Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cercetarea (investigaţia) statistică este organizată după un program riguros, cuprinzând mai
multe etape, într-o succesiune logică. Astfel, cercetarea statistică cuprinde totalitatea
operaţiilor de culegere, sistematizare, grupare, prelucrare, analiză şi interpretare a datelor şi
informaţiilor.
Acest proces poate fi structurat în trei etape succesive: observare, prelucrare şi analiză.
Observarea este prima fază a demersului statistic şi are rolul de a asigura datele necesare
investigaţiei.
Presupune o analiză teoretică prealabilă, prin care este definită şi delimitată colectivitatea
statistică supusă analizei, se identifică unităţile statistice şi sunt selectate caracteristicile de
înregistrare care satisfac cel mai bine cerinţele analizei.
Analiza şi interpretarea rezultatelor reprezintă ultima etapă a studiului statistic şi, totodată,
încununarea eforturilor din etapele anterioare, de regulă, laborioase şi îndelungate.
Reuşita acestei etape depinde de înregistrarea corectă a unui volum suficient de date relevante
pentru studiul respectiv. Culegerea datelor trebuie să se realizeze la nivelul fiecărei unităţi a
colectivităţii.
Pentru a asigura buna desfăşurare a acestei activităţi, observarea statistică trebuie organizată
după un program care cuprinde o serie de elemente metodologice şi organizatorice.
Colectivităţile pot fi statice (când exprimă o stare) şi dinamice (când exprimă un proces sau o
devenire).
În funcţie de natura unităţilor colectivitatea statistică poate fi alcătuită din persoane (populaţie),
evenimente (căsătorii, divorţuri, naşteri, decese), idei sau opinii (opiniile pacienţilor despre
calitatea serviciilor medicale, opiniile studenţilor despre calitatea procesului didactic, opiniile
populaţiei referitor la asigurarea medicală obligatorie).
Unităţile statistice pot fi simple, care nu mai suportă diviziune (persoana, nou născutul viu, cazul
de îmbolnăvire, bolnavul, decesul) şi complexe, rezultate ale organizăriii sociale (familia,
gospodăria, grupă de bolnavi).
d) Timpul observării este momentul sau perioada producerii fenomenului analizat. Pentru
observările statice este un "moment critic", care este bine să corespundă unei maxime stabilităţi
a colectivităţii analizate. Pentru înregistrările dinamice, timpul observării reprezintă o perioadă
de timp.
e) Locul observării este de regulă chiar locul producerii fenomenului. Diferă de acesta
atunci când datele sunt preluate din diferite publicaţii etc.
f) Caracteristicile observării reprezintă trăsătura, proprietatea, însuşirea comună tuturor unităţilor unei
colectivităţi şi care variază ca nivel, variantă sau valoare, de la o unitate a colectivităţii la alta, selectate
pentru a fi înregistrate.
Este important să fie înregistrate caracteristicile relevante din punctul de vedere al scopului
cercetării.
- caracteristici cantitative (numerice), exprimate în cifre: salariu, vechime în muncă, înălţime, greutate,
perimetru, tensiune arterială, puls, temperatură etc. Sunt caracteristici măsurabile.
- caracteristici alternative (binare sau dihotomice) – cele care pot lua doar două variante de răspuns,
după modelul adevărat/fals din logică: sex (M/F), starea civilă (căsătorit/necăsătorit), familie cu copii sau
fără copii, etc;
- caracteristici nealternative – cele care pot lua mai multe valori/variante de răspuns: salariu, profesie,
localitate de domiciliu, starea la externare a unui bolnav etc.
- caracteristici continue (cu variaţie continuă) – cele care pot lua orice valoare din scara lor de variaţie:
greutatea, înălţimea, temperatura, TA etc.;
- caracteristici discrete sau discontinue, care pot lua numai valori întregi: numărul de copii pe care îi are
o familie, numărul de persoane dintr-o familie, număr de medici, număr de paturi, număr de vizite etc.
- caracteristici atributive, în care variabila reprezintă un atribut, altul decât spaţiul ori timpul – cele
calitative şi cantitative.
- caracteristici primare – obţinute, de regulă, în etapa de culegere a datelor statistice prin măsurare sau
numărare);
- caracteristici derivate – obţinute în procesul prelucrării variabilelor primare printr-un anumit algoritm
de calcul.
g) Formularele observării, însoţite de instrucţiuni de completare, asigură culegerea datelor într-o formă
unitară, sistematizată, facilitând prelucrările ulterioare.
Observarea se poate realiza prin înregistrarea directă (observare, anchetare) a datelor sau
indirectă, prin preluarea datelor deja existente în formulare statistice.
Observarea poate fi totală, dacă se includ toate unităţile colectivităţii statistice (este cazul
recensământului şi al raportărilor statistice) sau parţială, atunci când datele se înregistrează
doar pentru un număr mai redus de unităţi statistice (sondaj).
Ancheta:
Erorile sistematice au o incidenţă redusă, dar afectează într-o măsură însemnată autenticitatea
datelor culese.
Erorile sistematice pot fi prevenite printr-o mai bună instruire a personalului care efectuează
observarea şi pot fi diminuate prin aplicarea riguroasă a controlului aritmetic şi logic.
Controlul cantitativ este un control de volum al datelor, prin care se verific completitudinea
acestora. Acest control presupune:
Controlul calitativ presupune verificarea naturii calitative a datelor culese. Acesta poate fi
aritmetic şi logic.
Cercetarea parţială al cărei scop este ca, pe baza rezultatelor prelucrării datelor obţinute, să se
estimeze parametrii corespunzători ai colectivităţii totale, se numeşte sondaj statistic.
- a doua etapă – indicatorii obţinuţi din eşantion se extind, cu o anumită probabilitate, asupra
întregii colectivităţi în scopul caracterizării acesteia din punct de vedere statistic.
Avantaje:
- de regulă, erorile de înregistrare sunt mai puţin numeroase şi mai uşor de înlăturat în faza de
verificare a datelor;
- observarea prin sondaj cuprinde, de regulă, un număr mai mare de caracteristici decât
observarea totală, ceea ce permite caracterizarea mai aprofundată a fenomenelor studiate.
REPREZENTATIVITATEA EŞANTIONULUI
- includerea în eşantion a unităţilor în mod obiectiv fără a acorda preferinţă uneia dintre ele;
- eşantionul stabilit să fie suficient de mare ca să permită redarea trăsăturilor esenţiale ale
colectivităţii totale;
PROCEDEE DE SELECTIE
La formarea eşantionului se folosesc mai multe procedee cunoscute sub denumirea de selecţii
aleatoare, selecţii dirijate şi selecţii mixte.
În selecţiile dirijate alegerea unităţilor se face de către persoanele care culeg datele.
Selecţia mixtă combină principiile sondajului aleator cu ale celui dirijat. În acest caz mai întâi se
împarte colectivitatea în grupe tipice după o anumită caracteristică şi apoi se extrage aleator
câte un eşantion din fiecare grupă.
Procedeul urnei cu bile (procedeul loteriei), este un procedeu de selecţie aleatoare care poate
fi realizat în varianta cu revenire sau fără revenire.
- Numerele sunt notate pe cartonaşe, bileţele sau bile iar acestea sunt amestecate atent.
- Se extrage, la întâmplare, un cartonaş (bilă) iar numărul citit identifică unitatea ce este
considerată ca făcând parte din eşantion. Pentru această unitate se înregistrează toate caracteristicile ce
fac parte din programul cercetării.
Utilizarea tabelelor cu numere aleatoare constă în prelevarea din cadrul populaţiei a unităţilor
ale căror numere de ordine stabilite printr-o numărătoare prealabilă, au fost citite după un anumit
criteriu din „tabelul numerelor întâmplătoare“.
Numărul iniţial de la care se începe citirea se alege aleator între 1 şi k, după care se citeşte tot a
k-a unitate până la completarea eşantionului de “n” unităţi statistice.
Stratificarea constă în divizarea colectivităţii generale de studiat în „straturi“, clase tipice cât mai
omogene, cu caracteristici cât mai asemănătoare.
Straturile pot fi constituite din raioane, localităţi, medii, sexe, subdiviziuni, grupe de vârstă etc.
Cel mai frecvent, stratificarea se foloseşte în studiul populaţiei care se separă folosind
clasificările oficiale sau, în funcţie de scop, cercetătorul îşi va face propria sa grupare.
TIPURI DE SELECŢIE
Se consideră eroare de selecţie abaterea care există între valoarea unui parametru (de exemplu,
media) calculat prin prelucrarea datelor din eşantion şi valoarea aceluiaşi parametru care s-ar fi
obţinut dacă s-ar fi organizat o observare totală şi ar fi fost prelucrate datele de la toate unităţile
colectivităţii.
Erorile de reprezentativitate specifice sondajului pot fi de două feluri: erori sistematice şi erori
întâmplătoare.
Erorile întâmplătoare de reprezentativitate derivă din însăşi esenţa metodei de cercetare prin
sondaj. Prin numărul mic de unităţi care alcătuiesc eşantionul nu se poate reproduce decât
întâmplător identic seria de distribuţie a variabilei din colectivitatea generală sau parametrii
acesteia.
Deşi nu pot fi evitate, erorile întâmplătoare pot fi calculate cu anticipaţie dacă selecţia este
probabilistică.
Estimarea parametrilor din colectivitatea generală se va putea face pe baza indicatorilor obţinuţi
din prelucrarea datelor de sondaj cu o eroare întâmplătoare de reprezentativitate care se
găseşte într-un anumit interval probabilistic.