Lupu Oriana-Luana

Anul 4, grupa 1
Asistenți medicali generaliști

Demența

Demența reprezintă o afecțiune care se manifestă prin declinul capacității

mentale. Demența este cauzată de o degradare simultană a unor celule nervoase
aflate în diferite regiuni ale creierului.
Fiecare individ se manifestă într-un mod diferit, iar simptomele diferă în funcție de zona din
creier care a fost afectată.

Factori de risc pentru demență:

Anumiti factori de risc sunt cunoscuti ca fiind asociati cu dementa. Cu toate acestea, varsta
este cel mai mare „dusman”. Alti factori de risc includ:

 Ateroscleroza (boala cardiovasculara care determina ingustarea arterelor);

 Niveluri ridicate de colesterol;
 Niveluri mai mari decat cele medii ale homocisteinei din sange (un tip de aminoacid);
 Diabetul zaharat;
 Insuficienta cognitiva;
 Fumatul si consumul de alcool.

Tipuri de demență:
 Boala Alzheimer
 Demența vasculară
 Demența cu corpi Lewy
 Demența fronto-temporala

Alzheimer
Reprezintă cea mai întâlnită formă de demență. Potrivit cercetătorilor de la Mayo
Clinic, această boală se manifestă treptat, pe parcursul a cinci stagii și progresează, de
regulă, de-a lungul câtorva ani. Este cauzată de anumite fragmente de țesut cerebral care se
depun în creier și cauzează moartea unor alte celule învecinate. Alzheimerul afectează și
acetilcolina, o substanță extrem de importantă pentru creier, responsabilă cu transmiterea de
impulsuri nervoase de la o celulă la alta.

1
 Lupu Oriana-Luana
Anul 4, grupa 1
Asistenți medicali generaliști
Primele semne ale acestei afecțiuni sunt: pierderea memoriei de scurtă durată, dezorientare,
dificultăți în exprimare și în a duce la bun sfârșit activități care înainte erau simple.

Demența vasculară
Dementa vasculara este reprezentata de deteriorarea cognitiva brusca sau
cronica datorita existentei unor infarcte cerebrale difuze sau focale asociate adesea bolii
cerebrovasculare

Demența cu corpi Lewy

Această boală se manifestă atunci când corpii Lewy întrerup semnalele
transmise dintre neuroni. Acești corpi sunt conglomerate de proteine anormale, care
cauzează simptome precum: halucinații vizuale, alterarea stării de conștiență, tremor specific
bolii Parkinson sau probleme de percepție vizuală.

Demența fronto-temporală
Acest tip de demență se caracterizează prin deteriorarea lobilor temporali și
frontali ai pacientului. Simptomele nu se manifestă, de regulă, până la vârsta de 50-60 de
ani, însă sunt situații când pot apărea și mai devreme.
Primele semne ale demenței fronto-temporale sunt schimbările de personalitate, de
comportament sau deteriorarea vorbirii. Aceste simptome sunt legate de degradarea lobului
temporal, dar și a celui frontal.

Simptome
Desi simptomele de dementa pot varia foarte mult, cel putin doua dintre urmatoarele functii
mentale principale trebuie sa fie afectate semnificativ pentru a fi considerata dementa:

 Pierderea memoriei;
 Pierderea capacitatii de a va si de a acorda atentie;
 Pierderea perceptiei vizuale.
Debutul demenței este bland si poate fi cu usurinta trecut cu vederea din cauza
simptomelor ce pot fi puse pe seama inaintarii in varsta. Cu cat dementa este diagnosticata
mai devreme, cu atat calitatea vietii pacientului va fi una mai buna pentru o perioada mai
lunga de timp.
 Tulburarile de memorie sunt primele semne ca dementa se instaleaza. In prima faza
este vorba despre probleme cu memoria pe termen scurt – bolnavul poate pune
aceeasi intrebare de mai multe ori, uitand complet ca a primit deja raspuns. Pe
masura ce boala evolueaza, tulburarile de memorie devin din ce in ce mai usor de
observat.
 Un alt simptom al dementei consta in pierderea simtului de orientare. Adesea bolnavii
de dementa se ratacesc si uita drumul spre casa, chiar daca locuiesc intr-un oras mic
sau nu se afla foarte departe de casa.

2
 Lupu Oriana-Luana
Anul 4, grupa 1
Asistenți medicali generaliști
 Capacitatea de vorbire a bolnavilor de dementa este si ea afectata, pacientului fiindu-
i tot mai greu sa isi gaseasca cuvintele si sa formuleze fraze simple, la indemana.

 Schimbarile bruste de dispozitie, atitudinea diferita si comportamentul neadecvat sunt

adesea intalnite la pacientii bolnavi de dementa, al caror comportament se altereaza
pe masura ce trece timpul.

Analize de laborator:
Intrucat exista o serie de afectiuni care pot avea simptome similare cu cele ale dementei,
medicul poate recomanda urmatoarele analize de laborator in vederea stabilirii cauzei
tulburarilor mentale :

 Verificarea hormonilor tiroidei pentru identificarea unei potentiale hipotiroidii

 Verificarea nivelului de vitamina B 12 pentru depistarea deficitului
 ALT sau AST pentru a verifica functiile ficatului
 Nivelul de zahar din sange
 HIV
 Examen toxicologic
 Punctie lombara pentru verificarea anumitor proteine din maduva osoasa
Teste imagistice
CT (computerul tomograf) si IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) sunt teste ce se fac
in cazul in care medicul vrea sa se asigure ca nu exista o alta cauza care declanseaza
simptomele ce indica dementa. Accidentul vascular cerebral sau tumorile pe creier pot fi de
vina pentru simptomele specifice dementei.

Evoluția demenței
Dementa evolueaza in mod progresiv, agravandu-se pe masura ce trec anii.
Evolutia dementei poate fi incetinita cu ajutorul tratamentelor medicamentoase si a
schimbarilor facute la nivelul stilului de viata. Din pacate insa, de cele mai multe ori dementa
este o afectiune ireversibila si nevindecabila.

Tratament de incetinire sau stopare a evolutiei dementei

In cazurile in care dementa nu poate fi vindecata tratamentul trebuie sa se concentreze pe
incetinirea evolutiei dementei sau chiar pe stoparea acesteia. Iata ce medicamente sunt
folosite pentru tratarea dementei:

 Donepezil – acest inhibitor al acetilcolinesterazei reduce declinul cognitiv provocat de

dementa. Donapezilul se poate folosi atat pentru tratarea Alzheimerului cat si pentru
tratarea dementei cu corpi Lewy. Greata si varsaturile sunt efecte secundare adesea
intalnite in cazul folosirii tratamentului cu donepezil.

3
 Lupu Oriana-Luana
Anul 4, grupa 1
Asistenți medicali generaliști

 Memantine – acest medicament blocheaza efectele unor substante chimice din creier
si este folosit pentru tratarea Alzheimerului.

 Antipsihotice – acest tip de medicamente este folosit pentru tratarea persoanelor care
sufera de tulburari comportamentale din cauza dementei, care devin agresive si
agitate.

Cum prevenim apariția demenței?

Pentru a reduce riscul apariției demenței sau măcar a întârzia apariția ei:

 Stimulați-vă constant mintea – activități precum lectura, rezolvarea de puzzle, cuvinte

încrucișate, sudoku pot întârzia apariția demenței și pot minimiza efectele acesteia;
 Mențineți un stil de viață activ – activitatea fizică regulată și păstrarea interacțiunii
sociale pot întârzia apariția demenței și pot reduce severitatea simptomelor;
 Adoptați o alimentație echilibrată – consumați legume, fructe, cereale integrale și
acizi grași Omega-3 (somon, nuci); o alimentație sănătoasă reduce riscul apariției
demenței și al bolilor cardiovasculare;
 Renunțați la fumat și evitați excesul de alcool – fumatul poate duce la afecțiuni ale
vaselor de sânge și astfel crește riscul de a dezvolta demență;
 Asigurați-vă aportul necesar de vitamine – persoanele cu deficiență de vitamina D
prezintă un risc mai mare de a dezvolta boala Alzheimer și alte forme de demență.
Vitamina D se poate obține direct din alimente, sau din suplimente alimentare și
expunere la soare;
 Monitorizați-vă constant indicatorii de risc cardio-vascular – mențineți tensiunea
arterială, colesterolul și greutatea corporală în parametri normali;
 Nu neglijați alte afecțiuni medicale – cereți ajutor specializat dacă suferiți de depresie,
anxietate sau credeți că vă veți pierde auzul;
 Încercați să aveți un somn de calitate, suficient și odihnitor.

Concluzii
Demența senilă este o boală care nu afectează doar persoana în cauză, ci întreaga
familie, care va trebui să acorde îngrijiri acesteia, pe tot parcursul vieții, fie acasă, fie în
centre specializate. Apare ca evidentă necesitatea diagnosticarii precoce a dementei, pentru
a putea controla cat mai bine simptomele acestei și a prelungi cât mai mult viața bună a
persoanei bolnave, dar nu numai a ei.