl +NH4OH NH4Cl + H2O (5)
Aparatură şi substanţe:
Aparatură: calorimetru, cilindri gradaţi, termometru
Substanţe: soluţii de HCl 1N, H2SO4 1N, NaOH 0,5N şi NH4OH 0,5N
Aparatul cu ajutorul căruia se măsoară efectele termice ale proceselor chimice şi fizice în
condiţii adiabatice, se numeşte calorimetru. În laboratoarele de chimie generală se va folosi drept
sistem adiabat un pahar Berzelius aflat într-un vas cilindric de protecţie din polistiren, care
asigură izolarea temică. În paharul de sticlă se introduc soluţiile şi termometrul, iar agitarea
mecanică se realizează mişcând cu grijă sistemul pentru uniformizarea temperaturii.
Modul de lucru:
 se introduc în paharul de sticlă al sistemului calorimetric 25 mL soluţie de HCl 1N şi se
citeşte, după aproximativ 3 minute, temperatura acestei soluţii (ti) cu ajutorul unui termometru;
 se adaugă 50 mL NaOH 0,5 N, la aceeaşi temperatură, peste soluţia aflată în calorimetru;
 din momentul amestecării se urmăreşte variaţia temperaturii până când ea devine
constantă şi se notează valoarea ei (tf).
Se procedează similar şi pentru celelalte reacţii de neutralizare indicate mai sus, folosind
următoarele volume de soluţii:
 25 mL soluţie H2SO4 1N şi 50 mL soluţie NaOH 0,5 N;
 25 mL soluţie HCl 1N şi 50 mL soluţie NH4OH 0,5 N.
Calcule şi rezultate:
Conform ecuaţiei calorimetrice:
Q=(mcalorimetruccalorimetru+msolacidăcacid+msolbazăcbază)(tf-ti) (6)
în care se cunosc:
mcalorimetruccalorimetru=20 cal/grad şi reprezintă capacitatea calorică a
calorimetrului (Cvas);
acid = bază = 1,06 g/cm3
cacid = cbază = 0,931 cal/g.grad
msol.acid = Vsol.acid  sol.acid (grame) (7)
msol.bază = Vsol. bază  sol. bază (grame) (8)
Hneutralizare = -Q/n (9)
unde:
n - numărul de echivalenţi din volumul de 25 mL, respectiv 50 de mL, de acid sau bază folosiţi şi
se calculează astfel:
25 mL sol.HCl 1N..................................n echivalenţi HCl
1000 mL sol.HCl 1N...........................1 EgHCl  n = 0,025echivalenţi HCl
sau
50 mL sol.NaOH 0,5N........................n echivalenţi NaOH
1000 mL .......................................1 EgNaOH  n = 0,025 echivalenţi NaOH
Se completează tabelul următor:
Reacţia studiată ti tf t Q H
(oC) (cal) cal
(oC) (oC)
echiv
HCl+NaOHNaCl+H2O
H2SO4+2NaOHNa2SO4+2H2O
HCl +NH4OHNH4Cl +H2O
Interpretarea rezultatelor: Se stabileşte natura endotermă sau exotermă a procesului studiat. Se
verifică dacă entalpiile reacţiilor (3) şi (4) satisfac condiţia (1). Se compară efectele termice ale
reacţiilor (3) şi (4) cu cel al reacţiei (5).

Probleme:
1. Să se scrie ionic reacţia de neutralizare KOH + HNO3 şi LiOH + H2SO4.
2. La neutralizarea a 30 cm3 HCl 1N cu 60 cm3 NaOH 0,5 N s-a observat o diferenţă de
o
temperatură de aproximativ 2,2 C. Să se calculeze entalpia de reacţie dacă C vas= 100
cal/grad şi să se precizeze ce tip de efect termic este.
3. Ce volum de HCl 0,5 N trebuie introdus în vasul calorimetric, ştiind că la neutralizare au
o
fost folosiţi 60 mL NaOH 1 N, Cvas =100 cal/grad, t = 3 C, iar ΔH = - 13,5 Kcal/mol.
4. Să se calculeze volumul de soluţie acidă necesar neutralizării unui volum de 40 mL NaOH
1N ştiind că entalpia de reacţie este egală cu -11000 cal/mol, t= 2o C , iar Cvas= 100
cal/grad.
5. Să se determine capacitatea calorică a calorimetrului (C vas) exprimată în KJ/grd , ştiind că
la neutralizarea unui volum de 100 mL de NaOH 1 N cu 50 mL H2SO4 1 N, s-a înregistrat
o variaţie a temperaturii de 5 oC.Entalpia de reacţie este de - 18,5 Kcal/mol.
2
6. Să se determine variaţia de temperatură care are loc la neutralizarea unui volum de 50
mL NH4OH 0,5 N cu 25 mL H2SO4 1 N ştiind că Cvas= 100 cal/grad, iar entalpia de
neutralizare este – 9,5 Kcal/mol.

3
 2. Determinarea entalpiei de dizolvare

Principiul lucrării:
Procesul de dizolvare a substanţelor este însoţit de un efect termic, denumit căldură de
dizolvare, care depinde de interacţiile moleculelor sau ionilor substanţei (ex. NaCl), care se
dizolvă cu moleculele dizolvantului (H2O). De exemplu, în cazul cristalelor Na+Cl− ionice în apă,
căldura de dizolvare la presiune constantă, DHdiz poate fi explicată în felul următor: într-o primă
etapă, sub acţiunea apei, ionii imobili de Na + şi Cl− care ocupă nodurile reţelei cristaline sunt
îndepărtaţi unii de alţii până la distanţe atât de mari, încât forţa coulombiană de interacţiune
dintre ei devine nulă; ionii devin independenţi şi mobili în apă. Acest proces absoarbe energie
din exterior, astfel că dizolvarea sărurilor ionice are loc cu scădere de temperatură.
Scopul lucrării este determinarea entalpiei de dizolvare pentru trei săruri, de exemplu:
NH4Cl, KNO3, K2SO4.
Aparatură şi substanţe:
Aparatură: calorimetru, cilindru gradat de 100 cm3, termometru
Substanţe: săruri NH4Cl, KNO3, K2SO4
Modul de lucru:
Căldura de dizolvare se determină cu ajutorul unui sistem adiabat.
 se introduc în paharul Berzelius fixat în cilindrul de polistiren expandat 100 cm 3 de apă
distilată, măsurată cu un cilindru gradat şi se urmăreşte stabilizarea temperaturii la termometru; se
notează această valoare ti;
 se cântăresc la balanţa tehnică, 1 g dintr-o sare de mai sus şi se introduce în apa sistemului
calorimetric. Se observă variaţia de temperatură în timpul procesului de dizolvare. Când toată sarea
s-a dizolvat, temperatura rămâne constantă se notează ca temperatura finală tf.
Calcule şi rezultate: Entalpia de dizolvare, ca şi cea de neutralizare, se calculează după
relaţia:
Q
H   ( cal / mol) (1)
n
în care:
Q - cantitatea de căldură din calorimetru (cal);
n - numărul de moli de substanţă dizolvată (mol);
Q  C  t sau
(2)
Q  ( C vas  Csolutie )  t
în cazul de faţă Cvas=20 cal/grad, iar Csoluţie=100 cal/grad
Deci Q=(20 + 100)Dt = 120 Dt (3)
Numărul de moli, n, de substanţă dizolvată se calculează raportând masa de substanţă
(1g) la masa ei moleculară, M.
De exemplu, pentru KNO3, MKNO3 = 39 + 14 + 48= 101 (g/mol) şi deci, n este: n = 1/101 = 0,0099
moli ~ 0,01 moli.
Introducând Q şi n în relaţia (1) se obţine entalpia de dizolvare DH.
Se alcătuieşte tabelul:

Sarea m (g) M n ti tf Dt (oC) Q DH

(g/mol) (mol) (cal) (cal/mol)
(oC) (oC)

4
Interpretarea rezultatelor: În funcţie de semnul convenţional al lui D H se apreciază natura
endotermă sau exotermă a procesului, iar în funcţie de valoarea entalpiei de dizolvare se
ordonează sărurile studiate în sensul creşterii DH.

Probleme:
1. La dizolvarea în 30 cm3 apă a 3 g Mg(NO3)2 se observă o diferenţă de temperatură de
20C. Să se determine entalpia de dizolvare, dacă Cvas = 50 cal/grad.
2. Ştiind că entalpia de dizolvare a Mg(NO3)2 2H2O este 10,32 Kcal/mol să se stabilească
ce diferenţă de temperatură se va obţine la dizolvarea a 2,5 g în 30 mL apă (Cvas = 50 cal/grad).
3. Marea Neagră conţine 14 g/L sare, NaCl; dacă la dizolvarea NaCl într-un calorimetru se
formează 200 g soluţie cu aceeaşi concentraţie ca în Marea Neagră,iar scăderea temperaturii
soluţiei (∆t) este 0,23°C, căldura specifică a soluţiei fiind 4,18 J/g ∙grad , ρsol = 1 g/mL, entalpia
molară de dizolvare a NaCl este:
a. 192,28 J , b. 192,28 kJ / mol , c. 4,02 kJ /mol
4. Care este entalpia de reactie atunci cand se dizolva 98 g H2SO4 in 36 g apa?
5.Să se determine căldura de dizolvare pentru uree (MCO(NH2)2 = 60,05 g/mol), ştiind că după
dizolvarea a 5 g uree în 100 g apă cu temperature iniţială de 20 o C, temperature scade la 18o C.
Constanta calorimetrului utilizat este de 0,14 KJ/grad, iar căldura specifică a apei este 4,18 J/g
∙grad
6. La dizolvarea a 15 g KNO3 în 900 g apă s-a obţinut o scădere a temperaturii cu 2,5o C şi un
efect termic de 3,1 kJ/ mol. Să se determine constanta calorimetrului. Se cunoaşte căldura
specifică a apei 4,18 J/g ∙grad.

5
 Aplicaţia legii lui Hess

Principiul lucrării:
Reacţia de ardere a magneziului este reprezentată prin ecuaţia reacţiei următoare:
Mg(s) + ½O2(g) → MgO(s) (1)
Dar această reacţie se poate obţine prin combinarea următoarelor reacţii chimice:
MgO(s) + 2 HCl(aq) → MgCl2(aq) + H2O (2)
Mg(s) + 2 HCl(aq) → MgCl2(aq) + H2(g) (3)
H2(g) + ½O2(g) → H2O(l) (4)
Scopul lucrării: se va urmări determinarea entalpiei de reacţie, utilizând legea lui Hess,
pentru reacţia de combustie a magneziului.
Aparatură şi substanţe:
Aparatură: termometru, cilindru gradat, baghetă de sticlă, balanţă analitică, vas Dewar,
pahar Berzelius
Substanţe: Mg pulbere, MgO pulbere, soluţie HCl
Modul de lucru:
 într-un pahar Berzelius, plasat în vasul Dewar, se pun 100 mL HCl 1 M şi se citeşte după
câteva minute temperatura soluţiei (T1);
 se adaugă apoi 1g MgO pulbere sub agitare şi se citeşte după câteva minute temperatura
amestecului (T2);
 se repetă operaţia de mai sus, dar pentru 1g de Mg pulbere.

Calcule şi rezultate:
Tabelul 1
A VHCl mMgO 0
T1 [ C] T2 T Q nMgO H
[mL] [oC] [oC] [kcal] [kcal/mol]

B VHCl MMg T1 [0C] T2 T Q nMg H

[mL] [oC] [oC] [kcal] [kcal/mol]

unde:
Q - cantitatea de căldură din calorimetru (cal)
n - numărul de moli de substanţă dizolvată (mol)
Q  C  t sau
(5)
Q  ( C vas  Csolutie )  t
Q (6)
H   ( cal / mol)
n
Cvas= 20 cal/grad
Csoluţie= 100 cal/grad
Arătaţi combinarea ecuaţiilor reacţiilor chimice (2), (3) şi (4), astfel încât să se obţină
ecuaţia reacţiei de combustie a Mg.

6
 Tema de casă:
1. Sa se determine caldura de formare din elemente a Zn SO4 cunoscand efectele termice ale
reactiilor de mai jos (in Kcal/mol):
ZnS 
 Zn  S ortorombic H 1  44
3
ZnS  O2 
 ZnO  SO2 H 2  110 ,94
2
1
SO2  O2  SO3 H 3  23,44
2
ZnSO 4 
 ZnO  SO3 H 4  55,10

2. Determinati caldura de reactie a proceului:

6CO2 ( g )  6 H 2 O (l ) 
 C 6 H 12 O6 ( s )  6O2 ( g )
Daca se cunosc efectele termice ale urmatoarelor reactii:
6C ( s )  6 H 2 ( g )  3O2 ( g ) 
 C 6 H 12 O6 ( s ) H 1  1,26  10 6 J / mol

C ( s )  O2 ( g ) 
 CO2 ( g ) H 2  0,394  10 6 J / mol

1
H 2 (g)  O2 ( g ) 
 H 2 O H 3  0,286  10 6 J / mol
2
3. In reactia carbidului cu apa in exces rezulta acetilena si hidroxid de calciu:
CaC 2 ( s )  2 H 2 O (l ) 
 Ca(OH ) 2 ( s )  C 2 H 2( g )

Calculati caldura de reactie care apare la obtinerea a 10m3 acetilena, daca se cunosc efectele
termice ale urmatoarelor reactii chimice:
Ca ( s )  2C ( s ) 
 CaC 2 ( s ) H  14100 kcal / mol

1
H 2 (g)  O2 ( g ) 
 H 2 O (l ) H  68,520kcal / mol
2

2C ( s )  H 2 ( g ) 
 C 2 H 2 ( g ) H  54,800kcal / mol

Ca ( s )  O2 ( g )  H 2 ( g ) 
 Ca (OH ) 2 H  238,800 Kcal / mol

4. Sa se calculeze caldura de formare standard a H2SO4 conform reactiei :

S(s) + 2O2(g) + H2(g)  H2SO4(l)
Daca se cunosc entalpiile standard ale urmatoarelor reactii :
1) S (s) +O2(g) SO2 (g) H298= -70,96 kcal/mol
2) SO2(g) +1/2O2(g)  SO3 (g) H298 = -23,49Kcal/mol
3) SO3(g) +H2O(l)  H2SO4(l) H298 = -31,14 kcal/mol
4) H2 (g) + ½ O2(g)  H2O (l) H298 = -68,32 kacl/mol
5. Sa se calculeze caldura de formare a benzenului lichid in starea standard din elemente.

6C(s) + 3H2(g) → C6H6(l) (a) ;

Reactia de ardere a benzenului lichid din elemente este:
C6H6 +15/2 O2(g) →6CO2(g) + 3H2O(l) (b) cu ΔcHC6H6=781kcal/mol .
Reactiile de ardere ale ale carbonului si hidrogenului sunt:
C(s) + O2(g) → CO2 (g) (c) ; cu Δ cHC=- 94,1 kcal/mol iar
H2(g)+1/2O2(g) → H2O(l) (d) ; cu ΔcHH2= - 68,3 kcal/mol.
6. Calculati entalpia standard de formare a dioxidului de carbon cunoscand entalpiile standard de
reactie pentru :
C+1/2O2  CO H298 = -110,63 Kj/mol
CO +1/2O2  CO2 H298 = -283,63 Kj/mol

7
- precizati daca procesele in discutie sunt endoterme sau exoterme