SEMINAR 7

Circuite magnetice. Relații fundamentale

Circuitele magnetice sunt un ansamblu de materiale cu permeabilitatea magnetică ridicată, în contact
direct sau separate prin zone de aer, numite întrefieruri.
Sursele de câmp magnetic sunt bobinele electrice parcurse de curenți, dispuse cel mai adesea pe miezuri
magnetice, precum și corpurile cu magnetizație permanentă.
Reluctanța unei laturi de circuit magnetic
În cazul în care tubul de flux magnetic reprezintă o porțiune a unui circuit magnetic fără magnetizație
permanentă, de permeabilitate magnetică µ și secțiune transversală A suficient de mică pentru a
considera inducția magnetică constantă în secțiune (Fig. 5.8), atunci tensiunea magnetică pe la capetele
acestui tub se scrie:

A (SΓ )

ϕ C B, H ϕ
A Γ B
µ n, dl

Fig. 5.8

Expresia um = Rm ⋅ ϕ reprezintă relația lui Ohm pentru circuite magnetice, iar mărimea
B
dl
Rm = 
A( C ) µA

se numește reluctanță (sau rezistență) magnetică, având unitatea de măsură amper/weber (A/Wb) sau
1/(ohm⋅secundă) (1/Ωs). Inversul reluctanței se numește permeanță (sau conductanță) magnetică
1
Λ= [Wb A].
Rm

Pentru o porțiune de circuit omogenă (µ = const.), de lungime l și secțiune transversală constantă, relația
devine:

l
Rm = .
µA

Teoremele lui Kirchhoff pentru circuite magnetice

ϕ2
ϕ1
SΓ2
SΓ1 ϕ3

(j) SΓ3

Σ
SΓ5
SΓ4

ϕ5 ϕ4
Fig. 5.9

1
Suprafața Σ include nodul de circuit magnetic j, astfel că la limită Σ → 0, se poate scrie:


k∈n j
( A)
ϕk = 0.

Aceasta este prima teoremă a lui Kirchhoff pentru circuite magnetice: Suma algebrică a fluxurilor
magnetice incidente la un nod al unui circuit magnetic este nulă. Pentru reprezentarea din Fig. 5.9
acesta se scrie:

(j) : ϕ1 − ϕ2 + ϕ3 + ϕ4 − ϕ5 = 0.

Fie acum o latură k a unui circuit magnetic (Fig. 5.10) pe care se află dispusă o bobină cu Nk spire
parcurse de curentul ik.

um b k

Nk Θk
ik
ϕk Rmk
A B
ϕk N
M dl
µ H
umb k

Γ
Fig. 5.10

Θ k + umb = Rmk ⋅ ϕk .
k

Această relație seamănă foarte bine cu relația lui Ohm pentru latura de circuit electric.
Fie acum un ochi al unui circuit magnetic, așa cum este reprezentat în Fig. 5.12.

Θ1
ϕ1 Rm 1

ϕ1
N 1, i1 ϕ2
u mb2
u mb ϕ5 u mb1 Rm2
2
umb ϕ2
u mb ϕ5 1
[p]
5
[p] umb 3 u mb5 Rm 5
u mb 4
Rm 3
Θ4 ϕ3
ϕ3 ϕ4 Rm 4 u mb3
ϕ4
N2, i2 umb4

Fig. 5.12


lk ∈[ p]
(A)
umb = 0
k

unde [p] este o buclă a unui circuit magnetic.

Relația constituie teorema a doua a lui Kirchhoff pentru circuite magnetice: Suma algebrică a căderilor
de tensiune la bornele laturilor care alcătuiesc o buclă a unui circuit magnetic este întotdeauna nulă.

În această relație tensiunile la bornele laturilor de circuit magnetic se pot scrie astfel încât se poate
considera o formulare diferită pentru a doua teoremă Kirchhoff:

2
 
lk ∈[ p]
(A)
Rmk ϕ k = 
lk ∈[ p]
(A)
Θk .

Suma algebrică a căderilor de tensiune în lungul laturilor care alcătuiesc un ochi al unui circuit
magnetic este egala cu suma algebrică a solenațiilor în lungul aceluiași ochi.
Este acum momentul să se facă observația că mărimile utilizate și relațiile stabilite pentru circuitele
magnetice au un corespondent în circuitele electrice de curent continuu. Acest lucru se poate observa
în Tabelul 5.1.
Se poate construi o schemă echivalentă pentru o latură de circuit magnetic, utilizând analogia cu
circuitele de curent continuu (Fig. 5.12).
Trebuie precizat că sensul reprezentării grafice a solenației depinde de sensul curentului care trece prin
bobină. Asocierea este după regula burghiului drept (regula mâinii drepte).
Pentru circuitele de curent continuu, tensiunea calculată în lungul firului este egală cu tensiunea
calculată prin exteriorul firului conductor, oricare ar fi punctele de plecare și de sosire, deoarece
tensiunea electromotoare a câmpului electric imprimat este o proprietate intrinsecă a conductorului.
Pentru circuitele magnetice, tensiunea calculată prin interiorul laturii (um) nu este egală cu tensiunea
magnetică calculată prin exterior (umb), deoarece solenația Θk este o proprietate externă a laturii.
Tabelul 5.1. Analogia dintre relațiile pentru circuite electrice rezistive și circuitele magnetice.

Circuite de curent continuu Circuite magnetice

Mărime Simbol / Relație Mărime Simbol / Relație

l l
Rezistența electrică R= Reluctanță magnetică Rm =
σ⋅A µ⋅A

Tensiune electrică U Tensiune magnetică Um

Flux magnetic ϕ
Curent electric I
fascicular

Cădere de tensiune Cădere de tensiune

U = R⋅I U m = Rm ⋅ ϕ
electric ă magnetică

Relația lui Ohm Relația lui Ohm pentru

pentru o latură de E +U = R ⋅ I o latură de circuit Θ + U m = Rm ⋅ ϕ
circuit electric magnetic

Prima teoremă  (A)

Ik = 0 Prima teoremă  (A)
ϕk = 0
Kirchhoff k∈n j Kirchhoff k∈n j

A doua teoremă  (A)

Rk I k =  (A)
Ek Teorema a doua a lui  (A)
Rmk ϕ k =  (A)
Θk
Kirchhoff l k ∈Γp l k ∈Γp Kirchhoff l k ∈Γ p lk ∈Γ p

3
Circuit magnetic
Se consideră reprezentarea tri-dimensională (3D) din figură a unui circuit magnetic, care prezintă o
armătură fixă (superioară) în forma literei E și o armătură mobilă (inferioară) în forma literei I. Se
cunosc dimensiunile geometrice: a, g, lm1, lm2, δ, parametrii de material μ0, μr, iar pe cele două coloane
sunt plasate două bobine având N1 și N2 spire, parcurse de curenții electrici I1, respectiv I2.

a
2a a
N2
N1

lm1
µr I2
I1

µr
a
δ

lm2 lm2

Fig. 1. Configurația 3D a circuitului magnetic.

Să se calculeze:
a) Fluxurile fasciculare prin coloanele circuitului magnetic;
b) Inducția și intensitatea câmpului magnetic în miezul magnetic și în întrefier prin cele trei
coloane;
c) Inductivitatea proprie și de cuplaj pentru ambele bobine;
d) Energia magnetică dezvoltată în întrefier;
e) Forța magnetică care apare în întrefier.
Rezolvare

Asociat desenului se identifică geometria bi-dimensională (2D) care conține linia mediană (linia
punctată) a circuitului magnetic și se notează cu A1 = A = a*g aria secțiunii transversale a coloanelor
exterioare, astfel încât pentru coloana din mijloc avem aria A2 = 2a*g = 2A.

R1 R2
(1)
A B C

I1 ϕ3
Θ1 Θ2
N2 [I]
N1 µr
lm1

I2
A 2A A R’1 R3 R’2
D E µr F [II]
δ

Rδ1 Rδ3 Rδ2

lm 2 lm2
ϕ1 ϕ2

R”1 (2) R”2

Fig. 2. Reprezentare 2D. Fig. 3. Schema de circuit asociată.

4
a) Se identifică elementele componente ale schemei de circuit asociate configurației astfel:
- Cele două surse de câmp magnetic (bobinele) se reprezintă prin solenațiile Θ1 = N1 I1 și
Θ 2 = N 2 I 2 . Sensul săgeții solenației se determină prin regula mâinii drepte:

- Se pot identifica trei laturi de circuit magnetic (L = 3) și două noduri (N = 2).

- Fiecare latură de circuit magnetic este parcursă de câte un flux fascicular astfel încât se
notează cu ϕ1 , ϕ 2 și ϕ3 , iar sensurile se aleg aleator (Fig. 3).
- Reluctanțele laturilor de circuit magnetic:
o Segmentul AB prezintă aceeași direcție a fluxului fascicular ϕ1 , arie A și material
magnetic, având o lungime lm2, astfel încât se notează:
l l
R1 = m 2 = m2 .
µA µ0 µ r A
Deoarece nu depinde de întrefier se poate calcula o valoare numerică.
o În mod similar se identifică pentru segmentul BC reluctanța, dar aceasta este
parcursă de fluxul fascicular ϕ 2 :
lm 2 l
R2 = = m2 .
µA µ 0µ r A
o Pentru segmentul AD liniile de câmp magnetic au aceeași direcție dată de fluxul
fascicular ϕ1 și printr-o latură de arie A, dar prezintă o trecere printr-un întrefier de
lungime δ care are o permeabilitate magnetică absolută diferită de cea a
materialului magnetic. Deoarece după întrefier fluxul fascicular întâlnește același
material magnetic cu μr, se poate considera că lungimea acestei reluctanțe este
lm1 − δ :
l − δ lm1 − δ
R1' = m1 = .
µA µ 0µ r A
o În mod similar se identifică pentru segmentul CF reluctanța, dar aceasta este
parcursă de fluxul fascicular ϕ 2 :
lm1 − δ lm1 − δ
R2' = = .
µA µ 0µ r A
o Pentru segmentul central BE reluctanța parcursă de fluxul fascicular ϕ3 , dar având
o arie dublă, este:
l − δ lm1 − δ
R3 = m1 = .
µ 2 A µ 0µ r 2 A
o Pentru segmentele DE, respectiv EF vor rezulta reluctanțele:
l l l l
R1" = m2 = m 2 ; R2" = m2 = m 2 .
µA µ 0 µ r A µA µ 0 µ r A
o În zona întrefierului avem reluctanțele:

5
 δ δ δ δ δ δ
Rδ1 = = ; Rδ2 = = ; Rδ3 = = .
µA µ 0 A µA µ 0 A µ2 A µ0 2 A
o Pentru latura de circuit 1 (stânga) avem reluctanța serie:
l l −δ δ l l  1 1 
R1S = 2 m2 + m1 + = 2 m 2 + m1 + δ  −  = K1′ + δ ⋅ K1′ .
µ 0 µ r A µ 0µ r A µ 0 A µ 0µ r A µ 0 µ r A µ
 0 A µ µ
0 r A 
o Pentru latura de circuit 2 (dreapta) avem reluctanța serie:
l l −δ δ l l  1 1 
R2 S = 2 m 2 + m1 + = 2 m2 + m1 + δ  −  == K 2′ + δ ⋅ K 2′′.
µ 0µ r A µ 0 µ r A µ 0 A µ 0 µ r A µ 0µ r A  µ0 A µ0 µr A 
o Pentru latura de circuit 3 (centru) avem reluctanța serie:
l −δ δ lm1  1 1 
R3 S = m1 + = + δ −  = K 3′ + δ ⋅ K 3′′ .
µ 0µ r 2 A µ 0 2 A µ 0µ r 2 A µ
 0 2 A µ µ
0 r 2 A 
- Sistemul de ecuații Kirchhoff pentru circuite magnetice:
(1) : ϕ1 + ϕ2 − ϕ3 = 0;

[ I] : ( R1 + R '1 + Rδ1 + R "1 ) ⋅ ϕ1 + ( R3 + Rδ3 ) ⋅ϕ3 = Θ1 ;

[ II ] : ( R2 + R '2 + Rδ 2 + R "2 ) ⋅ ϕ2 + ( R3 + Rδ3 ) ⋅ ϕ3 = Θ2 .
sau scris pentru reluctanțele echivalente obținute:
(1) : ϕ1 + ϕ2 − ϕ3 = 0; (1) : ϕ1 + ϕ2 = ϕ3 ;
 
[ I] : R1S ⋅ ϕ1 + R3S ⋅ϕ3 = Θ1; ↔ [ I] : R1S ⋅ ϕ1 + R3S ⋅ ( ϕ1 + ϕ2 ) = N1 I1 ; ↔
 
[ II ] : R2 S ⋅ϕ 2 + R3S ⋅ ϕ3 = Θ2 . [ II ] : R2 S ⋅ϕ2 + R3S ⋅ ( ϕ1 + ϕ2 ) = N 2 I 2 .
[ I] : ( R1S + R3S ) ⋅ ϕ1 + R3S ⋅ ϕ2 = N1I1 ; N I − R3 S ϕ2
 ↔ ϕ1 = 1 1 ↔
[ II ] : R3S ⋅ϕ1 + ( R2S + R3S ) ⋅ϕ2 = N 2 I2 . R1S + R3 S
N1I1 − R3S ϕ2
[ II ] : R3S ⋅ + ( R2 S + R3S ) ⋅ϕ2 = N 2 I 2 ↔
R1S + R3S
 R32S  N1I1
[ II ] : ( R2 S + R3 S ) −  ⋅ϕ2 = N 2 I 2 − R3 S ⋅ ↔
 R1S + R3 S  R1S + R3S
N1 I1
N 2 I 2 − R3S ⋅
R1S + R3 S N I ( R + R3S ) − R3 S ⋅ N1 I1
ϕ2 = = 2 2 1S .
2
R3 S ( R1S + R3 S )( R2 S + R3S ) − R32S
( R2 S + R3 S ) −
R1S + R3S
[ I] : ( R1S + R3S ) ⋅ ϕ1 + R3S ⋅ ϕ2 = N1I1 ; N I − R3S ϕ1
 ↔ ϕ2 = 2 2 ↔
[ II ] : R3S ⋅ϕ1 + ( R2S + R3S ) ⋅ϕ2 = N 2 I2 . R2 S + R3 S
N I −R ϕ
[ II ] : ( R1S + R3S ) ⋅ϕ1 + R3 S ⋅ 2 2 3 S 1 = N1 I1 ↔
R2S + R3S
 R32S  N2 I 2
[ II ] : ( R1S + R3 S ) −  ⋅ ϕ1 = N1 I1 − R3S ⋅ ↔
 R2 S + R3 S  R2 S + R3S
N2 I 2
N1I1 − R3S ⋅
R2 S + R3S N I ( R + R3S ) − R3S ⋅ N 2 I 2
ϕ1 = = 1 1 2S .
2
R3S ( R2 S + R3S )( R1S + R3 S ) − R32S
( R1S + R3 S ) −
R2 S + R3 S

6
 N1I1 ( R2 S + R3S ) − R3 S ⋅ N 2 I2 N 2 I 2 ( R1S + R3 S ) − R3S ⋅ N1I1
ϕ3 = ϕ1 + ϕ 2 = + .
( R2 S + R3S )( R1S + R3S ) − R 2
3S ( R1S + R3S )( R2 S + R3 S ) − R32S
Deoarece în cazul problemei descrise R1S = R2S putem obține următoare expresii pentru
fluxurile fasciculare:
N I ( R + R3S ) − R3 S ⋅ N 2 I 2
ϕ1 = 1 1 1S .
( R1S + R3 S ) 2 − R32S
N 2 I 2 ( R1S + R3S ) − R3S ⋅ N1 I1
ϕ2 = .
( R1S + R3S )2 − R32S
N1I1 + N2 I 2
ϕ3 = .
R1S + 2 R3S
ϕ
b) Inducția magnetică B = este aceeași atât prin materialul magnetic cât și prin întrefier astfel
A
că:
ϕ1
B1 = ;
A
ϕ
B2 = 2 ;
A
ϕ
B3 = 3 .
2A
Intensitatea câmpului magnetic depinde de permeabilitatea magnetică a mediului unde se
calculează, astfel încât prezintă diferite componente. În cazul acestei probleme avem HFe pentru
zona cu material magnetic, respectiv Hδ pentru zona întrefierului:
B ϕ1 B ϕ
H Fe1 = 1 = , respectiv H δ1 = 1 = 1 ;
µ µ 0µ r A µ µ0 A
B2 ϕ2 B ϕ
H Fe2 = = , respectiv H δ2 = 2 = 2 ;
µ µ 0µ r A µ µ0 A
B3 ϕ3 B ϕ3
H Fe3 = = , respectiv H δ3 = 3 = .
µ µ 0µ r 2 A µ µ0 2 A
c) Pentru calculul inductivităților proprii și de cuplaj se va păstra activă câte o bobină, celelalte
pasivizându-se (se vor rezolva atâtea scheme de circuit câte bobine sunt, pasivizarea realizându-
se prin ștergerea cercului și săgeții din simbolul sursei de câmp magnetic). Problema prezintă
două bobine astfel încât se vor identifica două scheme de circuit.
R1 R2
C1. Bobina 1 activă, bobina 2 pasivizată (I2 = 0). Se va (1)
calcula ϕ11 fluxul fascicular propriu bobinei 1, ϕ21
fluxul fascicular de cuplaj generat de bobina 1 în bobina ϕ31
Θ1
2 și ϕ31 fluxul fascicular de dispersie al bobinei 1. [I]

R’1 R3 R’2
Fig. 4. Schema de circuit având solenația Θ 2 pasivizată.
[II]
Rδ1 Rδ3 Rδ2
ϕ 11 ϕ 21

R” 1 (2) R” 2

7
 N1 I1
ϕ11 = ;
R2 S R3 S
R1S +
R2S + R3S
R3 S N1I1 R3S N1I1 R3 S
ϕ 21 = ϕ11 = = ;
R2S + R3S R + R2S R3 S R2S + R3S ( R2 S + R3 S ) R1S + R2S R3 S
1S
R2 S + R3S
R2 S N1 I1 R2 S N1 I1 R2 S
ϕ31 = ϕ11 = = .
R2 S + R3S R + 2 S 3S R2 S + R3 S ( R2 S + R3S ) R1S + R2 S R3S
R R
1S
R2 S + R3 S
N1ϕ11 N 12
Inductivitatea proprie L11 = = .
I1 R R
I 2 =0 R1S + 2 S 3S
R2 S + R3 S
N 2 ϕ21 N1 N 2 R3 S
Inductivitatea de cuplaj L21 = = .
I1 I2 =0
( R2 S + R3S ) R1S + R2 S R3S

C2. Bobina 2 activă, bobina 1 pasivizată (I2 = 0). Se va R1 R2

(1)
calcula ϕ22 fluxul fascicular propriu bobinei 2, ϕ12
fluxul fascicular de cuplaj generat de bobina 2 în bobina
ϕ32
1 și ϕ32 fluxul fascicular de dispersie al bobinei 2. Θ2
[I]

Fig. 5. Schema de circuit având solenația Θ1 pasivizată. R’1 R3 R’2

[II]
Rδ1 Rδ3 Rδ2
ϕ12 ϕ22

R”1 (2) R”2

N2 I 2
ϕ 22 = ;
R1S R3S
R2 S +
R1S + R3 S
R3S N2 I2 R3S N 2 I 2 R3 S
ϕ12 = ϕ22 = = ;
R1S + R3 S R + R1S R3 S R1S + R3S ( R1S + R3 S ) R2 S + R1S R3 S
2S
R1S + R3S
R1S N2 I 2 R1S N 2 I 2 R1S
ϕ32 = ϕ11 = = .
R1S + R3S R + R1S R3S R1S + R3 S ( R1S + R3S ) R2 S + R1S R3S
2S
R1S + R3 S
N 2 ϕ22 N 22
Inductivitatea proprie L22 = = .
I2 R1S R3 S
I1 = 0 R2 S +
R1S + R3S
N1ϕ12 N1 N 2 R3 S
Inductivitatea de cuplaj L12 = = .
I2 I1 =0
( R1S + R3S ) R2 S + R1S R3S
d) Calculul energiei magnetice se realizează cu formula generală pentru volumul care se regăsește
în întrefier:

8
 B
B⋅ ϕ2
B ⋅ Hδ B ⋅ Hδ µ 0 ⋅1 B 2 2 ϕ2 ϕ2 ⋅ δ
Wm = ⋅ Vδ = ⋅ A ⋅δ = ⋅ A⋅δ = ⋅ A⋅δ = A ⋅ A⋅δ = ⋅δ = .
2 2 2 2µ 0 2µ 0 2µ 0 A 2µ 0 A
Deoarece există trei coloane, respectiv trei fluxuri fasciculare, rezultă expresia energiei
magnetice totale:
3
ϕ 2 ⋅ δ ϕ2 ⋅δ ϕ 2 ⋅ δ
Wm = Wmk = 1 + 2 + 3 .
k =1 2µ 0 A 2µ 0 A 2µ 0 2 A
e) Pentru calculul forței care apare în întrefier se utilizează teorema forțelor generalizate, unde se
consideră coordonata generalizată (cea care își modifică dimensiunea) ca fiind lungimea
acestuia δ. Deoarece în cazul formulelor obținute pentru fluxurile fasciculare apare δ (acesta
este conținut în formulele reluctanțelor serie RkS) se va scrie expresia energiei magnetice astfel:
ϕ2 ( δ ) ⋅ δ ϕ22 ( δ ) ⋅ δ ϕ32 ( δ) ⋅δ
Wm = 1 + + .
2µ 0 A 2µ 0 A 2µ 0 2 A
Aplicând teorema forțelor generalizate rezultă:
1  ∂ ( ϕ1 ( δ ) ⋅ δ ) ∂ ( ϕ2 ( δ ) ⋅ δ ) 1 ∂ ( ϕ3 ( δ ) ⋅ δ ) 
2 2 2
 ∂ Wm 
Fm =   =  + + .
 ∂δ  Ik = const 2µ 0 A  ∂δ ∂δ 2 ∂δ 

Considerând R1S = R2S ( K1′ = K2′si K1′′ = K2′ ) se va detalia calculul pentru ϕ1 :

ϕ1 =
( ) ( ) =
N1 I1 K1′ + δK 1′′ + K 3′ + δK 3′′ − K 3′ + δK 3′′ ⋅ N 2 I 2

( K ′ + δK ′′ + K ′ + δK ′ ) − ( K ′ + δK ′′ )
2 2

1 1 3 3 3 3

N I ( K ′ + K ′ ) − K ′ ⋅ N I + δ ( N I ( K ′′ + K ′′ ) − K ′′ ⋅ N I )
1 1 1 3 3 2 2 1 1 1 3 3 2 2
= =
K ′ + 2K ′ K ′ + 2δ ( K ′ K ′′ + K ′ K ′′ + K ′ K ′′ ) + δ ( K ′′ + 2 K ′′ K ′′ )
1
2
1 3 1 1 3 1 1 3
2
1
2
1 3

a1 + b1 ⋅ δ
= .
c + 2d ⋅ δ + e ⋅δ2

Constantele a1, b1, c, d și e se vor identifica dintre termenii fracției.

(
a1 = N1I1 K1′ + K 3′ − K 3′ ⋅ N 2 I 2 ;)
( (
b1 = N 1I1 K1′′ + K 3′′ − K 3′′ ⋅ N 2 I 2 ;) )
c = K1′2 + 2 K1′ K 3′ ;

(
d = K1′ K1′′ + K 3′ K1′′ + K1′ K 3′′ ; )
e = ( K ′′ + 2K ′′ K ′′ ).
1
2
1 3

Se va deriva în funcție de δ astfel încât obținem:

 a1 + b1 ⋅δ 
2

∂  ⋅δ 
∂ ( ϕ12 ( δ) ⋅ δ)
=

  c + 2d ⋅ δ + e ⋅δ 

2 
 =
(
( a1 + b1 ⋅ δ) a1 ( c − δ ( 2d + 3e ⋅ δ) ) + b1 ⋅δ ( 3c + δ ( 2d − e ⋅ δ) )
.
)
∂δ ∂δ ( c + 2d ⋅δ + e ⋅ δ2 )
3

În cazul lui ϕ 2 se va obține o relație similară, dar cu alți termeni:

9
ϕ2 =
( ) ( )
N 2 I 2 K1′ + δK1′′ + K 3′ + δK 3′′ − K 3′ + δK 3′′ ⋅ N1 I1
=
a2 + b2 ⋅ δ
.
( K ′ + δK ′′ + K ′ + δK ′′ ) − ( K ′ + δK ′′ ) c + 2d ⋅ δ + e ⋅ δ2
2 2

1 1 3 3 3 3

Constantele a2, b2 se vor identifica dintre termenii fracției.

 a2 + b2 ⋅ δ 
2

∂ ⋅ δ
∂ ( ϕ2 ( δ ) ⋅ δ )
2   c + 2d ⋅ δ + e ⋅ δ 
= 
2   ( )
 = ( a2 + b2 ⋅ δ ) a2 ( c − δ ( 2 d + 3e ⋅ δ )) + b2 ⋅ δ (3c + δ ( 2d − e ⋅ δ )) .
∂δ ∂δ ( c + 2d ⋅ δ + e ⋅ δ2 )
3

Se va detalia calculul pentru ϕ3 :

N1I1 + N 2 I 2 N1 I1 + N 2 I 2 a3
ϕ3 = = = .
(
K1′ + δK1′′ + 2K 3′ + δ 2K 3′′ K1′ + 2 K 3′ + δ K1′′ + 2 K 3′′ )
c3 + d3 ⋅ δ

Constantele a3, c3 și d3 se vor identifica dintre termenii fracției.

Se va deriva în funcție de δ astfel încât obținem:
 a3 
2

∂  ⋅ δ 
(
∂ ϕ32 ( δ ) ⋅ δ )   c3 + d3 ⋅ δ  
 = a3 ( c3 − d3 ⋅ δ ) .
2

= 
∂δ ∂δ ( c3 + d3 ⋅ δ )3
În urma unui calcul numeric se va obține o forță de atracție pentru armătura mobilă.

10
Caz particular µ r = ∞.

Deoarece permeabilitatea magnetică relativă a unui material magnetic este mult mai mare decât cea a
vidului se poate adopta o ipoteză simplificatoare și se va considera µ r = ∞ pentru zonele cu material
magnetic. Acest lucru determină anularea unor reluctanțe, mai exact a celor care sunt asociate zonelor
cu material magnetic din circuitul magnetic analizat. De exemplu:
l m2 l l
R1 = = m2 = m2 = 0.
µA µ 0 µ r A µ 0∞ A

In mod similar R1′ = R1′′ = 0, R3 = 0 și R2 = R2′ = R2′′ = 0.

Schema de circuit care rezultă este reprezentată in Fig. 6

(1)

ϕ3
Θ1 Θ2
[I]

[II]
Rδ1 Rδ3 Rδ2
ϕ1 ϕ2
(2)

Fig. 6. Schema de circuit rezultată în urma adoptării ipotezei simplificatoare µ r = ∞.

a) Calculul fluxurilor fasciculare.

Se identifică elementele componente ale schemei de circuit asociate configurației astfel:
- Cele două surse de câmp magnetic (bobinele) se reprezintă prin solenațiile Θ1 = N1 I1 și
Θ 2 = N 2 I 2 . Sensul săgeții solenației se determină prin regula mâinii drepte:
- Se pot identifica trei laturi de circuit magnetic (L = 3) și două noduri (N = 2).
- Fiecare latură de circuit magnetic este parcursă de câte un flux fascicular astfel încât se
notează cu ϕ1 , ϕ 2 și ϕ3 , iar sensurile se aleg aleator.
- Reluctanțele laturilor de circuit magnetic:
o În zona întrefierului avem reluctanțele:
δ δ δ δ δ δ
Rδ1 = = ; Rδ2 = = ; Rδ3 = = .
µA µ 0 A µA µ 0 A µ2 A µ0 2 A
Rδ
În acest caz se poate considera Rδ = Rδ1 = Rδ2 și Rδ3 = .
2
- Sistemul de ecuații Kirchhoff pentru circuite magnetice:
(1) : ϕ1 + ϕ2 − ϕ3 = 0;

[ I ] : Rδ1 ⋅ ϕ1 + Rδ 3 ⋅ ϕ3 = Θ1;

[ II ] : Rδ 2 ⋅ ϕ2 + Rδ3 ⋅ ϕ3 = Θ 2 .

11
 Se poate observa că acest sistem de ecuații este mai simplu, dar rezultatele obținute vor
avea o eroare mai ridicată
(1) : ϕ1 + ϕ2 − ϕ3 = 0; (1) : ϕ1 + ϕ2 = ϕ3 ;
 
[ I ] : Rδ1 ⋅ ϕ1 + Rδ 3 ⋅ ϕ3 = Θ1; ↔ [ I] : Rδ1 ⋅ ϕ1 + Rδ 3 ⋅ ( ϕ1 + ϕ2 ) = N1 I1 ; ↔
 
[ II ] : Rδ 2 ⋅ ϕ2 + Rδ3 ⋅ ϕ3 = Θ 2 . [ II ] : Rδ 2 ⋅ ϕ2 + Rδ 3 ⋅ ( ϕ1 + ϕ2 ) = N 2 I 2 .
[ I] : ( Rδ1 + Rδ 3 ) ⋅ ϕ1 + Rδ3 ⋅ ϕ2 = N1 I1 ; N I − Rδ 3 ϕ 2
 ↔ ϕ1 = 1 1 ↔
[ II ] : Rδ3 ⋅ ϕ1 + ( Rδ2 + Rδ3 ) ⋅ ϕ2 = N 2 I 2 . Rδ1 + Rδ3
N I −R ϕ
[ II ] : Rδ3 ⋅ 1 1 δ 3 2 + ( Rδ 2 + Rδ3 ) ⋅ ϕ2 = N2 I 2 ↔
Rδ1 + Rδ3
 Rδ23  N1 I1
[ II ] : ( Rδ2 + Rδ3 ) −  ⋅ ϕ2 = N 2 I 2 − Rδ3 ⋅ ↔
 Rδ1 + Rδ3  Rδ1 + Rδ3

N 2 I 2 − Rδ3 ⋅
N1 I1 3R R ⋅ N I
N2 I 2 δ − δ 1 1
ϕ2 =
Rδ1 + Rδ3 N I
= 2 2 δ1
( R + Rδ3 ) − Rδ3 ⋅ N I
1 1
= 2 2 =
( Rδ2 + Rδ3 ) −
Rδ23 ( Rδ1 + Rδ 3 )( Rδ 2 + Rδ3 ) − Rδ3
2
 R 
2
R 2

 Rδ + 2  − 4
δ δ
Rδ1 + Rδ3  
Rδ
( 3N2 I 2 − N1 I1 ) 3N I − N I
= 2 = 2 2 1 1
.
8Rδ2 4 Rδ
4
[ I] : ( Rδ1 + Rδ 3 ) ⋅ ϕ1 + Rδ3 ⋅ ϕ2 = N1 I1 ; N I − Rδ3ϕ1
 ↔ ϕ2 = 2 2 ↔
[ II ] : Rδ3 ⋅ ϕ1 + ( Rδ2 + Rδ3 ) ⋅ ϕ2 = N 2 I 2 . Rδ2 + Rδ3
3N I − N 2 I 2
ϕ1 = 1 1 .
4 Rδ
3N1 I1 − N2 I 2 3N2 I 2 − N1 I1 N1 I1 + N 2 I 2
ϕ3 = ϕ1 + ϕ2 = + = .
4Rδ 4Rδ 2Rδ
ϕ
b) Inducția magnetică B = este aceeași atât prin materialul magnetic cât și prin întrefier astfel
A
că:
ϕ1
B1 = ;
A
ϕ
B2 = 2 ;
A
ϕ3
B3 = .
2A
În acest caz avem doar Hδ pentru zona întrefierului:
B ϕ
H δ1 = 1 = 1 ;
µ µ0 A
B2 ϕ
H δ2 = = 2 ;
µ µ0 A
B3 ϕ3
H δ3 = = .
µ µ0 2 A

12
c) Calculul inductivităților proprii și de cuplaj
C1. Bobina 1 activă, bobina 2 pasivizată (I2 = 0). Se va
(1)
calcula ϕ11 fluxul fascicular propriu bobinei 1, ϕ21
fluxul fascicular de cuplaj generat de bobina 1 în bobina
ϕ31
2 și ϕ31 fluxul fascicular de dispersie al bobinei 1. Θ1
[I]

Fig. 7. Schema de circuit având solenația Θ 2 pasivizată.

[II]
Rδ1 Rδ3 Rδ2
ϕ11 ϕ2 1
(2)

N1I1 3N I
ϕ11 = = 1 1;
Rδ1 +
Rδ 2 Rδ3 4Rδ
Rδ2 + Rδ3
Rδ3 1 NI
ϕ 21 = ϕ11 = ϕ11 = 1 1 ;
Rδ2 + Rδ3 3 4 Rδ
Rδ2 2 2 N1 I1
ϕ31 = ϕ11 = ϕ11 = .
Rδ 2 + Rδ 3 3 4 Rδ
N 1ϕ11 3N12
Inductivitatea proprie L11 = = .
I1 I 2 =0
4Rδ

N 2 ϕ21 N1 N 2
Inductivitatea de cuplaj L21 = = .
I1 I 2 =0
4 Rδ
C2. Bobina 2 activă, bobina 1 pasivizată (I2 = 0). Se va (1)
calcula ϕ22 fluxul fascicular propriu bobinei 2, ϕ12
fluxul fascicular de cuplaj generat de bobina 2 în bobina ϕ32
Θ2
1 și ϕ32 fluxul fascicular de dispersie al bobinei 2. [I]

Fig. 8. Schema de circuit având solenația Θ1 pasivizată. [II]

Rδ1 Rδ3 Rδ2
ϕ12 ϕ22
(2)
N 2 I2 3N 2 I 2
ϕ 22 = = ;
Rδ2 +
Rδ1 Rδ3 4 R δ
Rδ1 + Rδ3
Rδ 3 1 N I
ϕ12 = ϕ22 = ϕ 22 = 2 2 ;
Rδ1 + Rδ3 3 4Rδ
Rδ1 2 2N2I2
ϕ32 = ϕ 22 = ϕ22 = .
Rδ1 + Rδ3 3 4 Rδ

13
 N 2 ϕ22 3N 22
Inductivitatea proprie L22 = = .
I2 I1 = 0
4Rδ

N1ϕ12 N 2 N1
Inductivitatea de cuplaj L12 = = .
I2 I1 = 0
4 Rδ
d) Calculul energiei magnetice se realizează cu formula generală pentru volumul care se regăsește
în întrefier:
B⋅
B ϕ2
B ⋅ Hδ B ⋅ Hδ µ 0 ⋅1 B2 2 ϕ2 ϕ2 ⋅ δ
Wm = ⋅ Vδ = ⋅ A ⋅δ = ⋅ A⋅δ = ⋅ A⋅δ = A ⋅ A⋅δ = ⋅δ = .
2 2 2 2µ 0 2µ 0 2µ 0 A 2µ 0 A
Deoarece există trei coloane, respectiv trei fluxuri fasciculare, rezultă expresia energiei
magnetice totale:
3
ϕ 2 ⋅ δ ϕ22 ⋅ δ ϕ32 ⋅ δ
Wm = Wmk = 1 + + .
k =1 2µ 0 A 2µ 0 A 2µ 0 2 A
e) Pentru calculul forței care apare în întrefier se utilizează teorema forțelor generalizate, unde se
consideră coordonata generalizată (cea care își modifică dimensiunea) ca fiind lungimea
acestuia δ. Deoarece în cazul formulelor obținute pentru fluxurile fasciculare apare δ (acesta
este conținut în formula reluctanței Rδ) se va scrie expresia energiei magnetice astfel:
ϕ2 ( δ ) ⋅ δ ϕ22 ( δ ) ⋅ δ ϕ32 ( δ ) ⋅ δ
Wm = 1 + + .
2µ 0 A 2µ 0 A 2µ 0 2 A
Aplicând teorema forțelor generalizate rezultă:
1  ∂ ( ϕ1 ( δ ) ⋅ δ ) ∂ ( ϕ2 ( δ ) ⋅ δ ) 1 ∂ ( ϕ3 ( δ ) ⋅ δ ) 
2 2 2
 ∂W 
Fm =  m  =  + + .
 ∂δ  Ik =const 2µ 0 A  ∂δ ∂δ 2 ∂δ 
Se va detalia calculul pentru ϕ1 :
3N1 I1 − N 2 I 2 µ 0 A ( 3N1 I1 − N 2 I 2 ) 1 1
ϕ1 = = ⋅ = a1 ⋅ .
4 Rδ 4 δ δ
Constanta a1 se va identifica dintre termenii fracției.
Se va deriva în funcție de δ astfel încât obținem:
  1 2 
∂   a1  ⋅ δ 
∂ ( ϕ12 ( δ ) ⋅ δ ) a12 ( µ 0 A ( N 2 I 2 − 3N1 I1 ) )
2
  δ 
= =− 2 = .
∂δ ∂δ δ δ2
Pentru calculul lui ϕ2 :
3N 2 I 2 − N1 I1 µ 0 A (3N 2 I 2 − N1 I1 ) 1 a2
ϕ2 = = ⋅ = .
4Rδ 4 δ δ
iar derivata este:
  a2  2 
∂    ⋅ δ 
∂ ( ϕ22 ( δ ) ⋅ δ ) a22 ( µ 0 A ( N1I1 − 3N 2 I 2 ) )
2
  δ 
= =− 2 = .
∂δ ∂δ δ δ2
Constanta a2 se va identifica dintre termenii fracției.
Se va detalia calculul pentru ϕ3 :
N1I1 + N 2 I 2 µ 0 A ( N1 I1 + N 2 I 2 ) 1 a3
ϕ3 = = ⋅ = .
2Rδ 2 δ δ
Constanta a3 se va identifica dintre termenii fracției.
Se va deriva în funcție de δ astfel încât obținem:

14
  a  2

∂ 3  ⋅δ
∂ ( ϕ3 ( δ ) ⋅ δ )   ( µ 0 A ( N1 I1 + N 2 I 2 ))
2
 δ
2
  a32
= =− 2 =− .
∂δ ∂δ δ δ2
Forța dezvoltată în întrefier este:
1  (µ 0 A ( N 2 I 2 − 3N1I1 )) ( µ 0 A ( N1 I1 − 3N 2 I2 ) ) 1 (µ 0 A ( N1 I1 + N 2 I 2 )) 
2 2 2

Fm =  + − =
2µ 0 A  δ2 δ2 2 δ2 
 
µ A 1 2
= 0 2 ( N 2 I 2 − 3N1 I1 ) + ( N1I1 − 3 N 2 I 2 ) − ( N1 I1 + N 2 I 2 )  .
2 2

2δ  2 

15