Cursul nr 5.

DIETA ÎN SARCINĂ

 Dieta se stabileşte în funcţie de vârsta gravidei, de vârsta gestaţională,

de evoluţia sarcinii, de numărul feţilor din cavitatea uterină
Referitor la vârsta sarcinii, adolescentele au nevoie de un supliment
caloric necesar creşterii şi dezvoltării ei. În trimestrul II şi III este nevoie de un
aport alimentar crescut, dar atenţie la greutatea mamei!.
Regimul alimentar corect trebuie să acopere necesarul de proteine,
glucide, vitamine şi minerale. Maximum de calorii este de 2400/zi în sarcină, iar
în lăuzie şi în perioada de alăptare se adaugă un surplus de 120cal./100 ml lapte.
Proteinele : în primul trimestru 1 g/kg corp; în trimestrele II şi III – 1,5
g/kg corp/zi. Rolul lor este antiinfecţios, plastic şi sursă energetică importantă.
Aminoacizii esenţiali se găsesc în proteine complete de origine animală (carne,
derivate şi ouă) şi în proteine incomplete de origine vegetală (cereale şi
derivate).
Glucide : 5-6 g/kg corp/zi. Surse : pâine şi derivate de cereale, legume,
fructe, produse zaharoase şi miere.
Lipide : 1 g/kg corp/zi. Surse: unt, frişcă, smântână, uleiuri vegetale,
fructe oleaginoase.
Minerale : Na, Fe, K, Ca, P, Cl.
Vitamine : necesarul creşte în sarcină şi trebuie suplimentat prin
administrare de vitamina C şi D şi a unor vitamine din grupul B (în cazuri cu
indicaţii speciale).
Indicaţii în sarcină :
o lichide (2 l/zi);
o alimentaţie bogată în fibre vegetale pentru a preveni constipaţia.
o Sunt contraindicate
 cafeaua
 alcoolul
  excesul de condimente
 grăsimile prăjite.
o Mesele trebuie să fie în număr de 4-5/zi. Ultima masă este indicat să fie
servită cu 1-2 ore înaintea repausului nocturn.

Mijloace psihice utilizate în sarcină

Sarcina produce perturbări psihice reversibile asupra cărora se acţionează

prin intervenţii externe şi interne.
 A. Reglarea externă se realizează prin intervenţia psihologului,
medicului, kinetoterapeutului şi are ca scop dirijarea comportamentului gravidei
faţă de sarcină şi naştere.
Naşterea nu este atât de dureroasă, dar dacă ea a fost percepută ca pe un
fenomen dramatic dureros, cu siguranţă gravida se teme de naştere. Zona
corticală poate fi impresionată negativ prin vizionări de filme, povestiri, lecturi.
„Desensibilizarea” se va realiza prin intervenţie psihologică.
Se confruntă 2 metode psihologice care diferă mai mult prin concepţia lor
fiziologică decât prin aplicarea practică.
1).Metoda psiho-profilactică se bazează pe teoria reflexelor condiţionate
a lui Pavlov.
Potrivit acestei teorii, durerea este percepută la nivelul cortexului,
care este sediul reflexelor condiţionate şi durerea poate fi interpretată ca
un reflex condiţionat. Consilierea va încerca să modifice percepţia naşterii
ca fenomen dureros.
Obligaţiile echipei mai sus amintite sunt : explicarea fiziologiei
organelor genitale, a modificărilor induse de sarcină, a evoluţiei sarcinii, a
declanşării naşterii ; explicarea naşterii şi a respiraţiei, a momentelor şi
atitudinilor de diminuare a durerii.
 După explicare se proiectează filme, astfel ca teama faţă de naştere să
diminueze.
2). Metoda psiho-somatică ia în considerare stimularea sistemului nervos
vegetativ simpatic de către teamă care poate determina închiderea colului
uterin, astfel încât contracţiile uterine devin dureroase şi ineficiente. Metoda îşi
propune să înlăture factorii de tensiune neuro-vegetativă generatori de durere
obstetricală.
 B. Reglarea internă (autoreglarea) se realizează de către gravidă, care
trebuie să se autocunoască şi să accepte noua situaţie. Se realizează prin :
1). Autosugestie şi comenzi legate de dirijarea conştientă a sarcinii, dar
mai ales a naşterii. Gravida se va autosugestiona că naşterea nu este dureroasă.
2). Gândirea pozitivă este legată de formulele de autosugestie („gândirea
pozitivă nu ajută întotdeauna, sar gândirea negativă este mereu păgubitoare”).
Gândirea pozitivă nu se referă numai la optimism, ci şi la orientarea constructivă
(„să vedem cum se poate face să nasc uşor şi fără dureri”).
3). Conştientizarea corporală : acceptarea modificărilor morfofuncţionale
secundare sarcinii : creşterea ponderală, apariţia vergeturilor sau cloasmei,
varicelor, edemelor.

Igiena sarcinii
Igiena corporală şi vestimentară :
- se vor purta numai haine largi. lejere;
- se va purta întodeauna sutienul;
- să se adapteze vestimentaţia condiţiilor termice;
- încălţămintea să fie comodă, fără tocuri sau cu talpa ortopedică.
Igiena dentară : masajul gingiilor (2-3 minute pentru fiecare arcadă);
spălatul zilnic.
Igiena sânilor : masajul mameloanelor pentru a le pregăti pentru alăptare
Viaţa sexuală :
  trimestrul I şi II decurge normal ;
 în trimestrul II este recomandată diminuarea activităţii sexuale ;
 în ultimele 2 luni se întrerupe activitatea sexuală.
La gravidele cu antecedente obstetricale (avorturi, disgravidism) se recomandă
ca activitatea sexuală să înceteze din trimestrul II pentru a evita o serie de
complicaţii (ruptura prematură de membrană, naşterea prematură).

ANESTEZIA EPIDURALA (PERIDURALA)

Naşterea nu este obligatoriu dureroasă, dar atunci când cortexul a fost

deja impresionat anterior (carti, povestiri) prin prezentarea naşterii ca un
fenomen dramatic şi dureros, naşterea va fi legată “condiţional” de durere.
Durerea oboseşte mama si induce suferinta fetala prin tulburari de
oxigenare. De aceea o buna metoda de a inlatura aceste efecte este anestezia
peridurala care este o tehnica de anestezie regionala ce se efectueaza numai dupa
ce s-a examinat pacienta, s-a evaluat starea fatului si evolutia travaliului, de
specialistul calificat, care este oricand accesibil pentru a supraveghea travaliul si
a trata orice complicatie obstetricala care poate sa apara.
In anestezia epidurala (sau peridurala) anestezicul este introdus in spatial
epidural care e limitat de duramater si de ligamentul florenian(deci e spatiul ce
inconjoara duramater) si care se intinde de la baza craniului pina in portiunea
terminala a sacrului.
Pentru analgezia obstetricala,spatiul epidural e abordat printr-un spatiu
intervertebral lombar(de obicei L3-L4)sau prin hiatusul sacrat.
Analgezia epidurala lombara continua se practica numai in cursul
travaliului,la o dilatatie a orificiului uterin de 4-5cm la multipare si 5-6cm la
nulipare, craniul fiind angajat,iar contractile uterine eficiente.
In prima parte a fazei active a travaliului se injecteaza doze mici de anestezic
(6-8ml bupivacaina 0,125% la 1-5 ore). In ultima parte a fazei active si pentru
expulzia fatului, nivelul analgezic se va extinde (T10 pina la S5) prin cresterea
dozei de anestezic(8-12 ml bupivacaina 0,125% la 1-5 ore).
O alternativa la injectarea repetata in bolus a substantei anestezice pe
parcursul travaliului este utilizarea unei injectari continue cu o pompa
speciala,cu un debit de aproximativ 10ml/ora al anestezicului(bupivacaina
0,125%),constituind cea mai moderna tehnica de analgezie epidurala continua.
Avantaje:
 functia motorie este pastrata desi analgezia este maxima, cu efect
fetal minim (fata de alte tehnici);
 nu exista sedare si poate colabora in mod inteligent la efectuarea
travaliului;
 viscerele nu sufera nici o influenta toxica;
 atenueaza substantial fluctuatiile cardiovasculare din travaliu, si
elimina stresul.
Fenomenul este foarte important, mai ales la parturienta cu leziuni
cardiace, cu rezerve miocardice reduse;
 analgezia scade durerea, scade secretia de catecolamine, ventilatia
se normalizeaza;
 se relaxeaza musculatura planseului pelvin, usureaza rotatia capului
fetal iar sangerarea scade;
 se evită riscul de aspiraţie a continutului gastric şi depresia
medicamentoasă a
fătului, observata uneori după anestezia generală;
Aprecierea clinica a analgeziei materne se face dupa o scala cu 4 trepte:
0 = fara durere;1 = disconfort: 2 = durere abdominala moderata:3 =
durere abdominala severa;
Aprecierea se face înainte şi timp de 10 minute de la injectare.
Aprecierea blocului motor se realizează în 5 trepte:
0 = paralizie totala; 1 = poate misca piciorul in sens orizontal; 2 =
poate ridica membrele inferioare impotriva gravitatiei, dar nu impotriva unei
greutati; 3 = forta usor redusa, dar poate ridica piciorul impotriva gravitatiei si a
unei rezistente; 4 = forta musculara normala la 30 de minute de la fiecare
injectare.
Indicatii :
 parturienta cu prag dureros scazut, instabilitate emotionala: cu durere 5
pe scala 0-10 (I.C.), dar si la cererea parturientei;activitate uterina
necoordonata;prezentare occipito-posterioara; nastere anterioara
laborioasa;boli respiratorii sau cardiovasculare;diabet;interventii de tip
aplicare forceps;sarcina gemelara, prezentatie
podala;prematuritate;toxemie.

Contraindicatiile anesteziei epidurale:

 refuzul parturientei;hemoragia (placenta praevia centrala cu singerare
abundenta, apoplexie uteroplacentara,decolare prematura de placenta
normal inserata);infectia in apropierea locului de punctie;preeclampsia
severa;boli neurologice active.

Complicatiile ce pot aparea sunt:

- perineul relaxindu-se se suprima reflexul de screamat;
- punctionarea durei mater si patrunderea anestezicului in spatiul subarahnoidian
-hipotensiune arteriala,convulsii,diminuarea contractilitatii uterine,daca se
practica precoce la debutul travaliului ;coborirea prelungita a prezentatiei;rotatia
anterioara a occiputului, intirziata
Recent, se utilizeaza alaturi de substante anestezice si substante opioide
(Fentanil si Meperidina) introduse in spatiul epidural.

METODE DE EDUCAŢIE PENTRU NAŞTEREA NATURAL

 Metoda Lamaze
După o călătorie in Rusia in 1951, obstetricianul francez Femand
Lamaze a descoperit existenţa unor tehnici care faceau posibilă naşterea fără
durere.
Aceste tehnici se bazau pe lucrările lui Ivan Pavlov, care afirma că rolul
major in perceptia durerii este deţinut de creier.
Metoda Lamaze presupune că naşterea este un proces natural şi
sănătos,care poate decurge cu necesităţi minime pentru asistenţa medicală,
de preferinţă însă într-o casa de naştere.
Gravidele sunt invătate sa ceară informaţii complete şi apoi să aleagă
singure, în cunoştiinţă de cauză, opţiunea care li se pare potrivită şi să-şi
asculte instinctele in timpul naşterii.
Cursurile de pregătire incep in luna a 7-a, in ritmul de 2 ore/saptămână,
timp de 6 săptămâni, în care cuplurile de viitori părinţi învaţă diferite
strategii care pot ajuta parturienta să facă faţă stresului naşterii.
La baza cursului stau trei tehnici:

o metode de relaxare,
o exerciţii de respiraţie
o exersarea eforturilor pentru expulzie.

De exemplu, gravida şi partenerul său sunt invătaţi că stressul poate fi

disipat prin masaj şi contracţia voluntară a unui grup muscular unic, în timp·ce
restul corpului se relaxează. Părinţii sunt invăţaţi să-şi relaxeze corpul folosind
tehnici de meditaţie· şi propria imaginaţie. (de exemplu dilatatia colului poate fi
imaginată ca un boboc pe cale de a înflori; pacienta îşi poate imagina cum
coboară fătul sau se poate concentra asupra unei imagini plăcute). Sunt
recomandate plimbări şi schimbarea poziţiei: pe vine, in genunchi,poziţie
genupectora şi în genunchi, poziţii în care for’a de gravitaţie poate acţiona
asupra fătului.

Sistemul Lamaze recomandă tehnici de respiraţie diferite în funcţie de

progresia naşterii .Până la dilataţia colului uterin de 7 cm , între
contracţii,respiraţia trebuie să fie lentă, gravida trebuie să inspire adânc şi să
expire lent,cu pauze,cu o frecvenţă de 12 respiraţii pe minut.În timpul
contracţiilor se foloseşte respiraţia superficială accelerată.Pe măsură ce
intensitatea contracţiei creşte, gravida este sfătuită să superficializeze şi să
accelereze respiraţiile, cu un ritm de 30-120 respiraţii pe minut, respirând pe
gură apoi revenind treptat la respiraţia lentă şi profundă. De la dilataţia colului
uterin de 7-10 cm., cunoscută sub numele de fază de tranziţie, când sunt cele
mai dureroase contracţii uterine, parturienta trebuie să inspire profund ,apoi să
expire sacadat pentru a stăpâni nevoia de a efectua eforturi expulzive, înainte ca
dilataţia colului să fie completă şi repetă acest tip de respiraţii în timpul
contracţiilor. În expulzie gravida va efectua eforturi de împingere prin
contracţia muşchilor abdominali şi a diafragmului, după un inspir profund, timp
de 6-10 secunde, după care expiră şi continuă eforturile pe toată durata unei
contracţii.
Metoda Bradley
Este o metoda alternativă a metodei Lamaze, folosită în fiecare an de 30-
40.000 femei. Descrisă la sfârşitul anilor 1949 de obstetricianul englez Robert
Bradley, metoda diferă de Lamaze prin faptul că nu predă tehnici de respiraţie si
se bazează numai pe relaxare pentru a controla durerea în timpul naşterii.
Cursurile încep la 5 luni şi jumătate şi ritmul este de 2 ore/săptămână şi se
predau 12 ore de relaxare ,fiind necesară participarea soţului. Acesta poate fi
înlocuit la nevoie de altă persoană apropiată pacientei (de obicei mama sau o
prietenă bună) sau de o antrenoare calificată (doula).
Principiile metodei Bradley sunt :
 naşterea naturală,
  participarea activă a soţului la naştere ca "antrenor",
 hrana echilibrată in timpul sarcinii
 evitarea pe cât posibil a medicamentelor în timpul sarcinii, naşterii şi
alăptării,
 cursuri saptamânale din luna a 6-a,
 relaxare şi respiraţie naturală,
 ascultarea instinctelor,
 contact imediat şi continuu cu nou-născutul,
 alăptare imediat după expulzie.
Părinţii vor fi informaţi asupra tuturor opţiunilor şi îşi vor asuma
responsabilitatea pentru siguranţa locului ales pentru naştere,pentru
procedurile medicale acceptate, pentru disponibilitatea asistenţei medicale de
urgentă şi vor fi pregătiţi pentru situaţii neaşteptate ca necesitatea unei
manevre obstetricale sau a operaţiei cezariene de urgenţă.
Haptonomia este o metodă de pregătire pentru naştere, de dialog prin
atingerea abdomenului mamei de către mâinile tatălui pentru a simţi copilul.
Această metodă a apărut în Olanda şi a fost introdusa in Franţa de către
Frans Weldman în 1978.
Haptonomia (haptis=atingere, nomos=lege in limba greaca) se defineşte ca
un ansamblu de legi care guvernează spaţiul inimii şi al sentimentelor noastre
(ţinta afectivităţii).
Şedinţele sunt individuale şi încep din luna a 7-a în ritmul de o şedinţă pe
lună.