14.Cauzele declanșării travaliului.Fiziologia contracțiilor uterine.

Morfologia și biochimia miometrului

către nastere.
15.Anestezia in nastere.Metodele alternative de analgezie.

Metode contemporane de analgezic medicamentoasă In naştere

Preparatele medicamentoase pentru analgczia naşterii vor fi administrate începând cu prima perioadă a
travaliului, în prezenţa conracţiior regulate şi dilatarea colului uterin de 3-4 cm. Pc lângă cerinţele
tradiţionale, înaintate faţă de asistenţa anesteziologică (amendarea stresului, efect analgezic suficient
etc.), în practica anesteziologică obstctricală există un şir de cerinţe specifice:

1. Metoda de analgezic va fi inofensivă pentru mamă şi făt.

2. Va lipsi acţiunea inhibitoare asupra contracţiilor uterine şi, după posibilităţi, va accelera procesul
naşterii.

3. Va preveni şi înlătura spasmul musculaturii colului uterin şi segmentului inferior al uterului.

4. Parturienta îşi va păstra cunoştinţa şi va contacta cu cei din jur, va participa activ la procesul naşterii.
5. Lipsa acţiunii nocive asupra lactaţiei şi evoluţiei perioadei puerperale.

6 . Accesibilitate pentru un ccrc larg dc obstetricicni-ginecologi.

Problema esenţială a intervenţiei farmacologice în timpul sarcinii constă în faptul ca preparatul

administrat, având efectul dorit, să nu provoace acţiuni fetotoxicc şi să posede fenomene adverse
minime. Aceasta este mai cu seamă important în anesteziologia obstctricală, când în naştere sunt
folosite preparate narcotice şi psihotrope, fătul fiind involuntar recipient al acestora.

Variante ale metodelor contemporane de asistenţă anesteziologică în obstetrică:

1. Metodele analgezici centrale (pot fi utilizate în combinare cu anestezia locală şi regională): -

administrarea analgezicelor narcotice şi ncnarcoticc în doze ce nu provoacă depresiune narcotică
însemnată a nou-născutului; - aplicarea narcozei inhalatorii până la realizarea efectului analgezici Hiră
inhibarea cunoştinţei; - folosirea exclusivă a analgezicelor nenarcotice cu acţiune centrală şi periferică.

2. Anestezia generală cu miorelaxare artificială (concurcază ca amploare cu A P. în unele ţări este

metoda principală în analgezia cczaricnci, este suficient elaborată şi standardizată).

3. Anestezia pcriduarală (epidurală) în anesteziologia obstetricală contemporană se administrează

metode de analgezic, combinând câteva remedii, care posedă anumit cfcct.

Modurile dc abordare ale anesteziei naşterii sunt următoarele:

> Orice analgezic generală (intravenoasă, inhalatorie, electroanalgczie) trebuie să fie utilizată printr-un
autocontrol strict al parturientei. Doza preparatului nu va depăşi nivelul inofensiv pentru făt. în caz dc
ineficacitatc a metodei selectate şi menţinerii sindromului algic, e indicată aplicarea unei metode
alternative de analgczic. ci nu majorarea dozei preparatului indicat iniţial.

> Utilizarea sedative lor, neurolepticelor antihistaminice cu scop de anestezie a naşterii este incorectă.
Unica indicaţie pentru administrarea lor pot servi stările patologice ale SNC, ce prezintă pericol pentru
sănătatea parturientei (isterie, epilepsie, prceclampsie etc.). Indicarea preparatelor menţionate la acest
contingent de parturiente reprezintă unul din momentele terapiei patologiei prezente.

Anestezia peridurală reprezintă o varietate a anesteziei regionale. Ea este bazată pe acţiunea dircctă
asupra trunchiurilor şi plexurilor nervoase, ce traversează spaţiul peridural (Sikard, 1901, Satclin, 1901).
A P permite a asigura analgezia completă la orice etapă a naşterii, blocând conducerea impulsurilor
dureroase la nivelul rădăcinilor posterioare ale măduvei spinării. Metoda dată corcspunde aproape total
cerinţelor înaintate faţă de asistenţa anesteziologică în obstetrică. Ea sc foloseşte începând cu mijlocul
anilor ’60, posedă o tehnologie înaltă, este standardizată. Numărul complicaţiilor în aplicarea corectă a
anestezici peridurale este, în medic, considerabil mai mic în comparaţie cu anestezia generală. în cazuri
rare au loc anum ite fenomene adverse, cunoaşterea cărora previne apariţia unor complicaţii mai grave.
Metoda A P standard fără introducerea cateterului este admisibilă în prezenţa anestezicelor locale de
lungă durată (ropivaeaina. bupivacaina etc.). Metoda respectivă este utilizată doar în operaţiile
cezariene. Metoda anesteziei peridurale standard prelungite cu catcterizarea spaţiului peridural şi
administrarea fracţionată a anestezicelor reprezintă metoda principală de analgezic în obstetrică în
întrega lume. Metoda combinată dc anestezie generală şi A P este indicată gravidelor cu risc sporit al
naşterii abdominale.

Indicaţii pentru aplicarea AP în obstetrică sunt: naşterea normală (depinde dc dorinţa gravidei); aşterc
sau intervenţii chirurgicale la pacientele cu diverse maladii pulmonare (emfizem, astm bronşic, sclcroză
pulmonară etc.); naştere la parturicntcle cu afecţiuni hepatice, renale şi ale altor organe, ce neccsită
acţiuni farmacologice minime asupra organismului; în majoritatea cazurilor la parturientelc cu patologic
cardiacă gravă, atât congenitală, cât şi dobândită; maladii pentru care este contraindicată administrarea
miorelaxanţilor (miotonie, miastenic); operaţii de urgenţă cu risc sporit al sindromului de aspiraţie: în
cazul necesităţii hipotoniei dirijate în timpul naşterii.

Contraidicaţii; a) absolute: afecţiuni inflamatorii: infecţie locală a tegumentelor cutanate în regiunea

puncţiei, osteomielită, septicemie, tuberculoza regiunii lombare a coloanei vertebrale; şocul de diversă
etiologic; hipotonia (tensiunea arterială mai mică de 80 mm Hg); dereglări în sistem ul de coagulare a
sângelui (CID -sindrom , trombeitopenie); tratament anticoagulant intensiv.

b) relative: afecţiuni ale SNC: maladii organice ale SNC acute şi cronice de geneză infecţioasă, precum şi
afecţiuni organice ale măduvei spinării şi ale coloanei vertebrale; administrarea îndelungată a
tranchilizanţilor şi ncurolepticelor, din motivul reducerii în aceste cazuri a controlului vasomotor;
deformarea coloanei vertebrale; cefalee gravă sau dureri în spate; blocaj atrioventricular de gradul II;
hipovolcmic nccompensatorie, caşexic sau dehidratarc accentuată; refuzul pacientei

Metode de anestezie locoregională

Blocajul paracervical este o formă dc anestezie prin infiltraţie, substanţa anestezică fiind injectată în
vecinătatea colului uterin, pentru a interccpta impulsurile nervoase dc Ia corpul uterin şi cervix. Metoda
este folosită pentru analgczia primei perioade a travaliului. Dacă metoda se foloseşte după o dilataţie de
8 cm a colului, realizarea tehnică este mai dificilă, blocajul nervos este mai puţin eficient, iar efectele
negative asupra fătului sunt mai importante. Blocajul paracervical prezintă avantajele unei realizări
tehnice uşoare (într-un procent ce depăşeşte 90 la sută din cazuri) şi instalarea rapidă a analgeziei. Nu
produce simpaticoliză, scăderea tensiunii arteriale materne. Poate avea efecte inhibitorii asupra
contractibilităţii uterine cu consecinţe asupra duratei travaliului. Indicaţiile principale ale blocajului
paracervical: distocia colului uterin în naştere şi necoordonarea activităţii contractile a uterului.

Blocul pudendal (al nervului ruşinos intern) este o anestezie prin infiltraţie care constă în injectarea
soluţiei ancstczice locale în jurul nervului pudendal, la nivelul spinei sciatice şi care are ca efect analgczia
porţiunii inferioare a canalului naşterii, vulvei şi perineului. Aplicarea metodei este rezervată perioadei a
doua a travaliului când poate realiza o anestezie satisfăcătoare pentru unele intervenţii obstetricalc,
cum sunt aplicaţia de forceps, perineotomia sau epiziotomia. Anestezia pudendală este binevenită în
cazul naşterii prem ature pentru prevenirea traumatismului nou-născutului, condiţionat dc hipertonie
musculară internă şi externă a bazinului.

Infiltraţia presacrală blochează plexul sacral, hipogastric şi nervii crcctori, infiltraţia se face pc cale rccto-
sau latcro-rectală până la I-III gaură saclară. Nu este folosită în practică fiind incomodă.
16.Diagnosticul sarcinii in termeni precoce

Diagnosticul clinic pozitiv în primele 12 săptămâni sc ba/cază pe evidenţierea modificărilor induse de

sarcină în organism ul matern.

Interogatoriul oferă posibilitate să obţinem inform aţii despre m odificările la nivelul sistemului nervos
şi neurovegetativ (somnolenţă, insomnie, iraseitabilitate, apatie, m odificări ale gustului şi m irosului
etc.), aparatului genital (am cnorcc secundară), aparatului digestiv (greţuri, vomă, pirozis), aparatului
urinar (disurie, micţiuni mai frecvente, uneori uşor dureroase).

Inspecţia: la nivelul sânilor se constată o pigm entare a areolelor, prezenţa tuberculilor Montgomcri. La
nivelul abdomenului sc constată o pigmentare a liniei mediane. La nivelul genitalelor externe sc observă
pastozitate uşoară, pigmentarea tegumentelor vulvare şi coloraţie lividă (cianotică) a mucoaselor.
Palpafia: la nivelul sânilor sc constată o turgescenţă a glandelor mamare, prezenţa colostrului. Palpaţia
abdomenului la o sarcină precocc nu ne poate da un răspuns afirmativ. Numai când sarcina depăşeşte 12
săptăm âni deasupra sim fizei putem palpa uterul ca o formaţiune sferică.

Examenul cu valvele: se observă coloraţia lividă a m ucoaselor vaginale şi cervicale.

Examenul vaginal digital combinat cu palpaţia abdominală (tu şe u l v ag in al): sc evidenţiază

modificările anatomice induse de sarcină. Colul uterin este puţin mărit în v o lu m , ramolit în regiunea
istmului uterin. Corpul uterin este păstos, globulos şi mărit in volum, în raport cu vârsta sarcinii. In baza
diverselor modificări ale formei şi consistenţei u te ru lu i, mulţi autori au descris semnele probabile de
sa rc in ă , c are su n t cunoscute prin num ele lor. Sem nele respective se stabilesc prin tuşeul vaginal.
Semnul Dickinson constă în m ărirea dimensiunii anteroposterioare a uterului. Palpator se depistează un
uter cc şi-a modificat forma din aplatisată în sferică.

Semnul Gorvif-Hegar constă în ramolirca uterului, preponderent în segmentul istmic, astfel încât la
examinare (degetele din vagin sunt plasate în fundul de sac vaginal posterior, iar mâna care palpează
abdomenul - pc faţă anterioară a istmului) degetele obstetricianului par a converge, despărţind corpul
uterin ramolit de partea mai dură - porţiunea vaginală a colului uterin (fig. 30a).

Semnul Снегирев sc determină la palparea uterului. Când uterul ramolit devine dur. Semnul Piskacek
constă în asim etria uterului gravid, în urm a im plantării şi dezvoltării ulterioare a oului fetal în unul din
unghiurile cavităţii uterine. Astfel, în locul de inserţie a oului se determină o bombare şi ramolire a
peretelui uterin (fig. 30b).

Semnul Геншер constă în determinarea unuia din semnele sarcinii precoce: pc suprafaţa anterioară a
uterului se află o proeminenţă crestată, ce se întinde strict dea lungul medianei uterului. Aceasta creastă
longitudinală nu sc extinde nici pc fundul uterin, nici pe suprafaţa posterioară, nici pe col. Acest semn se
întâlneşte la o vârstă mică a sarcinii, la întârzierea menstruaţici cu 2,5 luni nu mai reuşim să-l depistăm.
Semnul Haus constă în deplasarea uşoară a colului uterin în toate direcţiile, corpul uterin răm ânând
intact.

HCG

Amenoreea

17.Evolutia si conduita nasterii fiziologice.Perioadele travaliului.

Perioadele naşterii în practica obstctricală sunt cunoscute trei perioade ale naşterii:

I - perioada de dilatare; II perioada de expulzic; III - perioada dc dclivcrenţă a placentei.

Prima perioadă a naşterii - perioada dc dilatare a colului uterin - începe o dată cu debutul contracţiilor
uterine regulate şi finalizează cu deschiderea completă a colului uterin.

Contracţiile uterine reprezintă contracţii spontane ale muşchilor uterului. Intervalul dintre contracţiile
uterine se numeşte pauză. Perioada dilatării colului uterin arc loc, în principal, datorită contracţiilor şi
rctracţiilor fibrelor musculare ale corpului şi fundului uterin în raport unele faţă de altele, precum şi pc
contul extensiunii muşchilor colului uterin şi parţial a segmentului inferior al uterului. Dat fiind acest
fapt, pereţii uterului se îngroaşă, iar pereţii segmentului inferior şi ai colului uterin sc subţiază. în normă,
după cum am menţionat mai sus, contracţiile înccp în regiunea fundului uterin, în continuare se propagă
în jos până la segmentul inferior al uterului. Ambele jumătăţi ale uterului, dreapta şi stângă, sc
contractă, în normă, concomitent şi coordonat. în acest caz creşte tensiunea intrauterină. în scopul
înregistrării activităţii contractile a uterului se foloseşte histerografia externă. La palpare e dificil a
judeca despre intensitatea contracţiilor uterine şi tonusul uterin, cu toate că această metodă este foarte
răspândită în practica curentă.

Activitatea contractilă a uterului în naştere se caracterizează prin următorii indici de bază: tonusul
uterin, intensitatea contracţiei, durata acesteia, intervalul dintre contracţii, ritmicitatea, frecvenţa, iar în
perioadă a ll-a de naştere şi prin prezenţa contracţiilor expulsive (eforturilor dc scrcamăt). Intensitatea
(forţa) contracţiilor creşte o dată cu evoluţia naşterii, în prima perioadă variind în normă între 30 si 50
mm Hg. între contracţii cu unele variaţii, sc menţine la cifra de 10 mm llg. Durata contracţiilor uterine
creşte o dată cu progresarea lor dc la 30 până la 100 dc sec. Pauza dintre contracţiile uterine se
micşorează pe măsura progresării procesului dc naştere, constituind la sfârşitul perioadei I a naşterii
aproximativ 60 sec. Pentru aprecierea contracţiilor uterine sunt folosite unităţile Montevideo, carc sc
calculează prin înmulţirea forţei contractile a uterului (în mm Hg) cu numărul dc contracţii timp de 10
minute. Activitatea contractilă a uterului creşte progresiv concomitent cu evoluţia naşterii dc la 120- 150
până la 200-250 UM (unităţi Montevideo). Pentru caracterizarea activităţii contractile a uterului sc
foloseşte coeficientul asimetrici. Diminuarea lui se asociază cu creşterea forţei contracţiilor uterine.
Acest coeficient sc calculează prin două modalităţi: I) raportul dintre durata fazei de contracţie şi durata
fazei de relaxare; 2) raportul dintre durata fazei dc contracţie 185 Capitolul 12 şi durata contracţiei.
Coeficientul dc asimetrie in perioada I dc naştere este de 0,4- 0,45, iar în perioada II - 0,35. In timpul
fiecărei contracţii şi creşterii tensiunii intrauterine conţinutul uterului (membranele fetale, apele
amniotice, fătul) este tensionat. în urma accstei tensionări, în conformitate cu legile hidraulicii, apele
amniotice sc orientează in direcţia rezistenţei minime - orificiul intern al canalului cervical, tensionând
membranele (membranele încep să bombeze spre vagin). Punga amniotică arc un anumit rol în fiziologia
naşterii. Ea tensionează suprafaţa internă a colului uterin, unde sunt localizaţi numeroşi receptori şi, ca
urm are a ex citării acestora se intensifică co n tracţia spontană a uterului şi progresează dilatarea colului
uterin. Datorită angajării craniului în planul strâmtorii superioare a bazinului mic sc formează centura
internă de aderare, - inelul dc contact când segmentul uterin inferior este circumplex părţii prezentate a
fătului ca un inel compact, ca rezultat, apele amniotice sunt divizate în anterioare şi posterioare. în cazul
contactului compact al pereţilor pclvicni cu segmentul uterin inferior cc cuprinde partea prezentată, se
formează centura externă de contact. Fiind influenţată de propria tensiune, punga amniotică împinge
sângele din spaţiile cavernoase ale colului uterin, colul se subţiază şi concomitent se şterge, iar orificiul
se deschide (proces de ştergere, nivelare a colului). Ştergerea colului uterin şi dilatarea orificiului uterin
la nulipare şi multipare decurge în mod divers. La nulipare iniţial are loc procesul de ştergere, iar apoi de
dilatare a colului uterin. La multipare ambele procese decurg in paralel în momentul deschiderii
complete sau aproape complete a colului uterin se rupe punga amniotică. Aşadar, prima perioadă -
perioada de dilatare a colului uterin-înccpe o data cu apariţia contracţiilor uterine regulate, este însoţită
de ştergerea şi dilatarea colului uterin şi se încheie cu deschiderea completă a acestuia şi scurgerea
lichidului amniotic.

Perioada 2 doua de naştere

Perioada dc expulsie a latului este intervalul dc timp din momentul dilatării complete a colului uterin
până la naşterea fătului. La deschiderea completă a colului uterin şi scurgerea lichidului amniotic,
volumul cavitaţii uterine sc micşorează în mod neesenţial, pereţii uterini sunt în contact cu fătul.
Segmentul uterin inferior extensionat şi colul şters cu orificiul deschis formează împreună cu vaginul
canalul de naştere, care în mod normal corespunde cu dimensiunile craniului şi corpului fetal. La
contracţiile uterine sc asociază sincronic contracţiile musculaturii striate a presei abdominale (peretele
abdominal, diafragmul şi planşcul pelvi-pcrineal). Au loc eforturile de screamăt, carc nu sunt altceva
dccât contracţii uterine sincronice ale uterului şi muşchilor presei abdominale. în perioada a doua de
naştere intensitatea contracţiilor uterine scade, dar având în vedere asocierea contracţiilor muşchilor
striaţi, ea constituie 90-100 mm Mg. Durata contracţiilor în perioada a doua de naştere este egală
aproximativ cu 90 dc scc., iar pauza dintre contracţii constituie circa 40 see. Ca urmare a intensificării
contracţiilor expulsive, sc majorează şi mai mult, în comparaţic cu perioada de dilatare a colului uterin,
tensiunea intrauterină, ceea ce contribuie la deplasarea fătului în direcţia rezistenţei minime, adică la
coborârea lui în bazinul mic (arc loc biomecanismul naşterii). Intensificarea contracţiilor expulsive se
explică prin faptul că craniul dur excită mai puternic term inaţiile nervoase în comparaţie cu punga
amniotică. Fătul, efectuând un şir de mişcări complexe, sc apropie cu capul dc planşcul pclvipcrineal şi-l
tensionează progresiv. Contracţiile reflectorii ale presei abdominale, provoacă şi amplifică senzaţiile
parturientei la scrcmcte carc devin tot mai frecvente cu un interval iniţial 5, apoi 4 şi 3 minute. în accst
moment capul fătului extinde fanta genitală şi sc naşte.

Perioada de delivrenţă a placentei

O dată cu naşterea fătului începe perioada a treia de naştere (perioada de delivrenţă a placentei).
Perioada dc delivrenţă reprezintă intervalul dc timp de la naşterea fătului până la expulsia placentei. în
primele secunde sau chiar minute după naşterea copilului partea maternă a placentei sc află în legătura
intimă cu uterul, cu toate că uterul s-a micşorat considerabil in volum şi fundul lui sc află la nivelul
ombilicului. Micşorarea uterului este urmare a retracţiei fibrelor musculare, ce au fost în hiperextensie
la sfârşitul sarcinii. Menţionăm că retracţiei este supusă doar partea uterului care a fost în contact cu
membranele fetale. Partea uterului cc aderă la suprafaţa maternă a placentei nu este retractată.
Această parte de ţesut muscular are grosimea de 0,5-0,9 cm, aceeaşi grosime pe care o arc uterul la
sfârşitul sarcinii. Grosimea peretelui muscular al părţii retractate a uterului constituie 4-4.5 cm. adică
este aceeaşi ca şi la 4,5 luni dc sarcină. Se ştie că la această vârstă dc sarcină gradul dc hipcrplazie a
miometrului este maxim; mai târziu uterul doar sc extinde dc către latul în creştere, iar grosimea
pereţilor lui sc reduce până la I cm. Studierea contractibilităţii uterului în perioada a III a evidenţiat
următoarele: uterul se contractă ritmic şi în continuare, însă frecvenţa contracţiilor este mai joasă decât
în perioada a II, iar intensitatea lor este mai mare.

18.Determinarea pregatirii organismului pentru nastere.Scorul Bishop.

Prodroamele naşterii
Proccselc dc pregătire a organismului pentru naştere se intensifică în ultimele zile de sarcină. De aici,
distingem perioada dc pregătire (prodroamele naşterii). în această perioadă în organism creşte
cantitatea dc estrogeni, rclaxină, substanţelor ce sensibilizează şi intensifică activitatea contractilă a
uterului (ocitocină, acctilcolină etc.), se amplifică semnele de maturizare a colului uterin şi apar alţi
prevestitori ai naşterii.

Travaliul este precedat de un şir dc manifestări, carc se încadrează în denumirea de “prodroam ele
naşterii”. Aceste semne indică faptul că organismul gravidei este pregătit pentru naştere.

Se observă:

■ deplasarea centrului de greutate a gravidei înspre anterior, capul şi umerii sunt îndreptaţi posterior
(“ţinuta mândră a gravidei”);

■ “ptozarea abdomenului": segmentul inferior al uterului este supraextins, craniul fetal prezentat sc
angajează în strâmtoarea superioară, fundul uterului este înclinat spre anterior şi coborât accentuat;
respiaraţia devine mai liberă (de regulă cu 1,5-2 săptămâni până la naştere);

■ proeminarea ombilicului;

■ senzaţii noi, neobişnuite până în prezent: sensibilitate crescută, nervozitate, sau dincontra, apatie, ca
urmare a m odificărilor sistemului nervos central şi sistemului ncurovegetativ (sc observă cu câteva zile
până la naştere).

■ reducerea greutăţii corporalc a gravidei cu 1-2 kg (cu 2-3 zile până la naştere);

■ reducerea activităţii motrice fetale;

■ apariţia durerilor surde lombosacrate, apoi şi a contracţiilor neregulate;

■ eliminarea din vagin a dopului gelatinos Kristcller, posibil cu mici eliminări sangvinolentc.

■ colul uterin se “maturizează” (se coace).

19.Perioadele nasterii.Completarea partogramei.

Partograma este reprezentarea grafică a dilatării colului uterin în raport cu durata travaliului, evaluarea
stării fătului şi a mamei pc parcursul naşterii. Scopul principal al partogramei este evitarea naşterilor
prelungite, profilaxia consecinţelor lor, micşorarea mortalităţii şi morbidităţii materne şi fetale.
Partograma este un procedeu de dirijare a naşterii, de aceea până la completarea ei, în fiecare caz
concret, se impune a aprecia situaţia obstetricală pentru a exclude complicaţiile travaliului ce necesită
alte intervenţii.

Părţile componente ale partogramei

1. Informaţiile despre pacientă se completează în partea de sus a partogramei.

2. Starea fătului se reflectă sub datele de paşaport şi cuprinde următorii parametri:

frecvenţa bătăilor cordului felal

membranele şi lichidul amniotic

angajarea craniului fetal şi configurarea lui

3. Partea centrală a partogramei include date privind evoluţia naşterii: dilatarea colului uterin angajarea
şi coborârea capului fetal

4. Contracţiile uterine: frecvenţa contracţiilor uterine timp dc 10 minute durata contracţiei

5. Regimul ocitocinic şi alte medicamente administrate.

6 . Starea parturientei: tensiunea arterială temperatura corpului determinarea proteinei şi corpilor

cetonici în urină, diureza. Până la completarea partogramei trebuie să ne convingem că contracţiile sunt
adevărate (diferenţierea de contracţiile preliminare).

Supravegherea activă a parturientei arată că: dacă parturienta a frecventat cursurile dc pregătire
fiziopsihoprofilactică pentru naştere, dacă i s-a efectuat analgczia adecvată la deschiderea colului uterin
dc 3-4 cm, dilatarea colului va evolua cu dureri moderate sau slabe, în unele cazuri chiar indolor. Cauzele
principale ale durerilor trenante pe parcursul perioadei întâi de naştere sunt: rigiditatea colului uterin,
încarcerarea labiei anterioare a colului uterin, membrane dure sau pungă amniotică plată,
supradistensia segmentului uterin inferior. Durerile trenante sunt indicaţie pentru efectuarea tuşeului
vaginal şi, în funcţie de cauză, luarea măsurilor dc rigoare.

20.Evoluția și conduit perioadei de dilatare.

La internare medicul culege anamneza, măsoară temperatura corpului şi tensiunea arterială, determină
greutatea şi talia parturientei, cfectucază examenul general al organelor şi sistemelor (acordând o
atenţie deosebită acelor organe, patologia cărora este indicată în anamneză), examenul obstetrical
extern, examinarea colului uterin cu valvele. De asemenea, sc efectuează analiza urinei pentru
evidenţierea şi dozarea proteinelor. Dacă sc suspectă vreo patologic oarecare, parturienta va 11 supusă
unor examinări suplimentare (examen bacteriologic pentru depistarea gonococilor, chlamidiilor;
coagulograma etc.). După lavajul intestinal, parturienta este supusă prelucrării sanitare, fiind transferată
în salonul de naştere (însoţită de o persoană de încredere), utilat cu echipamentul necesar pentru
naştere şi perioada dc lăuzie precoce. In salonul de travaliu, prin intermediul manevrelor externe, se
efectuează exam enul obstetrical integral şi pelvim etria. Se apreciază starea fătului şi dimensiunile
acestuia. Sc determină caracterul travaliului. La finele examinării parturientei i se va efectua tuşeul
vaginal. Examenul obstetrical intern se va face în condiţii aseptice. La inspecţia genitalelor externe şi
perineului se atrage atenţie la prezenţa erupţiilor hcrpetice, dilatării varicoase a venelor, condiloamelor
şi cicatricclor. Prin tuşeu vaginal se va determina starea vaginului (îngust, voluminos, modificări
cicatricealc), colului uterin (lungimea, consistenţa, dilatarea orificiului extern şi intern). în mod
obligatoriu sc va examina starea canalului dur de naştere; prezenţa sau absenţa pungii amniotice şi
caracteristica ci (plată, bombată, tensionată etc.). în continuare va fi diagnosticată partea prezentată şi
poziţia ei în raport cu planurile micului bazin. La o dilatare a colului dc 6-7 cm sc vor palpa şi reperele dc
pe craniul fctal.