Delirul: Termenul de delirium este sinonim starii confuzionale acute, cu toate ca el descrie

de fapt o varietate clinica distincta a sindromului confuzional, caracterizata prin perioade de

agitatie, hiperactivitate mentala, insomnie, hiperactivitate la anumiti stimuli (zgomote
brutale), halucinatii vizuale, hiperactivitate motorie si stimulare vegetativa. Tulburarile de
atentie, specifice sindromului confuzional sunt prezente in ciuda unei vigilente aparente.
Agitatia din delir variaza in mod caracteristic si poate alterna cu o stare confuzionala
discreta.
Delirul este o tulburare grav a strii mentale a unei persoane care se manifest prin
scderea ateniei, scderea strii de contien i confuzie. Debutul este de obicei brusc, de
cele mai multe ori n cteva ore sau zile.
1. Cauze
Adesea delirul poate aprea n prezena unuia sau mai multor factori, cum ar fi o boal
cronic sau sever, medicamente, infecii, intervenii chirurgicale, droguri sau abuzul de
alcool.
Cercetatorii nu au identificat o cauza exacta a delirului. De multe ori exista mai multi
factori care joaca un rol important. In cazul persoanelor in varsta situatiile stresante pot
declansa episoade delirante. De exemplu privarea de somn, introducerea unui medicament
nou in tratamentul unei afectiuni sau modificarea mediului domestic pot cauza aparitia
delirului in cazul in care organismul este slabit de o pierdere de sange, de deshidratare, infectii
sau un infarct miocardic. Medicamentele se numara printre cele mai frecvente cauza de delir.
Cauze posibile ale delirului sunt:
Privarea de somn;
Infectiile;
Sevrajul etanolic;
Modificarile metabolice aparute prin deshidratare, hipovolemie sau afectiuni cardiace;
Dementa;
Constipatia;
Hipoxia.

Uneori delirul si dementa se pot suprapune. Doua treimi din persoanele care dezvolta
episoade delirante sufera de dementa, si deseori aceste conditii pot avea o cauza comuna.

2.Simptomele delirului
Simptomele delirului i cele ale demenei pot fi aceleai, de aceea informaiile de la
rude sau persoane care au grij de bolnav sunt foarte importante pentru ca medicul s
stabileac exact diagnosticul.
Semnele i simptomele delirului se instaleaz n scurt timp, de la cteva ore la cteva
zile. Acestea variaz adesea pe parcursul zilei, astfel nct persoana n cauz poate s nu
prezinte niciun simptom n anumite momente. Principalele semne i simptome includ
urmtoarele:
Diminuarea contientizrii (sau indiferen fa de) mediului nconjurtor ceea ce duce la:
incapacitatea de a se concentra asupra unui subiect sau de a schimba subiectele;
dificulti de meninere a ateniei;
fixarea la o anumit idee n loc s rspund la ntrebri sau s participe la conversaie;
distragerea cu uurin a ateniei de lucruri nesemnificative;
dezorientarea temporo-spaial;
persoanele n cauz sunt retrase, cu activiti limitate sau chiar fr activitate;
interaciune sczut cu mediul nconjurtor.
Tulburri cognitive (abiliti cognitive sczute) ce se pot manifesta astfel:
tulburri de memorie, mai ales referitor la evenimentele recente;
dezorientare, nu cunoate persoanele, locul sau momentele zilei
dificulti de vorbire i de amitire a cuvintelor;
vorbire fr sens, incoerent;
dificulti n nelegerea limbajului;
dificulti de scris i citit.
Modificri de comportament ca de exemplu:
halucinaii (vederea unor lucruri care nu exist);

 agitaie, nelinite, iritabilitate, comportament combativ;

tulburri ale somnului;
emoii extreme cum ar fi fric, anxietate, furie sau depresie.
Delirul este greu de difereniat de demen, iar o persoan le poate avea pe
amndou. Demena este scderea progresiv a memoriei i a altor abiliti cognitive datorit
pierderii celulelor nervoase cerebrale i disfunciei treptate. Cea mai frecvent cauz de
demen este boala Alzheimer.

Delirul poate fi impartit in trei subtipuri, pe baza diferentelor de comportament:

1. Delirul hiperactiv, marcat de agitatie, iritabilitate, combativitate, vorbire rapida sau cu voce
tare si halucinatii;
2. Delirul hipoactiv, uneori numit delir linistit, marcat de somnolenta, apatie, bradilalie
(vorbire rara) sau bradikinezie (lentoarea sau absenta miscarilor);
3. Delirul mixt, alternand intre starea de liniste si cea de agitatie psihomotorie.
Semnele si simptomele delirului pot aparea si disparea pe tot parcursul zilei, de multe
ori fiind mai severe seara si noaptea.
Aceste manifestari pot include:
Dificultati de mentinere a atentiei;
Confuzie;
Discurs dezorganizat sau incoerent;
Dezorientare temporo-spatiala;
Halucinatii vizuale sau auditive;
Tulburari emotionale frica, furie, anxietate sau iritabilitate;
Tipete, injuraturi sau murmur incoerent;
Cresterea sau scaderea activitatii motorii de exemplu miscari repetitive ale mainii, tragerea
de haine sau de lenjeria de pat, sau dimpotriva, rigiditate excesiva;
Tulburari ale somnului si ale starii de veghe.
Desi dementa - incluzand si maladia Alzheimer - are multe dintre aceste simptome, ea se
dezvolta mai lent si are un caracter permanent. Semnul distinctiv al dementei este starea de
veghe prelungita, cu scaderea marcata a capacitatii de memorare.

3. Elemente de diagnosticare

Diagnosticarea delirului este de multe ori dificila. Letargia, modificarile

comportamentale si incoerenta pot fi deseori atribuite varstei inaintate, lipsei
somnului, oboselii sau depresiei. Delirul este deseori confundat cu dementa deoarece multe
semne si simptome sunt similare si cele doua afectiuni pot aparea in acelasi timp la aceeasi
persoana.
4. Tratament

Tratamentul const n esen n neuroleptice i terapie, atunci cnd aceasta este

posibil. In paranoia, rezultatele sunt dezamgitoare, n msura n care, dac delirul poate fi
redus, doar n cazuri rare se instaleaz critica i pacientul solicit ngrijiri; aceasta provoac
ntreruperi de luare n eviden i de tratament, recidive i spitalizri din ce n ce mai dese,
mpotriva voinei bolnavului, din cauza tulburrilor de comportament, din cauza gradului de
periculozitate al pacienilor i a lipsei de recunoatere a tulburrilor lor.

Tratamentul se bazeaza pe rezolvarea cauzei declansatoare, atunci cand acest lucru

este posibil de exemplu prin tratarea unei infectii sau prin intreruperea administrarii unui
anumit medicament. Nu exista un tratament eficient al delirului. In lipsa acestuia, tratamentul
se bazeaza pe masuri suportive si sedative.
Tratamentul medicamentos este rezervat cazurilor care manifesta agitatie excesiva si prezinta
un risc crescut pentru ei insisi. Medicatia uzuala este cea antipsihotica, care este creditata cu
rolul de a imbunatati tulburarile de rationament care insotesc episodul delirant.

5. Metode de Preventie

Cea mai eficienta metoda de prevenire a delirului este tintirea posibilelor cauze
declansatoare. Internarea in spital poate cauza episoade delirante schimbarea decorului
uzual, nivelul ridicat de zgomot si lipsa luminii naturale pot cauza aparitia delirului.

Strategiile care s-au dovedit a fi utile in prevenirea episoadelor de delir in spital in cazul
persoanelor in varsta includ:
- comunicarea simpla despre locul si ora curenta;
- asigurarea de activitati stimulante;
- minimizarea consumului de droguri psihoactive;
- asigurarea unui somn linistit si neintrerupt;
- limitarea medicatiei hipnotice sau anxiolitice;
- asigurarea unui aport suficient de fluide;
- utilizarea de ochelari, aparate auditive sau a altor mijloace adaptative pentru a asigura o
buna orientare temporospatiala a pacientului;
- tratarea durerii.
Delirul este una dintre problemele de sanatate care pot fi prevenite. In cazul in care
aveti persoane in varsta internate in spital este indicat sa fiti atenti la modificarile
comportamentului aceastora, si sa alertati personalul medical in cazul aparitiei oricarui motiv
de ingrijorare.

6. Drepturile bolnavului ce sufera de, delir

Orice persoan cu tulburri psihice are dreptul la cele mai bune servicii medicale i
ngrijiri de sntate mintal disponibile.
Orice persoan care sufer de tulburri psihice sau care este ngrijit ca atare trebuie tratat cu
omenie i n respectul demnitii umane i s fie aprat mpotriva oricrei forme de
exploatare economic, sexual sau de alt natur, mpotriva tratamentelor vtmtoare i
degradante.
Nu este admis nici o discriminare bazat pe o tulburare psihic.
Orice persoan care sufer de o tulburare psihic are dreptul s exercite toate drepturile civile,
politice, economice, sociale si culturale recunoscute n Declaraia Universal a Drepturilor
Omului, precum si n alte convenii si tratate internaionale n materie, la care Romnia a
aderat sau este parte, cu excepia cazurilor prevzute de lege.

Orice persoan care sufer de o tulburare psihic are dreptul, n msura posibilului, s
triasc si s lucreze n mijlocul societii. Administraia public local, prin organismele
competente, asigur integrarea sau reintegrarea n activiti profesionale corespunztoare
strii de sntate si capacitii de reinserie social si profesional a persoanelor cu tulburri
psihice.
Orice persoan cu tulburare psihic are dreptul s primeasc ngrijiri comunitare, n
sensul definit de prezenta lege. Orice pacient cu tulburri psihice are dreptul la:
recunoasterea de drept ca persoan; viaa particular; libertatea de comunicare, n special cu
alte persoane din unitatea de ngrijire, libertatea de a trimite si de a primi comunicri
particulare fr nici un fel de cenzur, libertatea de a primi vizite particulare ale unui consilier
ori ale unui reprezentant personal sau legal si, ori de cte ori este posibil, si ale altor vizitatori,
libertatea de acces la serviciile postale si telefonice, precum si la ziare, la radio si la
televiziune; libertatea religioas sau de convingere.
Mediul si condiiile de via n serviciile de sntate mintal trebuie s fie pe ct
posibil ct mai apropiate de viaa normal a persoanelor de vrst corespunztoare. Pentru
petrecerea timpului liber orice pacient cu tulburri psihice are dreptul la:
mijloace de educaie;
posibiliti de a cumpra sau de a primi articolele necesare vieii zilnice, distraciilor sau
comunicrii; mijloace care s permit pacientului s se consacre unor ocupaii active, adaptate
mediului su social si cultural, ncurajri pentru folosirea acestor mijloace si msuri de
readaptare profesional de natur s i usureze reinseria n societate.
Pacientul nu poate fi obligat s presteze o munc forat. Activitatea efectuat de ctre
un pacient ntr-un serviciu de sntate mintal nu trebuie s permit exploatarea fizic sau
psihic a acestuia. Studiile clinice si tratamentele experimentale, psihochirurgia sau alte
tratamente susceptibile s provoace vtmri integritii pacientului, cu consecine
ireversibile, nu se aplic unei persoane cu tulburri psihice dect cu consimmntul acesteia,
n cunostin de cauz, si cu condiia aprobrii de ctre comitetul de etic din cadrul unitii
de psihiatrie, care trebuie s se declare convins c pacientul si-a dat cu adevrat
consimmntul, n cunostin de cauz, si c acesta rspunde interesului pacientului.
Din momentul admiterii ntr-un serviciu de sntate mintal fiecare pacient trebuie s
fie informat de ndat ce este posibil, ntr-o form si ntr-un limbaj pe care s poat s le
neleag, asupra drepturilor sale, n conformitate cu prevederile legii, iar aceast informare va
fi nsoit de explicarea drepturilor si a mijloacelor de a le exercita. Dac pacientul nu este

capabil s neleag aceste informaii si att timp ct aceast incapacitate va dura, drepturile
sale vor fi aduse la cunostin reprezentantului su personal sau legal.
Pacientul care are capacitatea psihic pstrat are dreptul s desemneze persoana care
va fi informat n numele su, precum si persoana care va fi nsrcinat s i reprezinte
interesele pe lng autoritile serviciului.
7. Responsabilitatile Asistentului Social in ingrijirea bolnavului cu delir