2/ao

STEFAN ILoAIE

MORALA CRE9TIN,I 9I ETICA POSTMODERNi,

o INTALNIRE NECESARA

Biblioteca Centrald Universita|i

ffi "Lucian Blaga,,

Sectia de imprumut
AceaslS publicalie tEbule retuhaQl Inainte de uttima datJ rnarca€
mai ios.
1 0 tAN ?012
 2f lto
P.efe real i 9t inlifi ci : Pn. $rnraNILoArE
' i

Pr. Prof. univ. dr. Ioan Chirilii

Pr. Prof' univ. dr' Valer Bel

Descrierea CIP a Bibliotecii Nalionale a Rom6niei

ILOAIE,
'"il.iil $TEFAN
Lqt*-it .tice posrnodemir
-Presa
o tntatnire necesari / MORATA CRESTTNA
Sr.t- ltorr.. -tt,ri-f'l"poca: Universitati Cluieani 2009

Bibliogr';
$r ETrcA POSTMODERNA
ISBN 978 973 610-944-7
241

o INTALNTRE NECESARA
@ 2009Autorul volumului' Toate drePturile rezervate'
n"o-a.,""t"" integaltr sau parfiattr a textului' Prin odce
intetzisl se pedePsegte
*lifo""", ff"r autoruluJ este Ei
conform legii. ""o.a""t

Copert* Victoria Rudi

Foto: $tef an-Tudor Iloaie
Copertalt AqtePtarc
Cogerta 4i Cu ce Pre!?

Tehnoredactare: Monica TtrmAgan BCU Cluj-NaPoca

Universitatea Babeg-Bolyai il ilillllrilliililllllil1lllill illillillil

Presa Universitari Clujeani E r BCN201otr56S3
Director Codrufa Sicelean
Str. Hasdeu nr. 51
4003n Clui-NaPoca, Romdnia
T el Jt ax: (+401'26L597.401 PRESA UNTERSITARA CLUJEAN,{,
E-urait editura@editua.ubbclui'ro
20n9
http;//www.editura.ubbclui'ro/
 Editat cu sPrijinul
$tiinfifici
lntroducere
Autoritilii Nafionale Pentru Cercetare
Cregtinismul ln postmodernitate

osmodemitatea nu mai este o noutate. Aspectele care ii

apa4in acestui fenomen, insotit de globalizare gi seculari-
zare - care intr-o anumitl m6sur6 fac parte din el -, se pot iden-
tifica in: incercarea continud qi presanti de inlocuire a manifes-
tirii comunitare a credinlei religioase cu surogate materiale, cu
propriile interese ale omului, ori chiar cu omul insuqi; instabili-
tatea mentalitd{ilor gi a fenomenelor obiqnuite, manifestati prin
neagezdrile de ordin social 9i politic; accentul primit de consu-
mism in defavoarea valorilor tradifionale; insensibilitatea la su-
ferint6, importanla excesivd acordat2l trupului, cdutarea fericirii
constante gi imediate. inliturAnd sau separ6nd elementul spiri-
tual din via{a persoanei gi a comunitd{ii, ancorarea preferenfiald
a omului se realizeazd tn alinierea la standarde materiale ori la
cele spirituale sincretiste gi indoielnice, in progresul tehnologic
realizat frrd bunul sim! al respectului pentru creafie gi pentru
om, ca realitbti inrddlcinate in Creatorul lor, 9i in performanta
obfinutii de om in locul lui Dumnezeu, indep[rtat incetul cu
incetul din congtiinle.
Modemitatea secularizat2i a dorit sd creeze ,,omul nou" sau
,,supraomul" propus de Nietzsche, iar acesta este cel care luptll
impotriva lui Dumnezeu gi a valorilor cregtine. De aceea, omul
Luminilei gi lui Tudor
de astbzi nu se mai regdsegte nici micar pe sine, are identitate
incerti gi finalitate ambigud, astfel cd insingurarea pare sd fie
 Morala crettind ti etica Postmodernd' O int'ilnire necesard Introducere

pdreau sd fie previziuni aplicate inclusiv unor societiifi europene

adeverata $i marea suferinla a inceputului de mileniu trei' So-
cregtine. Mai nou, insd, se constatii o revenire a manifestdrii re-
cietatea postmodemd, lipsitd, in principiu, de valorile transcen-
ligioase, chiar dacA este ince incert sub ce form6: sincreticd, pre-
dente gi accentudnd exacerbat importanla lumii Ei a lumescului'
a co- fer6nd misterele, lipsitd de autoritate instiuionalS , adaptabildla
a individuiui qi a autonomiei lui, a libertdlii individuale 9i
nou; iar morala ar trebui si ii urmeze! Ultimii douizeci de ani, in
moditdlii morale - totul pe fondul legilor unei lumi care produ-
pentru ciuda previziunilor sumbre asupra stingerii fenomenului gi mai
ce pentru a consulna Ei solicita un consuln tot mai mare
ales a manifestlxii religioase, au dovedit cd dimensirmea religi-
a produce lot mai mult - ii supune pe oameni unei concuren(e
oas[ este prczent5 dinamic pe scena lumii. Dar, totuqi, ,,marile
inedite: pe unii impotriva altora, qi pe toli impotriva tehnicii'
la comuniti{i religioase trebuie sd-qi relanseze identiti!ile in fata
a qtiin{ei qi a timpului. Totul intr-un relativism individualist
proceselor de secularizare" (Andrea Riccardi).
care participdm cu tofii, in mai mare sau mai mic6 mdsurd'
Din perspectivd religioasd, realitatea in care ne situdm pune
De aceea, aserfiunile lucrlrii de fajl sunt generate de in-
cercarea de formulare a unor adevdruri privitoare la epoca pe
cu prioritate problema identitilii. Rdmas odatd, prin globaliza-
care o traversem gi ale cdrei caracteristici sunt identificate gi
re, cu o identitate etricd gi chiar uman[ difuzd - intrebAndu-se:
prezentate cel mai adesea ca submindnd tr[irea religioasi, cre-
cine sunt de fapt qi ce caut in aceasti lume? - omul seculan-
zat risc6 sd-qi piard[ 9i specificul qi identitatea religioase'
Din dinla qi morala, daci nu chiar opun6ndu-se lor. Chemarea lumii
la Hristos s-a frcut, de fiecare datii in istorie, dar mai ales in
aceasta percpectivd, valorile credinlei 9i, intemeiate pe acestea'
perioadele de incerciri, prin raportare la starea de fapt, la con-
valorile morale pot sA rimana intru totul neindeplinite sau ?m-
plinite doar in parte, Ihrd ca omul conmporan sd resimtl vreo cretul cotidian; aga gi astdzi: e nevoie sI gdsim drumul - pentru
mustrare sau nemul(umire pentru faptul c[ nu a realizat ceea ce
unii foarte ingustat, pentru allii de-a dreptul inchis - care duce
la inima omului supus mai repede lumii, timpului qi realitdti-
i s-a propus. Provoc6rile religioase, sociale 9i culturale devin
lor seculare, acolo unde darul Duhului Sfdnt il face locuitor oe
implicit qi realitdli morale, iar volumul de fali identifici doar
Dumnezeu; pentru situalii speciale, solulii speciale.
cdteva din acestea, agezdndu-le in relalie cu valorile credinlei'
Postmodemitatea insdqi este dinamicE, evolueazd, inifiazd
qi Este esential ca, inainte de a critica agresiv $i neconstruc-
tiv, Ortodoxia sI sporeasc[ qi sd dovedeasci autenticitatea rela-
traverseazd mai multe perioade, astfel ci deja se vorbeqte, dupd
postrnodemitate, despre ultramodernitate sau supramodernitate' tiei interioare dintre creqtinism gi modernitate, dintre Bisericd
gi societate, dintre credinli 9i qtiinld, dintre suflet 9i raliune,
intre altele, avem chiar in postmodemitate o criticd a ei, mani-
degi ele, toate, sunt astdzi introduse intr-un separatism ce pare
festatd prin demitizarea postmodemismului' DupA toate aparen-
in manifestare senti- funclional 9i definitiv; sd pdstreze gi s[ medieze spre lume - dar
!ele, ?ns6, ciza actuald tinde sd sporeascl
in mod autentic qi, deodatd: atractiv gi competitiv - Scriptura,
mentul religios. Analiza incipientd a religiozitdlii postrnodeme a
inclinat spre o concluzie: omul va renunla la religie gi la morala Tradilia, teologia patristicd, Liturghia, adevdratele izvoare ale
fundamentat[ religios, acestea urmdnd sd fie inlocuite de sincre-
trdirii ortodoxe, cici omul modem este insetat dar, in acelagi
timp, qi dezorientat; si-L transmit[ lumii pe llristos: sd mir-
tism qi de ,,etica btmului sirnl". ,'FerA rehgie" 9i ,,ftrd moralS"
 Morals crettitrd ti etica posttnoderxd. O brtAbtire flecesard Introducere

turiseascd in lume iubirea lui Dumnezeu falE de ea, ln

ciuda extrem de tensionatele gi de complexele probleme puse astizi
faptului c6 omul se iube$te pe sine mai mult decdt orice' cregtinului 9i Bisericii prin secularizare gi globalizare, manifes_
Propovlduirea nealterati a adevirului de credintl este' tdri specifice ale postrnodemitAtii, se impune o dat6 mai mult _
-
pentru Biserici, o cerin!6 imperioasd, dar medierea lui in soci- ca rolul fiecdrui mirnrisitor al lui tlristos in lume sd fie implinit
*
etatea globald qi secularizati sau: global-secularizatd -
po^te panl b capdt.
fi pro:uocure
o mult mai mare, iar misiunea mult mai greu de
".t propriii
aplicat. Nituri de indeplinirea misiunii interne fali de
credinciogi, este de maximd importan|5 ca Biserica s[ -mani-
se
faJE de
feste neopozant, ci deschis - dar atent, ln acelaqi timp -, in parcul crealiei locuit de om, morala cregtind gi etica post-
secund al
un Occident in care credinla se gdsegte deja in planul modemi gi-au intelnit privirile, au ficut cunogtinli una cu cealal-
sociale. te $i se tatoneazd reciproc, degi se pare cd asaltul celei din urmi
-
importan{ei
in contactul cu modemitatea, Ortodoxia are nevoie de tot a fost deja iniliat. Reu$ita indepErtirii totale a spiritului religios
a feno- qi a moralei din congtiinla omului sunt improbabile _ in ciuda
mai multe atitudini coerente: transfigurarea din interior
qi ome- incercdrilor de veacuri ale rafunii
menului; asumarea duhovniceascd a unititii planetei a -, iar ignorarea postmoder_
nirii; evidenlierea credintei prin afirmarea, in lume' a noului nismului de cbhe religie gi morald reprezinti un grav deficit de
stil de viald (Ioan Ic[ jr.). Aceste aspecte sunt descoperite de atitudine gi realism. Societatea postrnodemi are nevoie de o ag_
cregtin in **"u lui Hristos, in trdirea ln Duhul, in bucuria teptatd reorientare religioasd, care insd nu se poate face dec6t din
gi a comuniunii, a rugdciunii 9i a sprijinirii semenului interior, gi aici Ortodoxia noastri are de pronuntat un cuvdat.
"r"din1"inecaz, totul a$ezat in creafia care igi a$teaptd 9i ea ras- Iar banca din parc inc5 a$teaptA sh ne aqezdm la dialog...
aflat in
cumpdraxea. Rdsp6ndirea creqtinismului ln Imperiul
Roman' $i
datorit6 structurilor acestuia, a reprezentat una dintre formele
de globalizare. Din,pazele de spiritualitate" unde credinla
e

vie,-aceasta ar putea, in mod global, si se intindd 9i sd

reinvie
zonele ,decedate" prin efectul secularizdrii' Asumarea interi-
oar6 a fenomenelor revendicd o convertire a lor in sens
duhov-
nicesc, folosirea specificului 9i a structurii in sens propriu'
ceea
sd ne
ce ar fi in folosul mdrturisirii lui Hristos in lume' De ce
nu
lisdm globalizali doar economic, social, cultural? De ce sd
fie valorile cregtine cele care sd globalveze lumea intreagtr?
De aceea, Dumnezeu trebuie sd fie (re)aqezat in cenfialita-
tea fiintei umane, in viata omului, pentru ca de aici Creatoml
sE

se reverse spre lume. Mesajul volumului de fa!6 este acela cd" in

 I. FENOMENELE
CONTEMPORANE
$r DEZRADAcmenre
 1.1. GLOBALIZAREA: LUMEA
LA DTSPOZTTTA OMULUT

nul dintre fenomenele incontestabil provocatoare

ale perioadei contemporane a lumii noastre il re-
prezinti globalizarea. S-a resimfit - inci de la mi.ilocul
secolului XX - nevoia aplicdrii cooperirilor interstatale
la nivel economig industriaf comerciaf militar, politic
etc., astfel incAt rdspunsul comun acordat interogaFilor
globale ale omenirii si fie cAt mai larg acceptat gi, im-
plicit impactul cAt mai puternic. Intensificarea fireascd
a relafiilor mondiale s-a transformat astfel in intemafio-
nalizarea sistemelor economice 9i sociale, prin aplicarea
unor norme universal valabile de reglementare a siste-
melor de funcfionare prioritar economice la nivelul a
tot mai multor nafiuni, iar fondul pe care s-au derulat gi
incd se mai deruleazd aceste procese este omogenizarea
gi predispozi,tia lumii noastre pentru aplicarea realitd.ti-
lor de acest fel:

13
 Morala crettind ti etica post nodernd, O lntAbite necesard
,,Extraordinar de productiva 9i dinamica lume
economice, create de tehnologia avansati 9i de
organizarea rafionale a muncii, are o uriag; Pu-
tere de omogenizare. Ea Poate stabili leghturi
fizice intre diverse societifi din intreaga lume
prin crearea de piele intemalionale 9i mai poa-
ie crea aspiralii 9i practici economice Paralele
intr-o mullime de societili diferite. Puterea de
atractie a acestei lumi creeaze o foarte putemi-
cd predispozi[ie a tuturor societifilor umane de
a face parte din ea..."1.
in forma sa acfuale2, globalizarea este caracteri-
zati de universalitatea mutafiilor economice, sociale'
culturale, religioase 9i valorice 9i de rapiditatea cu care
tran-
- datoritd mijioacelor moderne de comunicare 9iinfor-
sferului populalional -, se produce schimbul de
malie qi ie valoare sau non-valoare. Efectelor pozitive
al" ientm"nului au inceput imediat si li se aliture cele
negative, identificate 9i formulate la nivelul dirijirii su-
bie-ctive a economiei al abandonului principiilor econo-
mice echitabile, al competitivitilii excesive, al efectelor
sociale imposibil de prevb,zut pe termen scurt' Una din-
tre primell urmiri de acest gen ale globalizdrii - egald'
t F*""" Ft."* ut, Sfhtgitut istotiei Ei ultimul om' trad' rom' Mi-
haela Eftimiu, Editura Paideia, Bucuregti' 1994, p' 101'
2 Nu putem negliia total tipurile mai vedri de globalizare'. al.e cdror
,.oprrti'an fost insicu tohrl altele: rdspAndirea cregtinismului
*rr"!i
ir:r lurnea romanS, colonizarea unei bune pir'ti a lumii'
misiunile creq-
tine gi musulmane din Africa 9i Asia.
Fenofi enele mntefip orane ti defidddcinalea
dupd unii, cu occidentalizarea3 sau cu ,,americanizarea,,
- este descoperiti in sldbirea sentimentului identitar al
ldrilor gi al etniilor. Mai nou, acest fenomen se poate
observa chiar gi la nivelul persoaneia.
Alifuri de globalizarea in infelesul ei de universa-
lizare gi interdependenld a sistemelor economico-socia-
le, a apdrut - la scurt timp 9i in mod firesc - globalizarea
culturald, aceasta avdnd consecinle directe asupra stan-
dardizirii stilurilor de via!5,
3
,,O noui colonizare a modelului occidental golit de valori, mar-
cat de scepticism gi poate chiar de nihilism, intr-un mare proces
de omogenizare, fdrX valori etice, intr-o mare imitafie estetizan-
ti" - Bnur.lo CrscoN, ,,Globalizarea - perspective spirituale gi te-
in: Biserica ?n eru globalizdrii, Editsra Reintregtrea, Alba
9l9gic9f',
Iulia,2003, p.72.
a
,.Actuala globalizare... este pe cale si impuni procese de re-
structurare chiar gi identitifilor elaborate, cu profunde rddicini
istodce... [Dar] globalizarea este o mare ocazie - nu doar o nece-
sitate impusd de vremuri - pentru reformularea propriei identi-
tili in cadrul unui orizont mai vas* a afuma cine suntem in lata
t":Ti.l.:gi^a lumii... in Europa, identirdfile nafionale gi-au gdsit
raoaqrule, rn cea mar mare parte, ih procesul de unificare a firilor
europene. Statele europene , . . iEi afirmi identitatea in marea lume
a globalizirii; ir acelagi timp insi, igi dau seama cd surlt nepregd-
tite in fala provocdrilor imenselor dimensiunei ale globalului.-..,,
- Auonre Rrccenor, Despre ciuilizalia conoieluirii, trid. rom. Gea_
nina Tivdi, Editura Humanitas, Bucuregti, 200& pp. 62,66,67.
Autorul privegte cu luciditate modificirile globale contemporane,
deoarece identitatea unui neam, spre exemplu, nu vine dbar din
trecut gi nu suferi doar modificdri lente, a$a cum eram obignuifi,
ci, mai ales astdzi, se supune mult mai rapid procesului de schim_
bare determinat de globalizare. in acelaqi timp, datoritd acestui
proceg mulf, oameni se simt dezridicinati gi dezorienta$, adicd:
firl identitate!
r5
 Fenomenele conlemporane ti tlezrdddcinarea
Morah nettind ti etica postmodemd' O intdlnire necesari

societatea noastri se mediazi idei, concepte

,,care elimina identitifile culturale mai aProPi- $i realitdti
ale altora, dar acestea rdmAr; intu-o bund mdsurd strd-
ate gi mai Profunde in favoarea unei comuni-
ine gi pentru viitorul imediat, mai ales cAnd sunt in joc
chri impersonale, reci, superficiale, mecanice/
valorile perene ale credinfei gi civilizafiei, comuniunea
artificiile, pur spectaculare, la limita lipsiti de
de credinfd gi cea sociald. Prin contactul direct ne care
trisdturi umane"s.
il faciliteazS, globalizarea rea\izeaz| o amalgamare de
Chiar daci globalizarea aPare ca o necesitate a concepte, idei 9i realitifi. Datoritd amestecului rcalizat
vremurilor noi gi o ocazie pentru reformularea speci- fird discerndmAnt - in cazul in care mai existd suficient
ficului economic, etnic, cultural, ea este totugi pentru realism pentru aplicarea lui -, uniformizarea mentali-
mulli, o provocare mai mare decAt se credea la inceputo' tdfilor 9i a caracteristicilor persoanelor gi etniilor elimi-
Mulie dintre realititile create de om in diferite spagii ni sau cel pu{in estompeazi specificul gi identitatea pe
geografice qi temporale se transferi rapid dintr-o.par- care o au de veacuriT. Pe buni dreptate s-a subliniat fap-
t"e a lut"ii in cealaltd, specificul nostru ajunge
la indi-
tul c5, in ciuda circulafiei rapide a ideilor gi conceptelor,
vizi gi popoare pe care nici micar nu le cunoagtem' in adeviratele repere axiologice nu se globalizeazd{.
t pro""o- Oo"err, ,,$tiin!ele sociale 9i gAndirea cregtini irn fala Din perspectiva realizirii schimburilor culturale,
,*i-tegi tn' Ioan I. Ici jr- Germano Marani (ed')' globalizarea ii propune omului modem multiplicarea
"o.rt"*poranl",
Gindiria sociald i Bisericii. Fundamente - documente - aflalze -
pet- relaliilor dintre el 9i semeni - indiferent unde ai fi ac"g-
spectiue,EdiiraDeisis, Sibiu, 2002, p' 339' tia 9i indiferent dacd se cunosc intre ei - in scopul credrii
o Profesorul de economie 9i qtiin[e politice R'elp D*rnruponrr de
unei comunitHfi de interese. in sens negativ, fenomenul
la Universitatea din Oxford inlelege prin globalizare "dinamicitatea
sau a uner se caracterizeazd, de asemene4 prin: inglobarea speci_
ca spirit aI lumii" gi' ,,rodul unei exasperdri a capitalismului'
.oirJiutirm -arfurilor gi a unei comPetitii lergite la nivelul tu- ficului local in cel universal, a particularului in gene-
"
turor naliunilor, a tuturor sectoarelor qi deci a tuturor-intreprinde- 7 CAteva
aspecte ale identitilii rom6negti contemporane, in: Ve-
tifot, .u o iott"a verrre de conaieluite intre indiz:idualism masifi'
gi
srrr Boenr, Nrrelrl Vr,es (coord.), Cine sunt romhnii? perspecttoe
""
cme,'"u."-qi getegte ProPriile fundamente in ceea ce
am Putea de-
asupra idcntitdlii nalionale, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001.
firJ'"u t tti"""ttutlare a'bmeficiilor Lumii intAi; lucru care a aiuns
Cu raportare la globalizare, vezi: Nererra vLx, ,,O perspectivd
sa fiu .rrr*lt ,,Cvadratura cercului glob alizdrii"
"aervoltare>" - (ed Gindirea sociali a Biser.icii 'in: asupra identitd,ri culturale rom6negti in conditiile giobaiiz rii,,
ioan L Icn jr., Germano Marani .\, '
,Fun- lbidem, pp.93-123.
damente - documente - malize - perspec thte, ed ' clrt" pp' 443-M4 (s'n')'
6
noastrd in lume' cunoaqte- ,,Multe realitiF se globalizeazd, insi nu valorile pentru care
[Globalizarea] ,,alecteazd poz\\ionarea medte sX treiegti, precum solidaritatea, drepturile omului, di_
ne obligi Ia
rea gi viala noastri, 9i antreneazd schimbiri istorice ce mensiunile etice ale existenfei gi tot ceea ce pune in centru fiinta
reconsideririle ceie mai extinse ale hadifiei" - ANrnrr Manca'
Re-
umani" - BnuNo CrscoN, ,,Globalizarea * perspective spirituaie
itiris*ul gi consecinlele sale' Relatiuism and lts Consequences' Ptesa gi teologice", art. cit., p. 71.
Unviersitari Cluieand, Cluj-Napoc a, 2007 , p' 1L1'
t6 17
 O intdlnire necesard Fenonenele conternporane ti dendddcinarea
fiIoralo cre$ind i etica postmodernd'

tot mai accentuatX a umanului, posibild prin dezvolta-

ral, prin limitarea sau chiar Pierderea caracteristicilor
rea fXri precedent a tehnologiei care ii oferd omului ilu-
t"ligi"ase, sociale, a identitSlii culturale' Alte
"mJ" sunt: eclipsarea valorilor comunitare
in zia vielii fdri de moarte, in special datoritd descoperiri-
"t".i"'""g;iu" lor din domeniul geneticiill; modificarea sensului viefii:
fu.rour"u"."1o. individuile, tehnologizarea nelimitata'
inclusiv se trdiegte doar pentru producfie gi consum - sau mai
uoti.ur"u conceptului de ,,pia!6 de consum"
ales pentru ele -, cele doui acte fundamentale transfor-
pentru valorile spirituale, hiperconcurenta' IoruI' Pnn
mAndu-se in imperative cofidiene, in timp ce transcen-
i*prrtt t"u de standarde 9i din dorinfa de rmrtare'. oeqr denla este impinsd in zona uitdrii; reducerea impactu-
cu privire la
adesea omul este in necunoqtinld de cauzi
lui cofidian al culturii traditionale, cdreia i se contrapun
calitatea actelor pe care doregte si Ie reproduci:
facil surogatele actelor de culturd, incepAnd de Ia vesti-
,,Cu aglomerhrile er, cu pustiirea
nalurii in.
{ mentalie pAnd la perceperea sensului viefii; nevoia per-
t"."rJu cu sine insigi a omenirii avide de bani manentd a omului de noutate gi schimbare, resimfitd
gi insensibile la valoare, cu ingrozitoarea siri- din cauza instabilitdlii valorilor religioase, culturale gi
cire emolionali qi cu prostirea prin indoctrina- sociale; cdderea din invegnicire in temporalitate gi din
as'
rc, cultuia occidentald de azi arc ntht de multe sfinfenie in materialism: totul se mdsoard potrivit indi-
oecte care nu meritd sd fie imitate, incdt
te face sit
cilor mondiali, lumea e despiritualizat[, fiinla umand se
uifi prea ugor veritabilul ei conlinut de adevdr reduce la statutul de individ, dacd nu cumva chiar la cel
e.
gi infelePciune" de obiect gi de marfi.
Datoritd globalizXrii culturale, domeniile religios' ,,A apirut tendin{a de a prezenta drept unic
social, cultural 9i politic sunt in dedin fali
de prima-
posibili o culturd universald goliti de orice
tol qi al tehnologiei, iar viala moral5 este
"corrorni.ului
de surogatele de libertate oferite de consum Ei Etica nedureroasd a noilor timpuri democratice, ttad. rom. Victor-Di-
".Up*ta
de iouss-m"diat0."Urmdrile se regdsesc ai
in: autonomia nu Vlidulescu, Editura Babel Bucu rc1ti, 1996, p . 262.
11 Datoritd efectelor
sale, Jreu-Fnel.rgors Lyoreno ezita si nu-
e KoNneo LonnNz, Cele opt pdcate capitale ale omenirii ciailizate' measci dezvoltarea economicd gi tehnologicl ,,progres": ,,Neo-
Bucuresti' alfabetismul sdrdcirea popoarelor Sudului gi a lumii a trei4 9o-
trad. rom. Vasile V. Poenaiu, Edibura Humanitas,
majul, despotismul opiniei gi, deci, prejudecdfile repercutate prin
20062, p.84.
mass-medi4 legea cX e bun ceea ce e performant - toate acestea
ro ,,in societatea postmoralisti, etica nu reapare-.ln n1i1 91an ca
liberal" nu se datoreazi lipsei de dezvoltare, ci dezvoltirii, De aceea nu
ideal necondilionat, ci ca rispuns Ia societdgilor li Ti:"-
necontrolati a noilor Puteri' he ele teffo- mai indrdznim sd-i spunem progres" - Postmodernul pe in[elesul copi-
le suscitate de cregterea
stiintifi ce sau mediatice; pretutindeni supraPuterea ttT:l"u:l ilor, trad. rom. Ciprian Mihali, Biblioteca Apostro{ CluiNapoc4
dat0rlet 7997, p.88 (s.n.).
i"r"i"u d" ..ingelepciune"" - Gtt-lts Ltlovrrsrv' AmurSul

Morala crettitr4 i etica postmodernd' O intllflire flecesard
spiritualitate gi bazatX pe conceplia despre li-
bertatea neingrdditd de nimic a omului cizut,
ca valoare absolutd 9i etalon al adevirului' O
astfel de evolulie a globalizXrii este comParata
de mulli, in lumea creqtini, cu construirea Tur-
nului Babel"12.
Omul zilelor noastre triiegte firtr-o lume globaliza-
td ir:r care nu ar trebui sdse mai simtd singur' Nu ar trebui
siii mai permith
. semenii - dar mulli dintre ei sunt stueini de el 9i de
neamul siu13,
. informafiile - dar de cele mai multe dintre ele nu
ate nevoiela,
.
noile valori Propuse de societate - dar pe care nu
mai are timp sd le separe de non-valori.
Pe buni dreptate, parcd tot mai striini intr-o lume
tot mai pufin comuni, ,,a trdi impreund pare a fi un
destin ireversibil"ls. Cu toate acestea, spiritul comuni-
12
,,Fundamentele concepfiei sociale a Bisericii Ortodoxe Ruse",
in: Ioan I. Ici jr., Germano Marani (ed,), Gdnditea sociald a Bise-
cii. Fundamente - documente - analize - perspectiae, ed' cit', pp'
264-265.
13
,,A devenit clar pentru oamenii marilor civilizalii ce inseamni
si stai in aceeaqi barci cu nenumlrafi comPatdoti" - Prrsn SLo-
rr*ou& in aceeagi barcd, trad. rom. Ovidiu Jichindeleanu 9i Kon-
rad Petrovsky, Idea Design & Print, Clul-Napoca 2002, p. 40'
la Cu privire la necesitatea unei etici a relaliilor dintre tehnologie,
informalie qi putere, vezi: HonIe Cosrrlr Cnrnrec, ,,Etica societdt'ii
cunoagterii;', in: Ion Copoeru, NicoletaSzabo, Eticd gi culturd profe-
sionali, Casa Cilrlii de $tiin!d, Cluj-Napoca 2008, pp.75-84'
1s ANnnne Rrcc.tunt, Despre ciailizalia nnuieluirii, ed. cit, p' 18'
Fenomenele contemporane Si dezrdddcinarea
tar - degi promovat gi ldudat de fenomenul globalizant
- este, paradoxal, subminat tocmai de practica globali-
zdrii. Daci, in lumea tot mai globalizatd, identitatea igi
pistreazi doar parlial caracteristicile, unii temAndu-se
chiar ci va dispirea cu toful, comunitatea - creatoare gi
pistritoare a identitdlii culturale, etnice gi religioase -
este subminati de individualismul necrutdtor, manifes-
tat prin libertinaj, egocentrism, hedonism gi indiferenfd
fafd de ircercirile celorlal{i oameni, toate acestea solici-
tAnd intdrirea comuniunii gi a spiritului comunitar.
,,Aspira{ia spre globalizare este cea care il ca-
racterizeazi in mod deosebit gi care, in acelagi
timp, ameninfi si-l distrugd pe omul contem-
poran. Neooile comune, pericolele comune, temeri-
le comune 6i spernnlele comune ii fac pe oameni
sd se apropie astizi unii de allii mai mult decAt
in orice alti epocd a istoriei... Acelagi fenomery
insi avAnd ca mdsuri pe Hristos, cheami omul
la adevirul naturii sale; il cheami sd caute gi sd
triiascd universalitatea"l6.
Globalizarea impune 9i modificiri de ordin religi-
os, cu efecte negative: lipsa sentimenfului de apartenen-
!d la o tradifie religioasd autenticd, particularizarea ma-
nifestdrii religioase, sincretismuf relativizarea credintei
gi a valorilor spirituale, individualizarea, discrepanTa
dintre importanfa vie{ii biologice gi a celei spirituale,
16
Groncros I. MaNrzenrols, Globalizare gi uniuersalitate. Himerd gi
adeadr, trad. rom. Pr. Vasile Rdducd, Editura Bizantind, Bucuregti
2002, p. 40 (s.n.).
 Morala crestind si etica oostmodemd' O int lnhe flecesard
problemele legate de integrarea 9i identitatea religioa-
sd a creqtinilor din mediul urban, cunoagterea tot mai
redusd a realitd{ilor gi a problemelor spirituale a oame-
nilor, in dezacord cu adevirul cd triim in ePoca super-
comunicdrii. Prin contact nemijlocit, globalul faciliteazd
cunoagterea directh a religiilor 9i a credinfelor, dar in
acelagi timp le gi relativizea 26, favoizindin acest mod
sincretismele, renuntarea mai ugoari la propria credin-
!6, disparilia conceptului de ,,tradifie religioasi", pu-
tAndu-se identifica urmdtoarele doud tendinfe:
,,Religii1e... fie se repliazi colectivist, identitar
gi antimodem in migciri extreme de tip inte-
grist sau fundamentalis! cu caracter radicaf
exclusivist gi polemic, fie se dizolvH intr-o re-
ligiozitate individuald difuzi, eclecticd, relati-
visti, anonimi gi sincretistd, dezangajati ecle-
sial 9i politic"l7.
I'e de altd Parte, asPecte sociale precum instau-
rarea - chiar in fazd incipienti - a incertitudinii, lip-
sa coeziunii sociale gi slibirea increderii in institufii-
le statului reprezintd un teren fertil pentru afirmarea
individualismului gi pentru creqterea libertinajului,
pentru reghsirea ,,linigtii" in grupurile religioase cu
num5,r restrAns de membri, dar cu tendinfe autorita-
riste. Analigti ai fenomenului religios contemporan au
gi formulat pdrerea cd acesta este contextul in cadrul
17 Io,q:v I. Ici tn., ,,Globalizarea - mutalii gi provocdri", ln: Ioan
I. IcX jr., Germano Marani (ed.), Gindirea sociald a Bisericii' Funda'
mente * documente - nnalize - perspectiae, ed. cit., p ' 489.
Fenomenele contemporane ti ilezrd.ddcinarea
ciruia cregtinismul igi poate demonstra calitd{ile sale
Iaice,^renunlAnd la dogmatismrs.
In spatele mutaliilor concrete, punctuale gi imedi-
ate generate de globalizare, se ascund insd consecintele
de ordin ontologic Ai existenfial:
,,Redus la imediat gi la necesitate, omul recent
globalizat e singur, fdri apdrare atAt impotriva
manipulirilor tehno-economice, cAt gi a for-
{elor oarbe ale instinctelor gi agresivitdfii, ale
concupiscenfei gi violenfei. Destin istoric al
modernitdfii tArzii, piata gi mediile confisci to-
tal munca gi timpul oamenilor - care de dragul
lui <a consumao, .,.<avedear,, <a se distra>, uiti
sd conjuge verbele esenfiale: af, a locui, a g6ndi,
a se tngriji, a se ruga..."1e.
Lipsa sensului viefii - cu atAt mai mult a unei finali-
tdti transcendente - pentru cei mai mulfi dinhe oamenii
contemporani reprezinti un specific tulburitor al lumii
globalizate, efect generat de lipsa religiozitdfii profunde
qi inlocuirea ei cu surogate, de libertinajul moral, de regi-
1E
,,Secularizarea a consumat tradilia religioasX a Occidentului...
Religia devine un efy'los universal o atitudine antidogmatici ce
constituie presupunerea nu doar a hermeneuticii, ci gi a democra_
fiei insegi. Tocmai dezvoltAnd propria-i vocalie laici, cregtinismul
poate_deveni o religie universald gi poate favoriza reinnoirea vielii
civile" - SeNrreco Zarue, ,,lntroducere: O religie firX teiqti gi
ateigti", in: Richard Rorty, Giaruri Va ttimo, Viitoru[religiei. Solidarl
tate, caritate, ironie, trad. rom. $tefania Mincu, EditurJparalela 45,
PiteStf 200& p. 14.
le Ioerv L Ic.!, jr.,
,,Globalizarea * mutatii gi provocdri,,, art. cit.,
D. 487.
 Morala crettind ti etica posltflodernd. O intAhhe necesard
sirea in ,,starea" de materialism 9i consumism' Omul ca-
ute aproaPe exclusiv viafa terestri, sPecificul ei trupesc,
caracteristicile materialiste ale acestei4 el se,,dezverti-
calizeaz|" (Peter Sloterdijk). S-a ajuns chiar la anomalia
de a se vorbi tot mai mult despre aceasta ca desPre un
,,bttd', o proprietate, ca despre Posedarea unui obiect'
Sub impeiluftehnicii gi al puterii Pe care omul crede ci
o stdpAnegte tot mai mult, vialaigi pierde treptat din far-
mec;l frumosului simplu 9i din categoria firescului care
medte tueit. De aici rezultd 9i temerile multora legate de
ideea de dezvoltare gi de progres firi limite'
,,O noui formi de putere a intrat in prim-plan'
La inceput, aceasta pare dedicath binelui 9i pare
cd meritl toate aplauzele, in realitate, insi; ea
se poate transforma intr-o noui formi de ame-
ninlare pentru om' Omul este acum capabil
sd facd oameni, adici si-i produci in eprube-
th... El nu mai este un dar al naturii sau al lui
Dumnezeu creator; el este propriul sdu pro-
dus... Tentafia de a se trece acum la construirea
omului veritabil, de a face experiente cu omul,
tentafia de a considera oamenii ca deqeuri 9i a
le indepirta - toate acestea nu sunt o himerd
niscuti din mintea moraligtilor care se oPun
progresului"20.
20 josrlu RerzrNcrn, laolalti. Fundamente
,,Ceea ce $ne lumea
orepolitice morale ale unui stat liberal", in: Jiirgen Habermas'
joseph Ratzinger, Dialectica seculatizdrii. Despre raltune 6i cr-edinld'
trad. .om. Oella tr.larga, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoc4
2005, p.107.
Fenomenele contem,orane gi ilezrdildcinare a
V6ntu1 globalizirii aduce inspre Ortodoxie, alituri
de avantaje economice gi sociale, 9i inceptul relativis-
mului religios gi moral, intAlnit deja de multi vreme
in spafiile occidentale secularizate2l. Laicitatea ridicati
la statut metafizic, individualismul generalizat, cultul
egocentrismului, credinfa alungati din spaliul public
sunt doar cAteva aspecte secularizante fumizate prin
intermediul globalizdrii care se regisesg deocamdatd
firav incipient, gi in societatea rom6neascd. Cum si ne
gi
explicim altfel atAt de rapida acceptare a elementelor
necregtine in comportamenful unor cregtini ortodocgi
din geografia romAneascd? Putem enumera aici: sci-
derea autoritdlii institu{iei eclesiale prin atacuri repe-
tate la adresa ei, dar gi prin inconsecventa unor misuri
prospective cu privire la problemele majore ale Bisericii
inceputului de mileniu trei gi, in aceeaqi misurd: inexis-
ten{a unui dialog coerent intre Biserici gi statz; incepe-
21
,,Relativismul,.. ia adesea forma... unei afirmiri a faotului ci
adevirul moral gi legitimitatea, daci aceste lucruri existd, sunt
intr-un fel relative la factori contingenli din punct de vedere cul-
tural gi istoric... [El] are un renume prost in anumite cercuri de-
oarece este asociat cu o lipsi de convingere morali, cu o tendinfe
inspre nihilism" - Davro WoNc, ,,Relativismul,,, in: peter Sineer
(ed.), Tiatat de eticd, trad. rom. coordonatd de Vasile Boari 6i fla-
luca Mirincean, Editura Polirom, Iagi, 2006, pp. 472, 479; yizi
9i:
Arvnnrr Menca, Relatiaismul gi consecinlele sale, Relatiaism and lts
Consequences, ed. cit., capitolul,,Relativismul morul,, la pp, 79-85.
22 La no|
continu6nd efectele experienlei din perioada comunis-
ti, lipsa dialogului real al elementului eclesial cu societatea apare
mai degrabX ca un hiatus institulional provocat de lipsa inifiativei
eclesiale qi de slaba culturi a dialogului. Faptul religios insugi este
extrem de mobil gi se prezinte filtr-o varietate de formuliri, adese-
 necesard F en o m ele nte mp r an e f i dezrd ildcin ar e a
$i btico postmodemd' O lntAlnire
en co o
Morula crcttind

rea procesului de secularizare religioasd 9i de privatiza-
re a credintei; disolutia familiei 9i acfiunile indreptate
impotriva acestei institutii altidati atAt de serios tratati
gi iespectatiL; comportamentul sexual libertin; impor-
ianla acordati trupului in detrimentul sufletului23'
Globalizarea este una dintre realitd{ile postmoder-
nitdlii2a, deci se impune ca ea - fenomen unic Ai incom-
plet, care tocmai din aceste motive este greu de identi-
hcat de cdtre cregtin gi de Biserici 9i, cu atAt mai pufin,
reglementat - si fie depdgiti din interior, sd fie asumatd
qi transfiguratd din punct de vedere teologic prin rea-
firmarea indumnezeirii omului, a creatiei gi a mediu-
lui, a raporturilor interumane, prin reiterarea ideii de
demnitate umani, in,teleasd drept consecin{d a relafiei
personale a omului cu Dumnezeu.

ori sectare qi sincretiste, pe suPortul mental suslinut de grupdrile

sociale, prin care se afir-mi dieptul la existenli al fieciruia' Nu
in ultimul rAnd, Bisericile tradifionale se confrunti cu concurenta
dir"u..rrrilo. tuologice modeml 9i postmodeme, bine adaptate la
situalia noud in caie gi din care au apirut 9i care se constituie in-
tr-o permanenta Provocare'
23
,,Se pune problema de a gti, intr-o societate globalizati,
cu me-
.urtirni"t" sa'le de putere 9i forlele sale nestip6nite, cu viziunile
sale diferite despre ce este morala 9i dreptuf cum s-ar putea gisi
o evidenli eticX eficace, o evidenli cu destuld forlX pentru a ofed
motiva$i qi pentru a se impune, pentru a rispunde la exigenlele
evocate si pe'ntru a le aiuta ii subiiste" -JosrpH R-rrzlncrn, ,,Ceea
ce tine lumea laolaltd. Fundamente prePolitice morale ale unui
stat liberai", art. cit., pp. 107-108.
,,Ceea ce pare cel mai uimitor fapt legat de postmodemitate:
2a

acceptarea neconditionatd a efemeritilii, fragmentirii, disconti-

nuitigii qi haosului... lnsi postmodemismul reaclioneazi Ia acest
faot intrlun fel anume. Nu incearci si transceandl, si contraca-
re'ze suu micar si defineasci elementele <eteme 9i imuabile> care
rezid5 in acest fapt. Postmodernismul se cufundi, chiar se ldfiie,
ia curentele haotice 9i fragmentare ale schimbirii ca 9i cum acesta
ar fi singurul lucru de pe lume" - D.lvlo Henvrv, Condilia postmo-
dernitdlli, o cercetarc asupra originilor schimbdrii cultura.le, trad rom'
Cristina Gy'urcsik gi Irina Matei, Editura Amarcord, Timigoara
2002, p.52.

1. 2. SECULARIZAREA: RELIGIA
SUB PRESIUNEA RELATIVISMULUI UMAN
I v6ndu-9i punctul de plecare ir:r Iluminism, in rhz-
ll,boaiele religioase aPusene 9i in atitudinile critice
adresate Bisericii, in ralionalismul desprins de credin[d,
in ,,concurenfa drepturilor" omului cu cele ale lui Dum-
nezelt5, dar gi ur- dorinla umand de permanenti depd-
gire gi in ,,independenfa" de triirea religioasd futrizatd
de descoperirile gtiinlifico-tehnologice, secularizarea26
25
,,Complexi, adeseori hagic5, modernitatea europeane s-a nes-
cut dintio dubli opozi$e: aceea a <drepturilor> 1ui Dumnezeu
impotriva omului gi aceea a <drepturilor, omului g-nPotriva.lui
Dumnezeu. Tentatd de prometeism, creatia umani liberd se ridi-
ci impotriva <Dumnezeului moralo..." - Olrvrnn CliunNr, Adeadr
gi libitate. Ortodoxia in contemporaneitate' Conaorbiri cu Patriathul
Ecumenic Bartolomea I, trad. rom. Mihai MacL Editura Deisis, Sibiu,
7997,p.134.
26 Aldturi de termenul ,,secularizare" se foloseqte destul de des cel
de ,,secul.arism": ,,1n tmp ee seculafizarca indicd o acliune in des-
figurare, un proces continuu, cu implicaSi ce se cer descifrate 9i
evaluate in func$e de anumite circumstanle, secularismul desem'
neazd efechr-l sau consecinfele acestei agtiuni" - Pr' $rsrA'N BucHru,
'l'L
Ortodoxie gi secularizwe , EditulaLibr4 Bucureqti 7999 , p '
Fenomenele cgfltemporane Si dezrdddcinarea
reprezintd o realitate a lumii postmoderne, manifesti
in special in Occident, dar cu prezenfb reali gi in socie-
tdfile majoritar ortodoxe. Procesuf in plind desfdgurare,
se referd la iegirea structurilor sociale gi a culturii de sub
influenfa religioasi, la aplicarea unei indepedenfe tota-
le a acestora fafi de domeniul credinlei gi fa{d de struc-
turile eclesiale, la dezvoltarea de concepte axiologice
non-religioase qi aplicarea acestora la nivel individual
prin simpla aderare la ele 9i fdrd implicare responsabile
absolutS" la individualizarea relafiilor sociale 6i a com-
portamentelor morale.
,,Secularizarea cuprinde, pe lAngd un aspect
institutional 9i juridic, un aspect cultural ce se
manifestd prin urmitoarele trisdfuri: eman-
ciparea reprezentirilor colective fat; de toate
referinfele religioase; constituirea de invildturi
independente fafd de religie; autonomizarea
conqtiinlei gi a comportamentului indivizilor
fa!6 de prescripliile religioase"2T.
Cauzele fenomenului pot fi identificate in urm6-
toarele aspecte: izolarea de cdtre om a divinititii in
transcendent, autonomia creagiei gi tendinla omului de
27
Jrew-P,rur Wrr,tl'rv.n, Sociologia religiitor, trad. rom. Felicia Du-
mas, Editura Instituhrl Europea4 Iagi, 2001r, p, 121. Karel Dobbe-
laere consideri cX se pot identifica trei dimensiuni ale procesului
de secularizare: laicizarea structurilor societefli 9i diierengierea
funcfiondrii instituliilor ei, tendinla de modemizare a universuri-
lor religioase gi a retgiilor insegi gi compotamentul individualist
al omului modern, inclusiv in cadrul religiilor - Secularization: A
Multi-Dimentional Concept,Sage Publicatiory London" 1981.
 MorcIq creslind si etica Dostmodema. O intdlnirc necesafi
a domina 1umea28. Efectele secularizirii sunt atAt po-
zitive: s-a dezvoltat ,,explorarea universului fizic ai a
psychd-llhti omenesc..., durata vielii a crescut, la fel 9i
numdrul oamenilor..., culfura europeand apare astizi
drept prima culturd deschisd din istorie"'zl cAt 9i nega-
tive: structurile religioase sunt negate, omul doregte si
igi defineascd singur religia inafara vreunei implicatii a
Bisericilor, anumite activitili sociale sunt preluate de la
structu.rile eclesiale gi sunt propuse qi practicate de alte
instihrfii. Se produce chiar o secularizare eclesiald ,,ad
intra": prin acceptarea adaptdrii sistemului bisericesc la
noile nevoi sociale, manifestarea religioasd tinde sd se
spiritualizeze, si primeasci asPecte mistice, si desfiin-
gi, ceea ce este mai grav,
leze specificul dogmatico-moral
si renunfe la esen{a cregtind a vielii omului identificatd
in relalia cu Dumnezeu gi in pocdin!d30. Specific proce-
2s Pr. Duurrnu Poprscu, ,,Transfigurare 9i secularizare' Misru-
nea Bisericii intr-o lume secularizati", Studii Teologice 46 (1994),
nr. 1-3, p. 38. Mai tArziq autorul identifici trei mutalii la nive-
lul intregului proces al modernizirii, Pe care se fundamenteazi
gi seculaiizarea: 1. transferul centrului de gravitalie al lumii de
ia Dumnezu la om, 2. sePararea domeniului privat de cel public,
cu tendinla eliminirii religiei din viala sociali, 3. transformarea
omului in stipAn absolut ai naturii -Idem, Omul fdrd rdddcini, Edi-
tura Nemira, Bucureqti, 2001, pp. 11-13
2e Or-rvrrn
Crf un Nr, Adeadr gi libettate. Ortodoxin ?n contemporunei-
tate. Conoorbiri cu Patrinthut Ecumenic Bartolomeu l, ed. cit., p' I35'
30
,,Dupi douizeci de veacuri, tentalia <secularizdrii" mesajului
cregtin este mai mult ca oricAnd recapitulatd in faptul ci se incear-
ci itenuarea, inmuierea caracterului radical al pociinlei evanghe-
lice gi ci existd un compromis cu cerinlele formale ale utilitaris-
mului social, bazate pe puterea valorilor" - Cnnrsros Yauuen-ts,
Fenomenele contemporsne ti deztdddcinarea
sului de secularizare este gi pluralismul social, religios
qi ideologiC care soliciti libertatea de alegere individu-
a16., relativizeazi raporturile individului cu credinfa gi
duce Ia pierderea curajul de a trdi.
,,Pu!in cAte pufin, diferitele domenii ale exis-
tentei - politic, social, cu1fura1 - se emancipea-
zA astlel incAt <religiosul" devine un simplu
compartiment al acestuia din urm5. Nu mai
existd autoritate gi ideologie
"dominante>, ci
doar autoritSli independente, fiecare in dome-
niul sdu propriu"3l.
Declinul religiei nu se produce insi automat gi
obligatoriu, aga cum nici nu inseamnd ci - in mijlocul
societdfii secularizate sau in curs de secularizare - toa-
te persoanele manifesti acelagi comportament religios
afectat de caracteristicile fenomenului. Anumite analize
incipiente indicau faptul ci religia se va privatiza atAt
de mult incAt pAnd la urmd va dispirea ca manifestare
publicd gi chiar personald, dar asertiunile sunt infirma-
te tot mai mult astezi de nevoia de credinfi a omului,
manifestatd de ciutare - mai ales in context postmo-
dern - a religiosului gi a componentelor sale32. Societ5-
Libertatea moralei, trad. rom. Mihai Cantuniari, Editura Anastasia,
Bucuregti, 2002" p. 56.
3r Or,rvmn CrfurNl, ,,Cregtinetate, secularizare gi Europa", in:
ioan I. Ici jr., Germano Marani (ed.), Gindirea sociald a Bisericii.
Fundamente - d.ocumente - analize - perspectiue, ed. cit., p. 509.
3'?
,,Iegirea din religie nu inseamnX iegire din credin{a religioasi,
ci iegirea dintr-o lume in care credinta este structurantd, in care ea
impune forma politice a societelilor gi in care ea definegte econo-
3r

lile occidentale resimt, intr-adevdr, o scidere a influen-
(ei sociale a religiei, dar raportarea la divinitate nu de-
vine nicidecum inexistentd" ci credinla religioasd, dupi
ce a fost negatd gi alungatd, se restructureazd, apare
uneori ir forme noi iar alteori le redescoperd pe cele
vechi, omul modern resimlind sirdcia spirituald pe care
o gdsegte intr-o lume tot mai negativistd33.
Arthur Michael Ramsey identifici patru tendinle
ale secularizdrii:
. negarea eternitifii, a lumii veqnice, prin afirmarea
lumii temporale ca singura existenti in realitate,
. spiritul religios nu contribuie la cunoaqterea obiec-
tivd a lumii,
. cunoaqterea se fundamente azd doar Pe raliune 9i
pe f enomene observabile,
. omul este autonom, transcendentul reprezentAnd o
piedicd in calea afirmdrii libertdlii salee.
Propagati de dezvoltarea fird precedent a rationa-
lismului 9i a gtiinfei, 9i relativizAnd conqtiinla cregtini,
secularizarea tulburd - prin elementele sale sPecifice
ordinea religioasd tradilionali a lumii gi impune o ma-
nifestare fhrd precedent a simbolicului in locul esentei
mia legiturii sociale... Iegirea din religie reprezinti trecerea intr-o
lume fr care religiile continui si existe, dar in interiorul unei for-
me politice gi al unei ordini colective pe care nu le mai determi-
ni" I Mencrr Gru cuzr, legirea din tellgle, trad. rom' Mona Antohi,
Editura Humanitas, Bucureqti, 2006, p. 9'
33
JraN-Pr.ur Wrrrxr,rz, Sociologia religiilor, ed' cit., pp.12'J'-1'22.
3a Anrnun Mrcnenl Relr,rsrv, God, Christ and the World' A Study in
contempolary Thmlogy, SCN Press, London, 1969, apud Pr' $rrreu
Bucwv, Ortodoxie 6i secularizare, ed. cii., pp. 25-28.
Fenomenelg conlemporane i dezrdddcinorea
religioase, a indiferentismului in locul credinlei practi-
cate, acestea dAnd expresie desacralizirii societdlii con-
temporane. Omul iqi pierde sensul vertical al referin[e-
lor duhovnicegti gi se rezumX in primul rAnd, dacd nu
exclusiv, la cele de pe orizontald" puse la dispozifie de
citre semen ori institufii, ambele prin intermediul soci-
etd{ii, ale cirei amprente sunt tot mai necregtine: ,,Zeii
devin sinonim al simbolurilor"$. Astfel, se diminueazd
rolul Bisericii in cotidiary se impune scdderea increderii
omului in Dumnezeu, sunt degradate - in mod firesc,
prin aplicarea individualismului de mase - rela{iile din-
tre oameni, este facilitat libertina;'ul excesiv sunt grav
afectate structurile comunitare. Toate standardele au
fost ridicate, de la nivelul copilului - chiar a celui incd
neniscut: aplicAndu-se tot pedagogia concurentei, se
aleg zigo{ii cei mai bine dezvoltafi pentru a fi implan-
tafi -, pAnd la al vArstnicului. Sunt solicitate la maxi-
mum capacitdlile hzice, intelectuale gi psihice, calitatea
muncii este tot mai ridicatd, nivelul social imnune noi
- standarde, pdstrarea frumusefii corpului devine scop
in sine. Totul fiind idealizat, inclusiv viata interioard,
suferinla ,,modernd" provine din faptul cd omul nu se
mai regdsegte pe sine gi cd existen{a limitelor umane face
imposibili atingerea scopului propus de societate36.
s GrANrvr V,c.T o, Subiectul
Ei masca. Nietzsche gi problema eliberd-
r,r
rii, trad. rom. $tefania Mincu, Editura Pontic4 Constanf4 2001,
p.343.
36
,,Pentru a se menfine la acest nivel (al standardului de viati
economicd foarte ridicat, r.r.z.), oamenii sunt forfati si manifeste
o activitate personald, inventivitate, pragmatism gi spirit intre-
pdnzetor la un nivel f5ri precedent in istoria omenirii... $i sunt
 Morcla crestind si etica Dostmodend O intdlnirc nercsard
Duhul secularizant il dezrddicineazi pe om din
credinfi, accentueaze vidul spiritual propune schim-
barea rapidd a valorilor gi a reperelor, propagd hedo-
nismul, manifestd o relativizare a valorilor comunitare
prin accentuarea individualismului, rutineazi comPor-
tamentul cregtiry slibegte congtiinla morali, derespon-
sabtlizeazd fiinla umand. De asemene4 se mai remarca:
. rdcirea sentimenfului religios3T 9i neregisirea omu-
lui in credinli decAt in situafii de crizd duho'rrni-
ceasca,
. inlocuirea sentimenfului religios prin nevoia de ex-
teriorizare formald in actul moral mediatic,
. devalorizarea traditiei religioase gi etnice,
. manifestarea tot mai clari a individualismului,
. afirmatea libertefli gi a autoritdlii individuale,
. renuntarea la iubirea Pentru aProaPele prin suro-
gatul toleranfei,
. inocularea incertifudinilor morale38.
constrAngi sd o faci fur mas5, la o asemenea scari, cum nu s-a mar
vizut, p6ni acum, in istorie" - Alnx,rlvon Zrrvovllv, Occidentul.
Fenomenul indiztidualismului, trad. rom. Nadejda Stahovschi, Edi-
tura Vremea, Bucuregti, 2002, p.325.
37
,,Secularizarea ar reprezenta... un Proces de pierdere progre-
sivd gi relativd a pertinenlei sociale a religiosului" - |rer-Peur
Wrrrarnn, Sociologia religiilor, ed. cit., p. 124. Pentru a determina
conceptual acelagi secularism, Marcei Gauchet a introdus formu-
la: ,,iegirea din religie". Vezi volumul cu titlul omonim
s ,,Transformarea profundi a lumii gi a imaginii despre om,
transformare care este rezultatul sporirii cunoqtinlelor qtiinqifice,
a contribuit intr-o manierb decisivd la ndruirea vechilor certitudini
morale" - JosrrH RanzrNcnn, ,,Ceea ce Sne lumea laolalti. Funda-
mente prepolitice morale ale unui stat liberal", art. cit., p. 102.
Fenomenele cofttefiporane ti ilezrAddcinarea
Toful poate fi subsumat unei singure consecin{e de
care omul postmodem se resimte deja datoritd contac-
tului cu secularizarea:,,pierderea sensului gi a curajului
de a trdi" (O. Cl6ment). Alfii au 9i identificat seculariza-
rea direct cu modemizarea acfuald, care este, in sine, ni-
hilism3e. Prin procesul de secularizare - care se produce
len! fdri mari tulburdri - omul este tot mai mult smuls
din realitatea credinfei, aceasta fiind un constituent
definitoriu al viefii lui duhovnicegti. Este sugestivd gi
exemplificatoare mdrturia unui anglican despre experi-
enta unei parohii ai cirei credinciogi, secularizAndu-se,
nu mai rdspundeau solicitirii eclesiale:
,,Ani de zile, in timp ce numirul celor care
participau la slujbe scide4... mul{i... continu-
au sd spuni: <Ei, pot sd nu mai vini atAt de
mulli, dar... ei cred in continuare gi sunt loiali
Bisericii>>... Doar foarte tirzfu, in ziua cAnd un
mic procent al poporului nostru era cregtin mai
mult cu numele, am realizat ci nu este doar o
schimbare a unei faze trecitoare, ci o submi-
nare a intregului nostru sistem de credin{d in
inimile gi minlile populafiei"a.
Omul postmodem are nevoie, in saeculum, de va-
lori de integrare in societate, pentru a rispunde soli-
3e
Jonu D. Caruro, GnNNr Verrrrrlo, Dupd moaftea lui Dumnezeu,
trad. rom. Cristian Cercel, Editura Curtea Vechg Bucure$ti, 200&
pp.23,58.
a0 Grorr Kllmrn, ,,RXspunsurile Bisericii la secularizare. Fiind
"in" lume, dar nu "dinu lume", irr: Omul de cultwd in fnla descregti-
ndrii, Editura Reintregire4 Alba Iulia 2005, p. 515.
 Morala crestind si etica oostmodernd, O intAlnire necesord
citdrii lumegti din care face parte, dar, ficAnd aceasta/
el neglijeazi valorile cregtine de care are nevoie Pentru
cAgtigarea cetitii din ceruri (FIp 3,20). Cea dintAi cetate,
lume4 tot mai supuse duhului ei, nu are nici un interes
si ii aminteasci omului ceva despre cea de a doua, din
cer,, cum tot la fel se intAmpli, sugestiv, in lumea politi-
ci, de plidd: ,.respectabilitatea reflecliei politice atArnX
de eliminarea din discurs a oricirei referinfe la dimen-
siunea etemd a fiinlei umane"ar. Societatea pdmAnteas-
cd - separati tot mai mult, in vremea noastre, de ceta-
tea divini, reprezentatd de ,,lumea credinfei" -, ii cere
omului tot ceea ce este mai ugor in vederea integrbrii in
social 9i a indeplinirii indatoririlor fafi de ea 9i fa!6 de
stat, iar cAt privegte cerul, el - dacH mai este ceutat - este
invadat de libertatea imprumutatd de om din lume, in
loc ca rela{ia si fie inversd. Omul modem, obignuit si
trdiascd fdri obligalii religioase gi morale autoritare, in-
verseazd planurile: nici o cetate in cer, totul pe pimAnt!
Astdzi, omul igi agazd mai repede finalitatea trans-
cendenti a existenfei - vegnicia - pe pdmAnt, aplicAnd,
in manieri relativistd, valorile ceregti Ia finalitifile te-
restre: modemul se comportd de parci ar trii veqnic pe
pimAnt; se egolatrizeazd pdnl la divinizare; se simte
bine in comunitate qi, eventual la fel in comuniune, dar
acestea cer efort, motiv pentru care preferd individua-
lismul comod gi lipsit de autoritate externi perturba-
toare; aten{ia fali de trup ia locul grijii fafd de suflet,
a1H.-R. PrrepIrvrcl Omul recent. O criticd a modernitdlii din per-
spectioa intrebdrii <Ce se pierde atunci chnd ceaa se cigtigd? > , Editwa
Humanitas, Bucuregti, 2002'?, P. 398.
F en o m en ele co nt e mg o r an e Si d e zr i ddcinare a
iar fericirea terestri imediati este ciutatd in locul ce-
lei vegnice. in epoca secularizdrii, cerul pare si nu mai
aibi nici o comunicare cu pdmAntul, nici Dumnezeu cu
omuf intr-un inceput de paralelism al celor doui lumi,
dintre care una.,, cea a oamenilor, se comportd complet
ignorant gi obraznic fafd de cealaltd.
Secularizarea dezintegreaz| identitatea strucfuri_
lor comunitare $i putem lua ca exemple: disolufia insti-
tufiei familiale, a comunitdlilor rurale gi insensibilitatea
la suferinfa aproapelui. Dar, contrar agteptdrilor, ea nu
rcalizeazd transferul valorilor comunitare citre individ.
aga flrm ar pirea la prima vedere, ci valorile comuni-
tare insegi se relativizeaz5" ori pur gi simplu dispar, iar
individul nu primegte gi nu acceptd alte repere axologi_
ce pentru viata sa decAt cele care decurg din libertatea
proprie, desprinsi de vreo autoritate absoluti. Ne afl6m
in fala unei crize antropologice cauzatd de auto-insin-
gurarea omului, deoarece el insuqi s-a intors impotriva
lui Dumnezeu gi impotriva propriei sale existenfea2. Iar
a Omul a ajuns in aceasti situalie datodte contextului postmodern
reprezentat de religiozitatea difuzi, de concurenfa sociald, de neli_
niqtea interioarS, de frica funciari in fafa vielii: ,,Frica de a rXm6ne
.frica
in urmh in cadrul intrecerii, frica de sdrdcie, de a lua hotiriiri
gregite qi de a nu face sau a nu mai face fafi intregii situatii atat de
str€sante... Agitalia plini de frici 9i frica agitati igi au rolul lor in a_l
vdduvi pe om de calitdlile lui esenfiale... Una dintre cele mai rele
consecinfe ale agitaliei sau poate ale fricii care produce nemijlocit
agitalie e incapacitatea oamenilor modemi de aJta fie $i numai un
timp scurt singuri cu ei ingiqi. Ei evitd orice posibilita6 de autore_
flecqie gi medita!ie..., de parci s-ar te-* r,, **uu ,eflectiile si-i
"" Konnao Losxltz,
puni in fala unui autoportret infiordtor,,
- Celc
opt pdcate capitab alc omenirii ciailizate, ed. cit., pp.34-35.
 Morolo qestind si etica oostmodernd' O i Alnire tecesard
simptomele pot fi deja identificate in dezorientarea cu
privire la sensul viefii:
,,Daci omul de azi gi-a pierdut orientarea
aceasta se datoreazd faptului cH a pierdut
conqtiinla propriei sale existenfe' El se consi-
derd unicul centru de decizie in istorie 9i in
lume, punAnd in al doilea plan {actorul di-
vin in evolulia vielii. Omul contemPoran este
dominat de o egocentricd autosuficienfd care
alungi din viala sa providen{a 9i prezen{a lui
Dumnezeu"a.
Fenomenul modernizdrii a spriiinit secularizarea
in derularea procesului de dezridicinare a omului con-
temporan, iar postmodernitatea continui aceastd acfiu-
ne. Despirfit - prin efectele sistemului social a-religios
sau prin voie proPrie - de tradilia comunitari a pirin-
lilor sii, preferAnd tipul de religiozitate neautoritar,
difuz qi comod, aruncat in urbanitatea care ii dezinte-
greazd calitdgile de persoand, excesiv de industrializat,
iutomatizat gi tehnologizat, devenit consumatorul prin
excelenld al tuturor ofertelor de pe piafb' fiinla imperso-
nald a vremii noastre manifestd o amnezie tot mai pro-
a3
,,Foarte adese4 omul uiti astizi adevdrul gtiut fiind ci el
fost
chemat si devini colaboratorul lui Dumnezeu 9i nu si fie propri-
etarul exclusiv gi unicul gestionar al lumii. Aceasti viziune asu-
pra lumii, care se spriiini Pe certitudinea omului contemporan
ie pout" imita pe Dumnezerl cd se poate substitui Lui, are con-
r".ittt"lu ei neindurdtoare" - Benrololrsu l, Biserica gi problemele
lumii de azi. Vocalia uniaersald a Ortodoxiei, trad rom' pr' Nicolae
Dascilu, pr. Dan Sandu gi Rdzvan Porumb, Editura Trinitas, Iagi,
1997, p. 61.
Fenomenele contemporane $i deztdildcinarea
nunlatd cu privire la sine insSgi: ,,am devenit, definitiv,
o enigmd pentru noi ingine"4.
Deja caracterul individualist al societdtilor aflate
sub duhul secularizArli gi-a fdcut simfiti prezenfa gi ac-
tiveaz| la nivelul congtiinfelor, iar aceasta se intAmpld
tot mai pregnant. Trebuie si recunoagtem cd mulli din-
tre cregtini acceptd deja provocdri ale perioadei in care
trdiesc. Cu titlu de exemplu care privegte familia gi edu-
cafi4 sd amintim aici doar: acceptarea de cdtre tineri a
conceptului de ,,familie de probd", cu inceperea vietii
intime inainte de primirea binecuvAntdrii lui Dumne-
zeu in Taina Cisitoriei; susfinerea morale gi practici a
ideilor de separatie a so{ilor, prin duplicitatea conjuga-
ld acceptatd uneori de ambii sofi in timpul cdsdtoriei;
nagterea gi perpetuarea ideii de instabilitate conjugali,
trdirea in concubinaj; educalia superficiali a copiilor, in
familie gi in gcoal5, datoratd: insuficientei griji a pdrin-
filor, indulgenlei cu care igi trateazd propriii fii, instabi-
litdlii sistemului educafional, lipsei de motivafie sociald
gi financiari a cadrelor didactice, dar gi lipsei de im-
plicare a multor educatori in conturarea gi conceperea
portrefului moral al persoanei comunitifii de mAine.
Mai mult decet altedat5, societatea, grupurile umane,
a comunitilile au nevoie de modele morale, nu politice
sau sociale, pe care cel mai adesea Ie pun dispozilie mij-
loacele societdlilor tot mai secularizate, dar tocmai lipsa
*
Mencrr Gaucrnr, legirea din religie, ed. cit., p.22.,,Omul expe-
rimenteazd o crizi de identitate. Cdutarea unui sine liuntric esre
abandonatX, deoarece nu existd nici un sine liuntric; omul nu are
deci o esenlX de care si fie alienat" - Pen-a.scurve Por', R egresin mo-
ralei, Editura Cartea cregtini, Oradea,2003, p.2"15.
 Morala crettind ti etica postmoikrnd, O intAhirc necesard

consecventi a adevdratelor rePere Personale fac ca foa-

mea dupd ele sd fie mai mare.
Supugi secularizirii care accenfueazd individua-
lismul gi duce lipsi de modele, devine insi exemplari
mdrturia pe care fiecare cregtin o d6, prin viafa sa, des-
pre faptul ci viala cregtini e nu numai o posibilitate ci o
realitate, cH triirea lui Hristos se face concret qi in ciuda
dificultetilor gi nemulfumirilor de ordin social-econo-
mic. Misiunea fiecdrui cregtin e si devini model pentru
cel de lAngd el, clruia si-i incredinfeze triirea proprie,
cu smerenie, ca drum in care se realizeazd' taina Ema-
usului, pentru ca gi el, la rAndul lui, sd primeascd de la
celilalt aceeagi mirturie, de care are nevoie spre a se
fortifica duhormicegte. Spre deosebire de alte timpuri 9i
contexte sociale, cregtinii vremurilor actuale simt nevo-
ia sd fie mereu incredinfafi de realizirile contemporani-
lor, spre a trece mai ugor gi mai sigur peste incercirile
specifice contextului lor istoric.
E nevoie de descoperirea adevdrului cd cregtinis-
mul se triiegte gi acum ca gi altedate, ca model de vielu-
ire in care unii nu mai cred gi Pe care allii il ironizeazi.
De aceea, se impune afirmare4 recunoagterea 9i acti-
varea rolului important pe care Persoana in sine il are;
prin calitatea de chip al lui Dumnezeu, de fiu in Fiul, ca
gi - la nivel comunitar -, Prin misiunea pe care fiecare
membru al familiei il are in cadrul ei, prin accentuarea
comunitd{ii de tip familial la nivelul comunitdlii locale
qi prin acliuni unitare ale acesteia in sprijinul pdstrdrii
struchrrilor personaliste ale comunitifii de neam.
1. 3. POSTMODERNTSMUL ETrC:
CRIZA VALORILOR
f,enomenul postmodem igi regdsegte evolufia in dez-
I'voltarea gtiinfei qi a tehnicii deoarece acestea au
modificat conceptul de ,,umanitate", prin eliberarea
acesteia din constrAngerile credinlei gi chiar ale rafiunii,
ancorAnd in libertatea autonomi nelimitatS. Degi teh-
nica a avansat uimitor in ultimele doud decenii, redim
gAndurile lui Lyotard scrise in 1988:
,,Postmodernitatea nu este o epocd noui. Este
rescrierea cAtorva caracteristici revendicate de
cdtre modernitate gi mai ales a pretenfiei sale
de a-gi intemeia legitimitatea pe proiectul de
emancipare a umanitd{ii intregi prin gtiinfn Ei
prin tehnic6"as.
Filosoful gi analistul Gilles Lipovetsky indicd trei
aspecte care sustin starea de suferinfd specificd post-
modernitXfii: (1) nemulgumirea de sine, (2) dificultatea
cdutXrii sinelui gi (3) interiorizarea excesivd persoanei.
a5
Jreu-Fnexgors Ltortnn, Inumanul. Conaersalii despre timp, trad,.
rom. Ciprian Mihali, Editura Idea, CluiNapoca 2002, p. 34.

40
 Morala crettind ti etica posbnodernd' O irttilnirc necesard
Acest tip de suferin{d este facilitate de ,,societatea de hi-
perconsum" actuali, afec{iunea av6ndu-9i sursa in per-
manenta solicitare adresati omului de structurile socia-
le in a fi competitiv gi a face fald concuren{ei asidue.
,,Atomizat, redus la propriile forle, incurajat
si-gi extindi nedefinit orizontul dorinfelor
sale, individul nu mai este preghtit si suporte
mizeriile existenfei. Sub potopul indemnurilor
de a se bucura de via{i, prdpastia dintre pro-
misiunea Edenului gi realitate, dintre aspiralii-
le la fericire gi existenfa cotidiani se adAncegte
implacabil. in civilizalia fericirii de mas5, fieca-
re tinde si se intoarcd tot mai mult inspre sine
gi vede atunci tot ce-l separd de implinire"6.
Domeniul valorilor, in general, gi cel al valorilor
morale., ir:r special, sunt printre primele care resimt efec-
tul fenomenelor postmodemitilii, fiindci - incetul cu in-
cetul, inclusiv in mediul ortodox - se risipesc axiologiile
religioase, considerate aici in sens tradif,onal, 9i apar di-
ferite schimbdri i:r manifestarea credinlei qi in ac{iunile
comunitar-sociale ale omului, aparent in contradicSe cu
cele ale genera{iilor anterioare. Mutafiile se descoperi la
nivelul a ceea se considera a fi ,,valori perene". Aga sunt
credin!4 cultur4 neamul, moralitatea, frumuselea inte-
rioard, fapta dezinteresatS, alteritatea4T. IdentificAndu-se
a6 Grrrss Lrpovnrsry, Fericirea paradaxald, Eseu asupra societdlii de
hiperconswm, trad. rom. Mihai Ungurean, Editura Polirom, Iagi,
2007, p.175.
a7
inceputurile postmoderne au demonstrat cd legdtura dintre
libertatea personali gi comunitate nu se poate rupe ugor: ,,CAnd
Feflomenele contemporane ti dezrdddcinarea
axiologic cu ele sau micar aspirAnd spre aceste4 persoa-
na gi comunitatea aveau un sens de a fi, activau persoa-
-
na in comunitate gi comunitatea prin persoand int.-
-
direcSe identificat6 9i bine definitd. Totul se implinea.
astfel, ca sens finaf in Dumnezeu gi din voia Lui. Acestea,
insd, se modifici sau se risipesc. Omenirea creeazd gi se
atageaz6 de valori noi, care sunt insd, intr-o buni mdsura
qi aplic6nd compa;.afil., oalori
false sau atitudini impotriva
valorilor tradifionale, iar aserfiunea este valabili cu atAt
mai mult privitd din punct de vedere morala.
Instabilitate4 mutafiile sociale gi culturale produ_
se deja din modernitate gi in special in postmodernita-
te, la nivel social, cultural gi religios, produc relativiza-
rea axiologicd: ,,Convingerea cd valorile sunt relative
se inculci astdzi oricdrui qcolar gi s-a inriddcinat addnc
in societatea americani"ae. Lipsa unei relafii sigure a
oamenii s-au eliberat de legiturile tradilionale fatd de so!i, familii,
cartiere, locuri de munci sau biserici, ei au crezut cd pot stabili le_
gdturi sociale la libera lor alegere. Dar au inceput si-gi dea seama
ci astfel de afinitili elective, in care se puteau implici sau pe care
le puteau abandona dupl bunul lor plig sf6rgeau prin a-i face s,i
se simtd singuri qi dezorientafi, tAnjind dupX relalii mai profunde
gi mai stabile cu alfi oameni" FneNcrs FuxuyeMn" Marm ruptuta.
-
Natura umand gi refncerea ordinii sociale, trad. rom. Liana V. alecu,
Editura Humanitas, Bucuregti, 2002, p. 25.
as
,,intr-un mod cu totul misterios, perturbarea comportdrii mo-
rale duce adesea nu numai la o simpli disparifie a tot ceea ce re-
simlim ca fiind bun gi cuviincios, ci genereazi chiar o dugmdnie
activi impotriva acestor valori,, - KoNnao LonrNz, Cele opi pdcate
capitale ale omenirii ciuilizate, ed. cit., p. 69.
ae FneNcrs
Fuxuutwt, Marea rupturd. Natura umand gi refacerea or-
dinii sociale, ed. cit., pp. 180-181.
 Morala creltitrd ,i etica Post nodernd O ifiAfuhe necesLrA
prezentului cu trecutul, ruperea de tradilie, permanen-
ia iniliere a noului gi sohcltarea consecventd a ,,omu-
lui nou" pentru concurenli genereazd indepdrtarea de
siguranla axiologici Pe care ,,omul vechi" o avea prin
insugi felut sdu de a fi qi de a se referi la reperele va-
lorice sigure, de la cele religioase pAnd la cele sociale'
Dorinta de schimbare gi faptul cd ea este impus6 de un
sistem extern omului ii canzeazd acestuia relativizarea
existen{ei:
ritmului
,,Consecinfele psihologice ale
schimbare din ce in ce mai rapid'.. - 9i, in primul
rAnd, relativismul axiologic ce decurge din el
explicd increderea tot mai scizuti in stabilitate
sau continuitate, fird de care nici un ethos aI
amAnirii sau refinerii nu este posibil"s0.
Una dintre tendinlele care pare si se impuni in
timpurile noastre este reprezentatd de neincrederea
acordatd vechilor valori ce fineau de specificul credinlei
gi al etniei, ajungAndu-se pAni Ia negarea totald a lor,
pentru a fi imbriligate alte repere, a cdror circulatie este
iacilitatd de fenomenul globalizdrii 9i de pluralismul
ideologicsi. in plus, aceasti realitate cteeazd sentimen-
fele ale modemitd[ii. Modetnism, aaangat-
50 M,c.rRr C;.LrNns cu, Cinci
dd, decadenld, kitsch, postmodernism, |:rad. rom. Tatiana Pitrulescu,
Radu Jurcanu g.a., Editura Polirom, Iagi, 2005'?, pp.238-239 '
,,Existenta unei dimensiuni morale a personalitdlii umare care
51
evalueazi permanent atAt propria persoanX cdt 9i pe ceilalli nu
inseamnS, iotugi, cd se va ajunge la un acord asupra conlinutului
real a1 valorilor morale... iln afari de aceast4 nu existi nici o ga-
ranlie ci estimarea propriei valori se va menline in limitele acestui
Fenomenele contempotane i dczrdddcinarea
tul neincrederii fald de noile valori, cu care persoana
este obligate sd intre in contact rapid gi pe care nu are
timp sd le evalueze, pentru a asimila ceea ce este bun gi
potrivit cu valorile deja intAlnite gi asimilate. Pe acest
fond, este introdus in ecuatia existen{ei omului contem-
poran relativismul axiologic: intAlnim adesea oameni
ale cdror repere vechi au devenit desuete, dar care nu
pot sd acorde incredere totald nici celor noi.
,,Scena modernd ne este familiard. in primul
rAnd, congtiinta modemd atageazi valoarea in
de
mod predominant individului, iar filosofia se
- ocupd, cel pufin in principal, de valorile indi-
vidualg in timp ce antropologia considerd va-
lorile ca fiind in mod esenfial sociale"s2.
Sub influenfa transferului de informafie facilitat
de globalizare, valorile tradifionale ale comunitdtilor
gi societdtilor cedeaz6, se transformi, sunt uitate, feno-
men care risci si devind crizd axiologich tot mai serioa-
s5s3. Situatia se datoreazi cel pulin diversificirii opini-
eu <moral>... Cineva poate pretinde si-i fie recunoscutX nu numai
valoarea morald, ci gi bogilia sau puterea sau frumusefea fizici" -
Fnn icrs Fuxwr.u t , Sfirgitul istoriei gi ultimul om, ed. cit., p. 16i.
s2 Lours Durr.rorvl, Eseuri despre indiuidualism. O perspectiad antro-
pologicd asupra ideologiei moderne, trad. rom. Luiza gi Laurenfiu
$tefan-Scarlat, Editura Anastasia, Bucuregti, 1996 p. 261,. Yezi gi:
CoNsrerurrN C. Pevrr,, Tragedia omului in cultura modernd, Edi[;lla
Anastasi4 Bucuregti,1997, pp. 42, 45-50.
53 Si ne gAndim
doar la comunitatea rurali rom6neascd actuald,
din oricare colt de !ard, care se supune - gi este aproape imposi-
bil sd fie altfel - bombardamentului postmodemist reprezentat de
noutate absolute, relativizare a credinlei, consumism, comoditate
 MoruIa ffettind ti etica postfiodernd. O ifiAlnire necesard
ilor referitoare la valori, dar gi relativizirii sensului lor
intrinseg fluctua{iilor de incdrcdturd: ceea ce astdzi am
receptat ca pozitiv mAine poate deveni - sub imperiul
unei noi informa{ii, a unei alte influen{e - negativ. Cei
mai mulli dintre noi nici nu putem acorda prea multd
atentie incirciturii valorice a unei acfiuni, intAlniri sau
discufii, deoarece minutul urmdtor aduce alte momente
impor iante, mai mult sau mai pufin dorite, dar cu alti
incdlclturd. De asemene4 pe fundalul autonomiei fa{d
de divinitate, existen{a unei crize a valorilor religioase
gi morale demonstreazi incapacitatea individului post-
modern de a se regdsi in axiologii terestre preluate de la
inaintagi gi in valori create de el pentru sine insugi.
Deoarece tehnologia modemd este caracterizatd de
inedit, iar omul a renunfat, in favoarea ei, la reperele si-
gure cAgtigate de secole, se poate afirma ci dezvoltarea
gtiinlifici gi tehnologicd este una dintre cauzele care a
generat criza valorilor. Rafiunea I-a fdcut pe omul post-
modern s5, aibh sentimentul ci stdpAnegte tot mai multe
segmente ale cunoagterii tainelor vietii universului gi
ale vielii sale. Aceastd stdpAnire a lumii externe qi a ce-
il
face pe om unic, dar acfiunile aqezate sub
lei interne
stdpAnirea sa, pe care el o manifesti prin puterea minfii,
reprezintd depigirea unor realitdli care nu erau posibi-
le inaintagilor sii. A devenit o obiqnuinfi, dar, este, de
fapt, un paradox, ci tehnica, cea prin care se desfigoard
eticb, hedonism, utilitarism, ele fiind furnizate prin metode teh-
nologice facile gi ultrarispAndite, prin ,,imprumuturile" preluate
de citre emigranli din ldrile vestice, prin adaptarea rapidi a tine-
rilor la cerinlele qi la propunerile noi ale societdlii.
Fenomenele conlemporane g dezrdddcinarea
noutate4 ii oferi omului nu numai panicd, ci gi starea de
mulfumire, de inc6ntare, ci folosirea obiectului produs
de ea trece dincolo de atitudinea de mirare a omului,
linigtindu-l prin puterea pe care i-o acordi. Dar, vilzutd,
ca avAndu-gi scopul doar in sine, tehnica ajunge sd nu_l
mai mulfumeascd pe om, doritor permanent de innoire,
de cregterea confortului, de depdgirea stadiului qtiinfific
gi tehnologic acceptat p6nd mai ieri.
,,$iin!ele, indeosebi cele sociale gi politice, au
accenfuat distanfarea lor de premise rafionale
de valoare, de orice fel de valoare substan{iali,
transformind aaloarea umand tntr-o simpld opliu_
ne, alegere satpreferin!5, cu un grad ridicat de
contingenfi, insi nefundamentabili sau iustifi_
cabili rational"sa.
Fluxul gi instabilitatea valorilor perene creeaza
insd, in postmodemitate, atitudini antinomice: pe de o
parte - datoritd sentimentului de pierdere u ,3d;ci-_
lor - omul manifestd tendinla de a pdstra cu orice pret
ceea ce are valorog ba chiaq, intr-un exces de zel, de a
descoperi valori acolo unde ele nici mdcar nu existd gi
de a le conserva ca atare, iar pe de alt4 sub impulsul
cvasi-axiologic generat de circuitul globaf de a primi qi
a considera bun tot ceea ce i se oferd gi care doar apa_
rent posedd o valoare. intr-o astfel de situafie, chiar gi
valorile se supun concepfului generalizat cunoscut sub
numele de ,,pial6 de consum,,, ele dovedindu-gi viabili
5a
Prmpaoro Douau, ,,$tiin!ele sociale gi gAndirea cregtind in fala
societ5lii contemporane", art. cit., p. 322 (s.n.).
 Morala crestind si eti$ Dostmodernd O intdlnfue necesard
tatea doar dacX sunt ,,consumate" de omul postmodem
gi schimbAndu-gi importanfa gi ierarhizarea in func$e^ de
contextele sociale aflate i:rtr-o perpetud succesiune)'' Im-
prumutatd din spatiul economic ai specifici pAni la satu-
iafie lumii actuale, atitudinea impune 9i efecte de genul:
cerere., ofertd, concurenli - fie ele mai mult sau mai pu-
fin loiale -, valabilitate limitatd qi chiar tnlocuire a valorii
dupi bunul plac al individului sau al societ6!ii56. Lipsa
justifi-
,,Valorile adoptate de oameni sple a se orienta 9i a-gi
55
ca acliunile se schimbi in cursul interacfiunii sociale in diferite
contexte. Oamenii sunt influen{afi in anumite feluri, lucru care
se manifesti printr-o modificare ir ierarhia importanlei pe care o
acordi anumitor valori" - Zvcuunr B.ouu,Lx, Tru Me, Grtndirea
sociologicd, trad. rom. Mihai C. Udma, Editura Humanitas, Bucu-
re$ti, i008, p. 94. ,,O atmosferi de piali, cu cererea sa constante de
luiruri noi, este foarte nefavorabilX creirii unor valori autentice 9i
permanente" - Suzr GltsLtx, A eguat modetnismul? , trad' rom' Vio-
iel Zaicu, Editura Curtea Veche, Bucuregti, 2008, p.137.
s6 Analizdnd filosofia lui Nietzsche,
Pe care se fundamenteazi
in buni misuri gAndirea postmodernd, Gianni Vattimo remar-
ci lupta ,,supraomului" pentru transmutarea valorilor, acliune
iniliaie dh dorinla de aventuri 9i de nesiSuran!5' Acest demers
,,nu indici o substituire de valori noi in locul anumitor valori
vechi; noile valori nu sunt comparabile cu cele vechi ca niqte Iu-
cruri diferite, ci omogene, ele sunt in realitate definirea unui nou
mod de a conta al valorilor'.. Transmutarea valorici..' este" nag-
terea unui mod de a se raporta la valorile insele..., [actul] poate 9i
trebuie si he continuu repus in discufie, inlocuit cu o valoare mai
inaltd sau diferitd. Toati via{a ultraomului... se desfigoari sub
acest semn al capacitilii de a-1i lua rdmas bun - fdri acele drame
proprii subiectuiui nesigur 9i diform al metafizicii - de lalucturile
iu iare pertru o anumitd perioadd s-a identificat oiafa lui "" - GraNr'u
Vanrrno, Subiectul gi masca' Nietzsche gi problema eliberdrii, ed' clt ,
pp. 336-338 (s.tt.).
Fen omenele conteflp orqne gi d.ezrdddcinarea
de identitate a valorilor, fird
considera aperarea lor ca
a
fiind fundamentalism axiologic, rcprezintd, ea insdgi o
crizd deoarece relativizeaze reperele/ oricum impufina-
te ale omului posfmodern. ,,Imprumutarea" facilitatd de
sistemul global se dovedegte insd a nu fi altceva decAt:
,,o noue colonizare a modelului occidental
golit de valori, marcat de scepticism gi poate
chiar de nihilism, intr-un mare proces de omo-
genizare, fdri valori etice, intr-o mare imitafie
estetizanti"sT.
Instabilitatea valorilor semnifici o crizd de iden-
titate a lumii postmoderne, care se regdsegte, in mod
concret, Ia niaelul indiaidului 9i al libertdfii pe care o
posedd gi la care nu doregte sd renunfe. Libertatea in-
dividualistd dezvolti capacitatea, dar gi incipdqAnarea
individului, de a se pune in centrul lumii in care se ge-
segte gi de a considera ci tot ceea ce are i se cuvine, in
mod egoist, doar lui. A renunla la propria libertate, in-
diferent in fala cui, este identic pentru postmodern cu
infrAngereass. Autonomia individuald excesiv5, liber-
57
Bnuxo CsscoN, ,,Globalizarea - perspective spirituale 9i teolo-
gice" , art. cit., p.72.
58 Iati, prezentat acest adevir la nivelul societ5lii americane:
,,Opiniile majoritdlii americanilor [aratd ci] ei doresc avaatajele
tradiliei in privinfa comunitSlii gi ordinii sociale, dar nu uor sd
renun[e la rsteun dram de libertate personald pentru a atinge aceste
obiective. Ei deplkng pierderea oalorilor familiale, dar nu le convi-
ne sA renunte la^divorful in care solii se despart firi ca vreunul
sI aibi o vini... Intr-o societate modemS, singura valoare care ii
apropie pe oameni este valoarea individualismului insugi: in plan
moral, pe oameni ii revoltd cel mai mult atitudinea moralizatoare
 Morala crestind si etico Doslmodernd. O inlAlnire necesora
tatea firilimite in dezvoltarea eului, divorlul instituit
intre credinli gi raliunese, aqezarea ofertei societdlii de
consum la picioarele omului-zeu 9i identificarea lui cu
singura finalitate a existen{ei lumii au generat realiza-
rea mutaliilor axiologice dinspre religios spre lumesc,
dinspre comunitate spre individ60. Valorile religioase
insele devin desuete, favoarea de prim rang fiindu-le
acordati axiologiilor individuale, cAgtigate prin liber-
tatea de opliune determinati de disparilia autoritili-
lor religioase gi sociale. De aceea, valorile promovate
la nivel individual vor fi cu prioritate cele dorite sau
preferate de individ, lipsite, in principiu, de conotaliile
religioase ori comunitare, care se caracterizeazi prin-
tr-o autodtate exterioard care vine in contradiclie cu
libertatea individual6.
a semenilor" - FneNcrs Fuxuveul, Marea ruptutd .Natura wnand Fi
refacerea ordinii sociale, ed. cit., p.109.
,,... acum trebuie si ne indoim c[ putem avea incredere in raliu-
5e
r,u. it dufittitiv qi bomba atomici a fost un produs al raliunii gi, in
ultimd analizS, reproducerea in eprubeti gi selecfia oamenilor au
fost gi ele inventate de rafiune. Nu ar trebui acum c4 invert ratlu-
nea, si fie pusd sub supraveghere? Dar prin cine sau prin ce? Sau ar
trebui, poate, ca religia gi raliunea sd se limiteze reciproc, si se ori
enteze hecare spre dbmeniul s6u respectiv 9i sX-qi joace astfel rolul
pozitiv?" - josrru RarzrNcnn, ,,Ceea ce line lumea laolalti. Funda-
mente prepolitice morale ale unui stat liberal", art. cit.'p.107.
o ,,Descoperirea gtiinlificd a iumii a avut ca Presupozi{ie respin-
gerea tuturor caracteristicilor cirora nu li se putea aplica o mi-
Jur[ fizici. Astfel a ajuns si se substituie unui cosmos ierarhic
universul nostru fizic omogen. Dimensiunea valorii..., a fost limt-
tate..." - LouIs Dut',toNr, Eseuti despre indittidualism, O perspectiod
antropo'togicd asupra ideologiei moderne, ed. cit., p.262,
,,Valorile individuale pe care le propagX gi prea-
slivegte ideologia occidentale sunt binecunos-
cute. Este vorba de bogd,tie, putere/ faimd, m5-
iestrie, proprietate, confort, prosperitate, forfd"
sinitate, pldceri, spirit ir:rfreprinzitor, liberti{i,
drepturi etc... A inceput sd fie ridicat in slivi tot
ceea ce fusese consideraf de-a lungul veacuri-
lor, drept viciu gi culme a relelor manifestdri
ale naturii umane"61.
in lumea noastri tehnocratici gi supusi individu-
alismului tot mai acceptat, aiala insigi s-a devalorizat,
pentru ci s-au multiplicat solicitdrile societdlii referi-
toare la sensul vietuirii, s-au individualizat gi libera-
lizat dorinfele umane, s-a schimbat felul de a infelege
scopul pentru care se trdiegte62. Interogaliile gi aga-zise-
le ,,rdspunsuri" referitoare la problemele etice care pri-
vesc interventiile medicale, aplicarea dezechilibratd a
descoperirilor gtiinfifice gi tehnologice in medicind sau
cele referitoare la limitarea ac{iunilor umane in hotdrAri
referitoare la viald constituie aspecte care au relativizat
viala gi care continui sd introduci in lume incertitu-
dine, indoiald gi speranfd irealistd. Omul postmodem
este bolnav de viafd, poate fi diagnosticat cu sindromul
invegnicirii pdmAntegti, luptd pentru a-gi face riddcini
in pimAnt, iar nu in cer. El se doregte stipAnul unic al
61
Al,rxeNnn Zrruovrrv, Occidentul. Fenomenul indioidualismului.
ed. cit., p. 313.
6'?
,,Via!a este perceputd ca o arend pentru atingerea succesulur gr
nu existX nici o lupti pentrucrearea valorilor etice gi
a satisfacfiei;
spirituale" - Suzr GaRLrK, A e6uat modernismul?, ed. cit., p. 138.
5r
 Morala cftslind 5i etica Dostmodernd. O intAhire flecesord
viefii sale, penhu ce astizi ,,individul igi aparfine lui
nici un princiPiu nu este mai Presus de dreptul
i-r:rsugi,
de a dispune de propria viat5"63. PHcatele trupului sunt
astdzi nu doar sdvArgite, ci chiar cinstite, se fdptuiesc
pAnd dincolo de saturafie gi au devenit idol al vielii' Ele
constituie un semn al decadenlei morale, al introvertirii
umanitdfii, al ruperii de transcendent 9i al devalorizErii
viefii. jean-Frangois Lyotard indica, profetic, la mijlocul
deceniului noui al secolului XX:
,,Ceea ce se schi!eazd..., ca un orizont pentru
secolul tiu, este sporirea complexitdfii in ma-
joritatea domeniilor, inclusiv in de
"modurile
via!d", in viala cotidiani. Iar, prin aceast4 este
circumscrisd o sarcind decisivi: a face umanita-
tea aptd si se adapteze la mijloace, foarte com-
plexe, de a simli, de a infelege qi de a face, care
exced ceea ce ea cere"oa.
in modernitatea tArzie, datoritd imensului flux de
informafii, rapiditilii cu care acestea sunt vehiculate, dar
gi depdgirii consecvente qi tot mai asidue a etapelor de
dezvoltare tehnico-gtiinlifici, chiar timpul ttnde sd devi-
nd non-valoare. Mai mult, aceaste realitate care determi-
na imuabilitatea societdlilor clasice nu mai permite as-
tdzi acumularea pulinelor valori pe care individul le-ar
putea recepta ca atare. Expresia ,,contra-timp" a ajuns si
63 Grrrrs Ltlovnrsxv, Amurgul datoriei. Etica nedureroasd a
timpuri democratice, ed. cit., p. 100.
e Jr-r.u-FneNgors Lvorann, Postmodernul pe inlelesul copiilor, ed.
cit., p.78.
Fenomenele contem, orane ti dezrdddcinarea
echivaleze, in tot mai multe situafii, cu cea de ,,contra-
valoare" , iar viitorul este trtru toful nesigur6s. Timpul
a devenit dugmanul linigtii 9i al linigtirii omului zilelor
noastre, acaparat de muncd, agasat de concurenfd, con-
sumat de nelinigtile sale gi - mai nou, datoritd probleme-
lor ecologice, spre exemplu - de cele ale lumii, solicitat
de familie gi societate, incitat de noile provociri ale vre-
mii. Clipele vorbirii cu Dumnezeu sunt fie inexistente fie
ironizate, timpul ca mers spre veqnicie gi pregitire a ei a
devenit non-sens, reculegerea gi meditalia duhor,niceas-
cd sunt tot mai rare, introspecfia gi analiza interioard a
omului se tinde a fi considerate retrograde. Omul mo-
dern nu mai regdsegte adevdrata fericire, in timp, pentru
cd gi-a pierdut nafuraletea viefuirii de-o clip666.
Libertatea de determinare a scopurilor vietii uma-
ne, ca gi gtiin{a 9i noile tehnologii cu aplicabilitate in
domeniul biologiei umane, depdgirea permanentd a
descoperirilor legate de procreare gi de prelungirea vie-
{ii omului au determinat accentuarea sentimentului de
individualizare, prin separarea interesului propriu de
patrimoniul comun reprezentat de credin!6, culfurd,
6t ,,in epoca noastrS, mitul progresului pare sd se fi
epuizat con-
siderabil. El a fost iniocuit de mitul modernitdlii ?nsegi. Viitorul
a devenit aproape la fel de ireal gi de gol ca qi trecutul" - Mersr
Ci.rrnrscu, Cinci fele ale modernitdlii. Modernism, aaangardd, deca-
denld, kitsch, postmodernkm, ed. cit., p. 239.
66
,,Omul natural nu treia fi1 societate, nu se compara pe se sine
cu alfii gi nici nu ficea parte dintr-o lume artificiali de spaime,
speranle Si aqteptdri create de societate. De fapt, ceea cel fdcea fe-
ricit era trXirea sentimentului propriei existenle, faptul de a fi un
om nafural intr-o lume naturali" - FneNcrs Fuxutr.v't, Sfhr1itul
istoriei gi ultimul on, ed. cit., p. 80.
53
 Moralo crestind 5i etico Doslmodernd' O intdlnire necesord

natiune, familie, recunoscute - in mod obipnuit - ca axi-

ologii ale patrimoniului creqtin. Independenfa sociald,
economici, culfuralS - cu ganse din ce in ce mai mari sd
fie folositd de cdtre omul modem - are ca efect qi refu-
zul dependenlei religioase gi morale'
Tendinla comportamentului moral de cAgtigare a
unei independenle tot mai categorice fald de orice auto-
ritate - cici sesizim nu numai indepirtarea de autorita-
tea religioasd, ci qi fald de oricare tip de putere care prin
structuri specifice impune reguli 9i norme - 9i tendinfa
tot mai clar formulatd de cdtre omul contemporan de a
fine seama doar de voinla lui produc efectul desprinde-
rii ?n mod liber de valorile religios-morale, ca 9i de cele
culturale, sociale, etnice. intr-o astfel de situafie, omul
devine centrul acfiunilor sale morale, in determinare,
libertate de execulie gi scop, contactul cu norma fiind
considerat imixtiune gi, deci, respins univoc'
Drept consecinfd, religiozitatea devine una de ghe-
tou, inchistati in granilele individualitd{ii umane, iar
morala se depersonalizeazh, instaurAndu-se indepen-
den{a comportamentului, lipsirea lui de temelia religi- 2. SPECIFICUL
oasi gi sivArgirea faptei de citre individ, cu preferinli ETICII POSTMODERNE
in funclie de valorile gi reperele morale proprii. Iatd de
ce criza valorilor semnificd o crizd de identitate a lumii
postmoderne.
 2. 1. MoRALI ri,ni RELrcrE

supra omului zile]or noastre se produc - pe fondul

I
-Cl, religios antitradigionalist 9i difuz - multe influen_
te sincretice gi deviante, incAt influenlele relativizante
se resimt la nivelul trdirii religioase gi, mai exact, in ca_
drul comportamenfului moral. O asemenea caracteris_
ticd postmodemi este morala al cdrei substrat religios
s-a evaporat gi care se fundamenteazd fie pe indrumdri
sociale care nu mai p6streazi decAt reminiscenfe ale re-
ligiosului, fie pe norme comune membrilor unui grup
umarL sau pe,,bunul simf,, al individului.
Rapiditatea modificdrii conceptelor cu care lu_
crdm, instabilitatea ideologiilor, vaiietatea fenomene-
Ior, relativismul moral promovat de autonomia umana,
de folosirea fdri discernimAnt a rezultatelor gtiinfei gi
tehnologiei gi de disolufia vechilor certitudini morale
sunt aspecte concrete ale viefii noastre, care agazd in_
tr-un con de umbri serios moralitatea comportamentu_
Iui. Ceea ce rezulti este o morald numai a acestei lumi,
a omului angajat doar in terestru, al cdrui Dumnezeu
este inexistent, religie subiectiv5" iar credin{d i-a de_
venit viata biologic567. prin comparafie cu perioadele
67
,,in lumina noii revolulii Etiinfifice ai ciror martori neputinciosi
 Specirtc eticii postmoderne

precedente, astezi se Prefere - in anumite medii religi

iut" - t.f"""f .orr."pt"lot dogmatice' al invd{iturii de
l-au
credin!6, 9i cedarea locului ini{ial pe care acestea
ocupui discutlilor despre moral5 sau chiar comporta-
mentului etic. Pe fondul individualizdrii 9i ralionalizd-
rii trSirii religioase, a disipirii 9i relativizirii dogmei'
postmodemul nu mai problematizeazd cauzatfi'atea
'comportirii sale morale sau amorale' El poate sdvArqi
indi-
fapta in completd necunogtinld de cattz6' fiindu-i
ferent motivul pentru care se comporti intr-un.fel
sau
mora-
altul ori ignorAnd categoric substratul religios al
in
iei sule". tste motivul pentru care morala societilii
care trdim igi schimb6, pe nesimfite, reperele -valorice
pe care i le propune omului postmodern' "":|:'qly
icestea devenind reprezentative gi chiar reProbaDlle:
in public a sexualitetii, cresterea discordiei,
amplificarea conflictelor de tot felul (dintre in-
divizi, dintre individ gi societate, dinfre grupu-
rile sociale, dintre generafii)',6e.
Modalitatea in care omul postmodern continud is-
toria gi gAndirea inaintagilor lui il determind sd ddrAme
tot, inclusiv divinitatea, pentru a ageza altceva in loc,
pentru a gAndi altfel7O. Dar acest ,,altceva,, nu este nimi-
cuf ci reprezinti forma doriti de om a unei religii fdrd
autoritate necondifionat5, o religie in care sensul este
inversat: nu tu primegti din ea, ci fu cauli in ea ceea ce
consideri ci fi s-ar potriviTl. in consecinld, nici morala
6e Gr.moncurr;.
Graui" ,,Religia ca terapeutici sociald,,, in: Mircea
Flont4 Hans-Klaus Keul, Jrim Riis en 1id.1, neligia 9i societatea ciai-
Id. Religion und Zioilgesellschaft, Editwa paralela 45, pitegti, 2005,

,,Obsesia oarbi pentru bani' ''

preeminen[a pp.1.39-1.40.
70 ComentAnd expresia ,,Dumnezeu a murit,,, prrnn Sr,orrnoryx
egoismului, proliferarea lipsei de sinceritate' arati: ,,Ceva a murit gi urmeazd sd se descompund mai devreme
dlciderea familiei ca institulie social6' ieqirea sau mai tArziu, insd via{a gi civilizafia merg cumuu mai departe,
irtre genetici' in- indreptAndu-se citre forme noi, incd nenuiite. intre acel ,.cevu,
F^t.*- i. ,',orra alian!6 care se inoadi astlzi orizon- qr acest <cumva> se situeaze domeniul gAndirii in cea de-a treia
i..-"if.i, neurochirurgie 9i microrobotici' se.profileazi
din neolitic lntrdm er|" - in aceeagi barcd, ed. cit., p. 42.
tul unei lumi care il scoate pe om definitiv
71
f" o".iil i...., dar avAnd ca rezultat crearea omului perfect'" ,,Cine spunea reLgle spunea dintotdeauna antecedenta a ceva ce
"rifa iui insugi"
;#;;;;G i;;sparent din punct de vedere biologic modernitdlii thnti'
are sens, autoritate instrinsecd a ceea ce vine de dinainte Oi de mar
de sus, deci: donafie... [Agadar] are valoare ceea ce vd este oferit,
;;;;;il";iun, Adio difuen1ei' Eseu asupra
Mihali' Editura printr-o oferti ce precedi orice cdutare sau oricare cerere pe care
t"^. Vl.gil Ciomoq, Horia Lazir qi Ciprian
Ideea Design & Prinl Cluj-Napoc4 2001' p'9'
""J. afi putea-o formula. Or,..., astizi... nu existd nici o semnificalie pre_
os ,,Imposibilitatea oblinerii unui acord in privinla doctrinei a de-
stabiliti in care si fie nevoie si intrali sau cdreia sd trebuiasci se va
supuneli; dar lreb uie sd cercetali personal, gi pentru a v6 situa ca per_
t".-i"'"a aqezarea u."rt"iu itt plan secund 9i astfel latura
secun-
fapt care a dus la soan5, misterul lumii qi al justificirilor existenfei voastre. De acum
au.e u ."fiei"i - tnorala - a treiut pe primul loc'
Crtza l mll floaerne' inailtte, miezul comportamentului religios este
format din cdutare, nu din
degenerar6a in moralism..'" - RrNs GufNor'r' recEtare, este migcarea de apropriere, nu devotamentul necondiho_
;?.;;;;;; ilunot"t"u, Editura Humanitas' Bucureqti' 20082'
nat" - Me.ncrr Gaucrnr,IeEiren din relrgre, ed. cit., pp. lZ2-123 (s.n.).
pp.98-99.

nu mai este divind, transcendentH, nu mai poate fi para-
doxalS, nu mai ridicd la cer. Deoarece nimic din ceea ce
este doar omenesc nu ildumnezeieqte. intAlnim, astfel,
manifestdri care abia dacd mai au vreo legdturd cu spi-
ritul religios, dintre care unele aparent aparfin acestei
dimensiuni umane/ dar care nu mai au nici o legetura
intrinseci cu ea. Existd, in vremea noastri, chiar ,,o mo-
ra16 creqtind firi Duhul lui Hristos"z.
Din specificul actual al moralei, gAndirea postmo-
demi indepirteazi raportarea faptei umane Ia Dumne-
zeu gi la voinla Lui ca la un imperativ 9i o autoritate
definitorii, exigenlele morale fiind astfel interpretate
prin agezarea rafiunii ca autoritate obiectivX suficientd
pentru justificarea faptelor' DacH raliunea umani este
independent5, daci nu se raporteazi la un transcen-
dent, ea determinX totala valorizare a omului numai
prin puterile proprii.
,,in perioada cAt era vorba despre o valoare su-
prem5, in treburile publice, problema valorilor
destinate sd ghideze comportamentul cotidian
al existenfei fie nu se punea deloc, fie se presu-
punea cd e rezolvabili prin deducfie. Ea renaq-
te, in schimb, ca problemi de rezolvat pentru
ea insiqi, la scard individuali, din moment ce
nici un imperativ superior nu mai e acolo spre
a orienta obligaliile zilnice"n.
z Gsoncros I. Mexrznnrlrs, Globslizare gi uniaersalitate. Himerd 9i
adeadr, ed. cit., p. 108.
73 Mencel- Gaucnw,legirea din religie, ed. cit., p 88.
Sp e cifi cul et i c i i D o stfio dem e
Daci independenfei raliunii ii addugim libertatea
infeleasd ca strucfurd avAndu-gi suportul ultim in vo-
inla umand gi - din nou - nu in cea divini, autonomia
umanului se descoperi pentru viafi ca ambient sufici-
ent al puterii morale, iar religia devine inutild. CAnd re-
perele morale sunt stabilite - in concepere gi in derulare
- numai de subiect, care urmeazd sd fie gi sdvArgitoruf
se instaleazd libertinajul, anarhia gi devianfa moraliTa.
Cdci, in concepfiile modeme intAlnim, tacit dar sigur,
rafionamentul: dacd religia s-a dezintegrat prin relativi-
zarea absolului gi a adevdrului, de ce nu s-ar intAmpla
la fel gi cu morala? Perceputd astfel la nivelul congtiinfei
omului postmodem, morala nu doar ci se autonomi-
zeazA, ci se chiar secularizeazl, fiind indepdrtati din ea
- dupi modelul religiei - nota de obiectivitate din afara
sa, agezAnd centrul de decizie, de evaluare a faptelor gi
de judecare a lor in eul propriu.
Pericolul gi tentafia omului de a deveni egalul lui
Dumnezeu sunt aspecte vechi ale istoriei omenirii. Aga
s-a intAmplat in Eden, dar omul are, prin ispitd luciferici
mereu, aceeagi dorin{d: de a fi tocmai ceea ce nu poate fi.
Dar parcd nicic6nd ca acum el nu gi-a dorit mai mult si
fie nu doar egalul lui Dumnezeu, ci chiar in locul Lui,
,,adici ispita lucifericd cum cd prin reugitele
sale Il poate detrona pe Dumnezeu gi sd devind
7a
,,Solufiile economice, politice sau juridice pentru depiqirea
unei stdri patologice cronicizate sunt ineficiente fdri regenerarea
morali a societdtii. O morald sdnitoasi nu este insi posibild firi o
instanti absoluti, de esen[a transcendenti" - Gnponcurl.{ GeaNe,
,,Religia ca terapeutici sociali", art. cit., p. 153.
6l
 Morala crestind si etica Dostmodefld. O i AIflirc necesard
el insugi Dumnezeu. invSlitura cregdni nu in-
ceteazd se sublinieze limitele omului 9i faptul
ci drumul citre indumnezeire, citre adevirata
comuniune de iubire, se afld in Dumnezeu 9i
nu in afara Sa"75.
Lumea postmoderni, cu o morali relativd 9i relati-
vizant5, ne obignuiegte - spre exemplu - tot mai mult cu
relativizarea conceptului de phcat ca acliune indreptati
impotriva transcendentului, sub scuza sldbiciunii uma-
ne/ a exemplului negativ al semenilor sau chiar a inte-
rogaliilor negativiste legate de existenfa lui Dumnezeu'
Picatul iese tot mai mult la lumini, prinde putere, are
susfindtori, devine act public ai primegte laude, ajunge
chiar sd fie luat ca model. Pe de altd parte, Iipsa de atitu-
dine in sfera duhovniceascd, indecizia, dificultatea dis-
cemerii sunt alte acte ce-i sunt subsumate in sens larg
ateismului, pe fondul religiozitdlii fluctuante, instabile
gi sincretice. Chiar mai grave din punct de vedere moral,
ca efect, sunt nepdsarea fafd de valorile credin,tei 9i de
apirarea lor, indiferentismul fali de transcendent, rela-
tivizarea conceptului de existenli a lui Dumnezeu prin
afirrnarea tot mai categorici a importanlei umanului 9i a
categoriilor sale, de Ia cele economice pAnd la cele indi-
vidualisteT6. Puterea duhului lumii este insd atAt de pu-
75 Ar'l,rsmsIos YewNouLaros, Ottodoxia gi problemele lumii con'
temporane, trad. rom. Gabriel MAndrili gi Pr. Constantin Coman,
Editura Bizantini, Bucureqti, 2003, pp. 42-43.
76
,,Cea mai importanti schimbare din societatea contemporani
este accentuarea individualismului... Individualismul tot mai ac-
centuat qi slibirea controlului din partea comunitilii au avut in
F en o m en el e c ont emp otane f i de zr d ddcin ar e a
ternici asupra comportamenfului moral gi a strucfurilor
care il genereazi, incAt se nagte chiar o noud morali.
,,ConsiderAnd dezvoltarea economici drept
cel mai inalt bun, summum bonum, inchidem,
inainte de toate, binele in interiorul lumii gi
excludem orice valoare transcendentd sau fie
gi metafizicd. tn consecinfi, ddm nagtere unei
morale cu totul imanentd, lumeasci, care nu
numai cd se separi de orice sursd harici trans-
cendenti, dar igi pierde puterea de influenld
chiar gi la nivel pur lumesc, tocmai pentru cd
nu dispune de nici un suport metahzic"?7.
Dacd postmodemismul considere cd este posi-
bil qi chiar necesar, in contextul actual, un cregtinism
adogmatic, fdrd religie (Vattimo), consecinta este cd se
preferi gi chiar se afirmd necesitatea unei morale fdrd
cregtinism, prin punerea in paranteze a intregului su-
port religios al moralititii, aspect care este deja speci-
fic qi prezent in mod semnificativ in cultura modernd
occidentaldTs. Descoperim, agadar, o morali specificd
mod clar un impact uriag asupra vielii de familie, comportamen-
tului sexual gi asupra disponibilitdlii cetXlenilor de a respecta le-
gea", FneNcrs Fuxwtv.e,, Marea ruptuti, Natwa umand gi refacerea
ordinii sociale, ed. cit., pp.106,89.
z Groncros I. Mexrzenrnrs, Globalizare gi unioersalitate. Himerd gi
adeafu, ed. c1t., p.124.
78
,,Modernii au respins aceastd supunere a moralei fali de reli-
gie. Inceputul modernitilii... coincide... cu afirmarea unei morale
eliberate de autoritatea Bisericii gi de credinlele religioasq stabili-
td pe o bazi uman ra!ionali..." - Grr,r,rs Lrrovrrsrv, Amurgul dato-
riei. Etica nedureroasd a noilor timpuri democratice, ed. cit., p. 31.
ot
 Morala crettind ti etico postmodernd. O ifiAhire necesard
timpurilor postmoderne, a ceror Particularitate rezide
in eludarea gi impingerea pAni in uitare a substratu-
lui religios al acfului moral, care nu se mai revendicd
din voinfa lui Dumnezeu, ci din autonomia voii umane,
impunAnd lejeritatea comportamentaldTe. Sub acliunea
secularizantd, credinla - inclusiv cea cregtini gi mai ales
in Vest - a intrat in cercetarea gi sub ochiul critic al so-
cietdfii, al curentelor incitante pentru libertatea uman6,
al mentalitdlilor individualiste, iar cu timpul a sldbit 9i
calitatea institu{ionald a ei:
,,Astdzi credern firi sd aparlinem, in sensul cd
apartenenta religioasi se configureazd in for-
mele slabe de credinli alcituite gi realcituite
dupd logici care scapd de acum celor ale reli-
giilor vizibile qi institulionale. $i chiar acolo
unde practica rimAne un criteriu de identitate
sociald, ea apare tot mai desprinsd de legdtura
vie cu un patrimoniu istoric de credinfe, cu o
memorie colectivd"80.
Se pronun!5" neoficial, anularea caracterului obli-
gatoriu 9i absolut al poruncilor gi al datoriei morale,
afirmAndu-se suficienfa drepturilor individuale qi pri-
vilegiindu-se sfera ingusti qi incerti a subiectului post-
7e
,,Morala... nu mai este astdzi decAt un anumit conformism le1er
la deprinderile liber asumate ale grupului social de identificare.
Decenla e de ochii lumii, morala numai Pentru a scipa de gura
ei. Nu mai existi, deci, nici moraliin sens strict... nici reguli etici
in sens larg... Omul de azi, in ce privegte moraia, este cu totul sub
vremi" - H.-R. Patapievici, Omul recent, ed. cit., p.237.
80GrovaNur Frronevo g.a., Manual de istorie a digiilor, Edituta
Humanitas, Bucureqti 2003, p. 506.
Specirtcd eticii post noilerne
modem. Avem insd o fiin!6 care simte nevoia unei tn-
drumiri! Agada4. nu un om fdrd nici o morali, ci unul
care sd-gi stabileasci ,,sistemul de referin{e,,81. Este con-
figuratd, astfef o epocd a moralei minimale care anulea-
zd axiologia persoanei, stimuleazd narcisismul indivi_
dului, bundstarea hedonistd gi accentueazi diferenfele
structurale dintre membrii societd!ii.
,,Etica actuali a fericirii nu se limiteazX doar la
consum, ea este de nafurd activd, constructivisti:
nu mai este vorb4 ca altddati" de a ne domina la
modul ideal pasiunile, ci de a opfimiza poten{ia-
lul de care dispunem; nu acceptarea resemnati a
timpului, ci tinerelea vegnici a trupului; nu infe-
lepciune4 ci travaliul performant al sinelui asu-
pra lui insugi; nu unitatea eului, ci diversitatea
<high tech> a exigenfelor referitoare la protectia,
intrelinerea gi valorificarea capitalului-corpa,
Determinati de contextul sociaf cultural, religios
care influenteazd congtiinfele, morala iruigi primegte _
tot mai evident, in ultimele decenii - caracteristici relati_
8r
,,De un secol incoace, sX spunem de la anarhismul nietzschean,
distrugerea idolilor in general qi a moralei in particular trecea
drept c-alea regalS de emancipare a individului. Am ajuns in mod
brutal intr-o configuratie in care morala a redevenit centrali pen_
tru autoconstituirea individului. Nu morala ca doctrind a sairifi_
ciului qi sistern al datoriei. Ci morala ca putere de a-gi da
lie insuli
socoteal5 de motivele in funclie de care se-ti odentezi comporta_
mentul, linAnd cont de condilia qi de destinalia proprii,,_ Mencnr
Geucunr, legirea din religie, ed,. cit., p.121.
82 Grr,ns
Lrrovrrsxv, Amurgul datoriei. Etica nedureroasd a noilor
timpuri democratice, ed. cit., p. 67.
 Morqla $ettind ti etica postmodernd, O int hire necesard
ve, non-religioase, individualiste gi ambigue, pe care Ie
imprumutd din gAndirea sociali comuni. Analiza rea-
litililor specifice vremurilor Pe care le parcurgem 9i a
schimbdrilor de mentalitate care se produc cu noi ingine,
ne aduce in situalia de a recunoagte cH ni se propune -in
teorie qiin practici - un tip de moral6,formalistd, caracte-
rizatd de lipsa justificirii religioase gi a acordului comun
sincer al majoritdlii, de pdstrarea raportdrilor relative ale
ei cu transcendentul. Divinitatea este ascunsd 9i indepdr-
tatd din conqtiin{e prin libera voie uman5" iar piedestalul
e deja pregitit pentru ca pe el sd fie urcat individul qi
individualismul moral, din care decurg supunerea gi im-
plinirea morald in concordanfd cu raliunea autonoma.
Unde sunt valorile sivArgite pentru Dumnezeq in nu-
mele credinlei, dezinteresat, ,,de dragul binelui"? Ceea
ce omul a construit duhovnicegte gi civilizalional pAnd la
noi, acum - acelagi om, dar parci, totugi, altul - este pe
cale si distrugi. $i totul pomegte de la negare 91, Pentru
societdlile secularizate, de la nerecunoagtere.
,,Una dintre tiraniile perspectivei seculariste
asupra lumii gi penetrarea ra$onalismului in
toate sferele vielii sunt rePrezentate de faptul
cd a devenit aproape imposibili Punerea unor
intrebiri serioase despre existenla lui Dumne-
zeu sau a unui vreunui tirAm transcendent. Am
tnvdlat nu doar si dezaprobim, ci gi sd ridiculi-
zim semnificalia sacrului gi si trivializdm teme-
le sr:irituale in care ,.nu mai putem credeo"83.
83 SuzrG.rnul; A eguat modernismul?, ed. cit., p. 131. ,,Nu existi
vreo societate umani cunoscutd fdrl vreo conceplie despre or-
Sp e cif cul et i c ii p o st rn o il er ne
Pe fondul manifestdrilor specifice postmodernis-
mului, relativismul creeazd lipsa diserndm6nfului mo-
raf inclusiv la nivelul celor mai simple gi mai percutante
concepte: adevdrul poate fi fals, iar falsul adevdr; pica-
tul este acceptat qi chiar adulat sau considerat binesa; cel
ce face binele este - adeseori - luat in rAs, criticat, negat
qi desconsidera! granifa intre bine gi riu se estompea-
zd ori dispare cu totul8s. Lipsa credinfei din motivarea
faptelor genereazd ambiguitatea comportamentalE" for-
malismul etic Ai disparilia sentimentului de implinire
gi de regdsire in fapta sdvArgitd, deoarece omul nu are
convingerea fermd c5" prin actul sivArqif se referi la o
autoritate obiectivi care sd-i indice fdrd echivoc ce este
binele gi ce este rdul.
,,Suprapopulare4 concurenta comerciali, dis-
trugerea mediului inconjuritor natural gi in-
strdinarea de armonia sa demni de admira{ie,
disparilia, prin molegire, a capacitdfii de a avea
dinea supranafu.utX... Oou, ,*l"tut*
o""laurrtute ,noaemi gi-a
asumat discreditarea misticului, crez6nd cd un astfel de
trebuie inlXturat gi ci omul ralional hebuie sd uinfrunte "bagny,,
real=ita_
tea>" - Ibidem, p.133.
8a Perrn
SLornnoUK propunea o ,,antropodicee,,, adici ,,o definire
a omului avAnd in vedere identitatea lui biologici qi ambivalen,ra
lui morald" - Reguli pentru parcul uman. IIn rdspuns la scrisoarea lui
Heidegger despre umanism, trad. rom. Ion Nastasia, Editura Huma-
nitas, Bucuregti, 2003, p.21.
8s
,,Alegerea... nu se face intre Bine gi Riu, ci intre diverse impe-
rative mai mult sau mai putin contradictorii: adevir, informare a
publicului, respectul pentru sensibilitatea persoanelor...,, _ GrrI-ss
Lrpoversx, Amurgul datoriei. Elica ncdureioasd a noilor limpuri de-
mocratice, ed. cit., p.269.

sentimente puternice, toate acestea, agadar,
sunt de naturh si-l lipseasci pe omul modern
de orice discemimAnt intre bine qi rdu"86.
Prezenfa constanti a tehnicii in viala cotidiani
omului i-a influen{at felul de gAndire 9i a transferat 9i
asupra ornului regulile mecanicistesT inducAnd, sub-
til, ideea moralei fdri rdspundere Prea mare ori chiar
lipsitd total de ea, a faptei care se implinegte u$or prin
riportarea subiectului doar Ia sine, a implinirii ,,datori-
ilor" fatd de altii - care oricum au doar valoare relativi
- intr-un mod cAt mai simplu cu putinfi. Acestora li se
adaugi - mai nou gi in spaliul socio-cultural romAnesc
sau est-european postcomunist - formele indescriptibi-
le ale individualismului: fiecare pentru sine 9i inaintea
celuilalt, trddarea, corup{ia, sfidarea principiilor, supra-
viefuirea prin orice mijloace.
Morala postmoderni neagd valoarea credinlei 9i
a religiei, deoarece ea nu are ca finalitate cerul, ci pd-
mAntul. Existd astdzi o crizd care urmeazd crizelor pre-
cedente: este ,,be!ia succesului" omului contemporary
datoratd rezultatelor sale din ultimele decenii, mai ales'
in domeniul qtiinfei qi al tehnicii, 9i implinirii pe plan
e Kounar LonyNz, CeIe opt pdcate capitale ale omenirii cioilizate, ed.
cit., p. 68.
s7
,,Biserica trebuie si pund in garde lsocietatea] impotriva fataii-
tetii tehnocratice ce conduce la barbarie, consider6nd ci tot ceea
ce e tehnic posibil trebuie si fie qi realizabil" - Olrvlrn Crr6ueNr,
Adeudr gi libertatb. Ortodoxia in contemporaneitate. Conaorbiti cu
I
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu ed. cit., pp. 139-140. Vezi 9i: G
MeNrzenrots, Morala cregtind, vol. 2, trad. rom diac. Comel Con-
stantin Comary Editura BizantinS, Bucureqti, 2006, p. 442.
Sp e c if cul eti cii p o s tm o d e r ne
material, incAt acestea devin" acum, noua lui religie gi
noua lui credin.td, care alimen teaz6progresiv visul inveg_
nicirii terestre, in condifiile in care transcendentul este
,,mort"88. Autolipsindu-se de credinfb, omul contempo_
ran se integreazd in procesul ,,fugii de Dumnezeu,,:
,,in toate timpurile, omul a fugit de Dumne-
zeu. Ceva deosebegte insd fuga de astizi de cea
de altidati: odinioari, credinta era Normalul,
ea ii stitea omului in fa{i, exista o Lume a Cre_
dinlei obiectioe. Fuga, dimpotrivd, se petrecea
numai in individul izolat... Astdzi este invers:
Credinfa ca lume exterioard obiectivd este dis-
trus5. ...individul trebuie in fiecare clipi, me_
reu, sd-gi creeze credinta printr-un act de deci_
zie; cdci astizi nu credinl4 ci fuga este lumea
obiectivi"se.
Deja filosofia greaci dezvolta sisteme de morali
avAnd la temelie autoritatea naturii sau rafiunii, iar creg_
tinismul a agezat in locul acestora divinitatea, cunoscutd
88
,,Crizele se datoreazi mereu conditiilor contradictorii ale unur
prezent reinnoi! 9i nu pot fi deci depiqite decAt prin decizii care
angajeazd viitorul gi care fac loc altor crize... Totul funclioneazi
ca qi cum oamenii, mai intAi savanfii, apoi consumatorii
oLiqnuili,
ar fi hipnotizali, lipsili de clarviziune, mereu entuziagti qi orbifi
in fata performantelor tehnice produse de cunoaqterea giiii"lifi-
cd. Niciodati, sau aproape niciodatd, nu le vine 'in minte
ideea
cd ziua de mAine ar putea si-i dezamigeascd, de vreme
ce njcr o
transcen_tlenld nu-i mai poate chema Ia ordine...', _
Crtuor KanNoouu,
Adio diferenlei. Eseu asupra modernitdlii thrzii, ed. cit., p. 154 (s.n.).
s Mex Prceno, Fuga de Dumnezeu, trad. rom. patricia
Merfu qi pr.
George Remete, Editura Anastasia, Bucuregti, 1,99g, p. 13.
 tulorala crettittd $ etica postmodefid. O iftAlnire necesard
prin r€velalie qi avAnd in Biserich manifestarea credin-
Biserica
fei. Cele patru elemente: Dumnezeu, revelafi4
gi credinla sunt astdzi tot mai contestate, incercAndu-se
ca, in lipsa acestora sau datoriti incertitudinii gi chiar
negdrii retigiozitdlii practicate de postmoderni, mora-
la - care este, totugi, necesari in interrelalionirile uma-
ne - sd fie complet laicizath 9i si-gi aibi resorturile in
sistemul drepturilor omuluieo. Singura ,,credin!d" care
mai rdmAne este acordul comun al umanitifii asupra
unui corpus de norme etice universale stabilit in func-
lie de doleanlele individului gi de solicitdrile anumitor
structuri suprastatale, care vor dori sd reglementeze,
subiectiv, relafiile dintre oameni. Totuf inafara credin-
!ei, situalie prezenti mai ales in societilile
occidentale
gi surprinsi prin formula edificatoare ,,cregtini fird Bi-
serict' , ceea ce aratd ci lumea este impregnatd de forme
cregtine, de la cele particulare la cele generale 9i institu-
lionalizate, doar ci le lipseqte duhul 9i forla
interioard'
in consecinfi, comPortamentul moral nu urmeazi in-
e0
,,Etalonui morai qi fundamental ultim al timpurilor moderne
democratice este o etice laicX sau universalisti, cea a drepturi-
lor omului. Fir[ indoiali, proclamarea drepturilor omului nu
se reduce la o etici puri..., dar semnificalia sa etici nu este din
aceasti cauz6 mai pulin evidenti" Grr,r,ns Lrlovrrsxl Amurgul
datoriei. Etics neduieroasd a noilor timputi democratice, ed' cit', p'
31. ,,Postmodernitatea este epoca de udupi Dumnezeu>/ care
urmeazi imperiilor clasice deschise pe alocuri citre lume Cu
toate acestei, specia orfanizat5 a incercat sd formuleze un alt
principiu al coapartenenfei tuturor intr-un orizont unitar al epo-
cii moderne - drepturile omului, a ciror misiune a fost lansat,
nu ir,t"implitor, de fogti creqtini" - Prren Slorsnotlx, In aceeagi
barcd, etl" cit., pp. 41"42.
Sp ecif cul e tic i i p ost m oder ne
deaproape o anumiti credin{d, ci se fundamenteazd pe
valorile individuale gi relativg pe improvizafie.
Sentimentului ,,frresc" legat de noua credinfd i se
adaugd intrarea institu,tiei bisericegti pe scena sociald
9i atitudinile ei directe gi deschise, devenite cAteodati
conflictuale, fafd de problemele contemporane, atitu-
dine care de cele mai multe ori provoaiS manifestdri
adverse, dar de care lumea are nevoie tocmai pentru
a-gi veni in sine qi a vedea altceva in creqtin gi in sensul
viefii pe care el o trdieqte, cdci ,,credinta devine atunci
marea binecuvAntare a vietii"el.
+-
Insd, dorinla clari de aplicare preferen(ial indi-
vidualistd a unei morale nonreligioase gi anularea lui
Dumnezeu gi a transcendenlei prin rationalismul exce-
siv nu au lisat omul - slab gi finit prin definilie gi prin
realitatea suferinlei dar mai ales a mortii - fdrd o finali-
tate soteriologicd. Daci nu existd mAntuirea din cer, ea
a trebuit si fie, totugi, inventati... pe pdmAnt! Dezvol-
tarea tehnologici, stimularea producfiei, diversificarea
firi limite a articolelor de larg consum, concurenta pie-
lelor de desfacere, visul unei viefi cAt mai sdnitoase gi
e1
,,Omul credinJei gi al compasiunii luptd fdrd a se descuraja
impotriva tuturor formeior de moarte din culturd gi din socie-
tate. El dezvolte o reflecfie innoiti asupra <drepturilor omului,,,
fiind prieten cu toli cei care presimt taina persoanei. indrXznegte
sX spuni cd aceasti lume, aparent inchisi, a fost sfAgiatd, des-
chis5, in zorii Pagtelui gi ci, prin aceasti deschidere de lumini,
laqne$te o viatl neamestecate cu moartea, o iubire neamesteca-
td cu ura" - Or-rvren Crfnnxr, Adeodr Si libertate. Ortodoxia in
contemporaneitate. Conaorbiri cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I,
ed. cit.. o. 140.
7l
 Morcla qettind ti etica postmodernd. O intdlnire necesard
al neimbdtrAnirii creeazd ,,religia postmodemului". in-
tr-o astfel de conjuncturS, morala va fi cu atAt mai pufin
religioasd. Cu toate acestea, ultimele decenii au demon-
strat nemulfumirea omului cu o astfel de abordare cva-
si-terestrd a mAntuirii. Ceea ce era de demonstrat s-a gi
intAmplat: consecvent, a apirut nemulfumirea maselor
cu finalitatea telurici 9i perisabild a finalitifii duhului.
S-a dovedit ci exemplul bogatului din Evanghelie cdru-
ia i-a rodit din belqug larina gi care, de aceea, a dorit sd
ii ofere sufletului cele ale trupului - ,,Suflete, ai multe
bundtdfi strAnse pentru mul1i ani; odihnegte-te, mdnAn-
c5, bea, veselegte-te" (Lc 12,19) -nu este acceptat in cele
din urmd de citre omul care, finalmente, se simte impli-
nit de cele duhovnicegti qi nu de cele pimAntegti.
Noul mesaj al individului legat de raportul lui cu
Dumnezeu pare sd fie cel potrivit cdruia sunt suficiente
argumente pentru a crede in existen(a transcendentS,
dar aceasta nu este o necesitate, ci rimAne la libera voie
a fiecdruia modalitatea in care se raporteazd, concret, la
divin. Relativizarea raportdrii la divinitate ca la o Reali-
tate independentS, creatoare, iubitoare, mAnfuitoare gi
sfin{itoare este continuatd, la nivel institufional, de ne-
increderea in Bisericd gi in slujitori, de ironizarea creg-
tinilor cu aplecare asupra inlelegerii qi mai ales a trdirii
credintei.
2. 2. RELATIVISMUL MORAL
qI AMBIGUITATEA
in perspectivi moral5, relativismul este doctrina
care constifuie esenta postmodernismului, carac-
terizatd, de acordarea obiecfivitifii morale individului.
Prin faptul ci susfine ci nimic nu este adevdrat decAt
prin raportare la individ, curentul relativist creeazd le-
gitura shAnsd dintre faptd gi sivArgitor, sistemul de re-
ferin!6 obiectivi situAndu-se in special,dacd nu exclusiv,
in om gi nu inafara sa. Prin contact nemijlocit, gtobalul
faciliteazd cunoagterea directd a religiilor gi a cedin-
felor, dar le gi relativize azd, favorizAnd sincrefismele,
renun{area mai ugoard Ia propria credinli disparifia
conceptului de ,,tradifie religioas5". Contextul este mai
amplu: postmodernitatea cu specificul ei: globalizare4
autonomizarea individuald, rafionalizare4 pluralismul
relativizarea raporturilor persoanei cu semenii, critica
religiei, introduce in ecuatia viefii religioase ambigui
tatea gi produce, gi in acest domenirt efecte negative:
reperele religioase certe dispar, pluralismul religios are
deja efecte secularizante, sunt tot mai prezente sincre-
tismele, credinfele ,,de mister gi taini", ocultismul gi
 Morala crertind ti etica Postntodemd, O httAlnire necesard
inexplicabilul. Diferitele domenii - politic, social, cultu-
ral - se emancipeazl, astfel ci dimensiunea religioasd a
persoanei este agezatd in sfera societilii 9i a culturii, cu
iendin{e de pierdere a identitifii qi autonomiei religi-
oase. E cazul sd acceptdm ci in special Occidentul este
deja o lume ,,postmoralist6", in care morala ,,clasici"
s-a relativizat dacd nu cumva chial a apus, locul ei fiind
preluat de eticile individulaliste sau ,,Profesionale"'
,,Aceasta este rdsturnarea postmoralistd: ieri
morala era ceea ce prescria uniformitate 9i dis-
ciplind, azi ea este un instrument ce asiguri
flexibilitatea intreprinderii; ieri morala era un
sistem caracterizat de autoritate, constrdngere
gi prescirplii necondi{ionate, azi ea inseamni
n.rai pu(inH ierarhie 9i disciplini, mai multi
ini{iativd, mai multi deschidere fali de schim-
bare gi mai multi suplele in scopul realizirii
competitivitilii"e'?'
Din punct de vedere religios, pe de o parte, triim o
civilizalie a producfiei nelimitate care creeazi nevoi fird
limite, iar conceptul este transferat asupra religiozitdlii,
pe de alta, se distruge simbolistica tradi[ionald, astfel
incAt contemporanul se intreabX care este relevanla re-
ligioasi a unor realitHli negate de inaintaqi sau chiar de
citre el. Societatea gi-a specializat serviciile, gi-a diversi-
ficat ofertele, a seParat tot mai mult, a fragmentat fieca-
re domeniu Pentru ca sd rdspundd unei calitili tot mai
e? ilrrrEs Lrpovrrsrl Amurgul datoriei. Etica nedureroasd a noilor
tiniTrri democratice, ed. cit., p.304
/4
Sp ecifcul eticii postmodefle
ridicate gi pretenlioase cerute de client. Omul nu doar
ci soliciti, nu doar cd are dorinta sd fie servit ori sd i se
ofere, dar, prin faptul ci agteaptd o ofertd cAt mai largd,
mai diversificatd, mai variatd, impune, prin felul de a
fi" ridicarea standardului activitd{ilor, al serviciilor gi al
calitdfii produselor. Tipurile de autoritate institu{ionali
au intrat in desuetudine, s-au risipit, iar unele chiar au
dispdrut. Iar aceste atitudini au qi efecte asupra viefii
morale, pe care o relativizeazS.
Relativismul afirmd ci individualitatea 9i specifi-
cul ei sunt caracteristici universal valabile gi cd reperele
morale obiective se regisesc in acestea, de aceea indi-
vidul are in sine insugi normele care sd ii ghideze com-
portamentul. Doar ci, in aceasti situafie, ceea ce este
valabil pentru mine nu este, in mod obligatoritl valabil
gi pentru cel aflat lAngi mine, fdrd a exista vreo instan-
!d care sd ne impunS, in comun sau individual o au-
toritate obiectivd gi, deci, incontenstabili. Daci cineva
incearcd solu(ionarea unei sifualii prin impunerea unei
autoritifi, aceasta este contestate, ei i se refuzi de citre
individ fie capacitatea de solufionare, fie competenl4
astfel incAt totul se dirAmi. Distructivismul este sfet-
nicul de taind al relativismului: totul poate fi demolat,
fiindci adevdrul se afld doar in mine, doar eu il posed
ca fiind fundamental pentru mine, iar adevirul tdu pri-
vegte doar existenfa ta. Paralelismul existenfelor noastre
risci sd devind perfect. Respectul poate deveni reciproc,
la fel gi ignorare4 dar, sd nu uitdm: neincdlcarea terito-
riului autoritdlii mele este condilia pdcii sociale. Toful
este relativ, eu sunt absolut, astfel cd subiectivismul este
 Morala crestind si etica Doshnoderni' O ifiAhire necesatd
radicale3. Acest tip de gAndire reprezinti modalitatea de
autoconservare a omului contemporarL dar, procedAnd
astfel, el ,,inibugh moralitatea" in loc si o dezvolte gi si
contribuie la ac(iunea de afirmare a bineluiea.
,,in timp ce individul devine termenul de re-
ferinfi major al culturii democratice, faptuI
moral fundamental se identifici cu apirarea qi
recunoagterea drepturilor subiective; datoriile
nu dispar, ele derivd din drepturile fundamen-
tale ale individului, devin corelatele acestuia...
Supremalia imemoriali a obligaliilor fafd de
Dumnezeu a fost inlocuitd cu cea a prerogati-
velor individului suveran"es.
Itelativismul moral identificat la nivelul indiviclu-
lui qi, mai larg, la nivelul comunitililor sociale duce la
scdderea increderii omului in sine gi in valorile comu-
nitare care sunt: alteritatea, familia, Biseric4 societatea.
Procesul este accenfuat de relativizarea valorilor reli-
gioasee5, sociale gi familiale care au provocat libertatea
e3
,,in actuala stare de libertate nu existd miiloace recunoscute
pentru a prescrie sau Pentru a interzice cuiva ceva. Totuqi, azi Pu-
tem vedea ci rebeliunea gi libertatea nu sunt suficiente: moder-
nismul ne-a dus prea departe in direclia subiectivitdlii radicale qi
a relativismului distructiv" - SuzI Garux, A eguat modetnismul?,
ed. cit., p. 182.
* Zvcr,aunr BauueN, Trr'.r Mev, Ga? ditea socblogicd, ed. cit., p' 108.
e5
Grrrrs Lrpovrrsxv, Amurgul datoriei, Etica nedureroasd a noilor
tinryuri democratice, ed. c|t., p.32.
e6
,,Cultura noastrd este una in care... capacitatea de transcen-
der.rli a devenit atat de shbe incat atunci cAnd ne confrunt5m cu
exl:li anlele istorice ale experienlei sacre nu putem decAt si ne in-
76
Sp ecif.cul eticii postmo derne
omului prin disparifia autoritililor religioase sau a ce_
Ior sociale comunitare. Disparifia certitudinilor morale
cu privire la persoanS, interogafiile tot mai multe 9i mai
profunde referitoare la calitatea adevdrului vehiculat
de subiect gi de institu{iile sociale, muta{iile valorice ra_
pide reduc, realist gi pragmatic, tot mai mult numirul
persoanelor in care omul are astdzi incredere. MergAnd
in aceastd direcfie, relativismul moral gi schimbarei va-
lorilor nu fac altceva decAt si accentueze individualis-
muf sd lanseze ambiguitatea morald qi sd atenteze la
calitatea spiritului comunitareT.
Sub influenla multiplicdrii gi relativizdrii strucru_
rilor sociale, a tendilelor de criticare a autorititii eclesi_
ale sau chiar de disparifie a ei - indiferent de confesiune
-, sub putemica influenti dezvoltati de spiritul concu_
piscent al lumii - in special asupra tinerilor gi datoritd
-
faptului cd totul este generalizat gi globalizat binele mo,
ral insuSi s-a relativizat.
,.in procesul de intAtnire gi de inhepitrundere
a culfurilor, certitudinile etice care conduceau
trebim ce inseamni cu adevdrat aceste simboluri exotice,, _ Suzr
GrnLtx, A epunt modernismul?, ed. cit., p. "176.
e7 Fnarvcrs
Fuxvltv.t, Marea rupturd. Natura umand Si refncerea or_
dinii sociale, ed. cit., pp. 109-110. ,,increderea ir muite iipuri tra_
difionale de autoritate, precum politicienii, politia gi armata, e in
declm rn maloritatea lirilor occidentale dezvoltate, gi acelagi lucru
s-a intAmplat gi cu comportamentul etic al indivizilor legat
de in_
crederea reciprocd." La intrebarea autorului legatd de e"xplicarea
existentei cinismului in aceste societdgi, in ciuda=faptului cl a cres_
cut activitatea individuali la nivelu I grupurilor umane: RIspLrn_
sul este: atrofia moralt' - lbidem, p. 62.
' ,,
 Morala crettind ti etica Postmoilernd. O lnthlnirc necesard
oamenii pAni acum sunt destremate. Proble-
ma de a gti, mai ales in contextal dat, ceea ce este
propriu-zis binele gi de ce trebuie si-l faci, chiar
gi in detrimentul tdu - aceastd problemi funda-
mentali se afld in continuare fird rdspuns"es'
Alaturi de relativismul moral, constati astezi -
se
din punct de vedere antroPologic - o ambiSuitate. iden-
titare. Prin referinlele negative adresate certitudinilor
credinlei., prin negarea autenticitSlii divine, insdgi inde-
titatea umand e pusi sub semnul intrebdrii. In lipsa lui
Dumnezeu, omul insuqi devine ambiguu. Astdzi, omul
triiegte intr-o dedublare continue, incepAnd de Ia con-
sumism gi incheind cu moralitatea individuald, de ace-
ea in societatea postmodemd apar 9i se inmultesc ,,mdg-
tile" pe care omul le poarti, el nerealizAnd c6; odati cu
aceasta, dispare chipul sdu personalee. In timp ce esenla
se risipegte, forma prinde viafd. Actul moral este sdvAr-
git tot mai mult formal, devenind masci, in timp ce pur-
t6torul actului, omul-persoanS" este golit de sens' Ar fi
9i imposibil altfel: in lipsa divinitifii - Persoana
supre-
mi Care existi prin Sine, singura Care ii dd sens omului
Descrierea
- persoana-dependentd devine un non-sens.
giifirmarea aproape exclusiv biologicd a omului, tehni-
cizarea rela{iilor, manifestarea individualisti in rapor-
turile cu semenii sPoresc ambiguitatea existenliali 9i
moralS, complici sensul vie(ii.
Josrnu Rerzruceg,,Ceea ce line lumea laolalti.
es Fundamente
prepolitice morale ale unui stat iiberal", art. cit., p.102 (s'n')'
ee ANesmsros Yr.NNouLAros, Ottodoxia Ei problemele lumii contem-
p.25.
porane, ed. c1t.,
SP ecif .ul eticii p ostmo derne
,,Cu pluralismul regulilor (qi timpurile noas-
tre sunt timpuri ale pluralismului), op{iunile
morale (gi congtiin{a morali rdmasd in urma
lor) ne apar intrinsec Ai ireparabil ambioalen-
fe. Vremurile aparlin ambiguitdlii morale puter-
nic resim{ite. Ele ne oferd libertatea de alegere
de care inainte nu se bucura nimeni, dar ne gi
aruncd intr-o stare de nesiguranfd ce inainte nu
a fost niciodati atAt de agonizantd"100.
Ambiguitatea morald este produsd gi pe fondul
instabilitdfilor de ordin axiologic, imbinate cu ideea de
,,progres" . Fiind desprins de valorile tradifionale, im-
brdfigAnd fdrd discerndmAnt valorile noi, insuficient
asimilate, postmodernul considerd ci este corectd apli-
carea, in dimensiunea morald a existentei sale, a tipuri-
lor de evaluare gi de agteptare din lumea sociald. Astfel,
conceptele de consum gi de evolutie economicd progre-
sivd au invadat gi via(a moralS, rezultatul fiind crearea
unei nebuloase cu privire la criteriile morale insegi1ol. Se
1m Zycuulrr BrulraN, Etica postmodernd, trad. rom. Doina Lic5,
Editura Amarcord, Timigoar4 2000, p.26.
101
,,TrXsdtura fundamentali a hedonismului modern al clasei
mijlocii este poate aceea ci el stimuleazd dorinla de a consuma pdn6,
acolo incAt consumul devine un fel de ideal social ordonator...
Civilizaliile tradi{ionale... inclinau, din diferite motive, si exal-
te virtulile economisirii, ale frugalitifii, ale cumpitirii... 9i, drept
urrnare/ se fereau de pericolele pe care le reprezenta consumul
neinfrdnat... Degi modemitatea este, in mare misuri un produs
al celebrei etici protestante a muncii... consumul a devenit aproa-
pe o datorie... gi, dincolo de domeniul economic, o modalitate
de a percepe 9i inlelege lumea... Dar alianfa dintre modernitate
gi progres s-a dovedit a fi doar temporard, iar in epoca noastri
 Morals crestind si etica Dostnrodernd, O intAlnbe necesard
poate afirma ce punctul de Pornire l-a constituit ideea de
,,relaxare" fizicd gi sociale de la inceputul industrializd-
rii, translati insd, ulterior, la nivel psihic, unde - pentru
a continua procesul ambiguitilii - a ajuns sd fie regisitd
morala insigi:,,psihologismul a inlocuit moralismul"102.
Astizi suntem, pe cAt se Pare, la apogeul acestei mani-
festiri, care genereazd instabilitate 9i comoditate etici,
imbinarea qi practicarea comportamentelor antinomice,
reevaluarea totald a situaliilor morale, qtergerea valori-
lor trecutului.
Din aceasti gami de acfiuni face parte relativizarea
vielii moral-religioase a omului moderry aflati in plind
desfigurare in lumea occidentali, dar cu manifesthri qi
in societatea romAneascd qi ambiguitatea comportamen-
tald. Incertitudinea la nivelul vielii religioase se produ-
ce datoriti fapfului cd tr vremea noastre/ mai ales in
societi{ile deja secularizate, atinge apogeul fenomenul
de fdrAmifare a religioziti{ii in sensul ei clasic' Astfel,
mul1i oameni igi cauti salvarea in migcdri religioase sau
para-religioase foarte diverse. Dintr-o altd perspectivi,
existd tendinta de a recunoagte ca fiind necesare doar
aspectele etice ale cregtinismului, ele asigurAnd bunele
mitul progresului pare a se fi epuizat considerabil.. Sentimentul
foarte rXspAndit de instabilitate qi discontinuitate face din pl5-
cerea imediati aproape singurul lucru urezonabil) pentru care
meriti luptat. De aici, setea de consum 9i intregul concept.. al
unei civilizafii <a risipei>>" - MerrI C.i,LtNnscu, Cinci fele ale mo'
dernitilti. Modernism, az:angardd, decadenld, kitsch, postmodernism,
ed. cit., pp. 238-239.
102 Grrrns Lrrovnrsrv, Amurgul datoriei. Etica neduteroasd a noilor
timpuri democratice, ed. clt., p.1'1'2
ppecifcul eticii p ostmodern e
raporturi sociale103. Afirmarea moralei adogmatice gi in-
dividualiste ca fiind reprezentativd gi suficienti pentru
omul contemporan devine, insd, unul dintre cele mai
mari pericole din punct de vedere moral" identificati la
nivel creqtin cu moartea spiritualdloa. Acceptarea unui
asemenea tip de comportament ar asigura intirirea co-
eziunii sociale, insd numai in parte, deoarece individu-
alizarea atitudinilor etice gi lipsirea lor de miezul invi-
fdturii de credinte sau de patrimoniul religios comun le
transformd in formd fdri fond, iar pe subiec$ in repere
morale autoreferentiale: omul nu doar ci ar avea, dat
chiar arfi propria sa moral6!
La cealaltd extremd a refuzului religios qi etic am-
biguitatea religioasi este marcantd datoritd unei alte
manifestdri: tot mai mul{i oameni afirmi categoric mis-
terul, emo{ia religioasd personali, experienfa puternicd
gi inexplicabild, de care omul contemporan are nevoie
deoarece nu se regisegte din punct de vedere spirifu-
al numai in surogate, in incerciri nereugite de depdgi-
re a limitelor materiahtetii. CdutAndu-gi insi regisirea
religioasd tot dupd criteriile preluate din materialism,
103
Jreru-Peur Wrrrerun, Sociologia religiilor, ed. cit., pp. 141-1,42.
Marcel Gauchet considerS, insd, cd reorientarea etici a relieiilor
nu este suficienti pentru a fi considerati ,,resorbfie a teologiiului
in etic" , IeSirea din religie, ed. cit, p. 124.
roa
,,Pentru acest om [autonom], diferenla dintre bine qi riu, mo-
ral qi pervers, nobil gi josnic, autentic Ai simulacru se eitompeazd
treptat pdni la desfiintarea totali. Ca prag extrem al pdcatului gi
dezumanizirii, rupfura de Dumnezerrinseamnd de f;pt moartea
spirituald" - Pr. lo.riv BtzAv,Vala in Hristos gi maladia sicularizarii,
Editura Patmos, Cluj-Napoca 2002, p. 161.
 Morala crettind ti etica postmodentd" O iftAhirc necesard
dupi lipsa rigorii, dupi permisivitate 9i comoditate, in-
di;idului i se propun astizi doui variante: fie si igi an-
coreze fiinfa in religiozitifi care ii propun condilii ugoa-
re ale indeplinirii unor criterii moral-religioase facile,
fie sd intre in grupdri religioase extremiste, cu reguli de
fier, opliune determinati tocmai de lipsa de reguli mo-
rale gi religioase precise, in viala de zi an zi.
La nivel moral ambiguitatea se resimte plecAnd de
la incertitudinile sociale, de la faptul c5, incepAnd deja
din modemitate, s-au relativizat valorile religioase, so-
ciale gi familiale, ceea ce a Provocat libertatea omului,
lds6nd-o sd decidd dintre reperele nesigurel0s 9i neim-
puse de vreo autoritate. Caracterul ambiguu al moralei
contemporane rezultd qi din faptul ci omul postmodem
a indepirtat specificul sacru al faptei, lipsind-o de trans-
cendentul care iniliazi qi primegte, finalizator, fapta mo-
rali, de spiritul ei religios gi de agezarea ei in credin{d'
Astbzi, totul are nuanfi etic6: de la viali la aface-
re, de la fapti la economie, de la individ la institulie'
lnsd, un paradox al ambiguitilii este acela ci; pe de o
parte - urmand ,,elanului etic contemporan" -, la nivel
ieoretig spiritul moralei este afirmat pretutindeni, se
aflX pe buzele tuturor, este invocat permanent - pAnX
la saluralie - prin mijloacele de comunicare in mas5' in
cadrul comisiilor gi comitetelor etice, in solicitirile 9i
luirile de cuvAnt ale reprezentanfilor autorithlilor, ba
chiar se foloseqte nelimitat in limbajul comun, transfor-
10s
,,Singurul lucru sigur cu privire la modernitate este neslguran-
1a acesteia" - Devlo Flenvrl
Condilia postmodernitilii, o cercetare
asupra originilor schimbdrii culturale, ed. cit., p. 18.
Sp ecificul eticii p ostmoderne
mAndu-se in leitmotiv cotidian. pe de alt6 parte insa,
la nivel practig constatdm tot mai multe im;rahtate gi
indiferenli cuprinsd in acliunile individuale gi colecfive
reprobabile, de Ia abandonul copiilor pAnd la ucidere; in
coruptia intAlnitd pAnd la cel mai inalt nivel; in indife-
renta concretd fafi de aproapele, care - pentru postmo-
dern - ar fi ideal dacd s-ar mdrgini la a fi ,,departele,,.
Postmodernitatea ne-a obignuit cu concepful negdrii
aifrmafiilor precedentero6. Incertitudinea fenomenului
ambiguitifii se explicd prin faptul cd aga-zisa revenire
a moralei pe scena lumii nu este decAt una care-l ridicd
pe individ, ale cdrui legeturi cu semenii sunt aparente
gi urmdresc interesul propriu, la rangul de putere auto-
nomd, care-gi dicteazi la propriu dorinlele gi le exprimi
autoritar, agteptAnd ori luptAnd sd-i fie indeplinite. Iar
societate4 prin tot ceea ce ii pune la dispozifie, chiar
asta realizeazl: susfine autointroducerea individului in
ambiguitatea morald, prin fapful cd el are toate conditi-
ile de a decide singur care sunt religia gi morala de care
considerd cd are nevoie, cum e necesar sd se comporte,
care sunt optiunile de decizie favorabiler0T.
Existenfa ambiguitdfii gi incertitudinii morale este
ceea ce convine perfect omului postmodem, tipsit deja
de povara autoritdlii morale eclesiale sau tradilionaie:
106
IntAlnim acliuni morale care,,nu sunt deloc limpezi. Tot ceea
ce a dovedit postmodernimsul pAnd acum este ci ceva poate fi
mai mult dec6t un lucru intr-un moment dat gi ce poate fi chiar
opusul siu" - Suzr Gesrrx, A eguat modernismul?, ed. ctt., p-175.
107
,,in ultra-modernitate... religiosul, ca reactie Ia golirea sa so-
ciala, este reinvestit prin alegere personald, aproape recreat,,
-
Jrax-Pr.ur, Wrrrerv'n, Sociologia religiilor, ed. cit., p. 138.
 Morala crestitrd si etica Dostmodetni. O i Abtire necesord
,,Incertitudinea a fost intotdeauna Patria oPtiunii mora-
le, degi filosofia morala modemi gi practica indiferen-
tei au ficut tot ce au putut Pentru a o nega in teorie 9i
a o reprima in faptd"m8. Omul postmodem simte cd nu
se poate debarasa total de morald qi de congtiinfd; dar
cheamd gi doregte morala in forma sa comodi, care si fie
in concordanld cu congtiinfa laxi sau fariseici 9i care si
urmeze intru totul respectarea normelor ugoare ale ,,et!
cii nedureroase". Ambiguitatea morald este unul dintre
efectele realitdfii ci astdzi nu se mai trdiegte profund din
punct de vedere religios. in societifile modernizate, se
incearcd indeplinirea datoriilor fali de autoriti{i diverse,
dar, toate relative, nici una absolutd' Astdzi: autoritate
este individuf autoritate famili4 autoritate semenul, au-
toritate statul; toate, ins6,, relative. Ele sunt aparent recu-
noscute ca autoritifi, cici modul lor de manifestare este
unul care soliciti supunere, indeplinirea datoriilor. Dar
aceasta devine epuizant pentru omul ale cdrui riddcini
nu mai sunt sigur implAntate in certitudine, in credinld,
in responsabilitate 9i obligalie morald, intrucAt el trebuie
sd se impartd intre diferitele solicitiri. Dezriddcinat din
punct de vedere religios, fdrd sd mai simtd nevoia teme-
liei credinqei agezatd i:r strucfura comportamenfului, cel
pulin declarativ, el descoperi ci ii lipsesc reperele, dintre
care cel mai important este iubirealD. Dupd ce gi-a inde-
pdrtat prin propria decizie reperele morale transcedente,
108
ZvcvuNr Beu v.eu, Etica postmodetnd, ed. cit', p. 241'.
1D
,,in Fug6, iubirea s-a redus, iar acest lucru s-a produs fiindcl iuh-
/er este cea care se leagri de lucru, iar omul Fugii nu doregte acest lucru:
adici si se lege" - Mex PIcenn, Flga de Dumnezeu, ed. clll.'
84
Specifcul eticii pastmoden e
cdci ii obturau viziunea subiectivd despre lumea in care
trdiegte, postmodernul a pierdut adevdrata gi profunda
dragoste de Dumnezeu, de aproapele, de sine.
Omul nostru este cel mai adesea ,de supraIat6,,,
obignuindu-se cu jumitilile de misuri gi cu soluliile
care nu solutioneazd. Seriozitatea cu care ar trebui si i se
dedice unei credinle este solicitantd, cum solicitant este
si dovedegti o manifestare cotidiani rectilinie qi consec-
ventd unor repere care lin de valorile duhovnicegti ale
persoanei. Credinla il soliciti pe om, ii cere un anumit
fel de a fi, in concordan{d cu valorile transcendente pe
care le consideri necesar prezente in viafa sa, in grupul
in care activeazd gi in societate. Lipsindu-i profunzimi-
le, una dintre formele prin care omul modern incearci
si-gi rezolve problema este regdsirea in credinfe de su-
prafald, in imbolduri - unele dintre ele morale _ care
au intentia de a lua locul tipului solicitant de credin{i,
credinta aceea traditionald pe care mogii gi strimogii au
pdstrat-o qi au transmis-o fiindcd au simfit cd face parte
din fiinfa lor gi nu ci este adaos ori lege fird sens. A te
regdsi in profunzimile propriei credinfe impune cdci e
-
vorba, din nou, de o impunere - si o consideri, mai in-
tAi, adevirati qi, apoi sd i te dedici, in teorie gi in fapt6.
E mult mai comod, insd, si credem de supraia{i,
si ,,ne incredem" in istorisiri gi povegti moralizatoa-
re/ ugoare/ sensibile, care nu ne solicitd direct, dar care
confin totugi adevdruri morale cum ar fi increderea in
transcendent, ajutorarea semenului, frumuse{ea liniqtii
interioare, glasul nafurii. Omul nostru supraviefuiegte
religios, dar se amdgegte cu lucrurile de suprafafi, de-
p.134.
85
 Morala crestind si etica Dostmodend. O inlilnire necesord
oarece nu mai are nici timp gi nici disponibilitate pen-
tru profunzimi, iar reperele morale sunt inexistente: ,,in
afari de cazurile extreme,, societefle noastre nu mai
dispun de un sistem de repere clare 9i ierarhizate, sus-
ceptibile de a arita calea de urmat"110. Faptul cd ,,i se
oferi" deia solulia religioasi de tip surogat - cdci pentru
una autentici, principiaf nu are cum ,,sd-gi faci timp"
este mu\umitor din punctul lui de vedere, deoarece
-,
ii vine de-a gata, nu cere efort, ii soseqte chiar fird si
o ceari, este comodd gi in conformitate cu libertinajul
individual pe care il adord.
Incertitudinile de ordin moral sunt susfinute in epo-
ca noastrd de ambiguitifile de ordin fiinfial ale omului
moderry cdruia structurile valorice - deja firav phstrate
dupi prima etapi a ralionalismului - ii sunt, mai nou,
diiAmate cu totul prin incertitudinea raliunii inseqi:
Datoriti interpretdrii individualiste a credinlei
cregtine gi din cauza schderii increderii in autoritatea
eclesiald, ambiguitatea morald este prezenti chiar 9i in
rAndul cregtinilor, care igi adapteazd triirile in funclie
de propriile agteptdri gi de cercul restrAns de cunoqtinfe'
Aga au apdrut manifestiri sincretice 9i necregtine, care
sunt tot mai rispAndite, dar 9i abateri de Ia crez, care
ateste o duplicitate: ,,o logici pragmaticd 9i o logicd a
experienfei afective, linta finali fiind mereu bundstare4
dezvoltarea personali, fericirea de pe pdmAnt"111'
110 Grrrns Lrpovnrsxv, Amurgul datoriei. Etica neduteroasd a noilor
timpuri democratice, ed. cit., p. 269.
111 FneNgorsr Cu,luntor.r, ,,Spirit religios difuz, eclectism 9i sin-
cretisme", in: Jean Delumeau , Religiile lumii , Edit:wa Humanitas,
Specirtc eticii postmoderne
Prin agezarea individului in centrul de interes,
prin accenfuarea valorii lui, postmodernitatea incepe
sd ne obignuiascd tot mai mult cu conforful concepfu-
lui individualist. De aici, consecin{ele morale relative
gi relativizante care decurg din intregul proces pe care
nu se poate pune problema ca cineva sd il stXpAneascd.
Omul este creierul 9i pupitrui de comandi, dar el e gi
executantul; el stabilegte binele gi rduf dar tot el revine
asupra deciziei luate; el acfioneazd pe deplin liber, cici
puterea s-a adunaf toat5, in mAna sa. Obliga{iile morale
sunt din ce in ce mai pulin resim{ite ca fiind absolute.
Autoritatea divind este eclipsatd de cea umani sau chiar
lipsegte cu desdvArgire r deci: a dispdrut gi solicitarea
morald; binele gi rdul s-au transformat in categorii rela-
tive - agadar: binele devine rdu, iar riul bine, fird ca re-
gula de azi si trebuiascd sd fie valabili 9i mAine; reperul
moral ,,obiectiv" devine subiectul, ego-ul, individul, cu
ratiunea, cu valorile deja individualizate, cu capacitdlile
Bucuregti, 1996, p.708. Atrtorul identifici gapte caracteristici fun-
damentale ale religiozitSlii moderne - fie ea chiar gi cregtini, in
anumite situalii -, aflatd in special sub influenla sincretismului
gi a esoterismului. Unele dintre aceste specificuri intereseazd din
punct de vedere moral: perfecfionarea spitituale personali in afa-
ra moralei, accenfudndu-se dimensiunea trupeasii ori cea intelec-
tuald; ca efect al criteriilor dominante in societdtile actuale, m6n-
tuirea vizeazi tot mai mult fericirea de pe pimint gi tot mai pufin
pe cea de dupi existenta terestre; afirmarea conceptiilor moniste _
in consecinfd, Dumnezeu este separat de om gi de lume, iar omui
de naturi; optimismul exagerat fali de starea qi de evolufia lurnii;
originea rdului agezatd nu in pXcat, ca indepXrtare de divinitare,
ci in teama funciari fa!5 de semeni, de lume, de naturi si de srne
-pp.710-71.1..
 Moralo crestind si etica Doslmodernd' O inr^hire necesord Sp e cirtcd eticii postmo dern e

gi libertdlile sale - in consecin!6: evaluarea moral5 o fac Tendinla actual5 este de a considera cd s-a incheiat
tot eu, cici singura fiinfd importanti sunt eu. Poate ci cu impunerile, cu normele externe, cu Tianscendentuf
inafara subiectului meu nici nu existi, obiectiv altcine- cu mistica gi chiar cu misticismul cu autoritatea Celui-
va. Ne obiectivim subiectul, ne divinizim eul. Sistemul lalt, cu constr6ngerea cosmicd. Chiar datoriile sociale
de referin[e este aleatoriu, incert, schimbitor, dar acesta sunt de suprafafd, cele familiale relative, cele comunita-
a ajuns - in sfArgit - sd i se supuni numai individului' re au devenit trecut. Totul sau cAt mai mult, in afara lui
Chiar in calitate de creqtini, ne-am obignuit si Dumnezeu. Nihilismul tinde sd devini atoatestdpAnitor.
identificim morala cu un cod de norme teoretice care Autolipsit de grija cerului, dephrtat cAt de mult ie poate
se cer a fi transpuse in practici' in aceastd viziune, ce- de cerintele constrAngdtoare ale autoritdfii pdmAntegti,
rinlele sunt reci, distante, lipsite de identitate liuntricd, simplificat, comod, permisiv, tibertiry omul de azi este
nu realizeazd rela{ia interioari dintre subiect 9i scopul un singuratic al lumii care ii agazd totul la picioare.
pe care gi-l propune. Pentru creqtin, morala este insd
Viali, iar sensul vielii este divin. Mai nou, relativist, nu
existi un scop bine determinat al omului 9i al lumii care
si fie altfel definit decAt ca finalitate pur umand, teres-
tr5, imediatd gi hedonistd. O morali activd nu putem
avea insd firi valori sigure, fird persoand 9i comuni-
tate, realitdli care reprezintd contextul concret in care
se activeazd gi se lucreazd ac{iunile morale ale omului'
Dar astdzi tocmai acestea sunt deteriorate in infelesul
Ior, pe de o parte de citre acliunile individualizante ce
vin din propria noastri relativizare 9i din modelele in-
doielnice ce ni se pun inainte, pe de altd parte de cdtre
viziunea sociali secularizatb care promoveazi, aproa-
pe fdrd excepfie, valori temporare a ciror finalitate se
identificd cu concurenla sociald. Daci valorile iqi pierd
sensul, scdderea axiologicd a domeniilor existenlei coti-
diene qi a concrefului mhrunt al trdirii in lume produc o
relativizare a vielii umane insegi, in inlelesul ei profund
crestin.

2.3. NOUL SENS AL DATORIEI MORALE
,,\
Tn societatea postmoderni, dimensiunea religioash a
I existenlei este pusi tot mai mult sub semnul intrebd-
rii. Valoriie cregtine au devenit in timp 9i valori ale socr-
et6!ii, dar aceasta din urmi s-a distanlat, qi-a creat ele-
mente calitative care, in modernitatea tArzie, concurea-
zi cu cregtinismul insugi, incercdnd o separare completh
a atitudinilor. $tergere4 contestarea 9i chiar disparifia
autoritdtilor morale eclesiale sau sociale autentice care
s6-i ofere omului garanlia reperelor morale indubitabile
au determinat relativizarea transcendentului 9i o formi
de absolutizare a terestrului. De aici decurge tendinla
indepirtdrii datoriei morale dintre valorile care iI anga-
jeazd pe om intr-o luptd la sfArgitui cdreia sd se afle mAn-
tuirea. Ren6 Gu6non indica aceastd realitate, valabild, in
catolicism, deia dupd cel de-al doilea rdzboi mondial:
,,Se vorbeqte mereu de morali, dar aproape ni-
ciodati despre doctrini, sub pretextul cd nu ar
putea fi in{eleasi; religia a devenit astizi doar
,,moralismo sau cel pugin atAt vor sI vadi in
ea oamenii modemi, care refuzi si o cunoas-
90
Specirtc eticiipostmoderne
cd in realitatea ei profund5" de un cu totul alt
otdinn1l2.
ln timpurile noastre, triim agadar tendin(a omu-
lui contemporan de negare constantd a valorii transcen-
dente a datoriei morale. Este adevdrat cd datoria mora-
li a fost lnfeleasi foarte diversificat, inclusiv de cdtre
cregtini. IntrucAt in relaliile de zi cu zi legile sociale se
impun, pentru mulfi cetifeni, numai din exterior, fdri
ca acegtia sd aibi convingerea ci ele sunt bune gi folo-
sitoare - nu luim in seami faptui cd, adesea, aceasta
este realitate4 ceea ce pune serios problema intentii-
lor legiuitorului -, neincrederea, dubiul, critica au fost
aplicate gi Legiuitorului divin sau, afirmAndu-se lipsa
ceva mai concretd a Lui in lume, ele s-au rEsfrAnt asupra
normei in sinen3. Gilles Lipovetsky crede c5, in special
incepAnd cu Epoca Luminilor, raEionalismul a devenit
tot mai critic cu privire la datoria moral5 avAnd la te-
melia ei religia, ceea ce a determinat intemeierea unei
morale independente de dogmatismul religios. Acest
prim ciclu al ,,secularizirii etice" s-ar fi incheiat undeva
112
RrNf Guiivon , Criza lumii moderne, ed, cit,, p. "!04.
1i3
,,Morala convenlionalX trece sub tdcere cuv6nful absolut al
Evangheliei qi se ocupi cu abordarea exterioard a lucrurilor gi
problemelor vielii. Ast{el, i:rcearci si ofere credinciosului tot spri-
jinul ei in a-i confirma individualismul lui, in a-i asigura interese-
le qi in a-i justifica neputinfele... il invali pe cregtin si-qi iubeasci
aproapele doar atat cat, in cazul apariliei nevoii de a se apira pe
sine insugi, si poati considera de dreptul gi de datotia sn faptul
de al elimina .- Geoncros Marqrzetrcts, Morala creStind, vol.2, ed.
cit.. o.77.
9L
 Morala crettind etico poshnodemd. O intAbrire necesard
ti
in jurul anului Dar ,,garantul" datoriei morale
1950114.
era consideratd Biserica, a cdrei autoritate - in special in
Occident - a fost pusH constant sub semnul intrebdrii, in
ultimele secole, pentru a fi astdzi negatd dimpreund cu
puterea sa de determinare a societiliir1s. Totugi, sentr-
mentul datoriei nu a fost indepirtat cu totul din congti-
in{e odati cu aparilia primei etape a eticii moderne lai-
ce qi cu secularizarea eticd prin desprinderea moralei de
spiritul religiog ci pAnd gi democra{iile individualiste
au preluat conceptele de ,,obligalie infinitd" 9i ,,datorie
absolutS", elogiind datoriile ceti,teanului 9i disciplina
viefii particulare. Lipovetsky aratd:
,,Aceasti perioadi a luat sfArgit. Funcfionea-
zi o noui logici a procesului de secularizare
a moralei, care nu mai constd doar in a afirma
ci etica este o sferi independentd de religiile
revelate, ciin a dizolua social forma sa religioasd:
datoria insdgi... [Avem] o societate care deva-
lorizeazl. idealul de abnegafie, stimulAnd sis-
tematic dorinlele imediate, pasiunea egoului,
fericirea intimistd si materialistd"ll6.
11a Perioada fusese deja denumiti de filosoful, sociolo.gul gi ese-
istul francez ,,era vidului". Vezi: Grllrs Lrpovnrsxu, L'Ere du aide.
Ess ais sur l' indiaidualisme contemp or ain, Gallhmar d, 1983.
115
,,Inclusiv in ochii celor care continui si se considere credinciogi
Bisericile nu mai au cu adevxrat autoritatea de a determina credinla,
ca si nu mai vorbim de a impune dogma. Ele o au cu atAt mai pulin, a
t'ortiori,in ce privegte orientarea opliunilor politice sau reglementarea
morarrrrilor" - Mencrr GeucHrl, Ieg irea din religie, ed. cit,, p.1.6.
116
Grrrrs Lrpovrrsrv, Amurgul datoriei. Etica nedureroasd a noilor
timpuri democratice, ed. cit., p. 20 (s.n.).
Sp ecirtcd eticii p ostmoderne
GAndirea epocii postmodeme a suferit modificiri
serioase in Occident, in primul rAnd cu privire funda-
mentarea religioasi a datoriei morale gi a conqtiintei re-
ligioase. Relativizarea credintei gi a valorilor ei, critica
adresati constant Bisericii ca institufie eclesialS, accen-
tuarea individualismului au generat ,,amurgul datori-
ei", intrarea in era datoriei morale relativizate, pentru
ca mai apoi aceasta si devini transparentd qi pe iale de
disparitiellT.
Sentimentul datoriei nu dispare insd cu totul. O
a doua mutatie o reprezintd preluarea de citre individ
a elementelor specifice datoriei intemeiate pe religie gi
convertirea lor - in mod utilitarist, non-rigorist qi per-
misiv - numai pentru dezvoltarea hedonisti a omului
prea mult indepdrtat deja de vreun sistem moral autori-
tar din care s6, rdzbatA aten{ioniri referitoare la semery
comunitate, altruism, valori comune, agezate deja prin
dezinteresul fatd de ele, in afara cercului individualist
117
,,...Popoarele occidentale subscriu tot mai pulin la inv5!5turile
fundamentale ale credinlei cregtine. Credinla rimAne inspiratoa-
rea unor atitudini implicite - mai ales in chestiunile morale - dar
participarea la ritualurile religioase gi legitura altidatX expresi
dintre credin!5 gi apartenenfa ecleziald au intrat in regres. Creq-
tinii cred inci in propozifiile capitale (existenla lui Dumrezeq
divinitatea lui Iisus Hristos, prescripliile Decalogului), dar frec-
venteazd mult mai rar formele de cult gi <selecteazi> principiiie
morale in funclie de o mentalitate anti-doloristd, hedonistd, ori-
entati spre convingerea ci fericirea terestri este un drept gi ci
sancfiunile postume (.infernul") sun! de fapt, produse culturale
expirate" - Tsooon BecoNsxv, ,,Europa cregtind. Metoda caf &
paste",in: Teodor Baconsky, Ioan I. Icd ir. g.a., Pentru un cregtinism
al noii Europe, Editura Humanitas, Bucuregti, 2007, p.27.
 Morola creslind si etica Dostmodernd. O itrtslnire necesard
centrifugal. Se manifesti, astfef pAni la disparifie, inde-
pdrtarea conceptului de ,,datorie moral6" din spectrul
acfiunii umane gi inocularea in mentalul social - prin
puterea voin{ei individului - a ideii cd fiecare este std-
pAn pe viala sa gi cd bunistarea materiald poate fi fdri
iimlte gi ci produce fericire. Datoria morali sustinute
de autoritatea divini, afectatd deja in mediile occiden-
tale secularizate, se metamorfozeazd in grija excesivi a
subiectului fafX de sine insugi gi pistrare4 indiferent de
pref a liberdtii de decizie a individului.
,,Noua culturd etici nu se mai sprijin5, pe ca-
racterul absolut al poruncilor supreme care
exaltau spiritul de sacrificiu, supunerea la o
transcenden!5 religioasd sau laicd, ci gravitea-
zi in jurul drepturilor individuale, privilegiind
sfera ingustd a subiecfului postmodem"118.
in timpurile noastre, trdim aqadar tendinfa omului
contemporan de negare constantd a valorii transcenden-
te a datoriei morale, acliune realizati prin indepirtarea
lui Dumnezeu din interesul imediat al omului, prin ac-
centuarea sensului individualist gi utilitarist al scopului
pentru care omul este prezent in lume, prin devaloriza-
iea comunitarului. in fala moralei religioase - avAnd ca
scop mAntuirea gi vegnicia - se impun valorile moralei
laice, profane, lipsite de substrat religios, care identificd
118
Vrcroq-DtNu Vr-ioulnscu, ,,Prefald" , in: Gilies Lipovetsky,
Amurgul datoriei. Etica neduteroasd a noilor timpuri democr&tice, ed
cit., p. 10.
Specilcul et4ji p ostmoderne
datoria cu obignuinfalle. lnsi nu se renunld inhu totul
Ia finalitatea viefii omului, ea fiind afirmati gi in noul
context, cu cAteva ,,mici" modificiri. Astfel, intAlnim
afirmarea tot mai categoricd a ideii de fericire terestra,
de implinire ,,a spiritului" realizati prin implinirea sa-
tisfacfiilor individuale, de cdutare a ceea ce este nedure-
ros, de revalorizare a trupului qi a nevoilor sale, de chu-
tare a erosului. Efectele negative ale acestor atifudini se
resimt deja la nivel social gi personal.
Individul contemporan manifestd o tendinti im-
potriva datoriei morale deoarece el are adesea o atitudi-
ne antilegalistd gi resimte solicitdrile morale ca pe obli-
galii fafd de autoritatea care nu poate fi concepuid decAt
legalist gi ca impunAnd restriclii libertifii sale. Creqti-
nismul a venit insi cu libertatea care depiqegte lege4
cu obligalia care se transformd in iubire gi cu datoria
morald devenitd responsabilitate fali de sine pi fafl de
semeni.
rle
,,Se activeazX un parametru fundamental al moralei, care se
leagi chiar de numele acesteia: obignuinla, Etosul (comportamen_
tul moral) are o legdturX nemijlociti cu deprindere4 cu obignuin_
!a... Morala nu vizeazi insi obignuinfa ca itare, ci calitatea ;ceste_
ia. $i, din nefericire, lucrul acesta tinde si fie uitat. Obignuinla este
consideratd in zilele noastre rafiunea suficientd pentru iustificarea
oricXrei practici, ahrnci cAnd aceasta reprezintl o oarlcare utili-
tate... Aproape toate reacliile care apar ie-a lungul timpului din
raliuni morale. ced eazl treptat, in timp ce celelalte se impun in
virtutea rutinei,.chiar dacd se gdsesc Ia polul opus fatn de princi_
piile religioase gi morale fundamentale... Este suficierri, la ir,"ep,rt,
sI fie promovat) o neregulS care mai apoi, devenind obignuinli,
slar$e€te prln a fi consfinliti de lege,, - Groncros L Mnwzenrus,
Globalizare Si unilersalitate. Himerd gi adeadr, ed. cit., pp. 152-153.

Morala creslind si etica Doslmodemd. O inlAlnire nercsafi
,,Sfinfii sunt sfinti Pentru ci nu se ascund ir:r
spatele umerilor ingu$ti ai Legii. Ei gtiu sau
simt sau acfioneazi de parci ar simli cd nici
o lege, oricat de generoas5 9i omeneascS, nu
poate epuiza datoria morali, nu poate duce
consecinlele lui <a fi pentru> la extrem, la ale-
gerea ultimd intre via(5 9i moarte. Aceasta nu
inseamnd cd trebuie si fii sfAnt pentru a fi mo-
ral. Nu inseamni nici ci oPtiunile morale sunt
intotdeauna, zilnic, probleme de viafi 9i de
moarte: cea mai mare parte a vielii se desfigoa-
rd la o distanfX sigurd de extrem 9i de alegerile
ultime"12o.
Pentru omul modern, datoria morald fafd de Dum-
nezeu s-a modificat in ceea ce Priveqte autoritatea, sco-
pul gi valoarea ei. Individualizat, subiectul uman se re-
cunoagte pe sine ca autoritate din care provine puterea
de decizie asupra faptelor. Omul contemPoran secu-
larizat nu recunoaqte, in principiu, valorile 9i datoriile
morale impuse de vreun alt sistem decAt cel propriu,
autonomizat gi egocentric. S-a ajuns la situafia in care
este valorificatd exclusiv libertatea exterioari omului,
c5,utAndu-se lipsirea de norme, lejeritatea morald121'
120 Zvcuuxr BeuMAN, Etica postmodernd, ed. cit., p. 89.
121 ALEXANIn Ztuovlev din nou critic la adresa Occidentului:
,,societatea occidentald este, in esenli, calculat-pragmaticd' Com-
portamenhll moral este aici superifical 9i de ochii lumii; iar daci
vine vorba de fapte 9i decizii de importan[d vitali, daci respecta-
rea principiilor morale impiedici atingerea unor scopuri impor-
tante sau itd in calea succesului qi, cu atAt mai mult, daci aceasta
aduce pierderi gi neplXceri serioase, occidentalii uiti, firi si 9o-
Sp e c if cul eti cii p o s tm o der n e
Dupi ce morala a devenit ,,lumeasci", areligioasi; ra-
fionalisti, desprinzAndu-se de suportul transcentuluil22
gi de prezenfa lui Dumnezeu in regulile fixate de om
pentru om, ea a luat locul religiei, devenind sistem de
valori propriu, cu tendinla de a dicta noile reguli pen-
tru ,,omul nou". Drept consecinfd, morala perceputi
la nivel social gi promulgati uneori de grupdri sociale
dintre cele mai diverse este morala specificd fimpurilor
postmodeme, a ciror particularitate rezidd in eludarea
gi impingerea pAnd in uitare a formei religioase a eticii,
iar in al doilea rAnd anularea caracterului obligatoriu
qi absolut al poruncilor qi al datoriei morale, afirmAnd
suficienta drepturilor individuale gi privilegiind sfera
ingustd qi incertd a subiectului postmodem.
vdie, de moralitatea comportamenhrlui gi se poarti dupi regulile
calculului practic Ai egoist,.. Aceasti insugire a lor nu inseamnd
imoralitate. Ea se incadreazi perfect in moralX, in acea formi a ei
pe care gi-o imagineaz5 aceqti oameni..." - Occidentul. Fenomenul
indiaidualismului, ed. cit., pp. 323-324.
r2?
,,Sunt domenii ir care, in loc sd despice firul tr patru ca un
bisturiu, ratiunea nu reugegte decAt si dea cu barda. Un astfel de
domeniu este religia, unde ravagiile produse de raliunea ignard
a celor care, in lipsi de o veritabili transcenden!5, nu le-a rdmas
de adorat bigot gi idolatru, decAt raliune4 nu s-au ldsat agtepta-
te... Modernitatea de-substanlializeazi totul. Ea transformd totul
in lichiditdti, in temporalitdli.. . Homo religiosus tradilional a tri-
ii relafia cu Dumnezeu ca pe o relalie cu ttanscendenta absolutd
firi chip qi reprezentiri (Tatil) ori ca pe o reialie cu transcendenta
reprezentabil5, apropiate, umand gi divind in acelagi timp (Fiul)"
- Honrr-Rouer Prmlrrvlcr, Discerndmintul modernizirii. 7 confe-
rinle despre situalia de fapt, EdidraHumanitas, Bucure 1ti,2004, pp.
1.23,1.37.
 Morala crcttind ti etica postmodend, O futAhire flecesard
,,Procesul de secularizare a moralei inseamnd
mai mult decAt afirmarea <rnoralei indepen-
dente>, el semnifici preponderenla obligaliilor
etice asupra celor religioase. Odatd cu moder-
nii, etica s-a erijat in scari de valori superioard
religiei insegi, datoria morald a deoenit principiul
care guaerneazd celelalte aspecte ale religiei... Exi-
genla eticd a inlocuit adoraEia misticd, datoria
fald de oameni trece inaintea datoriei fali de
Dumnezeu"l23.
Daci sensibilitatea la autoritatea religioasd con-
strangetoare a generat actiunea deindepirtare a datoriei
morale, odatd cu aceasta s-a intrat in paradoxul veqnicei
nemultumiri a omului postmoderlL care pe de o parte
se regisegte in fapta sdvArgitd acum qi aici prin care ca-
utd pldcerea, iar pe de alta - fiindce acest tip de ,,elibe-
rare" nu il satisface - doregte prelungirea la nesfArgit a
identificdrii lui cu infinitul. Faptul cd autoritatea morald
provenind de la o divinitate iubitoare a rdmas pentru
contemporan o simpli pagini de istorie gi cd el nu mai
simte dragostea care l-a creat face ca insuqi orizonful
vegniciei sd fie transprarent pAni la inexistenfi.
,,Poate cd infidelitatea cea mai gravi este gi cea
mai actuald in vremea noastrd: u\tarea oietii de
npoi, atens.area perspectivei mortii gi ddinuirii
vielii personale. Pentru mulfl viala de aici gi
de acum este unicul orizont. Ca o consecintd a
la Grlus Lrnovrrsrv, Amurgul datoriei, Etica nedureronsd a noilor
timpuri democratice, ed. cit., p. 42 (s.n.).
multor factori, s-a volatilizat incetul cu incetul
referinfa la vegnicie... Contemporanii nogtri mi_
zeazd, aEadar pe singurul lucru ce le oferi sizu_
ranfi: nimicul. Pesemne ci rarefierea iubirii e"ste
un factor care debiliteazi doring4 nevoia de o
altd viafi: dacd tot nu iubeg$ la ce bun?,,rza.
Lipsa datoriei morale este urmatd imediat de lipsa
sentimenfului de responsabilitate. Anularea transcen_
dentului sau refuzul accepterii lui impune concluzia ce
principiile moralei cregtine au devenit desuetg iar,,con_
gtiinfa datoriei morale" a apus: ,,responsabilitatea s_a
eliberat de problemafica disciplinard i datoriei,,16. Fdri
o legdturd intrinsecd intre datorie gi rdspundere, cea
din_
tAi devine un act formaf iar cea de a doua este anulati.
Datoria morald se afli in legdturi nemijlocitd cu
acful recunoagterii, prin incredere sau prin ciedinfd, a
autoritdf,ii care o propune sau o impune. Vorbind despre
supunerea fatd de stdpAniri, Apostolul pavel subliniiza
un, aspect care privegte acceptarea legii, in general. El
indeamni: ,,e nevoie sd vd supuneli nu numai din prici_
na mAniei, ci giin oirtutea congtiinlei,, (Rm 13, S, s.n.). Se
produce o schimbare de accent dinspre autoritatea ex_
terioard, distanti gi rece, care impune datori4 spre cea
interioard, respectiv spre congtiinfd, in care simqim pre_
zenfa puterii transcendente, care in acelagi timp, prin
credinfd, ne devine interioarb, apropiatd. Interioritatea
produce motivafie prin congtie ntizarea subiectului asu-
124
]uuiN Menfe s, Percpectiaa cregtind, ed, cit,,p.1,27.
125
Grrrrs Lrnoversxv, Amurgul datoriei. Etica nedureroasd a noilor
ttmpurr democralice, ed. cit., p. 309.
 Moralq crcttind ti etica postmodernd. O ifiAhire necesard
pra valorii datoriei, acliune care nu mai soliciti prezenla
unei motivalii exterioare. Datoria moral6, ca ,,expresie a
obligaliei", devine una cu subiectul cAnd acesta se con-
vinge, prin propria sa congtiinld, cd obligafia provine
din legea iubirii, din har gi din Dumnezeu Insugi.
De aceea, din punct de vedere cregtin, sensul viefii
igi primegte valoarea prin implinirea datoriei 9i prin asu-
marea responsabilitSfii: ,,Nu te amigi, lucritorule fdrH
minte, cd poli sd inlocuieqti timpul (pierdut) cu alt timp.
Cici nu va ajunge ziua si implineqti datoria ei fa{i de
Stepanul"126. De aici qi valoarea timpului: ni se oferi o
perioadi in care sd ne implinim datoriile 9i responsa-
bilitdlile qi, prin aceast4 sH ne lucrdm mAntuirea. Dar
m6ntuirea nu este altceva decAt o implinire a resPonsa-
bilizirii continue din timpul viefii; avem un timp in care
sd-i rispundem prin faptele noastre solicitdrii divine 9i
darului de a particip4 in har, la dumnezeire. Aposto-
lul Pavel ne indeamni: ,,Datori suntem noi cei tari sd
purtdm slibiciunile celor neputinciogi qi nu noud ingine
sd ne facem pldcufi; ci fiecare din noi si i se facd plicut
aproapelui sdu in ceea ce este bun spre zidire" (Rm 1'5'
1-2). Fapta bund pe care i-o facem celui de lAngi noi este
dovada peremptorie a dragostei, a dialogului incheiat
pentru impreuni lucrare a toatd fapta bun|127, depigire
126 Sf. IoeN Sc.i.nenur-, ,,Scara" 6,25, FR9, p.163.
,,Dar binele, aceasti valoare universaid despre care se poate
1'?7
spune ci polarizeazi toate valorile, care ne cuprinde pe toli_gi care
fundamenteazi unitate4 obArgia gi lelul nostru al tuturor, binele,
a cirui esen{i fiind voinla divini revelati prin orice fdpturd ca
lege obiectivd, comuni tuturor, poate fi conceput, definit 9i reali-
zal subiectiv ira izolare? De un eu solitar care iese din comuniune
100
Specif cul e tic ii poslmodeme
a teoretizirilor neconvingdtoare, cici va veni o vreme in
care acful de bunitate si se intoarcE la subiechrl
lui:,,Cu
ce mdsuri misurati cu aceea vi se va mdsura,,
(Lc 6, 3g).
Implinirea plind de responsabilitate a datoriiloi morale
gi cregterea duhormiceascd imprimatd fiin,tei
omului vor
atrage efectele actului moral ce se intind pAnd
dincolo
de puterea de intuifie gi de infelegere, integrAndu_se
gi
ele in cursul comun al lucrdrii uminitdtii.
Pentru cregtiry datoria morald rezultd din starea
de congtienfd a persoanei referitoare la confinutul
unei
norme/ unei reguli, a cdrei valoare o recunoagte de
-a
drept, dar care este nu doar lege, ci lege in care
se re_
gasegte iubirea lui Dumnezeu, Care viea binele
omu_
tur'-. lntelegerea strict ralionalistd a conceptului ii rd_
rygt di" valoare, iar cregtinismul depigegte Iegalismul
juridic. instaurat intre lege gi persoa"a, pii"
#.*u."u
relafiei de iubire dintre legiuitor _ Dumnezeul perso_
nal - gi persoana care cunoagte motivafia pentru care
intAlnegte legea: binele sdu. Tensiunea dintre normd
sl
qi din ascultare?" pdrintele Gar.nn
- n, lertfd gi rdscumitpiare, E diru_
ra Harism4 Bucuregti, 1991", p.79.
r'z8
,,Adev.irul Legii_in revelafia biblici nu are sensul pe care il
:ul ,"q:.ll!':r statutui gi a raporturilor noastre sociale, nici acela
brbhce de tradifia fariseilor. In Vechiul Testamenf
"3, 1"p"
varut Legn gl at respectdrij ei se referd la -acordul" (alianta)
ade_
Iui
Dumnezeu cu seminfia lui Israel... Legea este o *ur,ii".iuru
u f"i
Dumnezeu, un dar al proniei, iar nu o legisla{ie juridiJ
cu finali
tate sociald. Ea este o chemare cdtre popJrul lui israel
si primeas_
cd.9i si poarte Numele Domnului, si devini nstrXluci.*i"-i"l;
adevirului, care e Dumnezeu insugi... Credinciogiu fula
a" i"g"
nu viza iusitificarea individuald, ci manifestarei adevirului,, _
Cnnrsros YeNNanes, Libertatea moralei, ed. cit., pp.4g,SO-ii-*
l0l
sivArgitorul ei provine din faptul ci - avAnd libertate de
voinfi qi de acfiune, dar aflAndu-se 9i sub influenla rd-
ului - acesta doregte adesea sd lucreze altfel decdt cum
il indeamni Creatorul, spre binele sEu, prin normi. Le-
gile sociale, in generaf urmdresc binele - fie el chiar qi
cel divin - dar finalitatea lor nu se identificd cu iubirea,
aga cum este cazul legii dumnezeieqti. In cazul ultim,
iubirea este miezul normei, dar o 9i imbraci, o cuprin-
de total, o transfigureazd: ,,Domnul este ascuns in po-
runcile Sale. $i cei ce-L cautd pe ef Il ghsesc pe m6sura
implinirii lor"12e. Astfel cd datoria morali care rezultE
din solicitarea reattetii transcendente, identificAndu-se
cu aceasta, devine manifestare iubitoare a dumnezeirii
care se realizeazi prin oamenii din lume.
12e Sf. Mencu Ascrrur, ,,Despre lucrarea duhormiceasci" $ 19Q in:
Filocalia, trad. rom. Pr. Dumitru Stiniloae, vol. 1, Editura Harismo
Bucuregti, 19934, p. 308.
toz
2.4. AUToRTTATEA TNDTVTDUAL;. sr
AUTONOMIZAREA UMANULUI
Qocietatea contemporand propune pentru,,locatarii,,
t -rei individu alizarea comportamenhrlui al cdrui fun-
dament este ego-ul lipsit - intr-o mdsuri cAt mai exclu-
sivistd - de relafiile sociale. Prin comparalie cu trecuhrl,
prezenful ristoami ecuaSa: individul este mai impor-
tant decAt comunitate4 valorile lui prevaleazd celoi ale
societdtiil3o. Libertatea excesivi a iniului, puterea sa de
decizie in domenii tot mai variate gi cu rezultate tot mai
shdlucite, independenfa fali de societate reprezinti cau-
zele manifestdrii individualismului care dehoneazd con-
ceptul gi specificul comunitar gi limiteazi dezvoltarea
moral6131. Boala sociald gi psihologicd a individualismu-
tso
,,Autoritatea tradifionali gi-a tras dintotdeauna vitalitatea gi rn-
fluenfa tocmai din convingerea ci valorile sale le transcend pe cele
ale oricdrui individ gi se ridicd deasupra scopurilor pur personale,,
-
- Svzt Gl'sLtx, A eguat modernismul?, ed. cit, p. 115.
131
,,O persoani care se afirmd ca individ, inchizAndu-se in limi-
tele firii sale particulare, nu se poate desivArgi cu adevira! din
contrS, ea se imputineazi, sdrXcegte,, - Vr,.r.orurr Lossxv, Teolocia
misticd a Bisericii de Rdsdrit, trad. rom. pr. Vasile Riducd, Editrira
Anastasia, Bucuregti, f.a., p. 152.
103
 Morala crettind ti etica postmodernd. O intAlnire necesard
lui gi individualizirii e o formi a egoismului; ea centrea-
zd totul intr-un singur punct: omul este suficient pentru
sine gi nu trebuie s5, renunle la nimic din ce-i aparfine.
Individualismul timpului nostru nu este doar nelimitat
in inventivitate gi variat in manifestare, ci - pe fondul
libertinajului moral - genereazd qi lipsa idealurilor:
triim de ceva timp firi vreun ide-
,,Nu doar cd
al impdrtdqit, dar hdim in bund misurd fdri
a avea vreun ideal... La bine gi la riu, congti-
infa modernd este solitard gi consecventd in
detronarea realitdlii comunale. Este cea mai
intensi formi de individualism pe care a cu-
noscut-o vreodatd lumea... Asumpfia funda-
mentali a modernitifii este ci unitatea sociali
a societilii nu este grupul, tribul sau oraguf ci
persoana"l32.
+ ci morala este agezati - determinant, subiectiv, nerealist
In special,^in societdlile deja secularizate,
gi care se
manifestd secularizant, se resimte lipsa vreunei alte va-
lori determinante inafara sinelui individual. Totul gra-
viteazi in jurul omului gi Ia dorinla sa: el iqi stabilegte
criteriile qi jaloanele cAt mai libertine ale existenfei, el
impune standardele, el devine executanf el decide ceea
ce este agreabil gi util pentru ef iar criteriul dupi care
rcalizeazb alegerea este, cel mai des, hedonismul: ,,Li-
bertatea sporiti a condus gi la ciutarea oarbd a plicerilor
ca solulie provizorie a psihicului de a scdpa de stres"133.
132
Suzr Gaorrrg A eguat modernismul? , ed. clt., pp. 48-49.
133
GesnrrL BeroovrN, Contradicliile, iluziile gi uirtulile postmoder-
nismului, Editura Rhabory TbLrgn-Jitt, 2004, p. 26.
ro4
Sp ecif cul eticii p ostmoderne
Cu tendinfd de extindere, morala actuali aqazi de
la bun inceput in atenlie individul gi interesul acestuia,
dorinlele 9i libertdfile salelil. S-a formulat deja de mul-
ti vreme conceptul de ,,morald individuali", dar el a
fost atAt de mult discutat, iar mutafiile sunt deia atat de
numeroase incAt nu mai gtim exact ce ar trebui ca el sd
cuprindi: ,,morala individuald a devenit o morali care
gi-a pierdut substanf4 o morald de negdsit, spre avan-
tajul dinamicii istorice a autonomiei individualiste"l3s.
Totuf inclusiv adevirul se raporteazd la individ, trans-
formAnd conceptul de persoani - omul aflat in relafie
gi valorizat de raport6rile la semeni - in singularitatea
individualului in jurul ciruia graviteazi totul. Critica
adusd valorilor de citre relativism spulberd reperele si-
gure ale existentei umane. Am ajuns in sifua{ia anorma-
ld in care nu individul se supune unei morale obiective,
- in umbra dorin{ei individului, devenit suveranul noii
lumi etice.
,,Acum postmodernismul inseamnd, in limba-
jul comury ceva ce tine mai degrabi de relati-
vism. In principiu, implicd respingerea valori-
lor gi adevdrurilor absolute gi obiective, in ide-
r'"
"C" "f"" -rt ales al afirmdrii principiului modem al indivi-
dualismului, in fala datelor colective gi normative, asistim astdzi
la impunerea situirii in centru a dimensiunii private qi subiective,
la cXutarea de experienle, la triumful dimensiunilor emofionale
gi afective" - GrovexNr Frloxr.uo g.a., Manual de istorie a religiilor,
ed. cit., p. 506.
13s
GrLrrs Lrnovrrsxv, Amutgul datoriei. Etica nedureroasd a noilor
timpuri democratice, ed. crt., p.97.
l05
 Morala qestind si etica Dostmodernd O i Ahite necesord
ea ce toate interpretirile subiective refedtoare
la ceea ce este bun qi adevirat sunt demne de
aceeagi considerafie. PuncfuI de vedere al unei
persoane cu privire la ceea ce este drept 9i la
ceea ce se cuvine in orice sifuafie dati este la fel
de valid ca cel al oricirei alte persoane, indife-
rent de natura acestei viziuni"136.
Cu o libertate cAqtigati destul de greu in timp,
dupi lupta spre ascensiune a rafiunii 9i dupi tendinfa
de negare a credinfei, individul contemPoran igi stabi-
legte singur criteriile morale, transformate in simple ele-
mente de referinli, igi autodetermind valorile in func{ie
de preferinfe, se integreazi in societate pistrAndu-gi su-
ficient limita confortului propriu, se retrage sub carapa-
cea ambiguitHlii 9i a libertinajului moral de fiecare datd
cAnd ar putea fi fdcut responsabil de acliunile sa1e137.
Nimic mai comod, nimic mai de dorit: libertatea indi-
vidului postmodern este sinonimd, in ultimd instanfi,
cu indiferentismul moral. Astizi se doreqte in special
jonu
136 gr LvN Bnrcx, Trepte pe calea oielii. O ztiziune ortodoxd nsu-
pra bioeticii, trad. rom. Geanina Filimoru Editura Sofia, Bucuregti
2087,p.8r.
137
,,Odati cu rdspAndirea sociali a moralei autonome, cuitura
morali s-a aliniat ia principiile de fond ale individualismului de-
mocratic universalist... Eliberati de straiele religioase, resPonsa-
bilitatea morali a omului nu s-a afirmat ca unicX 9i indivizibili,
ea s-a gAndit pe sine irsigi intr-o noui economie a dependenfei
profane, a determinirii sociale gi a deposedirii subiective. In uni-
versul moralei suficiente siegi, s-a dezvoltat un Proces de deres-
ponsabilizare parliald a indivizilor gi aceasta datoritd importanlei
acordate istoriei hec|ruia" - Grr,lts Lrrovrrsrv, Amurgul dntoriei
Etica nedureroasd a noilor timpuri democralice, ed. cit., p. 41.
106
Specifcul eticii po stmoderne
apartenenta la autoritdfi slabe138, dependenla de struc-
turi care pot sd fie mai repede asimilate de individ de-
cAt si ,,dispari" el in cadrul acestora. Ceea ce-i lipsegte
ecuafiei amintite este reperul diviry indepirtat in mod
intenfionat din atenlie giimpins in uitare:
,,Individualismul... suscitd dezvoltarea exclu-
sivd a posibilitdfilor inlerioare ale umanitdfii,
a cdror extindere nu are nevoie de intervenfia
nici unui element supraumary ci, dimpotrivd,
se poate implini doar in absenla unui aseme-
nea element"13e.
in spiritul modemititii fundamentate aproape
Este
exclusiv pe ratiune sb refuze orice tip de au toriLte di-
vin4 cuprinsd in religiozitate sau in credinfi. Rafiunea
individuali se erijeazd in capacitatea unicd a omului de
coordonare a sensului existenteil4. Dezvoltarea societdtii
138
,,Apartenenta la o comunitate este pe deplin puternici gi sigu-
ri afunci cAnd credem ci nu noi am ales-o, in mod intentionat, ci
noi n-am ficut nimic pentru ca ea se existe, Si ca atare nu putem
face nimic spre a o transforma prin actiunile noastre,, - Zviurlr.rr
Bauveru, Trv Mev, Gindirea sociologicd, ed. cit., p.66.
13e
RsNi GufNor, Criza lumii mod.erne, ed. cit,, pp. 91-92. Catego-
ric, dar ironic, Alnxcgnn Zruovrrv afirmd: ,,occidentaloizii sunt
individualigti, iar societatea lor - individualistd,, - Occidentul. Fe-
nomenul indiaidualismului, ed. cit., p.5,5.
140
,,Problemele morale nu pot fi <rezolvate>, nici via(a morali a
omenirii garantati de eforturile rafiunii de a calcula gi de a legiti
ma. Moralitatea nu e siguri in mAinile ratiunii, degi asta este eiact
ce promit purtitorii de cuvAnt ai rafiunii.,. Raliunea se ocupi de
luarea deciziilor corete, in timp ce responsabilitatea morali prece-
de orice refleclie asupra deciziilor, deoarece nu ia gi nu poate lua
tr considerare nici o logici ce ar ingidui aprobarea unei acgiuni
t07
 Morala creslind 5i etica Postmodemd, O inftlnirc necesord
in perioada modemd I-a ,,eliberat" Pe om de constrAnge-
rile religioase, exerciliul public a dovedit succesul apli-
cdrii reglementirilor morale libere la nivelul maselor -
ceea ce mai nou este infirmat de tot mai multe analize -,
spiritul nestip6nit de libertate face casd bund cu voinfa
eliberati de norme gi de constrAngerilal. lrdividul post-
modern este tot mai mult indemnat si irdepdrteze 9i si
anuleze standardele morale ridicate ale credinlei ori cele
specifice unei religii - numite de obicei ,,traditionalisti"
gi chiar ,,fundamentalistil" -, sd renunte la autoritatea
morali extemi, indiferent ce sursd ar avea aceast4 cici
cu cAt este mai impundtoare cu atAt este mai de comb6-
tut. Autoritatea individuald se construieqte 9i se conso-
Iideazd prin lipsa de recunoagtere a oricdrei alte puteri,
fie ea gi intrinsecd fiintei tale142. De acee4 chiar vocea
congtiin{ei ii devine omului nostru semi-necunoscutd 9i
drept corecte. Astfel, moralitatea poate fi <rafionalizati> doar cu
pretul renunlirilor gi a1 autodiruirii" - Zygmunt BaumarL Efica
postmodernd, ed. cit., p . 269 .
141
,,Nimic Ai nimeni nu se mai afli astdzi la locul cuvenit; oamenii
nu mai recunosc nici o autoritate efectivX in ordinea spirituali 9i
nici o putere legitimi in ordinea temporalX'.. eroarea biruie ade-
vXrul, umanul se substituie divinului, pimAntul are mai multi
importanlX decAt cerul individul se proclami misura tuturor
lucrurilor qi pretinde si dicteze universului legile plimidite de
propda sa raliune, slabi gi supusd gregelii" - RrNr6 GufroN, Crza
lumii moderne, ed. cit., p. 107.
14'?
,,Triim intr-o lume tot mai supusd managementului 9i insetati
de putere, dar manifestdm confuzii notabile cu privire la lucrurile
tr care sti puterea" - Suzr Geollx, A eguat modetnismul?, ed. cit.,
p. 135.
108
Specifcul etkii p ostmo ilerne
cvasi-striindla3. Intr-o situafie de acest fel, impusi de so-
cietatea secularizatS, individul se desprinde tot mai mult
de Dumnezeu gi de viala spirituali. Afumarea fird limite
a individualismului elimini conceptul de divinitate, pre-
zent astdzi - cu deschidere relativd - ir ideea de ,,sacru,,:
,,Individualismul exacerbat, refuzul oricdrei autoritifi
superioare celei a individului determind o spulberare a
sacrului"1a. Lumea aceasta este numiti de Alexandr Z!
noviev ,,comunalitate" , caracteristicd ce nu se identifici
deloc cu comuniune4 fiind chiar extrema ei:
,,in aspecful comunal se presupune ci oamenii
sunt liberi gi se comportS" ldrd a h constrAngi,
dupd regulile interesului social... Comporta-
mentul oamenilor dupi regulile comunalitiqii
nu este un comportament dupi regulile mora-
lei... In acest context, oarnenii nu sunt morali, ci
1a
,,Din fericire pentru umanitate (degi nu irtotdeauna pentru
eul moral) gi in ciuda futuror eforturilor competente in sens in-
vers, congtiinta moral5 - acel ultim stimulent ai impulsului moral
gi ridicini a responsabilitifii morale a fost doar inesteziati, nu
-
amputat5... Si mizim pe acea congtiinlX care, oricAt de slabi ar fi,
doar ea singurd poate insufla responsabilitatea fafd de nerespecta-
rea ordinului de a face rdu" - ZycvuNr Beur*rau, Etica postmoder-
nd, ed. cit., pp.270, 271 .
raa
,,Poate, evidenf sX existe o intrebuinlare individuald a sacrului
gi, in mod deosebit, in societatea noastri, in care interioritatea este
o valoare mereu mai importantd, sacrul trebuie actu alizat, revita-
lizat prin experienla personal5 intimX. Dar, pentru a exista, trebu-
ie totugi ca el si se consfituie in mod colectiv. Dusi pAni la capit,
tendinla spre improvizalia personalizati contribuie la dispaiilia
sacrului" - FneNgorsr CHerrarrow, ,,Spirit religios difuz, eclectism
gi sincretisme", aft. cit., p.719.
r09
 Morqlo crestini si etica Dostmodertd. O intAlnbe flecesorA
doar par a fi morali gi aceasta le este suficient.
De acee4 dispar fenomenele de genul mustrd-
rilor de con9tiinf6... DacH o persoane vrea sA
aibd succes, primul lucru Pe care trebuie s6-1
facd este si se debaraseze complet de moralita-
tea interioari"ls.
in contextul menlionat gi in special din cauza lip-
sei unei autoritili morale suficiente - cea divind este in-
depirtatd., cea sociald este criticatd gi ignoratd - indivi-
dul iqi autoinduce tot mai multd autoritate 9i putere de
decizie in privinfa acfiunilor Pe care doregte sd le des-
figoare. Independenla este leit-motivul comportamen-
tului uman c-ntemporan. insd, tocmai Pentru ce Pose-
dd autoritate proprie care ii oferd sentimentul libertdfii
depline, pentru cd igi permite un comPortament moral
adaptat ambiguitilii, relativismului 9i hedonismului,
pentru cd preferd si anuleze asumarea vreunei respon-
sabilitdti in fafa altora - indiferent cine ar fi ei -, indivi-
dul postmodem este un singuratic al lumii pe care gi-a
dorit atAt de mult si o cucereascdla6. El este un om care
dezvolti relalii sociale reci gi conjuncturale, care nu cu-
lasArrxeNrn Zrnovrnv, Occidentul Fenomenul indiaidualismului,
M, 43.
ed,. cit., pp.
16 ,,Moralitatea este amenintatd atunci cAnd individualismul
ajunge sX ioace un rol foarte extins in viala societdfii, subordo-
nAnd orice altceva. Individualismul distruge acel echilibru com-
olex dintr-o societate ale cirei elemente diferite se limiteazi unul
pe altul, de vreme ce din punct de vedere al modemiti{ii indivi-
dualiste, iiberale, societatea este Pur 9i simplu o areni in care in-
divizii sunt liberi si urmlreasci ceea ce este util 9i agreabil pentru
ei" - Suzr GesLI& A eguat modernismul? , ed'. c;'t., p.138.
r10
Sp e cif c ul et i c ii p o st mo d e rn e
noagte prietenialaT. In ciuda faptului ci se regisegte ln
anonimat, mai ales in cel moraf autoritatea individu-
alistd pe care o aplici nu ii folosegte la salvarea reald
a lipsei de raporturi sociale serioase gi dezinteresatela.
Ascuns, in mod voit sau nevoit, intre semenii cu care
dezvoltd doar legituri conjuncfurale, fie ele gi de dura-
t5, omul nostru se depersonalizeazi.
,,in mul$me, oamenii sunt capabili si comitd
acte pe care nici unul n-ar fi capabil si le inde-
plineasci lisat de unul singur. Daci multimea
poate comite acte pe care membrii ei individu-
ali le-ar respinge, aceasta se datoreazd <<ano-
nimatului>; indivizii igi pierd individualitatea
gi se <dizolvi" in adunirile anonime... [Cdci]
oamenii rimAn subiecfi morali atAta timp cAt
sunt recunosculi ca oameni, adicd fiinle dem-
ne de un tratament rezervat numai fiinfelor
147
,,Prietenia lAgnegte din persoana umani gi numai din e4 dar
nu poate fi un fapt individual. Nu putem fi prieteni ca indivizi.
Prietenia e recunoagterea a ceva ce nu aparfine nici unuia din
cei doi care dialogheazd gi se confruntd, hind in acelagi timp a
amAndurora... Acel ,,cevao (care implici o intersubiectivitate, dar
gi moduri individuale de recunoagtere) gi impdrtigirea... dau sens
gi formi conlinutului prieteniei" - Prrnru.or,o Dorveu, ,,$tiin!ele
sociaie gi gAndirea cregtind in fala societilii contemporane,,, art.
cit., p.337.
1aB
,,Ce se desfdgoari in fata ochilor nogtri daci nu uriaga gi in-
edita panorami a anonimatului, pecetluind sfArgitul oricdrui in-
dividualism real in profitul imperialei uniformiziri a culturii de
mase. Anonimat ce triumfd in refuzul recunoagterii Celuilalt ca
fiind Altul. ." - Cuuur Kanlroou4 Adio diferenfei. Eseu asupra mo-
.
dernitdlii tdrzii, ed. ctt' p. 37.
lll
 Morqla crcttind ti etica postmodefld. O lntAhire necesqrd
umane gi considerat potrivit pentru orice fiinfi
umand"l4e.
Individul poshlodern gi-a luat autodtatea 9i Pu-
terea prin voie proprie, chiar daci nu poate fi ficut - la
nivel individu al, astdzi - vinovat pentru aceasta. E un
furt din autoritatea lui Dumnezeu. Iatd de ce ,,liberta-
tea" pe care a crezut ci gi-a smuls-o, in sfArqit, se intoar-
ce impotriva lui gi se manifesti ca nemulgumire, lipsi
de finalitate a vielii, insingurarelso. Individualizarea se
identificd cu ,,multiplicitatea" de dupd Turnul Babel
sau chiar cu ,,silbiticirea"151.
Spre deosebire de insingurare, intrarea omului in
rela{ie sincer6, dezinteresatd gi iubitoare cu semenul re-
prezintd dezvoltarea individualititii in personalitate,
1ae Zvcrraurt Beurr,r.N, Trlr Ma! Ghndirea sociologicd, ed' cit', p.
109.
150
,,Omul iqi gisegte propriui adevdr recunoscAnd cd nu poate cu
nici un chip si triiasci de unul singur. Ideologia noastri seculari
ne-a ficut si eclipsim aceastd dimensiune sacrd - simpl partici-
pdrii la o realitate temporald - 9i sd ciutim nemurirea prin actele
qi operele individului" - Suzr Glnr,rx, A eguat modetnismul?, ed'
cit., p. 135.
151
Pnrsn SLotrn o\g in aceeari barcd, ed. cit., pp' 12-13. ,,Cine in-
treabX azi de viitorul umanitXlii gi al mediilor de umanizare, vrea
in fond si gtie daci se speri intr-o luare sub control a tendinfe-
lor de silbiticire ale omuiui. In privinla aceasta, ceea ce atArni
ingriiordtor de mult in balanfi este faptul ci silbiticirile, astizi
ca intotdeauna, se produc de obicei tocmai in condifiile unei im-
portante creqteri a puterii... ca bestialitate cotidiand a oamenilor
in mediile amuzamentului dezinhibator" - ldem, Reguli pentru
patcul uman. Un tdspuns la scrisoarea lui Heidegger despte umanism,
ed. cit., p. 17.
tt2
Sp ecifcul etlcii postmoderne
prin participarea la exercitiul alteritifii. Intrarea in rela-
fie cu aproapele se face din qi prin iubire. in mod firesc,
persoana va trece apoi de la ,,a sluji pe alful" la ,,a exista
pentru altul", fdrd ca identitatea sa sd fie cu ceva gtirbi-
t5, ci, dimpotrivd, intregitils2.
,,Omul e persoand in misura in care e in relafie
cu alful decAt el, in misura in care e vizut in
integralitatea tuturor relaliilor sale esentiale, ple-
cAnd de la relatia eu-tu. Individul e un fapt de
existenfi in mdsura in care intrd,intr-o relalie de
uiald at al{i indivizi. Umanul, fie cel al persoa-
nei, fie cel al socialului, e in relafie, fiindcd re-
lafia face din persoand o fiinld umand, iar din
social o alteritate vita1i"153.
Negarea autoritefi diving cenzurarea autoritdfii
sociale, statale gi comunitare, independenfa individuali
9i profunda dorinfd a omului contemporan de cAgtigare
a libertdlii totale au creat structura umand al cdrei spe-
cific se regdsegte in incercarea de autonomizare a inse9i
fiinlei gi, cone& a actiunilor ei. Puterea gi independen-
{a rafionald din lumea modemi au generat ,,nagterea,,
unui altfel de om. Este cel care crede cA define taina sa
1s2
SfAntul Mexu Minruxrsrronul indeamnX: ,,Sd nu risplitrm
riul cu riu gi nu vom primi dupi pdcatele noashe. Cdci iertarea
gregalelor noastre o aflim in iertarea fralilor. Iar mila lui Dumne-
zeu e ascunsi ir milostivirea noastre fati de aproapele.,, - ,,Cu-
vAnt ascetic" $ 42, Filocalia, trad. rom. Pr. Dumitru Stdniloae, vol.
2, Editura Harism4 Bucuregti, 19932, p.57.
153
Doulu, ,,$tiinfele sociale gi gAndirea
Prsnpeol-o cregtind in fala
societdlii contemporane" , att. cit., p.333 (s.n.).
lI3
 Morala cres\nd si etica Dostmodefil' O intdlnire necesard
gi a lumii, cd puterile ii sunt nelimitate, neqtiind
nu posede ,putere asupra puterii sale" 9i cd,,de acurn
inainte gi pentru totdeauna omul va trii la marginea
unui pericol crescAnd, tot mai viu, privind intreaga sa
existen{d"154.
Omul postmodern a descoperit c6, prin concursul
gi reugita inaintagilor lui, el este desprins de rela{ia cu
divinitatea cd transcendentul poate fi considerat inexis-
tent, ci el insugi este coordonatorul propriilor acliunilor
gi sivArgitorul lor gi ci lipsegte autoritatea in fala cdreia
sd-gi asume responsabilitatea pentru faptele sivArqite.
Astfel, el devine autonom, desprins din vreo relalie ie-
rarhici, putAnd trdi pentru sine, dar, ceea ce este mai
important, nu pentru acum, ci pentru mdine. Puterca pe
care i-o dd libertatea raportatd la sine insugi il determi-
nd sd nu fie niciodatb mulfumit de ceea ce rev1egte acum
din punct de vedere moral. Aqa se explicd permanenta
nemulfumire a contemporanilor ,,fdri cer", satisfaclia
de moment a pdcatului care pirea si propuni etemita-
tea, dorinfa de depigire a oricdrei descoperiri tehnico-
gtiinlifice gi ,,fuga" pentru cAt mai multe impliniri
,,Morala tradilionald... se baza pe obligafiile
prezentului imediat, in esenli ea viza pe om
aici gi acum; cea a epocii postmoraliste se de-
finegte mai mult ca o "etici a viitorului', care
ia in considerare consecinfele pe termen lung.
Pretutindeni, etica este ceea ce se striduiegte sd
dea timp timpului, si lirgeasci orizontul viito-
ls RoueNo GurnotN1 Sfdrgitul modernitdlii, ttad. tom. Ioan Mlea,
Editura Humanitas, Bucuresti, 2004, pp.10L, 102.
rt4
Specifcul eticii postmo tlerne
cd ince rului, si privilegieze viitorul impotriva tentafi_
ilor neinfr6nate a.le prezenfu lui,,rs.
Omul zilelor noastTe inlelege lumea tot mai mult
c.a ge o realitate profand, care nu se mai lasd
influenla_
td de cer gi de sfinfenie. Momentele esenliale ale viefii
umane: nagterea gi moartea, chiar viafa insdgi suporti
efectele decriptdrii elementului de taind" in sensul ae
prezenfi divind in elers6. Individul contemporan se ma_
nifestd tot mai autonom fa{d de orice ,,exterioritate,,, au_
toritate, lege gi normi despre care el crede in virtutea
-
libertdfii de opfiune, care ea insdgi s-a autonomizat * ca
ii limiteazd existen!4 devenirea gi retaliile sociale. Au_
tonomia il individualizeazd, il desprinde de raportarea
la Dumnezeu gi la semeni157.
155
Grr,rrs Lrrovrrsxv, Amutgul datoriei, Etica nedureroasd a noilor
timpuri democratice, ed. ctt., p.2g7 ,
" lt: 1"y-
flomene biologico-sociale de care are grijn o gtiinli
1T
gi o tehnicS medicali ce devine tot mai sigurd pe ,iie. nai, caie
vreme ele reprezinti fapte care nu pot fi stipdniie ele sunt <anes_
teziate, transformate in ceva firi lmportanid...
exrstent este mai mult decat el in6uqi. Orice intAmplaie
orice lucru
[insi,]
inseamni
mai mult decat arida.ei implinire. Totul este legat de ceva
care se
arra deasupra sa sau in spatele siu. Abia plecAnd de
acolo devine
ceva deplrn. lJaca.asta dispare, atunci lucrurile gi r6nd
uielile se go_
Iesc de sens. Ele igi pierd puterea de a semnifica, nu
mai conving,, _
Ro^aaNo GuenorN y Sjirgitul modernitd[ii, ed,. ctt., pp. 110,
1,11,-1i2.
']'..!ste^ imposibil si se propuni principiul autonomiei indivi_
dulut atata vreme cat societatea are nevoie de unitate gi nu are
pe ce sd o fundamenteze. Daci individul este absolutizat,
dispare
comuriunea, societatea... Desigur, gi morala creEtini are ca iieal
autonomia. Aici, insd, autonomia nu se realizeazi prin opozifia
individului fald de societate, ci vine ca rod al maturizirii inorale
I l5
 MoruIa tettind ti etica postrnodernd. O ifiAbire necesard
Concepliile postmoderne privitoare la raportarea
umanului la divinitate nu mai sunt intemeiate Prioritar
pe credinli qi pe conceplia ci existi o strAnsd interde-
pendenli intre om gi Dumnezeu. Astdzi, lumea repre-
zinth o realitate, iar cerul alta. Libertatea 9i independen-
!a individuald decid in ce mdsurd cAt
qi timp ne hrdnim
din una sau din cealaltils. Prin raportare la Dumnezeu,
autonomia omului are o consecinli de care se resimte
intreg comportamenful omului contemPoran: ocultarea
conceptului de pdcat. Independent, ,,singur pe lume", li-
ber gi cu o congtiinli comodd individul zilelor noastre a
indepdrtat sensul existenfial al pdcatului, acela de cauzi
a dezordinii in lumea sa interioar#se. In autonomia exis-
tenliali pe care gi-a dorit-q omul, iubind pdcatul, iubeg-
te ceva ce nu este, iubegte goluf pentru ci se desprinde
gi duhovnicegti a omului... Omul ajunge autonom nimicindu-qi
egoismul, imbriligAndu-gi aproapele gi unificAnd, in cele din
uimi inXuntrul sdu, inheaga fiinli divino-umani" - Groncros I.
M.rurzerrurs, Globalizarc gi uniztersalitate. Himerd gi adeadr, ed. cit.,
pp. 155-1s6.
1s8
,,Adevirul Revela{iei cregtine este tot mai ad6nc pus in dis-
cugie; valabilitatea ei in ceea ce privegte fiurirea 9i ducerea vielii
este tot mai hotXrat contestati. ..' Urmarea este cI ia naqtere, Pe
de o parte, o existenli autonomX a lumii, desprinsi de influeniele
creqtine directe, pe de alt4 o cregtindtate care imitd furtr-un mod
aparte aceast; <autonomier" - Rou'LNo Gu-lnnn'rr, St'Lrgitul moder-
nitdlii, ed". cit., p. 108.
1se
,,Tradifia patristici insistl asupra acestei interpretiri a pica-
tului, ca eqec Ai neputinld de a atinge linta, scopul, sau felul, care
penhu natura omeneasci este ProPria depigire existenliali ?n
ifera infiniti a alteritilii gi a libertXfii personale... Picatul este un
egec, existenfial gi vitaf al persoanelor neinstare si-gi atingi !in-
ta..." - Csnrsros Y.lr'wtneis, Libertntea moralei, ed. cit,, p.28
t16
Sp e c if cul eti cii p o s tm o de r ne
de ceea ce existd in mod ontologig de izvorul fiinfirii,
de Dumnezeu gi imbrdtigeazd aparenta existenti:
,,Pdcatul trebuie gAndit in termeni de via{d
gi de moarte, de fiin{d 9i nefiinfd, persoan5
9i
individ, comuniune gi posesiune. pdcatul nu
poate si duci decAt la moarte, pentru ci el este
refuzul vietii/,160.
Este motivul pentru care, dupi starea dulce de di_
nainte gi din timpul pdcafului, se experimente az6 senza,
lia de gol, de fal+ de ingeldciung de nimioricie ca semn al
ruperii dinh-o legdturd normali. Chiar dacd nu receptam
pdcatul ca pe ceva negativ afunci cAnd il sdvArgim, starea
ulterioard lui ne descoperd lipsa vreunei surse pozitive
de existenfd gi prezenta nimicului pentru care fiinia noas_
trd s-a decis, spre care ne-am miqcat gi in zona ceruia ne
sifudm. Pdcaful este nemulfumirea omului cu starea de
participare la dumnezeire, dorinta de schimbare a ordi_
nii puse de Creator, el se identificd cu iluzia qi falsitatea
reprezintE confirmarea apogeului autonomizdrii vie{ii
duhovnicegti. Degi prin creafie omul este fini! el este ca_
pabil de infinit. Dar, prin pdcat, omul incearci si devinA
el insugi centru al infinitului, pentru ci.se lasd influentat
de setea de nemdrginit pe care o are firea umand.
,,Asistim... la un proces... de secularizare... No_
fiunea de picat gi-a pierdut inlelesul pentru un
mare numdr de persoane... Slibirea, ocultarea
gi aproape destrimarea noliunii de picat nu a
le
Or,rvrnn Cr,EunNr, Ckntecul lacrimilor. Eseu despre pocdinfd, Edi_
tura Patmos, Cluj,Napoc4 '1999, p . 2E .
tt7
 Morala cresfinL si etica Dostmoder a. O intAl'1'ire necesora
dus la o instensificare a acelei luminozitili, la o
instalare mai hotirate in religie, ci la o umbrire
a ei... Pe misurd ce s-a marginalizat noliunea
de pdcat, s-a introdus o atenuare a conqtiinfei
morale - gi n-ar strica sd trecem aici in revistd
confuzia morali a epocii noastre, dezorienta-
rea dominantd, paraleld cu pierderea sensului
personal al vielii omenegti"16r.
Contemporanul nostru se comporti autonom pAni
gi fali de unul dintre conceptele esenfiale ale existen-
lei umane: viafa. Astfel, Dumnezeu nu este recunoscut
drept sursd a vielii, ci omul se erijeazi din primitor in
stipAn autonom 9i deplin al ei, considerAnd cA dispune
de ea in mod liber, fird sd realizeze ci acest tip de liber-
tate este una demonici.
Creqtinul afirmd insi prezenfa Creatorului in viafa
persoanei, care simte ci este in relalie cu EL cd Dumne-
zeu ii umple de sens viafa gi fapt4 care primesc valoare
prin raportare la transcendent, nu la imanent162. Via{a
este considerati un dar, cel mai de pre! dintre daruri,
iar conceptul cuprinde in sine 9i viata duhovniceascd"
incomensurabil mai importanti decAt viala biologicd;
cele doui realitdti sunt, insi, inseparabile. Diferenla
161
|urr,ir Mrrlits, Perspectiaa cregtind, trad. rom. Mihai Cantuni-
arl Editura Anastasia Bucureqti, 2003, pp'75,77.
,,Viala este sacri. Din sacralitatea ei rezulti ql calitatea ei, Si nu
16'?
invers. Calitatea vie!ii... poate fi deslugiti din sfinfenia vielii, cici
trebuie si aibi o perspectivX eshatologicS, iar nu o raliune ima-
nenti" - Juvnw,uIr Io*ogcu, Terorigtii uterului. Tero sm gtiinlific gi
etica inceputurilor uiefii. Eseu de bioeticd a gestaliei, Editura Anasta-
sia, Bucure$ti, 2002, p.77.
l18
Sp e cirtcu, etkii p o stm o d e m e
fafi de gAndirea seculard este categoricd, intrucAt mo-
dernitatea tArzie aplici tipul de g6ndire biologizant qi
sus{inut de concepfiile materialiste, care afirmd aproape
exclusiv importanfa viefii trupului, in detrimentul su-
fletului. Afirmarea valorii viefii solicitd, in sens cregtin,
o anumiti atitudine fali de ea: prefuire gi ocrotire, dem-
nitate rezultatd din prezenfa lui Dumnezeu in e4 dar gi
recunoagterea scopului ei: indumnezeireal53. Intervenfia
directd a Creatorului in aducerea omului la existen{i
ne descoperd adevdrul cd via,ta pe care omul o primeg-
te este spafiul in care urmeazd sd se manifeste Dumne-
zeu16a. Numai cd insuqi conceptul de viafd, cu aspectele
sale cele mai insondabile gi mai pline de dimensiunea
duhovniceascd, a inceput sd fie modificat - sub imperiul
autonomiei omului zilelor noastre - tocmai de lucrarea
s4 pAnd acolo incat aqtiunile de naturd sd dezvdluie pre-
zenfa lui Dumnezeu tn creaEie aduc gravd atingere sen-
sului autentic al viefii, ca gi demnitdfii persoanei.
Autoritatea individului gi tendinta sa de autonomi-
zare, specifice epocii secularizate gi criticii postmoder-
ne, reprezintd efecte ale intervalului introdus de omul
16
,,indreptarea omului spre Dumnezeu nu-i altceva decAt via;a
cea mai proprie gi mai potrivitd unei fiinle cugetitoare... De fapr,
aceasta gi este viala cea indicati gi potriviti unei fiinfe cugetitoa_
re: sd stea in legituri
cu Dumnezeq iar nu si umble dupi lucrun
stdine de firea ei." Sf. Gnrconrs nr Nrsse, Despre princii morti
-
prematur, PSB 30, trad. rom. Pr. Teodor Bodogae, gmN,fgO& S;-
cureqtr, 1998,
. 477
p .
re ,,Chiar dacd nu ne cheamd Hristofor, fiecare
dintre noi trebuie sa
fim purtitori de Hristos. $i daci-L purtdm pe Domnul Hristo, tre-
buie sd-L arXtim in viala noashd." - Arhim. Trorrr pi.n I trN, pentru
cealaltd rtreme a uielii noastre,Editva Deisis, Sibiu, 2001, p. 51.
rr9
 Moruln ffettind ti etica postmoilernd: C) intAhire necesard

contemporan intre sine gi Dumnezeu, intre realitatea sa

qi cea a lumii, intre viafa biologici gi cea duhovniceas-
cd. insegi acliunile pe care el le intreprinde sunt lipsite
de darul de a-l mulpmi, tocmai pentru cd ele provin
numai de la om gi se risfrAng aproape exclusiv asupra
lui, intr-o finalitate ingustd care inchide cercul indivi- 2. 5. EGOCENTRTSMUL gr CONFORTUL MORAL
dualismului.

upd ce omul gi-a croit singur cauzalitatea faptelor

9i a renunlat la scopul transcendent al acestor4
noua moralitate a devenit apatici gi somnolentil. Omul
modem este molegit din punct de vedere spiritual, da-
toriti supunerii la tensiuni gi la concurenfdl5s, dar gi din
cauza lipsei unor repere religioase certe, a existenfei gi
ircrederii ir sincretisme, a insensibilititii duhovnicegti,
toate aceste realitdfi inducAnd sentimentul comoditifii
morale. Aceasti caracteristicd este consecinla fireascd a
individualizirii, a libertdlii voinlei deveniti libertinaj
gi a permisivitdfii. Moralitatea comodd 9i lipsitd de gri-
ji devine specifici unei societdfl in care omul modem
stdpAnegte aproape complet ,,zita de mAine", viitorul
imediat gi pe sine iruugi, nepun6ndu-9i prea mult pro-
blema mAntuirii in termenii hadifionali, pentru ci tn-
sdgi religia suportd efectele influenlelor secularel6. ln
t6 ,,intrecerea omenirii cu sine insdgi... impulsioneazi tot mai ra-
pid dezvoltarea tehnologiei in detrimentul nostru, fdc6ndu-i pe
oameni incapabili sd mai perceapX adevdratele valori" - KoNneo
LoxnNz, Cele opt pdcate capitalt ale omenirii cioilizate, ed. cit., p. 113.
16
,,... Religia iEi poate relua rolul fdri mdgti gi dogrnatisme, se poa-
te intoarce sd ocupe in lumea contemporani un loc alituri de gtiinle
 Morala crEtind ti etica postmodend, O lfiAhfue necesard
postmodernitate, ,,normalitatea" viefii se regdseqte in
comoditatea legii morale, in interpretarea ei dupd cri-
terii relativizante, in neafirmarea pdcatului ca pdcat, in
ascunderea congtiinlei dupd argumente facile, care nu
pun probleme comportamentului moral'
Ceea ce unii au denumit, referindu-se la geografia
sociali occidental|,,,privattzarea credinlei"1s a deve-
nit o realitate pentru multe alte configuratii religioase.
Confortul eticii fdrh religie gi al religiei fird autoritatea
transcendentului cauzeazd introvertirea credinfei, re-
tragerea din chiar rugdciunea comunitari in individua-
litatea ciminului, in cercul propriu, pentru a manifesta
comoditatea unei morale minimale. Aceasta deoarece
privatizarea ,,ii face pe mulli creqtini de azi sd faci tot ce
poftesc acasd gi sd accepte orice in forum"168. Valoarea
elementelor de credinld cu care Persoana este de acord
de fali cu semenii este lovitd de nulitate dacd o incalci
duph ce a pdrdsit cetatea gi a intrat in propria casi.
9i de pohnc6, fird sd mni aspire ln absolut... Religia devine un ethos
universal o atitudine antidogmaticX ce constituie presuPunerea nu
doar a hermeneuticii ci qi a democraliei inseqi. Toonai dezvolt5nd
propria-i vocafie laici, cregtinismul poate deveni o religie universa-
lX gi poate favoriza reinnoirea vie{ii civile" - RlcrLcR-D Ronrv, Grenur
Ytlrtllq \4itorul religiei, Solidaritate, caritate, ironie, ed. cit., p. 14.
167
Critic la adresa Bisericii Catolice, dar exprimAnd atitudinea
maselor, iati cum sunt prezentate starea de fapt gi conceptele ?n
vogX la nivel de societate: ,,Dacd Biserica continud si se prezin-
te ca o putere autoritarS, risci marginalitatea 9i-9i obligi indirect
propriii credinciogi si privatizeze credinla" - Se.Nrraco Zee.Lr,e,
,,Introducere: O religie firi teigti gi ateigti", art. cit., p. 33'
168
Tronon BecoNsw, lspita binelui. Eseuri despre urbanitatea credtn'
fei, Editura Anastasia, Bucuregti, 1999, p.15.
Sp e c irt! ul et ici i po stm oderne
Plicuta intimitate apirutd odatd cu disparilia sa-
tului 9i cu intrarea individului in ,,cufia urband,, igi
hansferd valentele din sfera sociali in domeniul mora-
lei. Dupi indeplinirea datoriilor sociale, singur sau cu
cei mai apropiafi, agezat tr confortul cotidian, previlzd-
tor fafd de ziua de mAine individul postmodem copia-
zA cornoditatea sociali gi o aplici in comportamenful
moral. Deoarece aplici o ,,gAndire slabd,, (G. Vattimo),
el nu mai este interesat de autoritatea divini, de norma
ori de datoria moral5" de calitatea duhovniceasci, de
pdcat, vini 9i responsabilitate, de relafiile sociale dina-
fara cercului sdu de interese, de familia pe care o p6rd-
segte, de copilul conceput ori chiar ndscut, de cadavrele
altora pe care calci pentru a-gi prelungi viala lui, de
poluare, de aproapele, de eturie gi omenire, de lume gi
de Dumnezeu. Confortul existenflal se transformd in
nihilism moral.
RenunlAnd la dinivitate gi impunAndu-se indi-
vidualist in lumea pe care gi-a dorit dintotdeauna sd
o cucereascS" omul de astdzi a devenit egocentric, el
considerAnd ci igi este suficient siegi gi cd nu trebuie si
renunte la nimic din ce-i aparfine. Situatia provine din
realitatea ci lumea noastri tinde sd accepte tot mai mult
puterea rafiunii, care produce insd efectul afirmdrii in-
dividualiste a omului gi" de aici, uniformizarea compor-
tamentului;,,Prin formalismul abstract al rationaliiirii
instrumentale gi afirmarea autonomiei individuale, mo-
demitatea tinde sd omogenizeze comportamentele...,,lbe.
Nevoia de spiritual se inlocuieqte - in mod facil, simplist
t6e
Jrar-Paur. Wrtterun, Sociologia religiilor, ed. cit., p, L27,
123
 Specifcul eticii postmo derne
Morola ffEtitrd li etico postmodetnd' O ifiAlnire necesari

tine insu$ te poti exprima deplin gi ai ganse dd devii bo-

chiar cu cea de matedal, valorile se inverseazd, se pro-
- gat intr-o alteritate ce nu poate fi decAt ,,exteri oard" lie.
duce schimbarea sensului natural al existenfeilTo' Prin
Cu fiecare picat gi cu fiecare gAnd vrdjmag indrep-
individualism, acliunea cu care act'ioneazd in concretul
comportamentului moraf egoismul creeazd situafia in
tat asupra aproapelui, un astfel de om cade in prdpastia
pe care el trsugi gi-a sdpat-q cici s-a insingurat pe sine
caretmul se inchide in limitele naturii sale, nu se des-
din relapile cu ceilalli, tdind rAnd pe rAnd legdturile du-
chide citre ceilalgi, graviteazi in jurul siu 9i al interesu-
homicegti pe care le avea cu ei.
lui propriu, ignoianau-l pe fratele de al6turi' lndividul
t.t ttu fi niciodati egal in drepturi cu ceila\i' ,,Cine zice prea des oeuo ca si pund in relief cd
"goist el a ficut anumite lucruri gi nu altcinev4 reu-
,,Hiperindividualismul duce nu atAt la exa- gegte de fapt si-gi taie ridicinile de comunica-
.urbur"u tendintei de a depdgi pe ceilal$, cAt
re cu semenii. NeavAnd iubirea fafi de alfii, nu
la cregterea intoleran{ei fafi de toate formele
va avea nici iubirea altora. MAndria a tiiat firea
de dispre! individual 9i de umilire socialh' A
lui de a altora, a tiiat firea umani care, degi e
Ii tu iniuti gi a-!i cuceri individualitatea nu in-
purtati de mai multe subiecte, e totugi una in
seamnd numai si ili alegi propriile modele de
comunicdrile ei vdzute gi nevizu!e."1n.
comPortamen! ci 9i sd pretinzi ca relalia,inte-
rumani sd se bazeze pe idealul etic al egalithlii Egoismul agazd centrul atenfiei tn om, dezinte-
in drepturi cu ceilalti"171. greazA raporturile umane, dizolvi interesul individului
pentru al{ii, dar gi pe acela pentru Dumne zet, rcfuzdnd
Acest tip uman: egoistuf are pe dripul shu o mascd
categoric sX accepte existenta unor entitili reale compa-
datoritd cireia nu vede c5' in loc sd se imbogdleasci, el
rabile cu sine: totul devine dezinteres, toate sunt nefolo-
sdrdcegte. Lui i se pare ci este un non-sens sd rent.mfe la
sitoare gi, astfel, rdm6n in nelucrare. Fenomenul se pro-
bogi(ia sa spirituali 9i s-o impartd cu altul pentru cd nu
duce deoarece omul este supus ,.cercetirii" gtiingelor
*i adevErul: numai oferindu-te pe tine alto-
umane gi devine centru al atenfiei celorlalfi semenilB.
"ottougi"
ra, in mod liber, numai incetAnd si exigti exlusiv Pentru
12 Pr. Dunrrru Sri.u rtol.r,, Asceticd gi
tt%L"tBs misticd creEtind sau Tnlogin,tie-
LIPov nrsr:,', Feticirca paradoxald' Eseu asupta societdlii
oric5rei lii spirituale, Edthxa Casa Cdrlii de gtiinli CluiNapoc a 1993, p.80.
de hiperconsum, ed. cit., p. 9. ,,Esie vorba ' de excluderea 1re
iranlcendenle 9i despre'refuzul oricirui model ontologic aI origi- ,,Fiinfa umand... devine nu locul unde este dati reprezentarea.
ci obiect al investigaliei qiiinlifice modeme, o fiinF finitd $i deter-
,,ii suu p.ofutt i*ii"^- InlNI SriNc ruew-u, Preflxul ,,post" al moder
nitdlii ioasfie, Editura Trei, Bucureqti, 2002, p' 35' minati istoric, care poate fi cercetat5 h determinantele sale legate
de viafi, munci gi limbaj. Omul, pAnd acum o fiinjd printre alte fi-
171 Gtrrts Lrnovnrsrv, Amurgul datotiei' Etica nedureroasd a noilot
in!e, devine un subiect printre obiecte; el inlelege ci dorinla sa de
timpuri democratice, ed. c1t,, P.314,
 Morsla crettind ,i etica postffiodefld. O ifiAhire neceserd
Pentru cel egoist, sinele siu este singurul care primegte
totul - atat duhorrnicegte, cAt gi moral *, pentru cd nu-
mai el il meriti. Egoismul este contextul-cadru al celor
mai multe dintre pdcatele impotriva semenilor, dar qi
ale celor impotriva noastri ingine. Este cazul slugii ne-
trebnice din pilda talanfilor, care ,,s-a dus" (s.r.) - adici:
a iegit dintre ceilalfi, s-a separat de ei, s-a increzut nu-
mai tr sine -, ,,a sdpat in pdmAnt gi a ascuns argintul
stdpAnului sbu" (Mt 25, 18), aritAnd prin aceasta refu-
zul lucrdrii de impirfire, al cdutdrii unor solufii pentru
irLmulsrea darului primit, respingerea intrS,rii in rela-
lie cu semenii care l-ar fi putut sf5tui sau ajuta gi, prin
aceasta, iegirea gi din relalia cu Dumnezeu, de la Care
primise talantul. Aga se exprimi forma gravd de egoism
in care limitele relatiilor sunt retrase nu numai din tan-
genta cu aproapele, ci qi din aceea cu Dumnezeu. Sfan-
tul Grigore de Nyssa identifici irealitatea acestei steri qi
la cei care sunt pugi in mari dregdtorii gi care
,,igi inchipuie ci sunt stdpAni peste viafd 9i
moarte, penku cd unora din cei judecafi de ei le
dau sentinta spre via!5" iar pe a[ii ii osAndesc la
moarte; gi nu vid nici mdcar aceasta: cine este
cu adevdrat Stdp6nul viefii omenegti Care hoti-
rhgte gi incepuhrl existenlei gi sfArgitul ei"17a.
cunoagtere nu se mai aplici numai asupra obiectelor lumii, ci asu-
pra lui insugi" - Intue Sr.i,NcIucnLu, Prefixul ,,post" aI modernitd[ii
nodstrc, ed. c',t., pp. 50-51.
17a Sf. GnrconrNvssA, Despre fericiri $L,PSB 29, trad. rom. Pr.
rs
Dumitru Stiniioae gi Pr. Ioan Bug4 Editura Institutului Biblic ai
de Misiune a BOR (EIBMBOR), Bucuregti, 1982, p. 340.
Specirtcul etkii ?ostmo ilerne
in intreaga sa viali - prin faptd - omul face ca da-
rurile gi vocafiile potenfiale pe care le-a primit si devi-
nd reale, el este creatorul lor pentru ci le dd consistenfd,
le aduce la existen!5 gi in realitatea morald a fiintei sale
gi a lumii, oferindu-I ,,rdspuns bun,, Creatorului. Dar,
comportAndu-se egoist, fapta sa este lipsitd de relevan_
!5" de frumusefea descoperirii ei de cdtre semeni gi de
nafuraletea creatoare a ei" deoarece orice act creator se
sXv6rgegte, in ultimi instanti pentru Altcineva. prin
pdcat omul incearcd sd devind el insugi centru al infini_
tului, pentru cd se iasd influenfat de setea de nemdrginit
pe care o are firea umani. Slibiciunea rezultatd din ori-
mul pdcat - al lui Adam - fiind intdriti de pdcatele pro_
prii, ii intuneci omului adevdrata receptare a realiid$i.
In acest context, lui i se pare de mai mare importanli
ca interesul duhovnicesc propriu gi interesul altora sd
graviteze in jurul lui, ca eul siu sd fie in centrul atenflei,
ca el sd atragd gi nu si fie atras de un alt centru.
prige formd de picat este semn distinctiv al ego_
.ismului.
In loc ca omul si invingd prin aceasti metodd
pdcatul, el este de fapt un invins al lucrurilor neinsem_
nate dupi care aleargd in permanenfi, deoarece nimic
din cele pimAntegti nu-i poate satisface setea dupd in-
finit pe care o va resimti mereu ca pe o crizi acuii. De
aceea, procedAnd astfel, setea de nemirginire nu-i va
fi niciodatd implinitH. Prin permanen tul ,,eu" formulat
obsesiv, imperativul chemirii dumnezeiegti se transfor-
md ?n imperafiv personaf iar limitarea iubirii la sine in_
sugi golegte sufletul, in loc s6-l umple. Fiul risipitor din
pildd (tc L5, 1l-32) qi sluga care gi-a ?ngropat talantul in

Morala crEtind Fi etica Postmodernfi' O lntllnire necesafi
pen-
loc si-l fructifice (M125,18) sunt exemple grditoare
tru modul in care, comportAndu-se egoist, omul refuze
si asume legdtura cu semenii, increzAndu-se autosufi-
cient doar d ei ingigi. Dacd omul este egoist' realitatea
insigi este deformatd 9i ii devine striin6:
,,CAnd omul crede in Dumnezeu 9i privegte
lu-
mea prin lumina credinlei, distinge Prezenla
Lui iniunkul crea$ei 9i a istoriei' In acest caz'
toate dobAndesc un sens pozltiv, chiar de par.,
ia o primd vedere, nepldcute gi vlthmi'toare'
Dar cand nu crede in Dumnezeu 9i abordea-
zi lumea in chip nihilist sau eSocentric' toate
devin opace 9i ingelhtoare, chiar de par bune gi
folositoare"lTs.
Dup[ actul egoist, omul se descoperi - cel mai ade-
s"u pr"u ierrirl -krtt-o insingurare devastatoare'
Singurd-
tate'a lui provine, firesg din faptul cd a renunlat
la des-
.hid"r"u .*" implinegte, la diruirea care se trtoarce 9i la
exersarea iubirii. CrezAnd ci do at el singur rnetite
iubirea
giincercAnd sd o cuprindi 9i si o relind pe toat6' egoishrl
reaTizeazh se goleqte treptat 9i cd devine
ci suflehrl lui
pd-
neputincios, temdtor 9i tot mai sdrac: dupd sdvArgirea
catului prin care a dori! in mod egoist, si fie asemenea
te-
lui Dumnezeu, Adam ii rispunde Creatorului: "m-am
mut,' pentuu cd sunt gol, 9i m-am ascuns" (Fc 3' 10)'
'lular,toir"u,
t.op iittut al creqtinilor, se posteazi in
afara dar mai ales impotriva egoismului 9i a egocen-
trismului, adici dincolo de imaturitatea duhovniceas-
; G".-"t* N'I"" rztwors, Morala cregtind, vol' 2' ed' cit'' p' 24'
128
Specirtc eticii post noderne
ci, de stadiui neraportirii, de micimea automulfumirii.
Egoismul se definegte astizi * cAnd conflictul culturilor
gi al civilizaf,ilor aduce o altd viziune asupra spatiului
nostru spiritual
- ca o caracteristici specifici a societdfii
de consum, agazd centrul atenfiei tn sine, dezintegreazla
raporturile umane, dizolvi interesul pentru aproapele,
dar gi pe acela penku DumnezetL refuzAnd recunoa$te-
rea existentei altor entitdfi umane comparabile cu sine:
toful devine dezinteres, toate sunt nefolositoare, iar cele
ale sufletului rdmArg astfel, in nelucrare176. Egoismul se
manifestd in individualism gi centreazi totul inh-un sin-
gur punct: omul este suficient penfru sine. Efectele sale
se recunosc in: iubirea de sine, atitudinea singulard gi de
insingurare, insensibilitatea la suferinla gi la nevoia ce-
luilalt, nerecunoagterea vinovdfiei, dar gi in compromig
corupfie gi coruplie a relafiilor sociale, gi acestea toate
pentru cd se pierde frumuselen descoperirii misterului per-
sonal aI omului. Prin comparatie cu egoismul, spiriful
comunitar devine mAntuitor, in poten!6, pentru ci el re-
cupereazd exerciliul diruirii, al valorilor transmise gi al
umplerii din cele primite, tinzand citre desivArgire.
175,
PrezentSnd starea picitogilor in vegnicia fird de sfArgit drepr
refuz gi neputinld de activare a stirii de comuniune la care ei au
fost solicitali pe pdmAnt, pdrintele Sri.rrroer scrie: ,,Dumnezeu gi
semenii nu mai sunt triifi ca uitdndu-se la ei gi vorbind cu ei, pen-
hu ci ei nu mai pot si uite la aceia qi in aceia, 9i nu se maipot
se
afla in dialog cu aceia. Non-z:oinla continud de comunicare a deoinit
neputinla totald Fi definitiad de comunicare, fimArr?tndin acelagi tirnp
non-voinle. Starea aceasta e in acelagi timp o pedeapsi gi o stare
voit6" - Teologia dogmaticd ortodoxd, vol 3, EEMBOR, Bucuregti,
20033, p.476 (s.n.).
 Specifcul eticii p ostmo ilerne

Din punct de vedere moral, egoismul naqte con- re gi interrelafionirile sociale care implici efortul grijii
fortul faptei, lipsa grijilor, comoditatea duhovniceascd, qi al iubirii.
indepdrtarea limitelor provenite din norme 9i reguli, De acee4 ca formd a individualismului, se mani_
somnul congtiinlei. Toate acestea sunt caracteristici ale festi astdzi tot mai pregnant confortul ca stare de ano-
individualismului. Morala individualistd a fdcut din malie moralS, determinat de evitarea acceptdrii nepld-
om o autoritate moralA ,,independentd", care nu se re- cerii, a aspectelor perturbatoare gi a inconvenientului:
gdsegte decAt in intimitatea proprie gi care nu reuge$- ,,<Conforful> modem este perceput de noi ca ceva de la
te si depdgeasc| faza intAlnirii cu celdlalt' Unul dintre sine inqeles, astfel incAt abia dac6 ne mai ddm seama in
efectele directe este comoditatea intoarcerii omului ce mSsurd am devenit dependenfi de el'177.
spre sine, unde ,,se simte bine". in ultima vreme, a de-
venit tot mai bine conturat individualismul fiecdruia
gi neasumarea responsabilitifilor. Apol acest tip uman
nici nu incearcd la modul serios solutionarea situa$ilor
de criz6, semn cd independenla personali este mai im-
portantd valoric decAt viefuirea tn comuniune. Aqadar,
din nou: morala individualistd, caldd, nonconformisti,
nesupusl Cetuilalt, ci doar voinfei individului. Aqa se
face cd independenla relaqiilor sociale gi-a Lransmis ne-
gativismul gi in cdminul familial modem, unde indivi-
dualismul joacd un rol important, cdci genereazd lipsa
de interes pentru valoarea cdsitoriei.
Confortul moral actual este suslinut de neoutili-
tarism, ca formi de manifestare a ,,noilor etici publi-
ce". Pe de o parte, se iau toate misurile pentru ca indi-
vidul postmodem sd intAlneasci situalii etice cAt mai
comode: relafii familiale ,,contractuale" - nicidecum
responsabilit5li -, independenld sociald * nicidecum
implicare personald -, libertate subiectivd - nicidecum
datorie morali etc., pe de alta se indepdrteazd situafii- 12 KoNn cn LoRx Nz,
Cele opt pdute capitale ale omenirii ciztilinte, ed,
le etice ,,neplXcute" cum sunt rispunderile comunita-
cit., p. 45.

l3l
3. SPECTFTCUL MORAIET CRE$TTNE
iN coNtrxTposrMoDERN
 3.r. LTBERTATE, cREDTNT;, gr FApr;, BUN;..
Auronrr.c.rEA TEo cENrnrc,i.

Jn timpurile noastre, cregtinismul are parte de noi in-

Icercdri, care au rolul de a-i provoca pe oameni si-
9i decidi atitudinea proprie fali de Dumnezeu. intr-o
contemporaneitate in care religia igi pierde autoritatea
transcendentd, morala devine simplu comportament
uman, calitatea relafiilor interumane se fundamentea-
zd pe interes personal, iar omul urmdregte scopuri utili-
tariste gi comode, cregtinului i se cere si mirfuriseascd
ceea ce nu este din lumea aceasta gi sd se arate cetefean
al altei impirigii (FIp 3, 20). Iatd de ce Ortodoxia are
gansa de a oferi - nu in teorie, ci in practicd; prin cuvAnt,
dar mai ales in inimd - un rdspuns prin fiecare om in
care ea se triiegte gi care devine mdrfurisitor-martor al
viefii in Hristos178. RdmAne de reflectat, dar mai ales de
178
,,<'lreci tn Macedonia pi ne njutd> (FA 1.6, 9) ...Fresca de aici
simbolizeazX cAteva lucmri...: dremarea ingrijorate gi provocarea
pe care lumea industrializati de azi o adreseazd Bisericii lui Flristos,
strigitul rugitor pe care omul modem, pierdut in imensitatea
blocurilor induskiale gi a norilor de poluare, il adreseazX ucenicului
Domnu.lui agezat in mijlocul unei pajigti inflorite. Omenirea in
 Moralt crEfinA ti etica oosttnodernd. O ifltAlnbe necesLrd
inleles, deopotriv6 cu mintea 9i cu inim4 sensul cAtor-
de
va din mariie adeviruri de credinld care au menirea
a da un altfel de rdspuns vremurilor noastre
qi noutdfi-
lor * o parte dintre ele absolute - Pe care ele i le supun
atenliei omului postmodern. Aga sunt: transcendentul
plin de iubirea lui Dumnezeu revirsatd peste lume'
credinla, personalismul, aproapele., responsabilitatea'
fapta bund.
Cregtinismul afirmd superioritatea libertdfii in
primul gi cel mai important dintre sensuri: ontologic'
ia migcare liber-inleleasd a persoanei citre Dumnezeu
gi unire cu El, ca indreptare cehe bine, citre ceea ce o
poate aiuta sd se dezvolte i:r relafia cu transcendentul'
gi uUiu io al doilea rAnd: libertatea in sensul -de-capaci-
[ate de alegerelTe. Cea dintAi este libertatea in Hristos'
in Adevir I,,Adeverul vA va face liberil'; ,,Daci Fiul vd
va face liberi, cu adevirat liberi vefi fi" (ln 8, 32' 36; vezi
qi:, Ga 5, L; 1- Co 7 , 22) -, care a depdgit deja necesitatea
alegerii ca practicare a binelui 9i evitare a rdului'-Ade-
verlata libertate este cea intru Hristos, deoarece El ne-a
curs de autodistrugere prin intermediul triumfurilor tehnologice
*paradisul
se intoarce cltre uitat al sPfuituali- ti$i creqtine" -
Benror-or.aBu I, nisiica gi problnrcle lumii de flzi' Vocalia uniaersald a
Ortodoxiei, ed. ot., p.7L6.
1D
,,Este vorba.. despre libertatea in adevir 9i
prin adevir" Ade-
vdrata libertate e cea Pe care o pretinde Du mnezeu de la mine'
,r, p" ."r" o pr.tild eu de li Dumnezeu"' Adevdrul ne dd li-
""u supremi, dar e necesar5 libertatea ca si acceptim acest
bertatei
adev[r.,. Daci lui Dumnezeu ii place ca omu] si fie liber' atunci
suslinerea liberti,ri ornului constiruie imp,linirea voinlei divine" -
rcm'
N. Iirrurerv, Spir it 1itibettate' incetcare de t'ilosot'ie ,cregtind' trad
Stelian LicXtug Editura Paideia' Bucureqti, 1996, pp' 1'60'
761" 163'
136
Specifcul moralei crettine in context Dostmod.ern
oferit-o prin jertfa supremS, este libertatea omului de
a se mAntui gi de a se elibera de rdu. insd, pAnI la a se
ajunge la aplicarea acestui tip de libertate, omul are ne-
voie de exercifiul alegerii, chiar de liberul arbitru, ca ga.
ranlie a deciziei sale pentru bine gi a responsabilizdrii;
apoi, fiecare reugiti a cAgtigdrii binelui va aduce cu sine
bucuria descoperirii lui Hristos Cel care ne-a eliberat
din robia pdcatului gi care ne ajutd sd devenim robi ai
lui Dumnezeu (Rm8,2).
Libertatea este,,aptitudinea determindrii', in
Hristos, primitd de om din partea lui Dumnezeu, care
creeazd. totul in mod liber qi din iubire, gi care agazd la
temelia fiinldrii umane, in chipul siu, libertatea ca dat
ontologic, nu numai ca asemdnare 9i identificare, ci ca
putere creatoare. Potrivit intregii revelafii supranatura-
le, Dumnezeu l-a creat pe om integru, capabil sd lupte
pentru cAgtigarea mAntuirii. Omul avea toatd susfinerea
necesare pentru reugita scopului pe care i l-a descoperit
Dumnezeu. Era nevoie, ins5, de exercitiul vointei mani-
festate prin libertate, de efort pentru rdmAnerea in sta-
rea inlfiald, de dezvoltarea ei gi de intdrirea in bine.
hr scopul indumnezeirii, omului i-a fost datd vo-
infa curatd gi dreaptd, adicd posibilitatea migcdrii sufle-
tului citre ceea ce igi doregte, in condilii de supunere
a acestei migciri raliunii sdnltoase gi lui Dumnezeu,
fdri ca supunerea si reprezinte subjugare sau obligafie.
Omui are insi agezat in slructurile sale intime si sensul
binelui spre care sd tindi.
,,Cel care a zidit pe om tocmai spre a-l face pir-
taq la bunitdlile Sale qi care a zidit in firea lui,
 t
Morala crettiqd ti etica postnoderna. O intAlnire necesard
inci de 1a creafie, principiul binelui, ...desigur
cd nu l-ar fi lipsit de binele cel mai inalt gi mai
prelios, de darui de a trdi liber qi de a acfio-
na dupi voia lui. Daci sila ar fi cea care ne-ar
dirigui viafa, atunci de buni seami cX chipul
din om n-ar mai fi unul dumnezeiesc, ci fals,
instrdinat Ei fdri aseminare cu originalul"l80.
Voinla este specifici fiinlei dumnezeieqti, iar fi-
ii
infa umani o are prin creare, reprezentAnd una dintre
caracteristicile chipului. Omul are libertatea prin insupi
actul creafiei, deoarece a primit de la Dumnezeu voinfa
prin care manifestgi ca fiinii liberi. Omul nu poate
se
fi gAndit ca lipsit de voin!i181, intrucAt creatura ratio-
nali este buni dat neposedAnd binele total - care este
doar furtru Dumnezeu - i s-a dat, fiinfial, migcarea cdtre
acest Bine, act indeplinit tocmai prin Puterea voinfei.
180
Sf. Gnrconr nn Nvssl, Marele cuohnt catehetic sau despre inodld-
mkntul religios $ 5, PSB 3O ed. cit., p.295.
181
Sf. Maxru MiRruRrsrroRUL: ,,Fiin!a doreste sA fie gi si se migte
potrivit simfirii 9i minlii, poftindu-se dupd existenla ei naturali
9i deplini. Cdci firea a fost constituiid ca una ce se voiegte pe sine
qi toate cAte fin de constitulia ei." . - Scrieri despre cele doud ztoinle
in Hristos. Cdtre prea cuaiosul presbiter Marin, PSB 81, trad. rom.
Pr. Dumitru Stiniloae, EIBMBOR" Bucuregti, 1990, p. 178. Acelaqi
Sfent Perinte, aritAnd specificul acliunii libertilii asupra voinlei"
spune: ,,Chipul naqterii noastre din Dumnezeu este indoit: unui
di celor nisculi intreg harul infierii, ca si-1 aibi prezent ca Poten-
1i; cel5lalt Ie dd si aibi intreg harul in lucrare, ca si preschimbe
gi sX modeleze aplecarea voii celui nXscut din Dumnezeu, incAt si
iindd liber spre Cel ce l-a niscut" - ,,Rdspunsuri citre Talasie" $
6, Filocalia, vol.3, trad. rom. Pr. Dumitru Stdniloae, Editura Haris-
m4 Bucure$ti, 19942, p.53.
Specifcul moralei crettine tn context post nodem
Este motivul pentru care, strucfural gi fundamentaf vo-
inla ii aparline fiintei omenegti, ea reprezentAnd in om
principalul specific ai ,,chipului lui Dumnezeu,, Care -
gi el esie liber - iar prin ,,asemdnare" ii este con-feriti in
scopul indumnezeirii, aceasta reprezentAnd cregterea
duhovrriceascd de la binele comun spre Binele suprem.
in tendinfa firesc agezati in el de a se uni cu Creaiorul:
,,Voin1a uman[ apartine nu unei existen,te nedefinite,
ci fiinfei specifice umane; fine de setea pusd in ea spre
cregtere"182. Voinfa este manifestarea elementard de a fi
a fiinfei umane, de a se ardta pe sine ca existentd pose-
dAnd capacitatea de a lucra qi activa in mod practig ea
reprezintd puterea omului asupra acfului inci necreat,
dar care poate deveni faptd. Voinla ii aparfine omului,
fine de fiinla acestui4 insd scopul pe care-l are dove-
degte cd ea este ddruite de Dumnezerl ci fiin1a nu o are
prin sine, ci este agezatd in ea odati cu actul creatiei,
drept element necesar implinirii umanei83, cici omul nu
va fi niciodati multumit gi implinit prin sine insugi. .
Rezultanti a voinfei, libertatea ii produce acesteia
miqcarea de care ea are nevoie pentru interire tr bine,
prin practicarea cdruia va incerca identificarea cu Bine-
le-Dumnezeu, numai cd aceastd lucrare nu este produsH
in mod necesar cdtre bine, el sifuAndu-se ca o opfiune
182
Pr. Durr.rrrnu Sri,Nrr.ole, Studii de teotogie dogmaticd ortodoxd,
Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991,, p.250.
183
Sf. Mexru Mi.nrunrsrronur,: ,,Vointa este puterea doritoare a
ceea ce este dupa fire. Fiindca tot ce existi din cele ce sunt 5i mai
ales din cele ragionale se doregte dupi ceea ce este in modiafio-
nal." - Scrieri cdtre presbiterul Marin 13, PSB 57, p. 279.
 Motah fiestitrd sl eticq Dostmodemd. O intllnirc necesord
in fa[a voin!ei1&. Tocmai in aceasta se vede marea va-
loare constructivi a libertdlii ca manifestare a voin{ei 9i
marele dar pe care Dumnezeu l'a aqezat in constitufia
spiritului umanls.
Fdri Dumnez eu, cauzd 9i scop, nu existe liberta-
te, pentru cH fdri El nu ne regdsim pe noi inqine gi ea
se identifici cu spiritualitatea, intrucAt este una dintre
condifiile creatoare ale SfAntului Duh in om gi pentru cd
aspectul duhormicesc, spiritual al omului ii este caracte-
ristic lui insugi mai inainte de cel trupesc: ,,Domnul insi
este Duhul; gi unde este Duhul Domnului, acolo este
libertate" (2 Co 3,1.7), Manifestarea voinlei ca inaintare
spre Dumnezeu, Binele suPrem, se face prin libertate
gi prin alegere 1iber6, care produc migcarea necesarX
implinirii, prin puterea de decizie care o reprezintS; iar
1e ,,Mintea noastri este la mijloc intre douX fiinfe, care igi lucrea-
zX fiecare cele proprii, una virtute4 cealalti rdutatea; adici intre
inger gi drac. Dar ea are libertatea fi Puterea si urmeze sau si se
impotriveasci cui vrea." - Sf. Maxru Mi.nruxrsrronur, ,,Capete
deipre dragoste" 3,92, Filocalia, vol. 2, trad. rom. Pr. Dumitru Sti-
niloae, Editura Harism4 Bucuregti, 19932, p.122'SI. Marcu Asce-
tul afirmi: ,,Nici Botezul, nici Dumnezert nici Satana nu silegte
voia omului" - ,,Rispuns acelora care se indoiesc despre dumne-
zeiescul Botez", Filocalia, vol'.l, trad. rom. Pr. Dumitru Stiniloae,
Editura Harisma, Bucureqti, 19934, p.347.
185
,,Ornul a primit puterea de a-qi stdpAni firea 9i a se supune cui
ii olace. Eu zic cd acest dar i-a fost oferit omului in vederea ob!i-
.rerii urtot daruri gi mai mari, anume pentru a se face vrednic si
primeasci din partea lui Dumnezeu ceva in plus fa,tX de ceea ce
are acum (tr momenful creirii, z.a )." - Mrroolu nr Orn"rc, Despte
liberul albitru S 16 PSB 1O had. rom. PL Constantin Cornilescu,
EIBMBOR" Bucurcqrt, 1984, p. 229.
r40
Specifcul moralei cregine lfl context post nodert,
intre ir:rtre voin!6 qi alegerea a ceea ce este voit nu existd
deosebire186.
Consfrucfia fiintei umane, devenirea sa se produce
prin voin{i nu pentru cd ea este obligatd sd construiasci
in vreun fel anume, ci tocmai pentru cd se decide perpe-
fuu penku un sens sau alful * spre bine sau spre riu187.
Pe de altd parte, edificarea fiinlei se face prin voinli
deoarece pentru sdvArgirea fiecdrui act in fafa ceruia se
sihseazd, Iibertatea repeti acelagi drum, 9i totugi altul:
temelia se reconstruiegte cu fiecare deazie, chiar daci
omul s-ar situa tn cel mai mare bine sau tn cel mai mare
req aga cum m6ntuirea se face la fel. Din acest motiv
sunt posibile schimbdrile majore iir via{a duhovniceas-
cd: cel mai mare pdcitos poate deveni sfAnt, iar cel mai
mare sf6nt poate cddea de la starea de sfinlenie.
Darul libertdlii se dovedegte directin fala lui Hris-
tos, mai intAi pentru ci El a cAgtigat in locul nostru elibe-
rarea din picat, iar apoi pentru cd omul se impdrtigegte
de sfinfenie gi nepdtimire, trtrucAt prin libertate impir-
tigirea se face de fapt din dinamismul Persoanei divine
186
Worrsanr Par,rlvrr'rrrnc, Anthropology in Theological perspectiae,
translated by Matthew J. O'Connell The Westninster Press, Phi-
ladelphia, 1985, p. 11,2.
r87 Voinfa poate
alege gi riul prin receptarea distorsionatd a sen-
sului autentic al realitdSi, iar aici se ajunge fie din cauza unei is-
piie, fie pentru ci insXgi voinla este alterati: ,,C6nd voinfa coboa-
rd de la un obiect superior la unul inferior, ea devine voin(d rea.
Devine rea nu atAt prin obiectul irr chestiune, cAt prin coborArea
insigi. Nu atet obie;tuI inferior face vointa re4 cdt ea - voinla in-
sigi - se face rea prin faptul cX s-a alterat prin ciutarea neregulatd
gi vinovati a obiectului inferior." - Pr. I. G. CorraeN, ,,Dumnezeu
nu e autor al rXulul", Studii Teologice 5 (1953), nr. 1-2, p. 45.
r4r
 Morala uestind si etica Dostmodemi, O intdlflirc necesatd
care a exclus reur88. Adus la existenfd printr-un act liber
al lui Dumnezeu, omului i-a fost aritat 9i scopul pentru
care a fost creat: indumnezeirea, lucrati prin forla liber-
tifii: ,,Taina m6ntuirii se lucreazd numai in cei ce vreau,
nu gi in cei ce rimAn sub stdpAnirea care-i robegte"l8e'
De la bun inceput, agadar, Iibertatea primeqte o prelun-
gire a actului lucrdrii ei; manifestarea ei posedi efecte 9i
prelungiri ale actului de miqcare. Prin manifestarea li-
bertdtii a cirei acfiune se indreaptd spre Bine, omul are
datoria de a congtienti za cd in efectele lucririi pe care
o produce se afle remanerea fiinfei sale tn existen!6" in
cot'tdi1iil" in care riul nu este decat acceptarea ,,des-fi-
in$rif', a lucrdrii indreptate impotriva lui Dumnezeu,
Fiinfa deplinbuni.
,,De n-ar fi liber, de n-ar trebui sd aleagd cine
vrea si fie, cu riscul de a gregi, atunci n-ar fi
om, ci o alti realitate, alta decAt a vrut Dumne-
zeu sd creeze... Libertatea presupune o sarcini,
o povari, care pentru mulli e excesivi. Nesigu-
lss
,,Libertatea restaurate nu este o noui pendulare intre bine
gi rdu a unei subiectivitili claustrate, lipsite de deschidere spre
transcendent, ci aceea care, fXrS ezitare 9i fdri riutate, rdspunde
continuu .,Fie voia Ta!", harului care totdeauna o cheam6, qtiind
ci o face in acord cu natura gi cu scopul ei. Iegind din autonomia
inchis6, libertatea se regdsegte in teonomie. Numai aici libertatea
igi gisegte propria identitate, harul nelimitend-o ci lXrgindu-i po-
sibilitdlile pe misura cregterii naturii in Dumnezeu" - Pr. Vasi-
le RdducS, ,Voinla 9i libertatea in gAndirea SfAntului Grigorie de
Nyssa" , Studii Teologice 35 (1983\, nr.1-2, p, 63
lse Sf. Mexru,
,,TAlcuire a rugdciunii <TatXl nostru>", Filocalia, vol.
2, ed,. cit., p.265.
l0
Specifcul moralei erettitte ln cofltext postmo.lern
ranta gi rdspunderea implicate in acliunea de a
alege gi a decide obligd la o tensiune care poate
pdrea insuportabild gi de care mu$i ar fi ferici$
sd se lipseascS, cu orice pre!"leo.
DecurgAnd din libertate ca sens cdtre care se in-
dreaptd voinfa omului, responsabilitatea umand are de
dat un rdspuns fafi de autoritatea voinlei divine, cdci
libertatea nu va fi niciodatd libertate fdrd un sens c6tre
care ea sA se migte gi fdrd autoritatea din care si vini gi
pe care si o recunoasci. De acee4 chiar dacd izvordgte
din libertate gi este determinatd de ea, responsabilitatea
devine anarhie daci ii lipsegte autoritatea supreme ne-
cesard pentru existenta gi funcfionarea ei.
Paradoxul libertd{ii cregtine este ce omului i se
cere ca decizia sa liberi si fie decizie penku implinirea
voii lui Dumnezeu. Fiinfa umand se induhor,nricegte gi
se intireqte prin parficipare gi apoi prin rimAnerea tn
Fiinfa Dumnezeului treimic, daq, ca proces, aceaste lu-
crare se face prin liberi consimtire gi prin liberi lucra-
re a binelui. In acest context, omul devine responsabil
- intr-un sens imediat - de lucrarea binelui ,,comun,,,
dar - irtr-un sens lirgit - gi de modalitatea in care este
co-participant la implinirea Fiinfei divine, nu pentru ci
aceasta ar fi nedeplind, ci intrucAt Dumnezeu l-a creat
pe om pentru impreuni-petrecerg tn Duhul, la existen-
!a vegnicH htru iubire. $i, departe de Dumnezeu, fdri
un rXspuns pozitiv al existen,tei noastre oferit Existenlei
Lui, din care provine gi a noastr5; fird iubirea - slabd,
1e0
Jurr{.u Menie. s, Perspectiaa teEtind, ed, cit,, p . 1,49 .
r43
 postmodcmd' O ifiAhirc rrecesard
Speciffll ffioralei crEtine ln context postmodefl
Morala crettind ti etica.

de om, a cirui identificare - prin propria-i fapti cu bi-

neputincioasi pirelnici gi firave - din Parte-ne, Pe care -
nele deja existent ca lucrare a lui Dumnezeu ii ddruiegte
El o agteaptd prin libera noastre voie, ca rdspuns oferit
fiinfei umane, la propriu, statutul de impreuni-creator.
Lui, refuzdm in mod liber actele lui iubitoare, inclusiv
NedesdvArgirea dintru inceput a creafiei gi neascultarea
jertfa gi inviere4 gi ne dovedim nerecunoscdtori fa!6 de
primului om nu este o neputin{i a divinitifii, este gan$a
Dumnezeul nostru. Dumnezeu ,,a cinstit fipturile zidi-
te de EI cu demnitatea libertifii rafionale"ler, cdci acfiu-
libertilii omuiui gi a solicitdrii firegti agezatd in fiinla sa
de a o desivArgL proces care se va tncheia abia la scur-
nea pe care urma si o indeplineasci libertatea nu putea
gerea timpului in eshaton qi a spatiului in ,,cerurile noi
sd fie decAt una rationald, avAndu-gi izvorul in Rafiunea
gi pdmAntul nou" agteptate (2 Pt 3, tg).
supremd gi aplecarea fireasci spre lucrare indreptati
tocmai spre Rafiune. Pohivit SfAntului Maxim gi altor pirinfi bisericegfi,
D5ruite omului in scopul desdvArgirii sale, iar de- continuarea crea{iei sau statuful de co-creator al omu-
sivArgirea constAnd irr lucrarea permanenti a binelui,
lui prin sivArgirea binelui se vddegte in aceea c6 el are
nevoie de renuntare, dar nu la libertatea drept calitate
libertatea este - din punct de vedere al structurii umane
a spiritului sdu, ci la o libertate arbitrari, la irbitrariul
create de Dumnezeu -, paradoxal, decizia omului pen-
tru bine. Nu este o decizie cu caracter de obiigativitate, situafiilor prin care - in urma ciderii in pdcat gi, din
aceast4 a intunecdrii rafiunii - este obignuit sd aleagi.
pentru cd afunci nu am mai avea libertate, dar nu este
nici decizie pentru riu, cdci atunci am lucra impotriva Omul creeazi in continuare binele din lume numai in
mdsura in care, paradoxal, libertatea sa ,,a cedat cu tohrl
fintei agezate in adAncurile fiin1ei noastre: indumneze- lui Dumnezerl impdrifnd cum se cuvine prin faptul cd
irea prin har, participAnd prin binele nostru la binele
primegte si fie impdrdfiti qi inceteazi si mai vrea ceva
celorlalli semeni gi la Dumnezeu-Binele. Firi participa-
deosebit de ceea ce vrea Dumn ezeri"ln.
rea la Bine prin implinire, nu existd nici participare 9i
cregtere in Fiinfd.
Morala cregtind raporteazd, fiinfa omului la Dum-
nezeu, agezAnd creafura in legdfurd directd cu Creatorul
Chemat la existenfd in mod liber 9i diruit cu li-
gi demonstr6nd, mai ales prin aceast4 cd dependenla se
bertate in lucririle sale, omul nu este un sclav cdruia sd
produce in cadrul libertdtii. ln fapti" se intAlnesc doui
ii fie ardtat deja scopul unic al faptelor sale. Totul este
creat de Dumnezeu pentru om, dar crealia lumii nu este 1e2
Sf. M.q.xlM Mi,nrunrsr.ronur,, Ambigua 7, Tc, pSB 8O p. 75. pen-
tncheiati cu agezarea omului in rai, in spafialul qi tem- tru ca cititorii sd nu fie surpringi de afirmaSile sale, Sf. Maxim
poralul ,,bune foarte" , ci ea urmeazd si fie continuati explicd: ,,Nu spun cd se va produce o suprimare a libertilii, ci
mai degrabX intirirea ei in fixitate qi neclintirea cea dupd fire, sau
o cedare liberi c4 de unde avem existen!4 de acolo ie dorim a
IoeN Sci.r.anur, ,,Scara" l, 1, Filocalia vol. 9, trad' rom. Pr.
1el Sf.
primi gi a ne migca".
Dumitru Stiniloae, EIBMBO& Bucureqti, 198Q p. 43'

144 r45
 Morala crestind si etica DostmodernA, O infilnire
libertiti: prim4 cea divin6, fiind desivArgitd, o chea-
mb la sine pe cea omeneascdi cea de a dou4 limitatd,
se poarti numai prin fiptuire, citre divin. Perspectiva
cregtini asupra sdvArqirii binelui agazd categoric mora-
litatea faptelor in relatie cu Dumnezeu qi cu voia Sa. Din
aceasth voie reiese dorinla divini exprimatd fafd de om
prin revelalie - in mod superior prin cea mijlocitd de
Hristos - la aceasta se raPorte azh hecare taptd a on-rului.
Iar daci Hristos se identificd cu inceputul 9i sfArgitul a
tot ceea ce existi, El este gi,,misura lumii", iar creqtinul
il trdieqte, il mdrturiseqte gi se identificd cu El:
,,Ca Om, Hristos este protoptipul omului desi-
vArgit. Cregtinul este chemat sd repete in via{a
sa via{a lui Hristos. El este chemat si-qi impro-
prieze gi sd trdiascd durerea tragediei mondiale, ca
sd-gi asume qi slujirea impdcdrii universale"le3.
Numai fapta care se raporteazi la aceastd voinld,
in intentie, realizarc $i efect, ne indreapti spre Dum-
nezeu. Cregtinismul afirmd adevdrul cX ceea ce este in
legdturi cu voinla lui Dumnezeu este gi moral.
intreaga via{i a creqtinului este jalonatd de cre-
din!6. Ea il fine ,,in via!6" din punct de vedere morai,
pentru ci ii intdreqte fapta cea bund, o confirmd, qi dH
puteri sporite pentru a clidi fapta urmdtoare. Aceas-
ta inseamnd cd viafa morali qi credinla manifestatd in
dogmi sunt unite indisolubil. In perspectivd ortodoxi,
invdfitura de credinli nu reprezintX un depozit la care
re3 Gsoncros L MANrzARrDrs, Globalizate gi uniaersnlitate. Himerd
adndr, ed. cit.pp.37,4O (s.n.).
r46
nercsard Specificul ,noralei crertine in context postmodeffi
nu are acces decAt specialisful; 9i nici morala nu se re-
gdsegte rupti de sistemul de credinfSlea. Avem o credin-
!d: fiptuim intr-un fe1; avem un anumit comportament
moral deoarece el este in legifurd directd cu o anumiti
credinfd. MAntuitorul ii critici pe farisei tocmai penhu
neconcordanta dintre faptd gi credin!5" care dedubleazi
gi il falsificd pe om.
Dacd divinitatea in sine, sau numai ideea de trans-
cendent, il opreseazi pe omul modem, ceea ce firtre-
fine, totugi, raportarea omului la divinitatg mai ales
in sivArqirea faptei morale, este credinta. Pentru actul
moraf credinfa este cadrul de legiturd a omului - cre-
at, finit, stricdcios - cu Dumnezeul Cel desdvArgit, Care
ii confirmd persoanei implinirea i:rcrederii sale intr-o
altd Persoand ce ii satisface setea de infinit. Morala iqi
are punctul de plecare in credin!5" cdci cea din urmi o
motiveazi pe cea dintAi, dar tot credinfa este gi finalita-
tea moralei, pentru cd implinirea faptei ne ilteregte it1
credinfi. Dar, dacd omul se simte angajat in raportarea
la divinitate prin credinfd, 9i fapta buni face la fel: ele
amAndoud transformd subiectul in participant activ la
indumnezeire, fdcAnd din el un candidat pentru cer.
Viala creqtinului are un specific deosebit deoare-
ce fapta morali nu se reduce doar la a-i conferi mulfu-
mirea sufleteascd a sivArgirii, ci gi bucuria interioard a
intAlnirii cu Dumnezeu, care este o experien{d ontolo-
1ea
,,Dogmele nu sunt idei arbitrare alcdhrite din nebuloase teo-
retice, utile disputelor teologice, ci determind vial4 ploteieaze
treirea, o orienteazi gi ii dezvdluie sensul" - Anesre.sros Y,c.liNou-
9i
teros, Ortodoxia gi problemele lumii contemporane, ed. cit., p. 40.
147
 Morala crestind si elica Dostmodetnd' O intdlnire necesard
gici1e5. Demersul moral al cregtinului igi are sensul in
refacerea legeturii cu Dumnezeu la starea de dinainte
de ciderea omului in picat, pe de o parte, qi ir:r impro-
prierea gi permanentizarea statutului cAqtigat prin rds-
cumpdrarea ficutd de Hristos, pe de alta. El igi propune
ca, prin rugeciune 9i prin faptd sd schimbe fala lumii,
sd o metamortozeze, dar mai ales sd se uneasc5, deja
din aceastd lume, cu Dumnezeu, prin lupta impotriva
pdcatului, a rdului. Prin faptele sale lucrate in lume gi
aplicate creafiei, ca modificare, Persoana umand ris-
punde faptei fundamentale a lui Dumnezeu manifesta-
tX in afara Sa: actul de creafle a lumii gi de conservare a
ei pentru fiinlele umane.
Omul este o fiinld moralS, adicd: are puterea de a
face binelg posedi libertate gi cunoaqte scopul pentru
care il sivArgegte. Prin aceste calitef, el se remarcS" intre
celelalte creaturi, ca singura purtitoare de valori gi, prin
libertate, implinitoare a valorilor diruite de Dumnezeu.
Pe acestea, ei le lucreazd in sine 9i ?n lumea in care igi
duce existen!4 lucrAnd la propria sa clidire duhormi-
ceasci, dar contribuind - in calitatea de fiinte social6,
agezat tn societate, impreuni cu alfi semeni - 9i Ia intd-
rirea aproapelui in aceeagi devenire interioar5. Datoriti
faptului cd omul poate sdvArgi fapte - devenind creator
- el iqi valorizeazh propriile acfiuni gi propria Persona-
litate morald; prin libertate igi manifestd dorinla de lu-
crare a binelui; prin cunoaqterea scopului indicd direc-
fia cdtre care doregte si se indrepte decizia sa.
1e5
Groncros I. MlNrzARIDIs, Globalizare gi universalitate, Himerd 9i
adeadr, ed. cit., p. 111.
r48
Specirtcd ftrorolei cregtine ln context postmodern
,,Libertatea este legati de realitatea persoanei,
cdreia ii e gi trisiturA definitorie... Eu trebuie
sd hotdrdsc, sd aTeg ceoa gi pentru ceaa, adicd tre-
buie si-mi fzsfifc - in primul rAnd in ochii mei
- hotirArea htatd. Sunt obligatoriu liber, sunt si-
lit la libertatg nu pot renunta la libertatea mea
decAt printr-un act tot liber. De aceea... viata
omeneasci este intrinsec morald... Libertatea
este primejdioasd gi, dacd nu e iubitd condilia
personalS" afunci e priviti cu neincredere gi cu
dugminis"ter.
Perceperea corectd a sensului existenfei pe care o
are, face ca omul si lind seama de sensul adAnc al faptei
care-l pune in relatie cu Dumnezeu gi cu semenii gi care
il definegte fiingd morali, capabild de sdvArgirea binelui
St prin aceasta, de integrarea sa in desivArgirea Binelui
suPrem.
Daci fdptura umani este persoani, dacd in creqte-
rea sa proprie este mdrginitd de aproapele care se defi-
negte in aceiagi termeni, dacd ascensiunea sa cdtre divi-
nitate se concretizeazd in sensul implinirii prin sfinfire,
i-a fost dat omului - ca unicd modalitate de accedere la
desivArqire * puterea gi misiunea de a face fapte, care
sunt chipuri ale Binelui. Fapta buni pe care Creatorul o
agteaptd intotdeauna de la om, atunci gi acum, este sin-
gurul reper definitoriu al omului fafd de Dumnezeu gi
tocmai de aceea se definegte pe sine ca un act de iubire.
Fapta buni e manifestare a stdrii de umplere interioa-
1e5
Juu,lN Manies, Perspectiaa uegtind, ed, at., pp. 1,M, 1,4*L46, I49 .
r49
 7
Morala crestind si etico Doslmodernd, O intdlnire ecesard Specijcryl moralei crertine in context postrrrodern

ri cu Binele suprem, dar e qi solicitare de revirsare in cu libertinajul gi subiectivismul moral, cu egocentris-

afard, de impirtdgire a Lui spre semeni gi spre lume, e mul gi autonomia umand, cu increderea in limitele lu-
stadiu de manifestare concreti a iubirii existente in tine, mii materialiste gi utilitarismul cotidian, fapt4 credinfa
e marea bucurie de a spune gi altora ,,cat a fecut Dum- gi libertatea in Duhul ii intorc lui Dumnezeu ceea ce El
nezeu pentru ttne" (Lc 8, 39). Pe de altd parte, impor- Insugi ne-a ddruit: iubirea personald.
tanla faptei este determinatd de calitatea ei novatoare,
de puterea intreprinderii spirituale, de noutatea Pe care
o aduce in dimensiunea interioari a omului, prin toate
acestea ea devenind act de creafie. Prin sdvArqirea faptei
bune, omul creeazi. Lui i s-a dat puterea de a prelungi
in lume acful permanent creator al lui Dumnezeu, dat
ftrcheiat in mod vdzut la inceputul existenlei lumii, pen-
tru ca omul si devini - in chip sensibil - pdrtag la pu-
terea de creare gi recreare a lumii. Prin fdpfuire, omul
descoperi cd el nu este o creaturd pasivd, un simplu
obiect in desfdgurarea istoriei, ci un subiect dinamic, de
ale cirei acliuni - gi ele pot fi bune sau rele - depind
pagii 9i evolulia lumii gi a timpului ir, care este prins 9i
pe care il construiegte. Aga ci fapta omului, intrAnd in
ecuafia timpurilor prezente gi a celor viitoare, de dupd
sdvArgirea ei, gi fiind, in partg ,,concluzie" a celor tre-
cute, are o importanfi extraordinard pentru conturarea
profilului moral al fiecdrei Persoane, al semenilor qi al
vremilor in care qi sub care trdiegte, dar qi al viitorului
creafiei gi al umanitifii.
Devine deja tot mai cunoscuti realitate4 inclu-
siv in mediul noshu, cd libertatea in Hristos, credinfa
in Dumnezeu gi fapta buni sdvArgitd dezinteresat sunt
componente ale lumii cregtine care vin in contradiclie
cu spiriful postmodern secularizant. Prin comparatie

150

3.2. OMUL - PERSOANA TAINTCA
J ndividualismului tot mai pronun{at din zilele noastre
I i se va putea rd,spunde pe mdsuri prin redescoperirea
valorii persoanei qi a rela{iilor morale pe care ea le dez-
volti. Spiritualitatea primitd de cdtre om odatd cu crea-
rea sa il definegte, simplu dar grag de la inceputul pAni
la sfArgitul existenlei terestre 9i chiar dincolo de ea, ca
persoan5, cu toatd incdrc5fura acesfui dar dumnezeiesc
cu care celetoregte spre Binele suprem. Persoana este o
realitate ontologicd gi axiologicd ce se afld Permanent,
gtiut sau neqtiut, mai mult sau mai pulin congtient, in
relalie cu alte persoane, cu creafia gi cu Persoana supre-
mi; ea este indefinibild gi unici:
,,Pentru a percepe taina persoanei, trebuie de-
p5git intreg contextul ei natural, inveliqul ei
cosrnig colectiv individual, tot ceea ce Poate
fi sesizat. Sesizdm totdeauna firea, dar nu sesi-
zim niciodati persoana... Persoana nu este un
obiect de cunoagtere; nu mai mult decAt Dum-
nezeu... Putem pune in serie indivizi, fdcAn-
du-i si intre in colectivitif. Persoana insd este
intotdeauna lnicet' 1e7 .
1e7 Orrvrsn Cr6nnNr, intrebdri asupra omuLui, trad. rom. Ierom. Io-
t52
Specifcul moralei crettine in context postmodern
Persoana are calitatea de a deveni ferment pen-
tru lumea in care triiegte, chiar dacd atitudinea ei este
singulard sau minoritard: ,,Oare nu gtiti ci pulin aluat
dospeqte toatd frimAntdtura? Curdtifi-vd deci de alua-
tul cel vechi, ca sd fifi frimAntiturd noud" (1 Co 5,6-7).
Calitatea manifestirii cregtinismului in lumea moder-
ni depinde - astdzi, ca gi altddati - de cei pugini, care
pdtrund adevdrul credinfei, gi-l impropriazd, il triiesc
gi fac din viata lor mediu de trdire a lui Hristos. Dar
existenfele noastre intrd in contact unele cu alteie gi co-
municd intre ele, furnizAndu-gi informafii qi valori, cu
atAt mai mult pe cele ale credinfei. Dificultatea pare sd
survind astdzi din individuaiismul prezent inclusiv in
rAndul cregtinilor, din lipsa curajului de manifestare a
credin{ei gi din tendinfa de ascundere a ei sub obroc,
in ciuda faptului cd este lumini gi cd ar fi necesar sE
foloseasci intregii lumi (Mf 5, 15). Solufia este insd tot
persoana/ transformati in aluat1e8. Relalia personalX a
acestor oameni cu Dumnezeu reprezintd sursa de viafi
a Bisericii qi a lumii, qi tot ea este cea care intdregte mis-
terul insondabil al persoanei, ,,taina" ei.
,,Prodigioasa varietate uman5, care face sd fie
"unicd" fiecare persoani, s-ar putea oare pier-
sif Pop, Pr. Ciprian gpan, Episcopia Ortodoxi RomAni Aiba Iuli4
1.997, p.38.
1e8
,,La intrebarea: "ce trebuie sX se opunX haosului moral al epo-
cii noastre?', resptrnsul este unul: persoana umani autentici. Per-
soana care activeazX ca aluat, fXc6nd si dospeasci toatd frim6n-
iiXtura. $i este imposibil ca o persoand adeviratX sX nu actioneze
ca aluaful in mediul in care se migcd" - Groncros I. MlNrzaxrors,
Globalizare gi uniaersalitate. Himerd pi adeadr, ed. cit., p. 104.
r53
 Morala tettinA ti eticq postmodernL O int hire ecesard
de sau confunda? Aceasti unicitate..' este ceea
ce sperim si fie salvat in viala de dincolo..'
Persoana umanl este pldmiditi din realitate
gi irealitate, din proiecte articulate pe diferite
traiectorii, realizate sau nu, qi in diverse grade
de izbdndi, abandonare sau eqec. hr asta con-
sth fiecare persoand in parte: ea e cea care vrea
si ddinuie, si se mAntuiascd"ree.
Omul este creat dintru inceput ca persoand deoarece
el vine din relalia iubitoare a lui Dumnezeu, o relafie vie,
activi, in devenire ce se manifestd in timp qi cu referrre
la fiecare om in pade, inci din momentul conceperii lui'
Numai derularea raportului personal al omului cu Dum-
nezeu gi cu semenii se face in timp, dar ei existH din veg-
nicie in Dumnezeu. Persoana posedd caracteristici dintre
cele mai nobile, rczultate din statutul de fiinld ralionali,
liberi gi conqtientd: ,,Omul... este o fiin16, dar cu adevdrat
el este o persoani; o persoani care este de neinldfurat
in autonomia s4 de netnlocuit tn demnitatea sa, de ne-
reprezentat in responsabilitatea sa"2m. Tocmai de aceeo
una dintre problemele extrem de stringente ale societd,ri
actuale, prinse ir:r realitatea fragili 9i relativizantd" dar 9i
ineluctabilS, a postmodemitdlii, priveqte consecventele
qi tot mai acutele discufii qi pdreri asupra momentului in
care omul devine persoand. Venind din iubirea lui Dum-
nezeu, omul primegte calitatea personali a relafiilor cu
El inch de la concepere, dezvoltAnd apoi, in relafiile cu
1ee
JurdN Menie s, Perspectiaa cregtind, ed,. cit., pp 102, 103
2m RoNr,lNo Gueuom1 Sfirgitul modetnitifii, ed. cit., p. 90
154
SDecificul moralei cre$tine in context postmod.enl
ceilalli oameni 9i prin exerci{iu, congtiinf4 libertatea gi
dreph;l de stdpAnire asupra celorlalte creafuri2o1, ca ele-
mente specifice persoanei umane202. Pe de alti parte, ade-
virata realitate a persoanei, intreaga incircifurd pe care
o conline r5m6ne necunoscutd: Olivier Cldment propune
un adevirat apofatism in cunoagterea persoanei:
,,Nu infelegem persoana.creatd decAt prinh-o
antropologie <negativi". In acest sens, ascezele
Rbsdritului necreqtin gi analizele qtiinqifice ale
Apusului sunt prefioase: nu pentru cX ne spun
ce e persoan4 ci pentru cd ne permit si infele-
gem ce nu este ea//203.
Persoana umani are congtiinla cd existH; mai intAi
infuiegte iar apoi cunoagte sensul pentru care a primit
aceastd existenld gi cautd sil urmeze. Persoana se afli
?01
A se vede4 pentru problema naturii comune a omului qi a pre-
zenfei ei in mai multe ipostasuri: Pr. Dur,lrrnu SrilNrtoll-, Tmlogia
Dogmaticd Ortodnxii, vol. 1, EEMBOR, Bucuregti, 20033, pp , AZ-+ZS;
Vr,euurn Lossrv, Teologin misticd a Bisericii de Risdrit, ea. iit., p. f +S.
202
Despre inter-relafionirile persoand-personalitate-personali-
tate morali, vezi: Nrcorlr MlelrN, ,,Personalitatea morali creg-
tind", in: Studii de Teologie Morald, Sibiu, 1,969, pp. 301-311; Ioe.N
Gnrconrg, Personalitatea morald (Biblioteca de +ica;, Editura $ti-
inlificd 9i Enciclopedici, Bucuregt! 1982. Cu toate incercdrile de
descifrare a componentelor gi calitililor persoanei, de epuizare a
elementelor specifice ei, persoana rimAne in sine un miiter. Vezi:
CousreNrnr ENi.cHnscu, ,,Persoana umanX ca mister. Contribulii
la analiza psihologici a experienlei gi a vielii mistice,,, Ortodoxia
44 (7992), nr.1-2, pp. 191,-200.
203
Orrvrrn CrfnnNr, intrebdri asupra omttlui, ed. cit-, p. 3g. Vezi, in
acest sens, gi A. M. Cornnrs , Taina persoanei, calea cdire Dumnezeu,
trad. rom. Diana Potlog, Editura Sofia, Bucuregti, 2002.
r))
 V
Morala crettind €i etico postmodernd. O futAlnire necesard
in relalie cu.../ se dezvoltd pe sine numai in deschiderea
cdtre alte persoane gi numai prin comunicarea cu ele.
Ea posedi puterea creatoare gi se manifestd prin ea, adu-
ce la existenfd., ,,creeaz| din nou/'204. Perspectiva creati
de aceste caracteristici ne indici fapful ci persoana este
unicd gi irepetabili.
Dupi ce este congtientd de sine gi, poate, in ace-
laqi timp, persoana are gi congtiinfa existentei celorlalfi,
pentru ci simte nevoia ca bogilia sa unicd sd fie comple-
tati de bogifia aproapelui, alteritate pe care o primegte
gi care o intregegte. Persoana nu-qi este suficienti siegi,
nu posedd totul pentru a se cunoagte, are nevoie de o
alt6 prezenli intregitoare, iar aceasta este conturati in
primul rAnd de imaginea gi realitatea aproapelui, care-r
suplinegte un gol:
,,Persoana este, in principiq singura relalie po-
sibili cu fiinfele, cu lucrurile existente in reali-
tate. ...Persoana existi numai ca raportare di-
namicd, numai <in-fata-cuiva" numai ca relafie
unicd, Iipsiti de aseminare gi irepetabil5"'?05.
2s Nlcores Bnnn :.lLnv Despre sclaaia gi libertatea omular', trad. rom.
,
Maria lv5nescu, Editura Antaios, 2000, p.27.
205
Cnnrsros Yen Nrxts, Persoand gi Eros, trad. rom. Zenaida Luca,
Editura Anastasi4 Buoireqti, 2000, p.21,,33. ,,Persoana implich
<deschiderea fiintei>' gi chiar mai mult decAt atit, ek-stasul fiinlei,
adici o miqcare spre comuniune, care duce la o transcendere a
granifelor eu-lui gi, astfel, Ia libertate." - Io,qN Zrzrouus, ,,Putinli
uman5 qi neputinld umand: o explorare teologici a stirii de per-
soani", trad. rom. Caliopie Papaciog Rnliunea misticd, rcvistd de
Spiritualitate Ortodoxd, Editura Sf6ntul Gheorghe-Vechi, an V-VI,
1999 -2000, m. 1.-2, p. 9.
l)b
Specifcul morelei clettine in context postfiodeft,
Iar primirea bogiliei gi implinirea sa se realizeazd
prin iubire. Nu avem persoand in alara acestui schimb
duhovnicesg pentru cd a fi creat dupn,,chip" inseamnX
a ddrui dezinteresat, aqa cum Dumnezeu a creat omul
qi Lrmea din iubire2o6.
Fiecare om posede un sens al existenlei pe care il
recepteazd in modul sdu proprir; iar sensul iui devine
astfel unic, pentru cd gi darurile gi energiile pe care le-a
primit de la Dumnezeu sunt unice. Prin schimbul de sen-
suri dintre persoane, se creeazd o comunicare reciprocd,
prin care fiecare se imbogdfegte; nimeni nu pierde nimig
fiecare este cAgtigat2o7. Este motivul pentru care ne sim-
lim atAt de bine atunci cdnd ddruim lucruri materiale
sau bunuri spirituale, fdrd a aqtepta vreo rdsplati: ,,Cu
cAt dai mai mult, cu atat mai mult primegti... Cineva nu
poate fi generos pi bun in afara comuniunii cu alte per-
soane... Bundtatea nu poate spori gi nu se poate il:ltdri in
'?06,,O adevdrati iubire spiritualX fali de o persoani care ne iu-
begte face sd creasci inima noastrd gi o deschide spre o chema-
re citre o iubire infinitd gi, prin aceasta, la o depXgire a propri-
ei noastre persoane... Este uimitor in ce misuri douX persoane
umane, foarte diferite in ceea ce priveqte existen,ta lor, pot si se
inleleagi gi sd se uneasch profund una cu cealalti. Persoana pe
care o iubim, in chiar momentul ir
care o iubim, ne depdgeqte...
Iubind-o, acceptdm, firi
si ne dim seam4 ci ea ne depdEegre;
iar aceasta ne aduce in situafia de a intelege ci existi un izvo(
profund care ne uneqte in iubire." - Me.nrs-Dovrmlqun Pnrrrrrx,
Despre iubire, trad. rom. Marius Boldor, Editura Cartimpex, Clui
Napoca, 1999, p. 232.
207
Jr,l.r.r-Luc Mexr oN, Fiind dnt. O fenomenologie a donaliei, trad. rom.
Maria-Comelia gi Ioan L Icd jr, Editura Deisiq Sib iu, 2003, p . 42.
t57
 Moralq creslind si etico Dostmoderra O inldlnire necesard
izolare. Riutatea incepe gi se sfArgegte ctt izolarea"."208'
Cunoagterea Presupune reaiitatea existen,tei celuilalt, a
posibilitilii deschiderii sale spre mine, dar 9i a posibiliti-
lii comunicirii explicite sau tainice dintre noi:
,,Cunoagterea unui obiect e o cunoagtere ne-
desivArgiti in care nu existi reciProcitate;
acolo unde existd reciprocitate in cunoaqtere,
cunoagterea inseamni un raport intre persoa-
ne, este determinatd de uagiipe"... A vedea pe
Dumnezeu fald citre fa{iinseamnX si-L cunosc
cum mi cunoagte El pe mine., cum se cunosc
reciproc doi prieteni"2oe.
Pdrintele Stiniloae foloseqte, in acest context, ima-
ginea unei pAnze cu multe noduri: nodurile sunt Per-
soanele care comunicS, iar firele dintre noduri reprezin-
td rela{ia gi comunicarea pe care persoanele o au una
cu cealalti210. CuvAntul gi dialogul sunt cele mai simple
acte ale acestui specific, ca semne ale nevoii de celilalt
dar iubirea este cea mai importanti. Dath fiind impor-
tanfa comunicdrii pentru persoand, se gi spune in mo-
nahismul risdritean cd sfArqiful lumii va avea loc atunci
c6nd intre colibele cdlugdrilor nu va mai exisia potec5;
semn ci intre oameni nu existd dialog.
,,,.Persoanao qi "individul', - doui entitili diferite. Intervru
208
cu PXrintele Dumitru Stiniloae", Studii Teologice 45 (1993)' nt.
5-6, p. 46.
2o VlepIr'arn Los srv, Vedetea lui Dumnezeu' trad. rom' Maria Cor-
nelia Oros, Editura Deisis, Sibiu,1995, p.21'.
210 Pr. Duurrnu SriNno.tr, Teologia Dogmaticd Ortodoxd vol l', ed'
cit.. p. 304.
r58
Specificul moralei crEtine ,n context postmoderrr
Dar comunicarea igi gese$te finalitatea in comuni-
une211, cdci fdri comuniune nu avem persoani ea fiin-
du-i specificd omului pentru a-$i putea implini scopul:
,,Omul, ca persoand, nu apare ca un individ al
unei specii, ci ca o fiinld congtientd de relafia sa
iiberi gi inteiigentd cu Creatorul siu. Caracte-
rul sdu personal consth tocmai in deschiderea
gi libertatea pentru comuniune... Numai in co-
muniune omul igi descoperi identitatea gi vo-
catia sa de persoani. De aici, caracterul imper-
sonai al iadului, unde oamenii nu se vid fafi
citre fafi, fiind depersonalizati, demascati."2r2.
Atenfia persoanei se indreaptdin primul rAnd cihe
seme& pe acesta avAndu-l cel mai tn apropiere pentn-r ca-
nalizarea comunicdrii gi pentru reaLizarea treimii necesa-
re irufituirii gi trbirii spiritului comunitar, caz in care este
nevoie de un al treilea: unul diruiegte altuia gi, impreu-
n5, diruiesc celui de-al heilea care nu rimane nici el pa-
siv. Sau: primul ddruieqte, prh al doilea, cdtre al freilea.
Dincolo de relalia cu semenii gi in mod plenar, persoana
cregte continuu 9i experiazi indumnezeirea tn lucrarea
cu Tatdl-CreatoruL prin Fiul-MAntuitorul, in Duhul-Sfin-
211
Idem, Spiritualitate gi comuniune in Liturghia ortodoxd, Edit:ura
Mihopoliei Olteniei, Craiov4 1985.
2r2 Pr. IoN B*tr, Dictionar de Teologie Ortodoxd, Bucureqii, EIBM-
BOR, 1994'z, p. 305. Despre depigirea intelegerii limitate a persoa-
nei gi a confuziei dintre persoand qi individ, vezi gi: Lours Dur*roN1,
Eseuri despre indiaidualism. O puspectiad antropologicd asupra ideolo-
giei moderne, ed. cit.; Jurrus Evor6 lndiaidul gi deaenirea lumii, trad.
rom. Alexandru St5nculescu, Editura Anastasi4 Bucuregti, 1999.
r59
 Morala crEtind €i etica Postmodernd' O inthlnite necesard
litoruf cu care intri in comrmiune, realizati deplin,
aici,
prin Euharistie, cdci implinirea persoanei nu se realizea-
zi decAt in r.rnirea cu Hristos, Care o{erd depdgirea stirii
limitate a ei Prin htab:ftea cu Persoana suprema'
Din reLtia persoanei cu Dumnezeu qi cu alte per-
soane rezultd caracterul ei inepuizabif deoarece ea se
simte atrasd de infinit 9i, oricAt at 1lrcat nu simte nicio-
datd ci acesta ii este suficient2r3. Nemulgumirea ii vine
din aceea cd, odatd atins un prag, il vede pe celdlalt, iar
de aici se zdreqte urmdtorul. Prezentul nu-i este nici-
odatd trdestuldtor, are mereu privirea indreptatd ina-
inte, spre ceea ce ii lipsegte incd. Din punct de vedere
spiritual, Persoana nu poate sta pe loc, ei nu-i este pro-
piie pasivitatea, ci dinamica inaintirii in descoperirea
transcendentului gi, prin acest4 a ei inseqi'
Dacd persoana este congtienti de sing dacX se afli
i:r comunicire qi comuniune cu alte persoane 9i daci este
intr-o permanenti migcare spre infinit, ea se realizeazd
pe sine numai prin fapti. Flristos ne sPune: ,,De vreme ce
9ti1i aceste4 fericili veli fi de
le ve$ face" (In 13 , 17) ' F apta
depdgegte cuvAnfut qi devine semn concret al comuniu-
nii, al iubirii aplicate. Abia acum Persoana se dezviluie
i:r mod real pe ea insdgi, pentru ci fapta este rdspunsul
con$et Ia sohcitarea celeilalte Persoane 9i la solicitarea
lui Dumnezeu. Fapta pe care o sdvArgim este o deschide-
re a noastrd cdtre aproapele, iar prin aceasta aproapele
,,Persoana umani are in e4 in propria sa existente,
213 ceva ce line
resPectim
de absolut: acesta este motil.lll pentru care trebuie se o
qi pentru care putem sl o admirim." - MlnIn-Doulurqur Purrrn-
ps' Despre iubire, ed. ctt., P.229.
160
Specirtcul ffioralei crertine tn context postmodem
devine o deschidere cdtre Dumnezeu: ,,Dacd am grij6 de
mine din frica de Dumneze4 am gnjn gi de tine"21a. Prin
ceea ce face bun, omul se descoperd pe sine - dupd cu-
v6ntul Pirintilor Bisericii - ca un mlaborator aI lui Dumne-
zeu, ba mai mult: chiar ca un continuator aI crealiei diaine.
Lumea a fost creatd inaintea omului, iar el a fost agezat in
aceastd lume pentru a o desdvArgi prin fapta sa - ,,La ni-
velul persoanei, diversitatea este readusd Ia unitate, ma-
terialitatea lumii este integrati in ordinea spiritului"2ls.
Potrivit Sfentului Maxim MirturisitoruL persoana este
chemati sd adune in fiin1a sa intreaga creafie: ea trebuie
si atingd desdvArgire4 pe care sd o transmitd mai depar-
te creaturii neralionale, si o mijloceasci gi pentru ea.
Valoarea persoanei gi a relafiilor pe care ea le dez-
volti, implicarea ei nonutilitarist6 in dezvoltarea rapor-
turile interumane, dovedirea prin faptd a iubirii fald de
Dumnezeu, de om gi de creafie se regisesc tainic in mi-
nunea cE e4 persoan4 vine de la Creator gi cd se face
purtdtorul Lui de cuv6nt ir:r lumea in care a fost trimisi.
Sensul spre lume posedd insd, intrinsec, gi sensul din-
spre aceasta spre Dumnezeu: persoana iubeqte, este li-
ber6, creeaz6, dinamizeazd lumea, dar devine - pentru
fiecare din ac(iunile aplicate - responsabild in a-I rds-
punde Creatorului cu aceeagi iubire.
'?14 Sfinfii Ve.nsexurrr gr IoaN, ,,Scrisori duhovni ceqti" $ 1,44, Filo-
calia, vol.11, trad. rom. Pr. Dumitru Stiniloae ,EIBMBOR, Bucu-
reqti, 1990, p. 186.
215Pr. V,lsrrn R-buci, Antropologia Sfhntului Grigorie de Nyssa.
Cdderea in pdcat pi restaurarcs omuhc, EIBMBO& Bucuregt! 1996,
p.79.
t6r

3.3. TATNAApROAPELUI
omportamentul preponderent individualist gi
egoist al omului contemporan il tndepdrteazd pe
semen din aten$e, agezindu-l in planul secund al in-
teresului. Cel de alituri devine fie un instrument al ac-
liunilor subiecutului, fie este igrrorat ori chiar nevdzut.
Mai de aproape sau mai de departe, rudenie sau stra-
i& bolnav sau sdndtos, intAlnit pe stradd ori intr-un caz
prezentat de mass-medi4 el este cel mai adesea ,,altul"
- deci: nu eu -, ,,celilalf'- deci: nu cel de care sunt
direct interesat -, ,acela" - cel de departe. insingura-
rea postmodemului se datoreazi faptului c5, dupd ce
a renunfat la Dumnezeu, l-a indepirtat 9i pe fratele din
jurul lui, spre a se bucura deplin gi mai ales in cerc cAt
mai restrAns de bunurile materiale pe care a reugit si
agoniseascd.
Dar, ,,aproapele" este o fiinfd care mi relalioneazd
tainic. Cel de lAngd mineimi este aproape nu atAt Pentru
condilia sa fizicS" degi vizualizarea lui imi conferd moti-
vatie suficienti pentru a-l apela in acest mod, ci pentru
situarea sa duhovniceasci intr-un cadru comury Pentru
cd avem aceeagi sursd de existenli, ne simfim chemati
162
Specirtc moralei cre$tine in contert poshnodefl
de citre gi cdtre acelagi Dumnezeu gi pentru c6 ne regd-
sim in Hristos-Omul, sens gi centru al viefuirii noashe:
,,$i eu futuror le plac intru toate, neciut6nd folosul meu,
ci pe al celor mulfi, pentru ca ei sd se mAnfuiasci', (1 Co
1Q 33). In acest ,,alt1tl" regdsesg ca in oglindb, propriul
meu chip, care e de fapt al lui Hristos. Creat dupi Chip,
omul are gi el in sine - la proporfiile cuvenite - puterea
de a-l chema pe celAlalt, de a-l solicita in calitate de cen-
tru al atenfiei, dar numai ca unul ce se recunoagte nede-
plin gi neegoisf pe de altd parte, actul de a-i rdspunde
solicitdrii reprezinti recunoa$terea puterii existente in
celdlalt. AtAt solicitarea cAt gi rispunsul subliniazi in-
suficienta omului de a trii cu adevirat prin el insuqi:
,,Dialogul inhe persoani gi persoani std sub
puterea lui Dumnezeq ca Cel ce are grijd de
persoanele noastre gi ne-a fecut atat de impor-
tante una pentru alta gi capabile si ne ajutim gi
si ne imbogifim existenta un a pffi alta"216.
ImbogEflrea omului din Dumnezeu gi de la semeni,
cunoagterea pe care o primegte se realizeazd numai prin
legdtura pe care persoana o face cu alte persoane, de-
finindu-se pe sine ca fiinld relafionald: ,,Md implinesc
prin Tu; devenind Er1 il rostesc pe Tu... Orice viafd ade-
vdratd este intAkire"217. Fiecare persoani se afld inh-un
hiunghi format din relaliile pe care eul siu le intreline
216
Pr. Durrrrrnu Srixnots, Studii de teologie dogmaticd ortodoxd, ed,
cit., p.208.
217
ManrrN Bunrn, Eu Ei tu, Vad. rcm $tefan Aug. Doinag Editura
Humanitas, Bucuregti, 1992, p. 38.
r53
 Morala ertini ti etica postffiodeffid. O intAlnire necesard
cu ,,h)" gi cu ,,e1" , ink-o condilionare reciproci con-
structivd, in care fiecare are de cAqtigat bucuria parti-
ciplrii 1a intregirea personalitifi celuilalt acfiune prin
care, ddruin4 igi completeazi iubitor persoana sa' P5-
rintele Stiniloae vorbeqte despre aceste relafii ca despre
o relea a tuturor persoanelor care se regisesc intr-un
triunghi multiplu2l8. Caracterul complementar al relafi-
ilor interumane dovedeqte prezenla in lume a unei va-
rietiEi infinite, in manifestare, a creaturii ralionale care
nu reprezintd decAt bogAlia participativd, a omenirii la
dragostea intreolalti 9i, impreund, la cea indreptati ci-
tre Dumnezeu. Semenul nu se descoperd doar pe sine qi
valorile sale, ci ni-L apropie pe Dumnezeu Insugi:
,,in mod deosebi! Dumnezeu ne vorbegte prin
oamenii care iubesc, pentru cd acegtia ne sunt
aproape prin Adevir, imagine 9i pildi a lui
Dumnezeu, gi ni-L fac cunoscut pe El"21e'
Comunicarea dintre oameni este elemenful care
iniSazd gi conferd substanld rela,rilor interpersonale,
care le intre$ne qi le umple de noutatea fluxului inlor-
mafional, calitativ mereu altul. Actul de a-i transmite se-
zr8
,,Eu defin pozilia unui unghi fi>; dar al unui unghi care nu e in
afara legiturii cu celelalte doud unghiuri' In modul cel mai direct
gtiu numai de mine, dar nu gtiu de mine firi ca chiar prin gtiinla
mea de mine. si nu gtiu gi de tine qi de eI. Eu gtiu ch nu mdreallzez
decdt rXspunzAnd solicitirilor conqtiente ale lor 9i nevoii mele de
a md comunica lor" - Pr. Dur"lrnu Srllinoee, Chiput nemuritor al
Iui Dumnezeu, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiovq 1987,p.61'
21e
BSRNHARD Hiinwc, Frei in Chtistus' Motalthmlogie t'i'n die Ptaxis
des christlichen Lebens,Bd.l, Herder Verlag, Freiburg, 19823, p' 79 '
L6+
Specifcul ffioralei crettine rn cot tert postmodefi
menului ceva din cunoagterea mea imi intdregte rafiunea
nevoii de ef a frebuinlei de a-l avea aproape, penfru im-
preund-cregtere in relalia cu Dumnezeu. Fiinfa noastri
este limitatd in manifestare: ea se intinde pAnd ta intAl-
nirea cu fiin{a aproapelui, dar limitarea nu reprezinti o
grani!6 inexpugnabili, un punct in care migcarea cunos-
chtoare sd fie opritd brutal, ci tocmai atingerea barierei
deschide orizonful adevirului cd numai prin noi irqine
nu suntem nimic ai ci implinirea existenfei se face prin
perpehra descoperire a celorlalte fiin{iri - ,,Sd le urmim
pe cele spre pace gi pe cele spre zidirea unuia de citre
alh;J" (Rm L4, L9) -, apropiate tocmai prin limita care
deschide 9i prin schimbul axiologic care imbogifegte:
,,inainte de orice, am nevoie de celdlalt... FdrX
aceasti nevoie aq fi supus ispitei de a gAndi cd
sunt un fel de Dumnezeu, ci ceilalfi au nevoie
de mine dar eu n-am nevoie de ei ci nu am
limiti... Sunt absolut condiflonat de ei in exis-
tenta mea; am nevoie de cuvAntul lor, de mAn-
gAierea lor pentru a md intdri in deznddejdile
mele, in intristdrile mele"zo.
"0 Pr. M.-A. Costa de Beauregard, Pdrintele Dumitru Stdniloae,
Micd dogmaticd aorbitd. Dinloguri la Cernica, trad,. rom. Maria-Cor-
nelia Oros, Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 74. PXrintele Stdniloae
discerne intre acliunea morald care construiegte din punct de ve-
dere material 9i cea care zidegte duhovnicegte: ,,Nu este de aiuns
ca ei sd-mi dea un ajutor material fSre un cuvart bun, fdri o pi*i-
cipare spirituald la existenfa mea, care se intemeiaze in duh. Tre-
buie sX vid cd in gestul lor fafi de mine existi qi o participare a
duhului ior, o intenlie pentru mine. Nu putern separa geiturile
materiale de aceasti participare a duhului." - Ibidem.
t65
 ifiAlnite necesard Specifcul fioralei crettifle in context post nodern
Morala ctEtind ti etica postmodemd' O

deplin qi multumitor ceea ce de fapt este fals. Pdrintele

Tentalia comparafiei cu semenul este una dintre
pro- Dumitru Stdniloae arati ci ,,omul care vrea sd se crufe,
incercdrile grele ale omului, irainte dar 9i in timpul
alth par- rdmAnAnd inchis in el, nu cAgtigi sufletegte pe nimeni gi
cesului de ielagionare cu el, ,,celdlalt"nt ' Pe de
el insugi rimAne propriu-zis mort, ca unul ce n-a voit sd
te, separdndulse, insingur6ndu-se, egolatrizAndu-se' jertfeascd"23.
p.rroir,u nu va progresa spiritual, cici atitudinea ei
se

semenul' unlc Iubirea e actul de participare la fiinlarea celuilaltin

este identic[ cu ir:rtreruperea relaliilor cu
relafie, pentru a se intiri de fapt in relafia cu Dumnezeu,
in felul siu gi bogat datoriti unor valori unice' dar scin-
ci pe c6nd toleran{a nu e decAt vederea gi acceptarea lui ca
darea se ,eiliz.i"enu numai fa!6 de om 9i oameni'
model desivAr- posedAnd aceleagi bunuri, drepturi gi avantaje pe care
9i, implicit, fald de Dumnezeul-Treime, eu le am deja. Iertarea gi acceptarea celuilalt, conqtiin{a
iit aliegaturllor interpersonale' in acest sens'cel ce are
Aposto-
prezentei sale complementare in lume, asemenea nou5,
iul iubiili atrage atenfia fiecirui cregtin: ,,Dar
diruirea de care gi el se bucurd din partea lui Dumne-
bogdlia lumii gil vede pe fratele sdu in lipsuri inima
gi
zeu, participarea potenliald la aceeagi viald vegnicd gi
gi-J-nchide fala ae eL ium rimAne-ntru ei iubirea lui
impirtdgirea din aceeaqi iubire dumnezeiascd reprezin-
bumnezuu?" (tIn3,l71.Lu^odui cel maiinalt, ii deve-
td temeiul viitoarelor acte de slujire pe care i le aducem
nim celuilalt ,,,uptoupu" in clipa in care reuqim golirea
aproapelui in mod concref iubindu-l; cici dragoste4 ca
eului nostru de egoism 9i automulfumire 9i trhim starea
renunlare la noi gi acceptare a aproapelui, este jertfd gi
de diruire u.rouitte cdtre el, de sluiire222 qi de iubire'
jertfire. Dar dragostea fafd de aproapele, dacd este ade-
condifie in care dovedim cd - inplegAnduJ pe eI -
ne
descoperim pe noi ingine: ,,$i acela care va T:.u :6
fi" vdrati qi sinceri, nu poate rimAne in sfera teoreticului,
ci ne transferi voinla direct in cea a praxisului, situalie
intAiul intre ioi si vd fie voui slugi" (Mt 20' 27)' Actul
identici cu a samarineanului milostiv care nu a trecut
de inlelegere a prezenlei celuilalt lAngd noi este .iden-
pe cale gribit, ci - ir mod dezinteresat - s-a ocupat cu
tic cu'reriunlarea, cu jertfa ficutd pentru semen' intru-
ca iubire gi cu bunivoin{d, de cel aflat in nevoie. Samari-
cAt pdcatul ne oferi o falsitate a trdirii, ardtAndu-ne
neanul a jertfit dintru ale sale gi pe acestea i le-a oferit
il;fo, ti*p"f ulelii, fie ci gtim sau nu, ne comparim cu ceila\i" ' celuilalt cu congtiinla iubirii22a, depigind diferenfele na-
Ne compardm cu viii, ne comparim cu loitii' ta ne *mn1la-l u
Uesprc uta' Nota 38 lavol. Sf. C:rrml lr ArExANDRrEr, Scriui, vol.l, PSB 39,
chiar. .. cu cei cate vor veni dupd noi" - G' Lrrcnelu'
trad. rom. Pr. Dumitru Stiniloae, EIBMBOR, BucurEE,1992, p.28.
Editura Humanitas, Bucuregti' 2007, p 28' 2a ,,Sama neanul s-a identificat cu necunoscufuI a c6rui soartX
2 ,,Ne putem mantui 9i ne putem valorifica "":ui pt-.t::1 ::
o preia; nu numai ci l-a aiutat, ci i-a jertfit interesele, timpul gi
Iuciim pentt,.t cel de l6ngi noi" - Arhim' SorreN Bocrru '
Smerent&
necazurile proprii. S-a purtat ca $i cum ar fi fost el insugi cel lovit
iiirixoittn insugirile trdiii ortodoxe, Ftndalia Tradifia Rom6neas-
qi jefui! rimas valid. A pXiimit, adic5, odati gi la fel cu celiialf
C5-ASCOR, Bucureqti, 2007'z, P' 197'
LO/
r66
 Morsh crettind ti etica postmodernd. O intdhrire necesord
lionaiiste gi religioase gi asumAndu-gi prin fapta sa actul
de renun{are la Sine gi de iertfire aI lui Hristos Insugi2z5.
Dificultatea cunoagterii unui subiect, a omului de
lAngd noi, pe calea simlurilor gi prin raliune este dati
de caracterul abstract pe care acest tip de cunoaqtere il
ofer6. De aici pAnd la limurirea fiinlei persoanei, care
se prezintd de o concretefe gi individualitate unice, este
drum lung. Iar aici e necesari iubirea. Apropierea prin
iubire de persoana altuia mijlocegte o cunoagtere Pro-
fund deosebitd de cunoa$terea obignuitd226. Intrarea
in relafie cu aproapele se face din qi prin iubire, iar ea
creeazd starea de sluiire, de servire a lui, de renun{a-
- N. Srrrunlnn 4 ,,Pericopa de la Luca 7 , 11"-17 sau despre mili",
in: Ddruind oei dobhndi, Cuainte de credintd, Minrdstirea Rohia-Poli-
rom, Iagi, 2008, p. 435.
22s
Penhu diferitele aspecte ale altruismului, pentru motivalia $i
actiunea sa in societate, vezi partea a doua: ,,Procesele elementare
ale relaliei cu cel5lalt" din vol.: Snncr Moscovrcr (coord.) PslLo-
login sociald a rela[iilor cu celdlalt, Editura Polirom, Iaqi,7998, pp.
61-132. Filosof al relationdrii, Euulrquer Lsvrxes scrie: ,,Totul se
petrece ca gi cum aparilia umanului in economia fiinlei ristoar-
nd sensul gi miza qi rangul filosofic al ontologiei: in-sinele fiinfei,
persistAnd-in-a-fi, se depigegte in gratuitatea 1ui dincolo-de-sine-
pentru-altul, in sacrificiul sau in posibilitatea sacrificiului, in per-
spectiva sfinleniei" - Intre noi.lncercare de a-l gdndi pe celdlalt, trad.
rom. Ioan Petru Deac, Editura All, Bucuregti, 2000, p. 8.
'?26,,Iubirea este prin excelenli calea spre cunoaqterea persoanel:
ea ingdduie deplina acceptare a celuilalt. Ea nu proiecteaz5 asu-
pra celuilalt preferinle, exigenle ori dorinle individuale. De aceea,
cunoagterea alteritilii persoanei se desivArqeqte in cele din urmi
in eros, care este depdgire qi ofrandX de sine qi, tot de aceea, in
Iimbaj bibiig eros l e totuna cu cunoagterea persoanei" - Cnnlsros
Yernanes, Libertatea moralei, ed. cit. 2002, p. 18.
168
Specilcul morqlei L-rettine in context postmodern
re la egoism gi de depdgire a limitelor insului, pentru a
descoperi bucuria ddruirii. ,,Si ne iubim agadai unii pe
allii qi vom fi iubili de Dumnezeu,,, indeamnd Sfantul
Maxim MdrturisitorulzT.
,,Persoana nu e niciodatd decAt cu o altd uer-
soand. E o persoanh in relafie cu alta, degiare
in aceasti relafie o valoare unici... Omul tri-
iegte ca migcare esentiali nevoia de a iubi qi de
a fi iubit pusd in ac{iune, indiferent in cAte for-
me se poate manifesta ea. Nevoia de a iubi gi
de a fi iubit este, pe de alti parte, nevoia unei
persoane de alti persoand, pentru cd numai o
persoand poate iubi qi numai de 1a ea se poate
agtepta iubirea. Iar nevoia aceasta nu e triiti ca
siturati niciodati. Ea e firi sfAlpil',28.
27 lar m3i departe accentueazd
sporirea comuniunii umanitdfii,
in scopul cregterii in unire cu Crealorul: ,,Sd fim cu indelunsi rib-
dare intreolalti gi va fi 9i El cu indelungi ribdare fali de pXcatele
noastre.. Cici iertarea gregalelor noastre o afljm in iertaiea frafi-
lor. " -,,CuvAnt ascetic" $ 42, in: Filocalin, vol.2, ed. clt., p.57.
25 Pr. Dunrrnu Sr,LNrroer,
Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, ed,
cit., p. 1.14.,,Persoana nu gtie unde incepe viala sa gi unde se sfAr_
geqte a celuilalt... Intre persoane nu existi granife.,,
-,,<persoa-
na> 9i <individul> - doux entitali diferite,,, art. cit., p. 45. Tot aici:
,,Aceasta este comunitatea ridicati la rangul de comuniune, de
impreuni urmare. lntr-un fel toli suntemllecafi gi supugi unii
altor4 dar in supunerea comuniunii nu suntem ar.rihilati...'in .o-
mulu:e, cealalti persoand este pentru mine mult mai importan-
tA decat eu insumi sunt... Celilalt la rAndul lui mi intiregte pe
mine prin practicarea deopotrivi a uitXrii de sine. Daci imi dau
mieinsumi importanli deosebit de mare, rimAn singur, pentru ci
celilalt imi va rdspunde la fel... Fericirea std in comuniuni, (s.n.)
r69
 Morsla ffestinA si etica Dostmoderna' O intLlnire necessfi
Prin iubire, persoana se deschide qi se oferi celei-
lalte in mod responsabil, devenind prin aceasta subiect
acttvze. Efortul, aportul nostru, nu este insi numai des-
chiderea fiinlei proprii gi oferirea ei, intr-un act aga-
pic, unei alte persoane, ci golirea noastr6, renuntarea
la noi, pentru a-l primi pe celilalt in cimara existenlei
date noui. in cealaltd dimensiune ins5, a rbspunsului
congtient, a oferirii gestului nostru cdtre celilalt - ca
replici la iubirea lui - suntem pe poziliile iubirii-rds-
puns, a iubirii prin care cunoaqterea depdqeqte limitele
informafionale concrete gi se transformi in cunoaqterea
din dragoste. Cdci, acolo unde lumineazX iubirea ade-
virati gi profunde, egoismul nu mai are loc. Semenul
devine ,,aproapele" 9i din motivul cd 9l el este chipul lui
Hristos, iar El S-a fdcut pentru noi maximd apropiere a
lui Dumnezeu. Vorbind despre milostenie ca indiciu al
dragostei, SfAntul Simeon Noul Teolog aratd cd mila se
face de fapt nu atat cetre omul sirac, cAt tocmai c5,tre
Hristos Care-i ia locul:
,,Hristos a primit si ia asupraSa t'ala fecdrui om
lipsit (s.n.) gi sb Se uneasci pe Sine cu fiecare, ca
nici unul dintre cei ce cred in El si nu se inalfe
impohiva fratelui ci fiecare, vdzAnd pe fratele
gi pe aproapele siu ca pe Dumnezeul siu, sd se
22e
,,Subiectul altui4 voinfa lui de comuniune, ceea ce numim fl,
nu se impune in acelagi chip silnic cunoagterii noastre, ca lumea
obiectelor, ca sunetul cuvAntului, ca sensurile logice. Se cere din
partea noastre un efort pentru a face experienla subiectului altu-
ia" - Pr. Duurrnu Sr.filrr-oln, Iisus Hristos sau restaufarea lmulut,
Editura Omniscop, Craiova, 1993, p. 24.
t70
Specifcul moralei creQtine in cofltext postmodern
socoteasci pe sine atotpreamic fald de frate, ca
fali de FdcdtoruI sdu'23o.
Dar, daci Hristos S-a fdcut asemenea oamenilor -
afard de pdcat - El a reugit aceasta numai prin dragos-
tea fali de neamul omenesc, dragoste fdrd limite in care
se inscrie gi atitudinea omului fald de om. Cdci numai
iubirea dezinteresatd pentru nagterea gi prezenta aproa-
pelui meu in lume, pentru agezarea fizici sau duhovni-
ceascd a lui in arealul fiinthrii mele, pentru mAntuirea
Ia care este chemat - aga flrm gi eu am fost solicitat -,
iubirea pentru $ansa de a md raporta la personalitatea
lui - diferitd de a mea, prin definifie - qi de a mi dez-
volta din aceasti raportare, iubirea pentru gansa lui de
ajungere, prin mine, 1a Dumnezeu gi chiar iubirea ardta-
ti fald de el in manifestarea unei posibile atitudini dug-
minoase fafd de mine, numai toate acestea la un loc imi
descoperd cu adevdrat capacitatea mea iubitoare fafH de
el inaintea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel trdeamnd:
,,Datori suntem noi cei tari sd purtdm sldbiciunile celor
neputinciogi qi nu noud inqine sd ne facem plicufi; ci
fiecare din noi si i se faci plicut aproapelui sdu in ceea
ce este bun spre zidire" (Rm 15, 1-2).
Iubirea - puterea supremd intr-o relaSe - mi int6-
regte in legdtura interioarb" profundd, atat cr semenul cat
230
Sf. SrMsoN Nour, Tror,oc, ,,Capete teologice gi practice" 3,96,
Filocnlia, trad. rom. Pr. D. Sriuno,r.r, vol. 6 EIBMBO& Bucureqti,
1977, p.94. Pirintele Stlniloae susfine: ,,Diruindu-ne unii altora,
ne ddruim fiecare lui Dumnezeu. Cici cine daci nu Dumnezeu ii
dd altuia atAta valoare ca si mX diruiesc total lui gi si gXsesc feri-
cirea in aceasta?" - Spiritualitate gi comuniune in Liturghia ortodaxd,
ed. cit., D. 168.
17l
 !
Moralo UEtind ti etica postffiodeffid, O intAhire necesard
gi cu Creatorui: ,,Harul vine de la iubirea pentru frate-
le nostru gi se pistreazi prin iubirea pentru fratele. Dar
daci nu-l iubim pe fratele, harul dumnezeiesc nu va veni
in suflef'81. ittrbrd.utuu de cdtre MAntuitorul a chipului
omului este gi un act de imbdrbitare pentru persoand - ca
sens al intdririi in incercdriie de pe plmAnt -, dar e mai
ales descoperirea valorii pe care ea o are pentru aproape-
le, prin Fiul 9i, in acelagi fef pe care o posedd aproapele
pentru ea. Apropiat imi este cel in care descopdr chipul 9i
Iucrarea lui Dumnezeu intr-un mod propriu, poate unic
gi care, oricum, gisegte o altd modalitate de activare a da-
rurilor primite gi o actuaiizare noud a raportdrii sale la
semen gi la Dumnezeu. Varietatea manifestdrii umane in
relationare creeazd frumuselea Trupului mistic al lui Hris-
toq unde activitdtile nu se confund5" ci se completeazi
reciprog cu scopul de a aduce mirfuria fiecdrei persoane
gi a fufuror - impreuni - cdtre indumnezeirea umanitilii
gi a cosmosului: ,,Sunt felurimi de daruri duhowLicegti,
dar e Acelagi Duh; gi sunt felurimi de slujiri, dar e Acelagi
Domn; gi felurimi de lucrdri sunt, dar Acelagi Durnnezeu
este Crl care pe toate in tofl le lucreazd" (1 Co 1,, 4-6).
In acelaqi timp insd" daci nu am fi revendicali de
cdtre Fiin{a supremi gi nu ne-am sim(i unili in aceeagi
cauzd qi in acelagi scop, relalia cu aproapele ar deve-
ni un raport social rece gi distant, direct interesat, chiar
egoist, dar acestea sunt tipuri rela{ionale care existi
adeseori gi care fac abstrac(ie de adevdraful sens al vie-
231
Cuviosul srru.ru ArHoNrrur, Intre iadul deznddejdii gi iadul sme-
Ici gi Diac. ioan I. Ici jr., Editura Deisis,
reniei, trad. rom. Pr. Ioan
Alba lulia, 7994, p.138.
t72
Specifcul moralei crEtine in context postmodem
!ii. Pdrintele Ghervasie de la Agapia spune ci atenua
fali de aproapele, ca manifestare a iubirii, ii precede
chiar rugiciunii:
,,Si nu !i mai mult la rugiciune, la pravili" ca Ia
aproapele. C6nd cineva ifi bate la ug5, lasi-fi pra-
vil4 deschide-i ug4 dd-i un ban, o haini, un sfat,
o vorbi buni; dd-i dragostea ta, bunhtaiea inimii
tale, tot ce ai mai de pret ca el si plece multumit
Ci mai mare este dragostea decAt pra-
qi folosit.
vila. Ci daci iti rdmAne pravil4 o pofi termina
pe urm6, dupd ce pleaci fratele; iar daci frate-
le pleacd scArbit sau smintit de Ia uqa t4 nu gtii
dacd il mai intAlnegti in viali ca si-I ajufi. $i aga,
rugdciunea ta nu mai ajunge la DumnezeLr"n2.
in mod plenar, in relalia iubitoare fatd de aproapele
se include mult mai mult decAt dragoste. Credinla mea
naqte credinta aproapelui merl credinta unuia il intdregte
fir credinld pe ceidlalt, dar mai ales responsabilitatea mea
sprijind rdspunderea sa; este modalitatea in care, miilo-
cindu-L pe Hristos pentru aproapele, El devine iiantul
dintre noi gi Cel care ne tntiregte iir comuniune4. Aici
se vede, spre exemplu, cum responsabilitatea pe care o
am fafi de Dumnezeu de a face cunoscuti mai departe
232
Arhim. Io.qNrcnrs BLLTN, Conaorbiri duhoanicegti, vol. 1, Epi-
scopia Romanului qi Hugilor, 19932, p. ZS3.
13
,,Omul are nostalgia inndscutl de a deveni persoand, gi nu o
realizeazl, dec6t ?n comuniune, in participarea la personalismul
trinitar al lui Dumnezeu" - P,lur Evooxruov, Taina iubirii. Sfinte-
nia iubirii conjugale in lumina traditiei ortodoxe, trad. rom. Cabriela
Moldoveanu, Bucuregti, Editura Christian a, 20062, p. 57 .
173
 Morala crEtind ti etica postmodetnd. O intdlnire necesqrd
credinta in EI se transformd in responsabilitate fa!5 de
aproapele, pentm nagterea sa la credinfe sau penhu int6-
rirea lui in ea2e. Conqtiinfa responsabilitifii ii accentueaza
persoanei adevirul cd nu este singure nici in solicitarea
responsabili, nici in implinirea lucrdrii, ci in comuniune
cu semenii, care simt gi ei chemarea de a-I rispunde la fel
Creatorului, intrucAt solicitarea este aceeaqi, 9i identicA
e gi cererea de implinire. impreund cu semenii, eu con-
struiesc o comunitate, iar comunitdlii umane, perceputi
aici in sensul cel mai larg al iermenului, i se pune inainte
- prin insiqi aducerea la existen{i - o singurd responsa-
bilitate: realizarea comuniunii de iubire intre persoanele
care o compun gi, impreund, cu Dumnezeu.
..De unde vine aceast[ tirie ce mi-o di altul,
chiar qi numai prin simplul fapt cX std cu sufle-
tul lAngd mine, sau ci imi spune un cuvAnt de
incurajare, de reducere a importanlei greutdli-
lor ce le am de suportat?... E un fel de aducere a
rnea la realitate, la realitatea adevdrati, dincoio
de cea de suprafafX... EI md face sH depigesc
aceastd stare... Dar mi depdgesc cu adevirat gi
el se depdgegtg cAnd ne indreptim spre Dum-
nezeu, cAnd triim legXtura cu El'235.
ra ,,Numai in rolulde hansmilitor al credinlei, sentimentul de rds-
pundere al omului urci la suprema intensitate, Stiind ci de eI depin-
de nu numai viala de aici, ci gi cea veqnici a semenului siu. Dar sen-
timentul de rispr.ndere este condifa esenliali a personalitifi 9i, in
acelagi timp, elementul principal care leagi pe om de om" - Pr Du-
urrnu Sr.fNrroar, lisus Hristos sau restaurarea omului, ed. cit., P. 31.
8s Pr. Duurrnu Sr.i,Nrloen, Chipul nemuritot al lui Dumnezeu, ed
cit.. p. 98.
174
Specifcul moralei creStine in context postmodenr
Din responsabilitatea penfru realizarea comuni-
unii cu semenii decurg apoi alte gesturi responsabiie,
unice pentru fiecare persoand, in funcfie de darurile gi
de capacitatea de receptare a lor gi a solicitdrii dumne-
zeiegti. Inafara aspecfului uman comunitar nu existd
asumare qi realizare a vreunui act responsorial. Nimeni
nu a primit singur vreo responsabilitate; Adam insugi a
pdmit-o pentru intreg neamul omenesc. De aceea, res-
ponsabilitatea, chiar cea personald, vddeqte caracterul
-
necesar ai raporturilor cu semenii creafi gi ei dupd
acelagi chip -, ii sporeqte persoaxei comuniunea cu ei 9i
o intdregte in convingerea ci in acest mod se intiregte
de fapt pe sine in comuniunea cu Dumnezeu, prin par-
ticipare la dezvoltarea in bine a firii umane.
,,Numai lepidAndu-se de propriul siu conti-
nut, numai diruindu-se in chip liber, numai
incetAnd sd existe numai pentru sine, se expri-
md din plin persoana in aceeagi fire a tuturor,
Lepdddndu-se de binele siu individual ea
sporeqte la nesfArqit gi se imbogdfeqte cu tot ce
aparfine tuturor"236.
Atitudinea mea fafi de celdialt md caracterizeazd
definitorir.r, imi con{erd un anumit specificmoral. Aproa-
pele ne este dat in scopul completdrii insuficientei noas-
tre, al descoperirii limitelor proprii gi al co-participirii
bucuroase 1a impirtigirea din darurile dumnezeirii. Di-
mensiunea moralitifii noastre - gi numai prin manifes-
a6 Vreornarn Lossw, Teologia misticd a Bisericii de Rdsdrit, ed. cit.,
p. 152.
r/)

Morala crettind ti etica postmodernd. O intAhire necesard
tarea ei existX posibilitatea mAntuirii - este determina-
t5, de intrarea in scend a celuilalt. Umberto Eco afirmi:
,,Celilalt, cu privirea sa, este cel care ne definegte gi ne
formeaz6"ts7. Importanla duholrriceascd a aproapelui,
sensul lui spirifual este dat in renuntarea la tot ceea ce
reprezintd egoismul, in renunlarea la noi ingine, la afir-
marea de sine, toate de nafurd sd ne sdrdceasci fiinla
prin intoarcerea qi rimAnerea ei doar la cercul pdrut su-
ficient al sinelui, stare identicd cu insingurarea238.
Dar picatul a introdus in lume ruperea din relafia
cu Dumnezeu mai intAi qi apoi cu aproapele, prin au-
tosuficienfa omului, iar acest caracter se prelungeqte in
istorie cu fiecare noui gregeali uman6: fiecare pdcat, in-
diferent dac6-l pdgubegte direct sau indirect pe aproa-
pele, ne indepdrteazd de el pentru ci ne ingridegte ih
continuare orizontul duhovnicesc pe care-l socotim
a7 Cinci scrieri morale, trad. rom. Geo Vasile, Edifura Humanitas,
Bucuregti, 2005, p. 84.
238
Onrec.e v Gesssr afirmd existenla unei faze pasive a relaliilor
umane, pe care o numegte ,,altruism fundamental" qi afirmd ci
raportarea implicata" activd a persoanei Ia alti persoan5 se face
prin triirea impreunX a unei situalii, a unei acliuni: ,,Eu gi celSlalt
impreuni facem ceva gi, atunci c6nd il facem, ne suntem... Acest
a-ne-fi-mutual va trebui sX se cheme nostrism sau nostritate" . Cdt
priveqte situarea lui ,,tu" in aceastd ecualie sociali, statutul lui
kebuie si fie de unicat: ,,C6nd aceasti proximitate de frecventare
qi cunoaqtere mutuali ajunge la o dozi puternici, o numim.intimi-
fafe, Celdlalt imi devine proxim gi inconfundabil. Nu este un altul
oarecare, indescernabil de ceilalti, este Celilalt in misura in care e
unic. Atunci, celllalt imi este TU. Si relinem, aqadar, TU nu este,
pur qi simplu, un om, el este urr om unic, inconfundabll" - OmuI
gi mullimea, trad. Sorin Mirculescu, Humanitas, Bucureqti, 2001,
pp. 40,101.-'102.
| /o
Specirtc moralei crettbte ln context postmodern
indestuldtor gi, astfel, i1 indepdrthm pe semen din fala
atenfiei noastre. Urmirile acestei afitudini sunt incS gi
mai grave atunci cAnd manifestdm acfiuni directe in-
dreptate impotriva aproapelui gi impotriva iubirii lui,
de naturd nu doar sd-l indepdrteze de la noi, ci sd-i gi
sldbeasci integritatea spirituald: ,,A spune <noi> gi a in-
lelege <eu> este una dintre insultele cele mairafinate"xe.
Pdcatele de acest felil supun pe fratele nostru la greaua
incercare de a fi smuls din relafia cu semenii gi char
cu Dumnezeu, pentru ci ele ii introduc in suflet indo-
ia14 neincrederea gi deznddejde4 atAt in oameni cAt gi
in Creatorul tuturor. Din uri, invidie, mAnie, pizme,
asuprire, nesupunere gi altele asemenetoare rezulti ati-
tudini riuticioase care provoacd impietrirea sufletului
fald de aproapele gi naqterea atitudinilor aducitoare de
vdtdmiri morale gi fizice, prin care persoana este adusd
in starea degradantd ce nu-i este proprie gi penhu care
nu a fost create24o.
ae Tnrooon W. AnonNo, Minima moralia. Refuc[ii
dintr-o aiald muti-
latd, $ 122, trad. rom. Andrei Corbea, Editura Art, Bucuresti, 2002
p.204.
2a0
Gregeala impotriva aproapelui imbraci forme atAt de variate
incAt este imposibild formularea unui inventar exhaustiv al tufu-
ror picatelor de acest gen. Pdcate sau patimi, directe ori indirecte,
voite sau ntt, hzice sau/qi spirituale, din rXutate sau din stibiciu-
ne, cu urmdri imediate sau tardive ele sunt infinite in manifestare
gi in subtilitatea cu care lucreaz5, dovedind o dati in plus finetea
cu care activeazi diavolul asupra omului, dar chiar qi omul impo-
triva omului, ?n funcfie de tiria duhovniceascX a acestuia, de sld-
biciunile pe care le are, de influenlele umane gi ale societilii etc.
Subtili observatori ai lucririi sufletului, Sfinlii Pdrinfi qi pirinfii
imbunitifi{i au tratat adeseori aceste aspecte ale vietii duhovni-
177
 Morqla crestind si etica DostmodernA' O inlAlnire necesard
Primui efect gregelii indreptate impotriva aproa-
a1
pelui este cX acesta nu mai e considerat chip 9i fiu al lui
brr*rr"r"rr. in calitatea de fiu, conferitS, omului de Cre-
atorul insuqi, sti legdtura persoanei cu Dumnezeu, iar
pdcatele indreptate impotriva aproapelui sunt de naturi
sd-l i:rdepdrteze pe acest4 invidios, de la statutul pe care
i l-a conferit Creatorul. Chiar dacd atitudinea reprezinti
mai intAi o sdrdcire a noastre - Pentru ci ne inscriem in
cercul egoismului -, responsabilitatea o avem 9i fali de
aproapele intrucAt este scos din relalia cu noi, 9i aceasta
din cauza noastrX. Un dialog autentic nu existi decAt in-
fre doud persoane, dar prin atitudinea mea il lipsesc pe
celdlalt de posibilitatea sd intre in rela{ie cu mine 9i si-
mi transmiti astfel dragostea lui, ca manifestare a calitd-
lii de fiu al lui Dumnezeu: ,,Iar trceputd mantuirii 9i al
impdrdliei Cerurilor este dragostea"zal' Desconsiderarea
aproapelui gi indepirtarea sa din statutul de fiu are re-
percursiuni asupra dezvoltirii vie$i sale duhovnicepti,
care nu se face decAt in duhul dragostei fa!d, de semen'
,,Fiecare om care ne vine in fald este un can-
didat la iubirea noastrd. Pentru clipa in care
ne intAlnim cu ef pentru totdeauna, omul de
lAngi noi este cel mai insemna! este aproa-
pele nostru gi, fiind aproapele nostru, trebu-
ceqti; a se vede4 spre exemplificare: Ev'q.cx.rr Porrrcul, ,,Despre
deosebirea gAndurilor", Filocalia vol. 1, ed. cit., pp' 73-99; Sf' Cl.-
srew RourNut, ,,Cele opt gAnduri ale riutd$i", Illocaliavol'1, ed.
cit., pp.132-1.6L
2a1
Sf. ArroNIn cnr Menr, ,,Despre viala morali a oamenilor qi
despre buna purtare" $I48, Filocalia vol.1', ed. cit., p. 51'
178
Specificul moralei crertine in context postmodern
ie sd fim preocupafi pentru binele lui... Si nu
uitdm niciodatd de om, de omul de lAngd noi,
mai ales de omul de 16ngi noi, pentru cd omul
de lAngd noi este pus anume ca prin el si ne
inmullim iubirea... Cel mai important om din
lumea aceasta pentru fiecare din noi este omul
de lAngi noi, aproapele nostru, vecinul nostru.
Se zice ci mai mult te folosegti de un vecin de
aproape decAt de fratele de departe"z+2.
Creqterea celorlalli in Hristos depinde 9i de spri-
jinui duhovnicesc gi moral pe care noi li-l acordim gi
care se descoperd ca incredere in fiinlarea 1or, in ganse-
le lor reale de lrdire in Domnul qi de mAntuire243. Aflat
intr-o lume a cirei migcare se simte mai degrabd cdtre
inducerea unei instabilitdfi spirituale, increderea pen-
hu dezvoltarea sa duhormiceascd pe care aproapele o
simte in noi sau chiar o trdiegte impreund cu noi nu este
pentru el decAt confirmarea faptului cd ceea ce face in
242 Pirintele Teorrr Pi.ni.uN, Venili de lua[i bucurie. O sintezd a gdn-
dirii Pdrintelui Teot'il in 750 capete, edifie realizatd de Ioan G6nscd,
Editura Teognosf CluiNapoca, 2001, pp.12,9.
za3
,,Prin rugiciune, orice cregtin poate lucra penhu mantuirea
aproapelui, {iri riscul de a se amdgi gi rdtici, fiindcX se predd cu
totul voii lui Dumnezeu, Care qtie ce este potrivit aproapelui.,.
Prin rugXciune, orice cregtin dobAndegte in acelagi timp curifi-
rea de patimile sale gi se dezvolti i-n el o autentici iubire falX de
aproapele, ce merge mAni in mAnX cu dragostea de Dumnezeu" -
Jrer-Craunr L.lnorrr, ,,M6ntuirea personali gi m6ntuirea iumii,
dupi Sfintii P;rinli 9i dupn Sf6ntul Siluan Athonitu\" ,invol. ,,!i-
ne-li mintea in iad gi nu dezndddjdui". Spiritualitatea Sfintului Siluan
Athonitul. Tilcuiri teologice,lrad. rom. Maria-Cornelia qi diac. Ioan
I. Ici ir., Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 175.
179
 Specificul moralpi ctertine ln contert postmoilen
Morala ctettind ti etica Postmodemd, 0lntilnire necaard

zona duhomiceasce este corect 9i ci urcugul spiritual ii

complexitatea ei duhovniceascS, se dovedegte a fi foar-
folosegte, cici persoana are nevoie adesea de sprijinui
te fuagil}., incAt congtiinta de a te situa in locul potrivit
pe calea cdtre desdvArgire, impulsul de a activa mai de-
moral al semenului. Caracterul exclusivist al viet'uirii
parte propriile puteri spre lucrarea binelui, suportarea
noastre in lume, raportarea singulari la Dumnezeu -
ispitelor gi lnvingerea lor sunt reafiteti rafinate ale lumii
prin eliminarea celorlalli din ecuatia iubitoare a sociabi
iititii gi sublinierea superioritdlii vieluirii in comparafie interioare care dezvdluie cel mai adesea instabilitatea
fireascd a persoanei libere, dar gi nevoia ei de sprijin.
cu semenii - duc toate, implicit, la excluderea propriei
noastre existenfe din raportarea la diviru pentru ca una
Idealul de a te identifica cu aproapele qi a face totul
pentru mAntuirea lui se face cu condifia de a-L vedea in
nu se poate face fird cealalti24.
DesivArgirea aproapelui depinde nu numai de ef
el, realmente, pe Flristos gi a depdgi stadiul pigubitor de
a te vedea doar pe tine in relafie directd cu El. Depigirea
ci gi de cei cu care conviepiegte 9i care-l imbdrbdteazd,
indiferenfei fafi de semen, a apatiei, reprezintd primul
il sprijind, il intiresc, il ajutH 9i ii confirmi sau ii infirmi
pas cdtre a descoperi frumuselea gi valoarea celuilalt, ca
situarea sa pe drumul spre desdvArgire. Ugor influenla-
gi insuficienla ta26. Urmeazd apoi interesul pentru viafa
bild de cihe societate, in ansamblul ei' 9i de cdtre mem-
qi preocupdrile sale, care desehid orizonful duhormicesc
brii acestei4 in special, persoana tine seama - conqtient
sau nu - de pozilionarea celorla$i fald ea 9i se resimte
al cunoagterii reciproce 9i, cunoscAndu-l, vine dorinla
de a-l sprijini in toate eforturile lui gi de a-i sluji scopul
cAnd sfatul bun nu-i este acordat sau cAnd tealizeazd
mdntuirii. Definitiv, toate se implinesc in dragostea pen-
ci indrumarea pe care cineva i-a dat-o a fost gregiti' in
tru e1247 . Este, exfrem de simplificat, drumul de la indife-
registrul pozitiv, Persoana se implinegte printr-o- fapt6
renfa fafi de aproapele p6ni la a face totul pentru el.
bund, printr-un cuvAnt cal4 printr-un semn mulEumi-
CAnd ajungem in starea de decidere in care nu co-
tor sau un Sest discret al semenului2s. MAntuirea, in
rim sau nu putem sd-l mai iubim pe cel de lAngd noi, il
2a ,,Daci noi doi nu iubim pe un al treilea, iubirea noastri in Durn-
obligdm pe acesta la susf,nerea unui discurs fdri rds-
nezeu nu este desivArgiti. Aceasti excludere a celui de-al treilea
intineazi leginrra noaste. Me dezinteresez de celdlalt, vorbesc riu 26
,,Silegte-te pe cAt poEi si iubegti pe tot omul. Iar dacd nu pofi
de el. Iar ap-oi, c6nd el devine tu 9i tu devii eL eu voi vorbi despre
incd, cel pufin sd nu uregti pe nimeni" - Sf. Maxru Minrunrsiro-
tine cum nu se cuvine " - Micd dogmaticdoorbitd' Dialoguri Ia Cernica,
nur, ,,Despre dragoste" 4,82, Filocalia vol.2, ed. cit., p.82.
ed. cit., p. 52.
P,{nfiaN ilustreazd: ,,Se spune cX, la un om '?47 ,,Slujirea omului e mai mare decAt orice lucrare gi virtute. Cici
'?6 Tot Plriniele.Tporrr, nu este ceva mai mare ?nhe virtuti gi mai desivArgit ca dragostea
care cergea, cineva i-a dat o floare. Niciodatd nu s-a agtePtat omul
aproapelui" - Cuv. PBrnu Derrresclrw, ,,ihvdgituri duhovniiegti",
acela cacineva sd-i dea o floare. N-a aqteptat floarea, dar floarea
Filocalia, ttad. rom. Pr. D. Stiniloae, vol. 5, EEMBOR, Bucuregti,
l-a bucurat, pentru cd o floare spune ceva despre cel care o ddru-
1976, p.136.
iegte" - Venili de lua[i bucurie, ed. oI., p. L0'

180
 Motala ratind si etica Dostmodernd. O int\bire
puns, la un monolog din care el nu culege decAt eco-
ul propriului siu suflet. Ura ucide mai intAi sufletul
nostru, dar apoi - pe indelete * gi pe cel al aproapelui'
inshgurat din cauza noastre gi obligat, prin noi, si-gi
intefeascd intrebirile pline de indoiald asupra prezenlei
sale in lume, asupra crealiei qi chiar asupra rostului fi-
inlirii lui Dumnezeu, indoindu-se Poate qi de existenfa
Sa. Daci rhspunsul nostru la dragostea lui nu va fi doar
tdcere, ci chiar atac veninos cauzat de prezenta lui ,,de-
raniante" in lume, sufleful sdu va suferi din pricina ne-
dreptdfii pe care i-o facem, cldtinAndu-se in raporturile
Iui cu to$ oamenii, nu numai cu noi. Cuviosul Siluan
Athonitul - cunoscut susfinitor al iubirii dezinteresate
fali de om gi de crealie manifestati in rug6ciunea pen-
tru toli gi toate -, spune:
,,Fericit sufletul care iubegte pe fratele lui, cici
ftatele nostru e aiala noastrd. Fericit sufletul care
iubegte pe fratele lui; el simte in el prezenla
Duhului Domnului. Acesta ii di pace gi bucu-
rie, iar el plAnge pentru lumea intreagi"2a8.
Avem personalitdli unice, dar variate, Pentru cd
una o impline$te Pe alta gi aceasta se regdseqte in cea
dintAi, in sistemul funcfilor complementare care creea-
zd frumuselea varietilii din lumea ralionali 9i din lu-
mea creat[, in general. La scard mai ampli, relaliile cu
semenii se transforme in descoperire a frumuselii 9i a
dragostei lui Dumnezeu pentru lume. Persoana igi im-
plineqte menirea de a tr6i pentru Dumnezeu, dar nu-
28 intre iadul deznddejdii gi iadul smereniei, ed' cat',
r82
necesard Specifcul moralel creitine in contefi poshnoderfl
mai dacd face aceasta prin aproapele: ,,intru aceasta am
cunoscut noi iubirea: cd El $i-a pus sufletul pentru noi;
datori suntem gi noi ca sufletele si ni le punem pen-
tru frali" (1 ln 3, 16). Daci realitatea existenfei aploa-
pelui ii determind persoanei natura relatiilor cu sine gi
cu Dumnezeu, aceastd friadd de raportiri simultane *
eu-sine, eu-hr, eu-Dumnezeu - determini gi legdturile
adeseori incomprehensibile dinhe eu gi cei mulfi, con-
stifuifi in unitatea unui ,,tu" deloc ignorabil2ae, pe care
- indiferent cum l-am numi: element social, soiietate,
grup uman, comruritate - il trdim cu intensitatea nobili
gi tragici a insegi participdrii noastre la el. Orice partici-
pare inseamnd implicare dinamicd, activd, vie gi tr6itoa-
re a noului, presupus ori existent tr realitatea inediti; a
participa la social reptezintd, paradoxal, renunfarea Ia
tine gi plinirea eului tiu prin implicarea altora in acelagi
discurs al recunoagterii directe gi indirecte, in tofi seme-
nii, a chipului lui Dumnezeu.
Persoana este trimisd de cdfue Dumnezeu in lume
cu scopul indeplinirii misiunii legate de ea insdgi gi de
crea$e, dar e gi chemarea qi regisirea tufuroq, prin iubire,
in sensul unic al aceleiagi mAnfuiri. persoani nu-gi este
suficienti siegi din cauza limitelor pe care le resimte daca
inchide iegiturile cu ceilalfi oameni, dar granifa este atAt
punct de limitare a relapei" cAt gi de desdridere a ei spre
exterior. Intrepdtrunderea relatiilor, tntAlnirea chipurilor
2ae
,,Ca sd devind om, omul are nevoie intotdeauna de un alt om.
Aceasta dovedegte cl relalia eu-tu nu este numai una ontologica,
ci gi una profund morali" * Pr. DumibuBelu, Despre iubire,Edita-
p.136 (s'n ). ra Omniscop, Craiova, 7997, p.19.
 Morala ctestind, si etica fiostmoderna. O intdlnire necesard
semenilor in lucrare, amintire gi chiar in indiferenfi, re-
prezintd cunoagterea adevirului cd iubirea lui Dumne-
zeu se revarse peste intreaga Sa creaturS, nu numai pen-
tru unuf ci pentru to!i, ci frumuselea e dati in varietatea
aceluiagi adevdr, ci Adevdrul i:rsuqi este unul singur 9i cn
o creaturi nu-l poate niciodati cuprinde deplin.
De aceea, prin persoana de al5turi existd o dez-
voltare continui a experierii comuniunii qi ea se da-
toreazd modului treptat in care in{elegem in primul
rAnd realiiatea ca stare ce ni se dezviluie, diversitatea
crealiei lui Dumnezeu, a prezenlei qi a scopului omu-
lui in lume, acte aritate cel mai concret prin intAlnirea
cu aproapele, in care nu recunoagtem la inceput decAt
pe un alful care poate nu promite prea mult, dar care
descoperim treptat cd se revendicd din Hristos 9i do-
regte chiar sd se identifice cu El. Comuniunea ne des-
coperd fdrd ingeldciune identitatea personali a celui cu
care comunicim, realitatea ca fapt revelator obiectiv
al eului celuilalt; de aici, comuniunea cu Dumnezeu
aduce experierea realitdlii existenlei Sale qi a iubirii cu
care ne tnconjoard.
,,CAnd o persoani ne cheamd prin cuvAntul
ei in comuniune, ne descoperi qi realitatea ei,
una din reafitetile care-gi meriti intr-adevdr
acest nume, nefiind numai o construqtie ilu-
zorie a minlii noastre. Comuniunea ne ageazi
intr-adevir in sAnul realitetii qi ne descoperd
prin aceasta sensul ei"5o.
2s Pr. Durrrrrru Srixnotn, lisus Htistos sa restatlfarea omului, ed.
cit., p. 85.
r84
Specificul morolei crettine in context postmodem
Este adevdrat cd ne nagtem in societate, ci dez-
voltarea hzicd se face deodatd cu inlelegerea parliald a
fenomenului social ca relafie cu semenii. Dar cregterea
duhor"niceascd se rcalizeazd pe un alt palier gi este pa-
sibili gi de descregtere: cu actele - atAt de greoaie, une-
ori * de infelegere, acceptare gi iubire a fieciruia dintre
semeni ne dezvoltdm spirifuaf pentru cd hansmitem gi
primim valori gi, astfel, fluxul iubitor dintre persoane
intdregte comuniunea intreolaltd gi legitura cu Dum-
nezeu251. Dar, cu fiecare furtoarcere a privirii mele, cu
inchiderea ugii, cu refuzul ajutorului, cu irchistarea fir
mine gi inchiderea punflor de legiturd dinfre mine gi
lume imi sdrdcesc existenta mea gi pe a celorlalfi. Cel
din urmd lucru se intAmpli pentru cd, aga cum eu -
congtient sau nu - am trdit prin con-firmarea existen-tei
gi a atitudinilor mele de cdtre semeni, gi ei au vietuit
la fel: in imbrdgiqarea dragostei, pe care am dovedit-o
acum ca fiind false252. In comuniune are log in primul
'?sr M,rxlu MiRTURJSTToRUL: ,,Se cuvine deci sX punem iubirea
Sf.
de orice om mai presus decAt cele vizuie gi decAi insugi trupul.
CXci ea este semnul iubirii de Dumnezeu... Iubirea intreolalti in-
temeiazi iubirea de Dumnezeu, care este plinirea a toati porunca
lui Dumnezeu." - ,,Cuv6nt asceti c" $ 7, in: Filocalia vol. 2, ed. cit.,
p.29.
b2 ,,1n persoani, viala gi iubirea coincid:
dacl persoana nu moare,
este pentru cd iube$te Si este iubite; in afara comuniunii de iubire,
persoana iqi pierde unicitatea, devine o fiinld aseminatoare celor-
lalte, un <lucm> firi <nume" gi absolute, ferd chip. A
"identitate>
nu mai iubi qi a nu mai fi iubit, a inceta sd fie uunici", iatd moar-
tea persoanei. DirnpotrivS, a manifesta unicitatea ipostasului siu
prin iubire, iatX viata sa" - IoenNrs Zrztoutas, Fiinli eclesiald, trad,.
rom. Aurel Nae, Editura Bizantini, Bucuregti, 1996, p. 45.
 Morala crestind si etics Dostfiodetttd' O ifiAbrire flecesard
r6nd, cregterea persoanei, dezvoltarea sinelui, intirirea
duhovniceascd, dar apoi - prin aceasta - se tealizeazd'
gi cregterea comuniunii insegi, cdci dacd Biserica reali-
zeazd actltl de comuniune dintre membrii ei, ea o face
gi inhe acegtia gi Dumnezeu, iar creqterea reugitd de ea
inliuntrul ei nu se implinegte decAt in unirea definitivd
a tuturor in dragostea p6rinteascd a Creatorului, ditd-
toarea comuniunii depline.
Comunilnea se implinegte in dragostea Persoane-
lor una pentru alta gi in dragostea unitard, a futuror, pen-
tru Dumnezetl iar de aici decurge gi cunoagtere4 Pentru
ci prin dragoste cunoa$tem gr, prin cunoagtere, ajungem
la dragosteB. Dar modui concret al creqterii in comuni-
une, Si ca manifestare a iubirii este rugiciunea. Intrarea
tn sfera comunitarului gi apoi a comuniunii ireseqi se rea-
lizeazi in mod imediat sesizabil prin dialog iar rugiciu-
nea e manifestarea vorbirii celei mai apropiate, deschise
gi sincere dintre om gi Dumnezeu. Ea nu implici unila-
teralitatea raporfului cu Creatorul gi excluderea aproa-
pelui, aqezAnd persoana ilx discufe exclusivd cu cerul gi
anulAndu-l pe seme& deoarece rugiciunea acumuleazi
- atunci cAnd este sincer gi adevirat ficutd, desigur - lim-
pezimea qi strdlucirea raporturilor interumane, elemente
pe care se fundamenteazd comuniunea eu omul de aici
sau mai de departe. Rugiciunea ne scoate din cotidian
gi ne agazd in Durnnezeu dar, ir acelaqi timp, cotidianul
s3 ,,Aceastd iubire, care std ascunsd in noi, se trezeqte la viale Pe
misura in care ajungem la cunoagterea lui Hristos qi Ii urmim,
pe misura in care iiimplinim pomncile gi il imitam." - Arhim.
Peur,rN Lrcc,r, ,l4d mdr gi pace. Tratat teologic, Editura Bizantini, Bu-
curegti, 2003, p. 185.
186
Specirtc moralei creftine in context poshnodern
insugi face parte din rugiciune, transfigurAnd raporturi-
le firegti in comuniune a regdsirii tuturor in Dumnezeu.
Rugdciunea se face in dragoste, iar dragostea se impli
negte i-n comuniune; impreun5, ele produc bucuria triirii
in Dumnezeu. Cregtem ln comuniune in misura tn care,
prin cuvAnt, comunicim, ir aceea in care ne diruim din-
tru ale noastre gi ir:r care acceptim gi noi sd primim de la
alfii cunoaqterea lor; cregtem in mdsura in care specificul
comunitarului dezvoltat de familie gi ekrie este transfi-
gurat de comuniunea Bisericii. in comuniunea semenilor
suntem gi ne dezvoltim, cre$tem 9i ii indemnim gi pe
altii la aceasta prin irr{elegerea fafd de ei gi prin iubirea
pe care o manifestdm pentru ei; in comuniune cu Dum-
nezeu cregtem gi ne agezim prin participarea la sfinlenia
Sa 9i la infinitul cunoagterii Sale.
Aproapele ne este dat pentru cregterea noastrE in
dragoste, pentru dezvoltarea capacitdtilor noastre in-
terioare, pentru verificarea puterilor duhovnicegti gi -
in ultimd instanld - chiar pentru desdvArgirea noastrd.
Dar, dacd credinla igi dovedegte lucrarea prin iubire (cf.
Gal 5, 6), cu cAt mai mult dragostea are nevoie de fapte
spre a depdgi stadiul teoretic, al rimdnerii in strAfun-
durile insondabile ale inimii, spre a-i impdrtigi pe altii
de binele ce-o caracteriz eazd", spre a se arHta lucrdtoare?
Cdci cum ar fi ardtat lumea fdrd dragostea de aproapele
qi flrd binele adus de ea?

3. 4. SPRE o rEqrRE DIN cRIzA:
RESPONSABILIZAREA OMULUI
CONTEMPORAN
mul contemporan igi cunoalte o bund parte din
\,.-/ problemele pe care le are: religiozitatea de supra-
fatd, limitele gi chiar criza morali, hedonismul, impor-
tanfa acordatd trupului, ralionalismul exagera! indivi-
dualizare4 insensiblilitatea profundd fafd de aproapele'
insi una dintre caracteristicile specifice este 9i lipsa pro-
fundd a asumirii responsabilitEgii morale pentru fapte-
le gi acliunile pe care le sivArqeqte, mai ales a celor cu
impact de duratd pentru el 9i pentru semeni. PreferAnd
religiozitatea privatizatd gi morala areligioasi, confor-
tul comportamental qi comoditatea congtiinfei subiecti-
ve, individul contemporan preferi - in mod firesc gi ca
urmare a finalitilii imediate, terestre qi pe termen scurt
a actelor sale - si lucreze din punct de vedere moral
cAt mai ferit de incomoditatea rispunderii morale 9i de
congtiinla asumdrii ei.
Repunerea i:r disculie a rdspunderii morale, astdzi,
dar mai ales congtientizarea valorii ei pentru starea de
188
Specifcul molalei ctEtine tn contert postmoiletn
fapt a omului gi a lumii in care el triiegte ar putea avea
darul de a provoca o gi mai serioasd trezire la realitate,
astfel incAt, intr-adevir, nemullumirea pe care posfmo-
demul o resimte sd nu reprezinte doar o atitudine de
moment ci si genereze o ,,revenire i:rtru sine".
Responsabilitatea face parte din structura fiintei
omului. Nu existd acfiune, fapt, gind, intenfie pe care
omul sd le realizeze gi sd le manifeste 9i care si nu confi-
nd, mdcar in parte, rispunderea2e. De la sdvArgirea rdu-
lui ia dorinfa de a face binele; de la existen{a qi prezenfa
celuilalt: a aproapelui, la fapta minusculd adanciti in
cea mai ascunsd tain6; de la dorinla de mdrire Ia sme-
renia absolutd; de Ia ispita insistenti la biruitoarea iz-
bAndi asupra rdului, totul, absolut totul, este imbrdcat
in vegmAntul responsabilitdfii. Trdim rdspunderea ca
sentiment de tensiune interioard care ne agazd existen{a
tntre actul sdvArgit gi valoarea pe care el o primegte prin
raportarea la autoritate: una sifuati induntrul nostru:
congtiin!4 iar doui in afard: Dumnezeu gi aproapele.
Responsabilitatea este insdgi chemarea lui Dumnezeu
adresati omului de a fi co-creator gi de a rdspunde pen-
e ,,Faptul odatd consumat apar$ne realitilii gi nu mai poate fi
ficut din nou neconsumat. Ceea ce a lipsit din el este irevocabil
rataf ireparabil in sensul shict al cuvantului... OricAt de nereald
gi necauzald ar putea fi originea ei (a fapter, n.n.), od.at6. fixati ir
existenla umani, ea urmeazi o altd lege, legea realitXlii gi eficien-
fei. Aceast6 lege ii conferi o viali proprie, o putere de a da forme
sau a distruge viafa gi fiinla fali de care regretul gi disperarea sunt
neputincioase" * Nrcor.ar Flanrlrervry ,,Problema valorii in filoso-
fia contemporand" , tn: Vechen gi noua ontologie gi alte scrieri filosofice,
trad. rom. Alexandru Boboc, Paidei4 Bucuregti" 1997, p.l7S..
r89
 Morala crettind ti etica postmodernd. O lntdlnire necesatd
tru ceea ce sevargegte, ea cuprinde atitudinea creaturii
fur fa.ta Creatoruluizss.
Din punct de vedere cregtiry existi o responsa-
bilitate mora1i56, ca legdturd intimd inhe fHptuitor 9i
fapta sa, prin care persoana care infdptuiegte actul de
nafurd morali se recunoagte autor liber al faptei sale,
cu obligatia acceptirii consecinlelor care decurg direct
sau indirect. Tratarea teologicd a subiectului - mai ales
in context postmodern - este de naturd si-i descopere
sensul autentic in fundamentarea Pe care el o primeqte
pentru om din insuqi statutul lui de fiinlX creati direct
de Dumnezeu, un act nobil din care rezultd raporta-
rea directd la Creator. Din intervenfia nemiilocitd a lui
Dumnezeu in crearea omului rezulti insigi calitatea de
fiin{i morald, deoarece aducerea in existen{i se identifi-
ci cu impregnarea stirii de persoani in primul om 9i in
5 ,,ChemXrii de sus i se poate rispunde numai cu <iatd-m[> ori
cu ,.da, Doamneo. Motivirile, fie ele omenegte plauzibile, nu sunt
luate in considerare... Omul (smochinul, in limbaj codificat) tre-
buie sI fie oricAnd gata, oric6nd disponibil pentru Hristos... Iar
a fi disponibil inseamnd a te nimed oricAnd incins, cu toiagul in
mAn6, cu incdllimintea in picioare, pregXtit de drum, de acliu-
ne, de rispuns afirmativ, de roadd... Dac6-i vorba de a-L urma
pe Hristos sau de a-L sluji, nimic nu poate si constituie temei
de absen!6 motivati considerent de neintocmire a unui proces-
verbal de caren!5, legitimi apirare, scuzi legali. Bog6!ia...,
ogoarele, dobitoaceie, cisitoria, pAnX gi pietatea filiald se gterg la
ivirea Domnului" - N. Srrtsnenor (Pdriatele Nicolae Delarohia),
,,Timpul smochinela{' ,in:, Ddruind uei dobkndi. Cuztinte de credinld,
ed. cit., pp. 64, 65-66, 67.
2s6
Vezi o dezvoltare a temei in: Pr. $rrru.N LoeIr, Responsabilitatea
morald personald gi comunitard. O perspectiad teologicd, Editura Re-
na$tere4 CluiNapoc4 2009.
190
Specificul moralei cre$tine in contud postmodern
toli cei ce ii vor succeda, cici el iese din crealie ca deja-
fiind-in-re1afie, iar relafia definegte structurai persoana
gi relafiile morale ale acesteia. Cdci i:rafara relaliei, fie ea
qi una cu congtiinfa proprie, nu existe responsabilitate.
Prima gi cea mai valoroasd consecintd a darului
uman de a fi fiinfd morald este responsabilitatea - no-
fiune fundamentali a moralei cregtine; ea este un ele-
ment specific al deontologiei minime din cadrul relafi-
ilor umane, iar cregtinismul - spre deosebire de teoriile
filosofice * vede in responsabilitate gi asumarea mult
mai adAncd in con$nut a raporterii creafurii la Creator:
,,in ce sens putem vorbi de om ca persoand mo-
rali? De obicei se inlelege prin aceasta faptul
ci omul este fiin!5 rafionali, liberi qi respon-
sabild de actele sale. La aceste caractere trebuie
sX adiugim gi bunitatea fiinfei sale gi indrep-
tarea ei spre bine"257.
Responsabilitatea creeazd o relatie gi o tensiune
spirituald intre autorul faptelor gi ceea ce urmeazd si
fie fdcut ori s-a fdcut deja, pe de o parte, ca gi inhe faptd
gi urmdrile sale, pe de alta. Ea reprezintd o ,,confrun-
tare" intre persoand gi propriile ei fapte 9i - dacd ne
gAndim ce acestea o definesc prin aceea cd ii aparlin -
confruntarea se face intre eul fiecirei persoane gi lumea
in ansamblu: cosmos, crealie, istorie a omenirii qi intre
ea qi Dumnezeu2s8. AcfionAnd in gi prin persoand, res-
257
Nrcorrr Mreur, ,,Personalitatea morald cregtini" , art. at.,p.70.
258
,,Omul realizeazh o relafie directd cu lumea, o relatie de comu-
niune existenfiali... Relalia omului cu lumea nu are loc numai la
l9L
 Morsla crettind ti etica postmodernd. O lnt hire necesard
ponsabilitatea creioneaze destinul acesteia, o definepte
prin unirea responsabili a faptei cu urmirile ei 9i prin
situarea sub determinarea celor trei dimensiuni temPo-
rale, iar destinul personal il creeaz5 pe cel comunitarme.
Autoritatea de care responsabilitatea are nevoie pentru
a fi suficient legitimati este autoritatea divind prezen-
td in om prin congtiinld. Aceasta se manifestd teonom
gi-i conferd putere actului responsabilizator, in scopul
justificdrii suficiente tn 1'udecarea faptei. Chiar f6ri afir-
marea concreti a ac{iunii Sale, Dumnezeu este Prezent
in legitimarea responsabilititii prin raportare Ia sine gi
la congtiinld2o.
Prin reiterarea rispunderii, in general, qi a celei
morale, in speciaf inlelegem cd, vieluind aHturi gi in
relagie cu oamenii - chipuri create dupd acelagi Chip
nivelul inlelegerii sau al congtiinfei, ci este o migcare dinamic| gi
o deplasare existen$ali spre lume, ce se realizeazi ca o luate tn
posesie a lumii" - Cnnrs'ros Yesrenes, Persoand gi eros, ed. ctt., P,
162 (s.n.).
be ,,solidaritatea pe care o creeazd responsabilitatea unegte in
mine trecutuL prezentul gi viitorul; acestea trei sunt laolaltd 9i
constituie ceva din perspectivele destinuiui personal." - Pr. Iltn
Moruov,lN, Curs de morald cregtind, ms
260 in etica filosoficE, raportarea faptei se realizeazi frecvent Ia
,,sine" ca la realitatea autonomd suficientS, tn care transcendentul
abia daci se simte: ,,Responsabilitatea este morale atat timp cat
este absolut altruisti gi necondilionatd. Suntem responsabili pen-
tru alli oameni numai intrucAt sunt persoane gi aga ne Porurceg-
te responsabilitatea... Responsabilitatea pentru alte fiinle umane
vine din simplul fapt ci sunt fiinle umane, iar impulsul moral
de a ajuta ce decurge de aici nu are nevoie de alt argument, de
alti legitimare sau de altd dovadi" - ZvcrauNr B.s.uN{aN, Tlr'l Me,
Gfrndirea sociologicd, ed,. ot., p.63.
1r2
Sfecirtcul moralei ffEtine in contuct posttnodem
-, rdspunderea noastri se risfrAnge asupra fufuror se_
menilor gi asupra intregii lor vieEi, ba chiar asupra ur_
magilor noqtri261; c5, dacd ontologic am primit aclst dar
prin statutul de creaturi, el vine din adAnc de istorie qi
cd prin el suntem legafi de strimoqii nogtri; ci prin
acest
dat al fiinfei noastre morale venim in intAmpinarea pro_
blemelor aproapelui, potrivit cu Duhul lui i{ristos si cu
Duhul Bisericii; ci doar aga vom intemeia gi prelungr
viitorul umanitdfii intr-un cosmos cu care suntem soli_
dari; ci tnaintea lui Dumnezeu vom rdspunde atAt pen_
tru noi cAt gi pentru cei pe care, voit sau nevoit si direct
sau indirect, acum ori mai t6rziu, i-am influenlat prin
faptele noastre. Sunt argumente reale pentru inilierea
demersului necesar azi de recongtientizlre a responsa_
bilitefi morale ca manifestare autentic cregtind, ,,".uru_
rd mai ales vremurilor pe care le trdim.
Intemeiatd pe libertate gi pe congtiinfd, rdspunde_
rea morale reprezintd tipul de raporturi existenie intre
persoani gi congtiinfa sa, ftrtre ea gi congtiinta altor per_
soane, intre ea gi divinitate, prin care se eviden,tiazd o
autoritatea asumati voit sau impusi prin puterea unei
autoritdfi.
,,Disponibilitatea de a mi scarifica pentru ce_
ldlalt m; impovireazd cu rispunderea care e
morali tocmai datoriti acceptirii de cdhe mine
'l' "OT"! singular este de neconceput (nu numai biologic, dar
gi moral) in_ afara succesiunii generaliilor, viala morali a
iamiliei
esteimposibili ?_n afara poporului, iar viala aceshria este imposi-
bru rn alara umanitdtii" - Vreuurn Sotovtov, indreptd[irea binelui,
trad. rom. Nina Nicolaev4 Humanitas, Bucuregti, iSga,, p. +fg,
 Morclo cteslina si etica Dostmoderna' O intdluire ueresard
a ideii ci cerinta de sacrificiu mi se aPiice doar
mie, ce sacrificiul nu constituie o problemd
de reciprocitate a serviciilor, cd cerinla nu este
unitsersalizabild gi astfel nu Poate fi luati de pe
umerii mei gi Pusd Pe ai alctuiva. A fi o Persoa-
ni morali inseamni cd eu sanf pXzitorul frate-
lui meu"262.
Libertatea omului se constituie in temei al respon-
sabilitdfii acestuia deoarece, obiectiv qi ideal vorbind, ca
subiect al acliunii, el o sdvArqeqte Pe aceasta in mod li-
ber, nedeterminat, neconstrans, ca stdpdn al acfului pen-
tru care se decide gi doar aga este capabil de cuprinderea
urmirilor gi efectelor faptei'zc. Pe de altd parte, conqti-
infa este, impreund cu spiritualitatea omului, un dar al
lui Dumnezeu, ii aparline naturii umane, omul se naqte
cu ea gi reprezintd pentru el un for lduntric specific per-
sonalitdlii morale, o lumini care evalueazi faptele sale,
dar care il agazd in raport cu semenii gi cu Dumnezeu'
incd de la Adam se descopere adevirul ci, degi
omul picdtuieqte gi adeseori persisti in starea de rdu-
262
Zvcrr.ruNr Beuv.rN, Etica postmodernd, ed. cit., p.58.
263
Pr. Duutrnu Srixrlo.u: ,,Prin voia liberi ne apropiem sau
ne depirtim de Dumaezeu, fuItrucat $i El este cu voie liberd sau
PersoanX. Apropierea intre persoane se face prhtr-o deschidere
liberi bilateral5. Avem aici o alti dimensiune a existenlei. $i de ea
depinde fericirea sau nefericirea persoanelor create, limitate prin
ele, dar aspirAnd spre in{initate." - Nota 753 la: Sf. Gmconlr Pa-
lalr,r, ,,Capete despre cuno$tinta naturald, despre cunoaqterea lui
Dumnezeu, despre viala morald gi despre IXptuire" $78, Filoca-
Iia,vol.7, trad. rom. Pr. Dumitru Stiniloae, EIBMBO& BucureQti,
1977 , o. 480.
194
Specifcul morolei crestine in conted poshnodern
fiind chiar coplegit 9i depigit de responsabilitatea
tate,
proprie, el o posedd pe aceasta ca pe un dar gi dat ce
agteaptd sd fie activat. Noutatea absolutd pe care cregti-
nismul o aduce este intruparea Fiului lui Dumnezeu gi
actiunea Sa de mAntuire a lumii. Datoritd valorii spiritu-
ale a actului sivArgit de CuvAntul lui Dumnezeu, Noul
LegdmAnt reveleazi gi cea mai importantd responsabi-
litate a omului: aceea cd, pentru el, Tat6l Igi trimite Fiul
in lume: ,,de dragul nostru L-a fdcut picat pe Cel ce n-a
cunoscut pdcatul" (2 Co 5,21). Omul se face responsa,
bil pentru intruparea lui Hristos, fiindci prin pdcat el,
omul, a adus din nou lumea la starea de intinare2e, degi
ea fusese creat5 bun5, frumoasd gi curati de Dumnezeu
insugi. insd rdspunderea omului penku venirea lui Hris-
264
,,Oamenii, depdrtAndu-se de la cele vegnice, gt, prin sfatu1 dia-
volului intorcAndu-se spre cele ale striclciunii, s-au ficut 1or ingigi
pricinuitori ai striciciunii morlii" - Sf. AraNaslr cxtM.+w, Tratat
despre intruparea Cuadntului 1, 5, PSB 15, trad. rom. Pr. Dumitru
Stdniloae, EIBMBO& Bucureqti. 1987, p. 94. in alt loc, pirintele
traduce: ,,deveniri responsabiii de coruperea lor gi de moarte"
- Pr. Dunrrnu Sri.Nroen, Teologia Dogmatici Ortodoxd, ed. cit., p.
433. UrmAndu-le Pirinlilor risiriteni, Pax,r.yorrs Nrr,res subliru-
azd ci marea responsabilitate a lui Adam este aceea de a fi schim-
bat, prin picatul neascultdrii, natura umand inilialX. Prin ,,hainele
de piele" nu inlelegem ,,moarte, ci mortalitate biologici, o noui
stare in care se gise$te omul, o via!6 in moarte. Schimbarea este
profundi, reprezinti o rishrrnare deplini a lucrurilor. Omul nu
mai are, ca inainte, viala ca o caracteristic5 constitutivi a lul nu
mai existh datoriti vielii care !a$ne$te in mod natural din el, ci
existi intrucAt amAni moartea. Ceea ce existd ir principal acum
este moartea, viata s-a schimbat irr supravietuirc." - OmuI - ani-
mal indumnezeit. Perspectiae pentlu o antropologie ortodoxd, trad.
rom. Ioan I. Ici jr., Editura Deisis, Sibiu 1999,, p.87.
r95
 Morala crettind ti etica postmodernd, O inthlnire necesar,i
tos in lume gi peniru biruirea riului, in 1ocul omului,
rdspunderea fali de Hristos cu privire la gansa deschisi
pentru mantuire, nu este decAt primul Pas pentru cl6di-
rea unei noi vieti duhovniceqti. El ne cheamd neincetat
sd-I fim urmitori gi sX luim parte, responsabil, la via{a 9i
la misiunea Sa26. Ceea ce a realizat Fiul Omului se cere
actsalizat de citre cei ce doresc si devinS, prin har, fii ai
lui Dumnezeu: ,,Nu existS responsabilitate decAt in md,r-
turisirea lui Iisus Hristos in cuvAnt qi in via1d"266.
De aici rezulti cea de a doua mare responsabilitate
Iegatd de intrupare: aceea a preludrii gi prelucrdrii in noi,
prin voie liberd, a darului mAntuirii adus de Fiul. Dom-
nul le face pe toate noi, dar aceastd noutate se activea-
zd in fiecare om numai in cadrul rela{iei cu SdvArgitorul
mAnfuirii, de aceea numai ,,daci e cineva in Hristos, e
fipturd noud" (2 Co5,17), qi tot din acelagi motiv atAt de
stringenta solicitarepaulind in a ne asuma rispunderea
propriei mAntuiri: ,,In numele 1ui Hristos vd rugim: Im-
picafi-vd cu Dumnezeu!" (2 Co 5,20)267. De reugita aces-
tei impiciri - al cdrei sens este agezat de citre Apostolul
Pavel in sens invers/ ca gi cum Dumnezeu ne-ar fi greqit
noui! - este responsabil fiecare om in parte.
26s BnnNnenn Hliutxc, Frei in Christus. Moraltheologie firr die Praxis
des christlichen Lebens,Bd.1, ed. cit., p. 101.
266
DrsrnrcH BoNnowrrn, Ethik, Cfu. Kaiser Verlag Miinchery
798^1,p.237.
267 in noi, pe misura adhn-
,,DacA la inceput Hristos este ascurs
cirii asemdnirii noastre cu Ef prezenla Lui devine fapt de triire
vie, pdn care ne transformim mereu dupi chipul Lui" - Nlcol-a.s
MleorN, ,,Iisus Hristos in viala moral5 a credinciogilor" ,in: Studii
de leologie morald, ed. cit., p. I80.
196
Specifcul moralei crcrtine in context postmodern
Hristos Se cere imperios se fie merturisit intre cei
care nu au ajuns incd la adevdrul ci El este dragoste qi
sens al fufuror oamenilor. Hristos hrsugi Se face m6rturie
a adevdrului divin: ,,Eu pentru aceasta m-am ndscut gi
pentru aceasta am venit in lume: sd mirfurisesc pentru
adevdr" (In 18, 37) gi ii motiveazd 9i pe ucenicii Lui, din
toate timpurile qi din toate locurilg ca ei si-L mirturi-
seascd mai departe pe El - ca persoanS" dar gi invi{Itura
Sa - in locul mdrturiei noastre pimAntegti E1 mijlocind
cu altd mirturie, ir ceruri: ,,Pe cel ce Md va mirturisi pe
Mine in fafa oamenilor, il voi mirfurisi gi eu in fa{a Tati-
lui Meu Care este it ceruri" (Mt 10, 32: Lc 12, 8).
,,Numai in rolul de transmifitor al credintei,
sentimentul de rdspundere al omului urci la
suprema intensitate, gtiind cd de el depinde nu
numai viata de aici, ci gi cea vegnicd a seme-
nului sdu. Dar sentimentul de rispundere este
condilia esenliaId a personalitigii gi, in acelagi
timp, elementul principai care leagd pe om de
om.//26e
Rispunderea pentru mdrturisirea noii credinte la
,,toate neamurile" s-a transformat ulterior, qi rimAne
pini. astdz| responsabilitate in a oferi mdrturie despre
triirea unirii cu Dumnezeu in tine insufi gi despre ade-
vdrul, necesar sd fie oferit gi altora, cd El este viu qi cd
oferd gi altora veqnicia: ,,Sd mdrturiseasci toatd limba
ci Domn este Iisus Hristos" (Flp 2, 11), adevir de care
268 Pr. Durrrrnu Sri.rvrro,r.r, Iisus Htistos sau restaurarea omului, ed.
cit., p. 31.
 Morala cte€tind ti etica postmodernd. O intAlnire necessrd
cregtinul nu are a se rugina (2 Tm 1,,8), pentru ci asuma-
rea responsabilitelii mdrturisirii se identifici cu insdgi
mAntuirea: ,,Cd dacd fll gura ta vei mdrturisi ci Iisus
este Domnul, gi-n inima ta crezi cd Dumnezeu L-a in-
viat din morfi, te vei mAntui. Cdci cu inima crezi in ve-
derea indreptifirii, iar cu gura md,rturisegti in vederea
mantuirii" (Rm 10, 9-10;'on.
Responsabilitatea este un dar al crealiei; insd, in
sens mai profund, este dar al iubirii divine revdrsate
in om prin Duhul SfAnt. Iubirea creeazd, contextul cel
mai potrivit pentru manifestarea moral-responsabil5 a
omului. Actul iubitor sprijind consecvent responsabili-
tatea moralX, o susfine, o intiregte, o imbracd in haina
de care are nevoie pentru a da cele mai bune roade, pen-
tru ci iubirea este mediul relafiilor interumane. Omul
este creat de Dumnezeu ca fiinfd rafionald care si stdpA-
neasci crealia gi pe care, in mod vizibil, si o umple de
atitudinea sa iubitoare, tocmai ca o replici congtientd
la actul iubirii dumnezeiegti2T0. Iar iubirea devine iubire
responsabilX fiindcd ea este iubire cunoscdtoare, atAt a
semenului, cAt gi a lui Dumnezeq iar prin cunoagtere se
be Plec6nd de la textul scripturistic, N. SrrrNnerur realizeazd im-
portante incursiuni pe marginea temei m[rturisirii credinlei Vezi:
Ddruind aei dobkndi. Cuainte de credinld, ed. cit., p.195 u., 218 u.
270
S{. SrvroN Noul Troloc: ,,Pentru ca slujind omului pentru
care a fost fdcuti, degi a ajuns skicdcioasd pentru cel stricicios,
atunci cAnd acela se va innoi iariqi qi se va {ace spiritual, nestrice-
cios qi nemuritor, eliberAndu-se din robie, qi crealia cea supusi de
Dumnezeu celui rizvritit gi care a slujit acestuia sX fie reiruroit5
impreuni cu el, si fie ficutd neshicicioasi qi si ajungd toata sPi-
lituall." - Scrieri, vol.7: Discursuri teologice Si etice, trad' rom. Ioan
L Icd jr, Editura Deisis, Sibiu, 1998, pp. 118-119.
198
Specifcul moralei crettine in corrtext postmodern
produce descoperirea celuilalt, atat a Creatorului cAt qi
a aproapelui, ca dep5gire a limitelor prezente in fiecare,
prin chiar acful credrii noastre.
Asumarea darului responsabilitifii este, el insugi,
un act de responsabilitate gi curaj, deoarece rXspunsul la
chemarea divind angajeazi dimensiunea duhor,niceascd
a persoanei gi implici toate resorturile necesare aplicdrii
concrete gi practicirii acfiunilor presupuse de acceptare.
Pdrinfii filocalici au subliniat intotdeauna importan{a
deosebitd pe care o are rdspunsul omului la chemarea
divini in contextul vie{ii duhovnicegti, ca gi ajutorul ne-
limitat pe care - impotriva incerc5rilor de tot felul - el
il primegte de la Dumnezeu, dupe ce gi-a ardtat dispo-
nibilitatea de a oferi un rdspuns chemdrii cerului271. A fi
rAspunzitor gi a-fi implini misiunea surprinsd in datul
ontologic manifestat in cotidian, a te afla tnclrcat de res-
ponsabilitate pentru indumnezeirea ta prin har, dar qi a
celor de lAngi tine qi a lumii pe care o punctezi cu pre-
zertta ta, este sensul pentru care fiinfa ta a primit exis-
tenfa, iar ea devine dinamicd gi inainteazd spre Dumne-
zeu numai prin reugita implinirii rdspunderilor.
Daci Dumnezeu oferd din darurile sale personale,
aceasta inseamnd cX El agteapt5 gi un rXspuns: cuvanful
solicitd un alt cuvAnt, dialogul completeazi qi intregeg-
te, revendicdrii produse asupra persoanei de citre da-
'?71,,Prirnirea libertifii lui Hristos nu e numai primirea libertifii lui
Dumnezeu, ci, deopohivi, primirea iibertilii cosmice - participAnd
la natura umani a lui Flristos -, a libertitii de a ne indrepta citre
Dumnezeu. Astfel, putem sd t'im t'ii tiberi pi si. rdspundem nivoii ce-o
are Drrmnezeu de dragostea noastr6" - N. Brnnrerv, Spirit gi liber-
tate. lncercare de Jilosot'ie creEtind, ed. cit., p.173 (s.n.).
199
 Morsla crettind ti etica Postmoderud. O \ftAlnirc necesord
rul lui Dumnezeu i se r[spunde prin recunoagterea, ac-
ceptare4 improprierea gi aplicarea responsabilitifiizT2.
Ca i::r cazul oricirui alt dar divin, persoana igi primegte
gi simlul responsabilitefii asemenea unui dat ai fiinfei
sale, pe care il descoperi odatd cu dezvoltarea duhov'
niceasci; pe care - mai mult sau mai pulin inteligibil - il
poarti in sine; cu care - congtient sau nu - activeazd
inheaga sa viald morali gi care-i va fi * voit sau nevoit
- inso{itor la trecerea cdtre cealaltd existenfX, unde va
da mdrturie despre activitatea sa spirituald. Responsa-
bilitatea sprijini efortul de induhovnicire a persoanei gi
face parte intrinsecd din e4 deoarece concurd la cregte-
rea interioard in Dumnezeu, pistrAnd echilibrul intre
Creator gi creatura chemati la intregirea fiinlei lumii,
intre persoani gi faptele sale, inke ea gi semeni, intre
moralitate gi fdrddelege, intre obligafie $i datorig irtre
valorile timpului gi cele ale etemitdfii.
Responsabilitatea morald este infiniti fir asumare
gi implinire, i-n apropierea de Dumnezeu gi in sporul
duhovnicesc al omului. Calitatea omului de a fi per-
soani - cu varietatea si in-finitatea manifestdrilor - ii
22 Potrivit SfAntului Teofilact, gradualitatea asum[rii rispunde-
rii nu depinde numai de voinfa StipAnului, Care imparte tutu-
ror oamenilor, pentru ce tofi poarte chipul lui Dumnezeu, ci gi
de puterea fiecdruei persoane de tr{elegere a darului primit gi de
acfiunea pe care o produce liber asupra darului: ,,Unii au luat da-
rwi mai mari allii mai mici, fiecare dupd puterea s4 adici dupi
misura credinlei qi a curdliei sale. Cdci, dupX mirimea vasului
pe care-l vom da lui Dumnezeu, ne dd El darul Lui; de voi da vas
mic, pulin dar pune, iar de voi da mare, mult" - Sf. Troruecr
er, Burcanrer, Tdlcuirea Sfintei Euanghelii de Ia Matei, EdihtaSoha,
Buoxegtt,2002, p. 421.
Specificul moralei crEtine in mntext post rrodern
conferd gi responsabilitdfii caracterul lnfinit. implirurea
tn responsabilitate primegte, pentru persoana umana
dupd fiecare plinire a acfului responsorial, noi dimensi-
uni gi insigi responsabilitatea devine alt4 cu noi aspec_
te, imediat dupd ce am implinit o fapti; limitele acesteia
sunt mai largi decAt pAreau, ele nu au fost inci atinse,
ii rimAn omului mereu indepdrtate gi ii conferd senti-
mentul ci nu le-a implinit niciodati pe toate. Aceasti
atifudine provine din caracterul liber al fiinfei umane,
cdci adevdrata libertate indicd tendinfa nelimitatd dup6
infinit. O responsabilitate asumati gi sdvArgitd reprezin-
td rispunsul finit la infinitul solicitdrii divine; dar im-
plinirea ei nu este un act de inchidere in orizonful unei
mulfumiri oferite de lucrurile lumeqti, ci tocmai aceastd
inchidere deschide cdtre urmdtoarea responsabilitatg
mai plenard gi mai inaltd decAt preceden ta2z3 . Mzontul
unei responsabilitdli ce pare implinitd se dovedegte a fi
depdgit de orizontui alteia, superioari celei dintAi.
Fird responsabilitate, omul nu se poate mAntui;
nici pe sine, nici creafia in mijlocul cireia este age-
zat. Cdci rolul lui este,,de a rosti un <.Dao al creaturii,
Creatorului"274. Omul nu este, insd, niciodatd sinsur in
existenla sa. impreuni cu el lucreazd Dumnezeu iisugi,
in mod mai mult sau mai pufin vizibil. De acee4 in im-
plinirea rispunderii este prezent gi Dumnezeu, Care
273
po|i fi niciodati sigur ci rispunderea morali a fost stinsi
_,,Nu
o data pentru totdeauna gi ci nu mai poate fi reinviati,, _ Zyc-
nuur Beuurw, Elica postmodernd, ed. cit., p. 1g2.
?74
Osxr.n Fllur'ausnrcx,,ferantwoftung',, in: Eoangelisches Sozi-
allexikon, Kreuz-Verlag, Stuttgart, 196ja, iol. 1277.
201
 Morolq crestinL 5i etica Dostmoderni. O inlihire necesord
spdjini efortul omului de asumare gi lucrare a faptei
celei bune, astfel incAt avem gi aici lucrarea sinergici
om-Dumnezeuns. CalTtatea de ,,clip" pe care o primeg-
te de Ia Dumnezeu ii oferd statutul de fiinli spirituald,
cu voin[i proprie, liberd, congtientS" dar qi responsabilX.
Prin toate aceste caliteti, el iqi lucreazd aseminare4 iar
ele reprezintd un dat ontologic care il sprijind in aceaste
directie, activarea fiecirui specific al chipului avAndu-qi
partea de contribulie la lucrarea mAnfuirii. Exercitarea
consecventd a responsabilitS[ii ni-L aduce insi tot mai
aproape pe Dumnezeu gi ni-L descoperi tot mai limpe-
de, deoarece ,,ins5gi responsabilitatea 11 face pe Dumne-
zeu transparent omului", iar omul devine tot mai trans-
parent, mai induhor,nicit inaintea Creatoru1ui276. Aceas-
ta deoarece valoarea actului de,,a fi responsabil" este
primul care ii urmeazd, ierarhic, ceiui de ,,a fr creator":
daci ne aseminim divinitSlii cAnd creim, rdspunderea
pentru ceea ce am realizat este ceea ce urmeazd imediat,
aproape concomitent, evaluAnd rezultatul creafiei.
Responsabilitatea se face simlitX gi se lucreazi mar
intAi la nivelul fiecirei persoane, care o descoperd pe
misura dezvoltdrii fizice qi duhovniceqti. A fi respon-
,,Dumnezeu nu poate fi decAt un Dumnezeu Care vrea si dea,
27s
si Se dea,dar nu firi a{ face pe interlocutorul Slu si acceadd la
statutul de om liber inaintea Lui. Dumnezeul care vorbegte cere,
astfel, tot atat cat dA, pentru ca si existe libertate reciprocS" -
Gnrsrarru Lerorvl O istorie teologicd a Bisericii. Itinerarul, formele 9i
modelele teologiei, trad. rom. Maria-Cornelia Icd jr, Editura Deisis,
Sibiu,2003, p.452.
276
Pr. Dul,arrnu Sr.i.Nrlo.Lr, Chipul nemuritor aI h.ri Dumnezeu, ed.
cit.. o. 69.
lpectJr""t *"pt6
^"raA
sabil pentru faptele proprii este, din punct de vedere
moral, specific al personalitefli umane, catz| a dezvol-
tirii relaliilor sociale, sursd a cre$terii duhovnicegti2z.
Provenind din statutul omului de chip al lui Dumne-
zeu, responsabilitatea igi are izvorul in libertatea voin-
tei persoanei, se lucreazi prin toate puterile sufletului $i
e urmdriti permanent in gi de citre conqtiinfd.
Responsabilitatea umand se manifestd in primul
rAnd inaintea lui Dumnezeu, chiar dacd se lucreazd prin
alte tipuri de rdspunderi, mai concrete: fald de sine gi
fafd de aproapelg pentru cd El fiinfeazd prin Sine in-
sugi, de Ia El vin toate gi la El se vor intoarce, dupd ce
Ie-a ddruit tuturor posibilitatea de a se impdrtigi din bu-
cuda participhrii la Existenfd, rimAnAnd ca atitudinea
liberd a fiecdrei creaturi sd fie cea care decide gradul de
impirtdgire din dumnezeire. Cel mai adesea, solicitarea
lui Dumnezeu se produce insi in ticere, El chemAndu-
ne la Sine prin chiar faptul ci ne creeazd278. Pe parcur-
'z77 ,,In conditia lui picitoash, omul cu toate c; este depdgit de
propria-i responsabilitate, nu poate sd nu gi-o nsume. Fiecare p6-
citos poate gisi (ir-r relatarea picatului strimogesc, n.n.), atit fa-
talitatea ce face ca din picatele sale si apari un rdu pe care nu
l-a voit, cAt qi imaginea exacth a greqelilor sale, amestec de slibi-
ciune gi reutate" - ,,Responsabilitate", Vocnbular de Teologie Biblici,
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuregti, Bucuregti,
2001., p.634 (s.n.).
278
Persoana se simte responsabilS de oferirea unui rispuns potri-
vit lui Dumnezeu, afunci cAnd El il va cere: ,,Ce-o si md fac cAnd
Domnu-mi va cere socoteali?,1 sar, de va fi-ntrebare, ce oare voi
rdspunde?" (Iou 31.,"14). Alteori, ca irr cazul profetului Isaia, misi-
unea important; de a deveni trimisul cerului este preluati de om
qi insuqitd ca o rispundere ce rezulti din irsXqi chemarea divin5:
 Morala crettind ;i etica postmodernd. O intdlnire necesard
sul vietii, Creatorul ne responsabilizeazd continuu gi ne
face atenfi permanent asupra implinirii scopului exis-
tenfei, care este gi sensul r5spunderii: indumnezeirea.
In calitate de creaturb" omul igi trdiegte prima responsa-
bilitate ca rdspuns fali de Dumnezeu dar, cum EI este
Atotcreatoruf gi celelalte responsabilitSli pe care omul
le primegte ori pe care gi le asumi in lumea creatd se vor
regdsi ir:r aceasta, unicd prin scopul pe care persoana il
nutregte. Cdci responsabilitatea nu e decAt dragostea
omului, ca rdspuns la dragostea lui Dumnezeu.
Existi responsabilitdfi variate gi, sintetiq ele pot fi
raportate ca frrnd: fatd de Dumnezeu, fald de sine qi fa[d
de aproapele, insd ele nu sunt decAt forme ale responsa-
bilitefi unice care decurge din statutul nobil al fiinfei
rafionale, anume de a fi fost creat6, din dragostea lui
Dumnezeu, de aceea este cu totul neputincioasX gi chrar
piguboasd tendinfa de a separa radical vreuna din ris-
punderile omului. Astfef implinirea rdspunderilor fald
,,$i am auzit glasul Domnului, zicAnd: Pe cine voi trimite, qi cine
va merge la acest popor? Iar eu am zis: Iatd, sunt aici, pe mine tri-
mite-mi" (Is 6, 8). In baza legimAntului gi a relaliei deosebite a lui
Dumnezeu cu poporul ales, solicitarea imperativ-revendicatoare
a chemdrii poate avea chiar gi sensul de la om la Dumnezeu, astfel
incAt Creatorul este implorat s[-i rispundi El crealurii. Aga este
cazul profetului Ilie: ,,Dumnezeul care aa rdspunde cu foc, Acela
este Dumnezeu" sau: ,,Auzi-mi Doamne gi rdspunde-mi astizi cu
foc, ca si o.rnoasci tot poporul cd Tu egti Domnul" (3 Rg 1"8, 24.36,
s.z.). In aceeagi categorie intri interogaliile pline de sens situate
intr-o indelungate agteptare: ,,PAnd c6nd, Doamne, voi striga
ca Tu sd auzi? PAni cAnd spre Tine voi striga invinuindu-mE,
ca Tu sd izbdvegti?" (Aoc'1.,2); ,,Catd spre mine, auzi-mi Doamne,
Dumnezeul meu" (Ps 12,3).
Spedjcul morclei ffEtine in cofltexl postmodern
de Dumnezeu se rcalizeaze numai lucrendu-le qi pe
cele fa!5 de semeni gi pe cele fafi de sine insugi. Sau:
responsabilitatea fald de sine se regisegte gi se impli-
negte deja incepAnd cu lucrarea responsabiliti{ii fafh
de Dumnezeu gi cu aten,tia responsabile ce i-o acordim
semenului. Din altd perspectivi, ciutAnd persoana se
intervinS, cu simt de rdspundere asupra complexitdtii
Iucrdtoare a propriului eu, a devenirii gi dezvoltdrii ei
in rela{ie cu Hristos, se va transforma pe sine gi va privi
cu mai multe acuratele rhspunderile din afara sa.
Iatd de ce rispunsul pe care persoana trebuie sX
gi-l ofere cu privire la sensul prezenfei ei in lume se im-
plineqte in primul rAnd prin rispunsul la solicitdrile ve-
nite din partea lui Dumnezeu gi a semenilor, fiindcd ele
reprezinti depdqirea limitelor proprii. Daci omul do-
reqte sd-gi ajute aproapele, va lupta ca el sd devind mar
bun decAt este pentru a avea de unde se ofere, sau va
cregte in bunitate chiar prin acest gest; dacd va fi atent
sd-qi ageze principiile vie{uirii sale in lume pe temelia
Care este Hristos (Ef 2,20; l Tim 3, 15) 9i pe corecta ra-
portare la El, igi va inlelege altfel Eelul ca raportare la
vegnicia in care nu va intra singuq, ci impreuni cu alfii
gi condilionat de acfiunile pe care le intreprinde pentru
ei. Aceasti intrepetrundere a reponsabilititilor,, interca-
uzalitatea, interconditionarea, scopul comun pe care-l
poartS, in ele posedi o finalitate constructivd relevatd de
faptul cd neimplinirea unei rispunderi, insuficienla ei,
firi congtientizarea ei tardivS, trecerea-pe-16ngd ea vor fi ac-
firi liuni pe care le suplinegte, in parte, mulgumirea primitX
de indeplinirea altor responsabiiititi gi cele din urmi
 Morala crettifld etica postmoderni. O intdlnire necesard
se vor transforma in suport dinamic penlru reinilierea
plinitoare a celor dintAi, nereugite inci, astfel incAt sd fie
realizate qi acelea. Aceasta, desigur, in condifiile lucrdrii
responsabile a responsabilitdfilor inseqi.
Dacd ar fi sd ne lucrim separat rispunderile, impu-
nAndu-ne categorii qi grupe specifice siabilite in func{ie
de vArstele duhovniceqti, de interesele morale imediate,
de ierarhizdrile pe care le-am socoti oporfune, dar care
ar fi total subiective, nu am reugi niciodatX si ne constru-
im nici pe noi nici pe allii 9i nici crea{ia in urcugul cdtre
unirea harici cu Creatorul, pentru ci ar fi imposibil sd,
depdgim starea de nedesdvArgire a lucrdrii noastre: a o
face pe una nu inseamnd a o ldsa pe cealalth! Altfel: prin
intrepitrunderea lucrdtoare a responsabilit5lilor, prin
condifionarea lor reciproci, prin bucuria celei implinite
revdrsati asupra celei neizbutite, persoana se afl6 mereu
in starea de autodepdgire a sinelui, de ,,com-p1inire" a
unora prin altele, de permanentd incercare de desdvAr-
gire a celor nedesdvArgite incd. De asemenea, in aceasta
constd darul prin care omul igi implineqte calitatea de
unificator al tuturor gi de inillare a lor qi, prin ele, a 1ui
irrsugi, la Dumnezeu2Te.
27e Este binecunoscuti ?nvilitura SfAntului Murr'a M.i.nrunIsIro-
nur, despre impXrlirea creaturii in creati qi necreati; a celei crea-
te, in inteligibili gi sensibilA; a celei sensibile, in cer gi pimAn! a
pim6ntu1ui, in rai gi lumea locuitd; a omului, in birbat gi femere.
Numai asumarea integrali a responsabilitXlii sale il va putea face
pe om si reugeasci indeplinirea misiunii de unificator al tuturor
acestor separalii in sine, ,,pentru ca omul, prin unirea prin care
toate le adund Ia Dumnezeu ca la cauzatorul 1or, incer:6rrd de la
despdrfirea sa de mai inainte gi inaintand apoi prin cele de la mij-
Specificul moralei cre$tine in conlext postmoder
Dintre multele rdspunderi pe care omul le aplicd,
responsabilitatea pentru existenla proprie €i pentru tsiala pn-
ffiitd este :una dintre cele mai inportante, cdci reprezintd
in fapt responsabilizarea persoanei pentru infelegerea
sensului viefii pe care a primit-o qi de care nu poate
dispune cum doregte, decAt dacd se rupe din Existen-
ta plenari28o. Intrarea in lumea terestri se identificd cu
asumarea de responsabilitdli; prima gi cea mai impor-
tantd dintre ele va trebui sd fie mullumirea pentru darul
viefii, dar al impdrtdgirii din Via{a supremi, definitd ca
existen{5 congtientd, iubitoare gi luminoasi281. Pe de altd
parte, pierderea sensului vielii gi iresponsabilitatea fali
de Dumnezeu, Care a dat acest sens, sunt surse pentru
dramele spirituale qi fizice ale uciderii qi sinuciderii, cu
imaginea cirora mass-media contemporand ne asedra-
si ia in Dumnezeu, in care nu e impirlire,
loc, pe rAnd $i treptat
prin unirea cu El, sfArgitul urcugului inalt sivArqit prin toate" -
Ambigua $ 106, PSB 80, ed . cil., p. 26'!.
':80Cu stilul siu oratoric, Sf6ntul Io,q.N Gun-L oa Aun iqi apostrofa
contemporanii: ,,Via!a nu-i joaci; dar, mai bine spus, viala aceasta
pimdnteasci e joac5, dar cele ce au si fie nu-s joaci. Se poate insd
cX nici viala aceasta pimAnteasci nu-i numai joaci, ci ceva mai
riu decAt ioac4 pentru ci nu se termini cu rAs, ci aduce mare
pagubX celor ce nu vor si-gi r6nduiasci viafa lor cu toati luarea-
aminte" - Omilii In Matei 23, 9, PSB 23, trad. rom. Pr. Dumitru
Fecioru, EIBMBOR, Bucuregti, 1994, p.307.
281
Sf. Gnrconrn nr NyssL: ,,[Dumnezeu] l-a adus pe om pe lume
numai qi numai dintr-o revirsare a dragostei Sale. $i aceasta pen-
tru ci lumina Lui nu trebuie sA rimAni ascuns6, mirirea nemir-
turisitd qi bunitatea Lui neimpdrtiqiti qi nici orice alte insugiri pe
care le vedem in firea dumnezeiasci nu puteau rimAne inactive,
incAt si nu se impirt6qeasch 9i si nu se infrupte nimeni din ele" -
Mnrel.e cu.aint catehetic $ 5, PSB 30, ed. clt., p.294.
 Morala crcttitd ti etica post nodernd. O ifiAlnire necesori
ze continuu, oferindu-le cu nonqalante model gi altora
ca simptom al debusoldrilor spirituale. Acestor binefa-
ceri ardtate de Dumnezeu fali de om, rdspunsul acesfu-
ia trebuie sd fie descoperit in dragostea fafd de Creator
gi in pdstrarea viefii sale, a apdririi vielii semenului
chiar cu preful vie!ii282 - gi a crealiei., pe toate fdcAndu-le
ca inaintea lui Dumnezeu, Singurul Care este viafa: ,,Cd
precum Tatdl are via!6 intru Sine, aga I-a dat gi Fiului si
aibd viald intru Sine" (ln 5, 26). Aducerea in existenfd a
persoanei este, pentru e4 unica posibiiitate de a parti-
cipa la dumnezeire, gi tocmai de aceea este necesar ca
qansa sd fie fructificati, nefiind decAt conformi scopu-
lui existenlei personale gi in conformitate cu puterile ei.
RdspunzAnd de via{a sa, omul rdspunde in fala incre-
derii divine c5, prin participarea la lumea creatb, ii va
aduce acesteia o umplere din valorile pe care numai el
le posedd - inbaza unicitdlii personale - qi fdrd de care
lumea ar fi mai sirac6. Responsabilitatea este infinit
mai mare daci realizim fapful ci - prin fiecare rdspuns
neasumat sau neimplinit la solicitdrile imperative ale
lui Dumnezeu, ale creaturilor ra(ionale gi ale ratiunilor
cuprinse in crea{ie - aceasta din urmd regreseaz5, ci
manifestarea vielii, in generaf este obturatd de reactia
negativi a persoanei283.
282
,,Cel mai mare dar pe care cineva il poate face lui Dumnezeu
este daruI vietii sale insegi" - Pr. Duurrnu Sr.luIr,oer, Tcologia
Dogmaticd Ortodoxd, vol..1., ed. cit., p. 356.
I Formul6nd invbldtura despre energiile necreate, SfAntul Grigo-
rie Palama afirmi imensa responsabilitate umanX pentru faptul c[
este refuzate conlucrarea cu Dumnezeu, aritAnd c[ aceste energii
pe care omul le refuzd rim6n la Dumrezeu in stare de neactiva-
Specificul moralei crettine in context postmodern
Omul este apoi responsabil pentru relatia cu Hristos
deoarece intrarea gi rimAnerea lui in aceasti raportare
este, pe de o parte, singura posibilitate de a fi in legd-
turd cu Dumnezeu gi de a-gi implini intru El aspirafiile
- firii sale omenegti284, iar pe de alta este cea mai concre-
td, Fiul fdcAndu-Se om ,,penhu noi gi pentru a noastrd
mAntuire". Omul este responsabil pentru aceastX rela{ie
cu Hristos, inifiati la Botez, deoarece aici incepe noua
lui via{d morald pe care o poate construi doar impreune
cu M6ntuitorul siu285, iar nelucrarea ei se identifici cu
neacceptarea valabilitdtii intrupdrii gi jertfei Domnului,
re, din cauza rdspunsului negativ al persoanei. Vezi: Sf. Gnrconls
Pr.rene,,,Despre impirtigirea dumnezeiascX" 1,4, 15, 27, Filocalia,
vol. 7, ed. cit., pp.390-393, 407-409;Pr. Duurrnu SrilrvnolLn, Viala
gi inudtdtura Sfintului Grigorie Palama, Editura Script4 Bucuregti,
1,993, pp.65-78; JouN Mrvr Noourr, Sfkntul Grigorie Palamas gi mis-
tica ortodoxd., trad. rom. Angela Pagu, Editura Enciclopedici, Bu-
cureqti, 1995, pp. 95-103.
284
UrmAnd sfinliior Pirinli ai Rdsiritului, pirintele Stiniloae
concluzioneazX cd aceste aspiratii sunt: intSrirea spirituali pentru
cregterea in filialie, suportarea gi biruirea afectelor, biruirea morlii
cu trupuf parficiparea la veqnicie qi comuniunea umani cu comu-
nunea Slntei Treimi, in calitate de fii ai Tatdlui gi frafi dupd har ai
Fiului. ,,in Hristos, omul nu numai cd-gi menfine stui"u ru d" p"r-
soand, dar o qi implinegte pAnd la a o face constitutivi existenlei
lui in sensul fundamental ontologic implicat..., in noliunea stirii
de persoani gi care se afli numai in Dumnezeu" - Io,rN Zlzrouro"
,,Putinfd umani gi neputinte umand..." , art. c1t., p.27.
285
,,DupA cdderea in pdcaf de spiritualizarea mai deplind a tru-
pului qi, prin aceast4 a materiei, nu ne putem impdrtdqi decAt prin
comuniunea cu Hristos, dar nu fird a pune ?.n iuctare gi libertatea
noastrd, care tot prin El se inthregte in noi" * Pr. Duurrnu SriNl-
Loan, Chipul nemuritor sl lui Dumnezeu, ed. cit,, p.'1,43.
 Morolo ct?slind si Plico Doslfipderna O intilnire necesurd
cu refuzul mAntuirii. Persoana se face resPonsabild de
inlelegerea limitate, ingusti gi insuficienti a Sestului
iubitor al lui Hristos, de refuzarea irtrupdrii 9i de nega-
rea utilitdtii ei, acliune ce se sivArqegte prin indiferen{a
ardtatd fafd de asimilarea 9i trdirea vielii noi, prin neac-
tivarea darurilor Botezului, prin nelucrarea personalS a
mAntuirii86. Din punct de vedere moral, rdspunsul fa!6
de Hristos se aratd de citre persoand nu atAt in recu-
noagterea pasiv6, a darului mAntuitor al Lui, ci in lucra-
rea la actualizarea acestuia, in fapta cotidiani, in lupta
permanentd de biruire a rdului cu binele. Responsabili-
tatea morald o avem pentru felul in care dezvoltim ?n
noi viafa lui Hristos, identificati cu trdirea vie 9i activi
a Evangheliei in existenla uman6. Raportarea petsoanei
la M6ntuitorul cuprinde definitoriu o responsabilita-
te morald complexi gi plenar5" intreaga viali cregtind,
intemeindu-se pe Hristos Cel vegnic viu, Care ne asi-
mileazi intru Sine in misura in care noi cdutdm si-L
asimilim in viefile noastre287.
286
,,Botez'tl ne scapi de picat gi de obignuinla lui, fdcAndu-ne
in acelagi timp gi pirtagi ia binefacerile mor{ii celei de viali fici-
toare a lui Iisus Hristos. $i, fiindce prin Botez ajungem sa avem
parte gi de inviere, Domnul Hristos ne di 9i o viali noui, ba incd
ne fiuregte gi midulare gi ne sidepte puteri cu care s[ lucrim in
aceastd nouX viali gi care ne ajuti si o dob6ndim 9i pe cea viitoa-
re" - Sf. Nrcor-er Ce.n,r.sIre" ,,Despre viala in Hristos" ,in: Tilcuirea
dumnezeiegtii Liturghti qi Despre viala in Htistos, trad. rom. Pr. Ene
Branigte gi Pr. Teodor Bodogae, Editura Arhiepiscopiei Bucureqti-
1or,1989, p.161.
287 Potrivit SfAntului M.c.xlLr M-f,nrunrslronul, prin lucrarea sa
iresponsabili, prin picat, omul umbreqte inseqi Persoana gi opera
mAntuitoare a lui Hristos: ,,Citd vreme eu sunt nedesXvArgit gi ne-
210
Specifcul moralei ffeftine in contoct postmodern
Dar., omul are gi misiunea de a face el direct, ne-
miilocit ceea nu face Hristos in mod direct: anume de a
descoperi realitatea Sa ontologicd gi frumusetea credin-
lei in El acolo unde El lnsugi nu o impune. Altfel spus,
omul este responsnbil de eaidenlierea in lume a existen{ei gi
a lucrdrii lui Dumnezeu.
,,Dupi cum nu este cu putinfi si ascundi o
se
cetate ziditi pe vArful muntelui, tot aga nu este
cu putinfi sX fie ascunsi gi trecutd sub t5cere
propovdduirea Evangheliei... Hristos le spune
ucenicilor Sdi: am aprins lumina; grija voas-
"Eu
tri este ca lumina sd rXmAnX aprinsd nu numai
penfru voi, ci gi pentru cei ce se vor bucura de
strilucirea ei gi vor fi condugi la adevdr'r"288.
La vindecarea demonizatului din finutul Gherghe-
senilo1, locuitorii linutului L-au rugat pe Iisus si plece
supus, neascult6nd de Dumnezeu prin lucrarea poruncilor gi ne-
desivArqindu-mi in cugetare prin cunogtin{d, imi apare gi Hristos
ca om nedesdvArgit gi nesupus din pricina mea. Cici, necresc5nd
impreuni cu El dupi duh, Il micgorez qi-L ciuntesc Ai pe El, ca
unul ce sunt trup al lui Hristos gi midular din parte" - ,,Despre
dragosle" 2, 30, Filocalia, vol. 2, ed. cit., p. 190.
?88 Sf.Ioeu Gun-[ w. Aun.- Omilii Ia Matei1.5,7,PSB 23, ed. cit., pp.
"186, 187. Acelaqi Sfdnt Pirinte arati cum implinirea solicitirilor
divine esenfiale, cuprinse in Fericiri, produc transformiri majo-
re in om qi cum ele sunt sesizate de semeni: ,,Daci avem toate
insuqirile amintite mai sus, dacd suntem b16nzi, smerifi gi milos-
tivi, daci suntem curati 9i fdcXtori de pace, daci nu rdspundem
cu ochri cAnd suntem vorbif, de riu, ci chiar ne bucurim, ei bine
atunci, ca qi cum am face minuni, ii aom atrage spre noi pe tofi cei ce
ne aful.Toli vor veni cu drag la noi, de-ar fi fiare, demoni, orice!"
- lbidem,15, 8 (s.n.).
2ll
 Morala crettind ti etica posbnodernd. O i Alflire flecesard
de la ei, ceea ce El va qi face, dar la rugbmintea fostului
posedat de a-l lua printre ucenicii Lui, Domnul il trimite
inapoi, spunAndu-i: ,,"intoarce-te la casa ta 9i spune cAt
a ficut Dumnezeu pentru tine". $i a plecat - ne spune
SfAnta Scripturi - propoviduind in toatd cetatea cat a f5-
cut lisus pentru el" (Lc 8, 39) ' Fiecare dintre noi suntem
trimigi in cetatea noastrd,, in cercul nosfru de influen{d,
citre cei nu gtiu nimic sau cunosc Prea puline despre
Dumnezeu, pentru a le media ceea ce gtim qi am primit
de la El. Timpurile contemPorane, de rapide qi surprin-
zdtoarc mutalii, sunt cele in care Hristos pare a fi peste
tot, cunoscut de toatd lumea, mdrturisit pasiv de prea
mulfi printr-un soi de liuddrogenie falsi: ,,sunt creqtin",
dar fdcut activ de mult prea pulini 9i care sunt socotili -
daci nu falqi - cel pulin tradilionaligti, pentru cd nu lin
seama de modemitatea tArzie a inceputuiui de miieniu
trei gi de noile condi{ii de existenld fixate de duhul lu-
mesc intrat in conflict cu prezenla1ui Hristos in teluric,
in ceea ce se numegte secularizare.In asemenea condifii,
responsabiiitatea pentru a-L face cunoscut pe Dumne-
zeu qi credinfa in EI intr-o astfel de lume se pune hr con-
dilii aspre, pentru cX fiecare cregtin in parte qi societatea
in ansamblul ei - indiferent care ar fi aceea - este atacati
de aceeaqi boald a diludrii adevdrului, a respectului orb
pentru oedinfa celuilalt - indiferent cate ar fi ea -, a
propagdrii sincretismului religios 9i, drept consecinli,
a rimAnerii cu lumina aprinsi in ascunziqul sufletului
tiu, spre a nu deranja vecinii gi concepfiile 1or28e.
28e in conqtiinla umanitXlii, altidati plini de mirturisirea credin-
lei qi de intdrirea ei punctuali fiindci invildturile greqite tindeau
ztz
Specifcul moralei fiEtifle tn context postmodern
Responsabilitatea pentru pdzirea creafiei, a naturii, a
intregului Univers, se imune ca o rezultanti a acf,unii
de stipAnire iralionali qi insensibili a lucrurilor pe care
omul le descoperd la venirea sa in lume ori in pdstrarea
lor in stare inertd, de netransfigurare, el fiind chemat
de fapt la continuarea actului de creare a lumii inceput
de Dumnezeu. Fragilitatea omului prin comparalie cu
imensitatea gi cu finitudinea crea{iei nu face decAt sd
intdreasci gi sd sporeascd rdspunderea fafd de ea: ,,Se
nagte un sentiment al grijii, al responsabilitdfii, ba chiar
al parficipdrii intime, un sentiment care este pdtruns
totodatd de taind: ca gi cum acest doar-finit... ar avea
nevoie de noi"ze0. Responsabilitatea aceasta - un dar
pe care omul modern il neglijeazi sau ale cdrui sensuri
le-a pierdut deodatd cu preeminenfa autonomiei uma-
ne - se implinegte prin acfiunea congtiinlei gi a liber-
tdfii, calitdfi spirituale ce fundamenteazi rispunderea.
Cele doub atribute ale dimensiunii spirituale a omu-
lui aclioneazd in primul rAnd asupra lui insugi, pentru
modelarea sa, pentru innobilarea suflefului, ca recrea-
citre demolarea unor puncte precise din adevirul revelat - ln
condiliile fir care acum se demoleazi ansamblul -, s-a instaurat
sfiala in propagarea adevdrului cregtin. Dar, mai ales azr, ,,creg-
tinii sunt chemali sX participe critic la viala lumil nu numai de-
nunlAnd profetic derivele ei, ci mai cu seamd enun!5nd raSonal
gi constructiv mutatia personalS qi comunitard autentice a uma-
nului in comuniune cu Dumrezeu, mutalie realizati in Hristos
qi in Biserici" - Io,c.N I. Ic-i. yn., ,,Provocarea globalizXrii: mutafia
umanului", Ioan Vasile Leb (coord,.) Bisericd 6i multiculturalitate in
Europa sfhrEitului de mileniu, Presa Universitari Clujeand" Cluj-Na-
poca, 200L, p. 17.
2e0
Ronreuo Gueru;w1 Sfirgitul modernitdlii, ed. cilt., p. 64.
2r3
 Moda crEtind ti etica postmodernd. O inthlnire necesqrd
re a pdrlii sale duhovnicegti prin infelegerea, primirea
gi insuqirea darurilor invierii lui Hristos, cAci aceasta a
schimbat ontologia intregii lumi gi a aqezat-o intr-un
ali stadiu al crealiei: ,,Libertatea e un atribut esential
al vocaliei de a <stdpAni pdmAntul>,, 9i firea toatd, 9i pe
noi ingine"2el. De aici rezultd un fel de libertate fald de
1ume, mergAnd pAn[ la fuga din ea, accentuati in mod
expres de citre pdrinlii filocalici, dar infeleasi nu ca
dispretuire a crealiei gi a lumii, ca o dizgrafie aritatd
fafi de lucrarea mAinilor Creatorului, ci ca acfiune de
distanlare faf6 de materialitatea care, prin forla ei, il
poate subjuga pe om. Lumea, inleleasd ca parte v5zuti
a mediului in care omul igi cauti mAntuire4 va deveni
treaptd tranzitorie in a-L descoperi pe Dumnezeu, fdri
a se interpune intre EI gi om cu opacitatea conferith de
planul fizic. SfAntul Siluan Athonitul subliniazi impor-
tanfa creafiei in mijlocirea prezenfei Creatorului, dar qi
totala insuficienli a acesteia, dupl ce omul L-a cunos-
cut pe Dumnezeu:
,,Din copilirie am iubit gi lumea gi frumuselea
ei. Iubeam pomii gi gridinile inverzite, iubeam
cAmpiile gi toati frumuselea zidirii lui Dumne-
zeu. imi plicea s5, privesc strdlucirea norilor,
sd-i vid trecAnd in inhllimile albastre. Dar, de
cAnd am curoscut pe Domnul meu qi El a ro-
bit sufletul meu, totul s-a schimbat in mine. Nu
mai vreau si privesc aceasti lume, cici sufle-
ful meu este nefutcetat atras spre lumea in care
PXrintele Gernnru, lertt'i gi rdscumpdrare,
2e1 Edl|ua Harisma, Bu-
cuegtt, 1991, p. 69 .
214
SpeciJicul moralei crcstine in context postmodern
locuiegte Domnul. Sufletul meu suferi pe pi-
mAnt ca o pasire in colivie"2e2.
Recrearea legiturii dintre om gi cosmos este rea-
lizatd initial de actul de indumnezeire a ambelor reali-
tdfi, ce se realizeazl. de congtiinla gi libertatea respon-
sabile prin participarea omului la iubirea lui Dumne-
zeu, ,in taina ce o poarti omul in sine de a fi <chip>
gi ,,asemdnare>>"2e3. Creafura. ii mdrturiseqte pe Dum-
nezeu dar, pe de altd parte, Insugi Dumnezeu este Cel
ce Se mirturisegte pe Sine prin frumuselile creaturii2ea.
Fafd de actuala crizd ecologicS, Biserica a formulat ar-
gumentdri care depdqesc lipsa ingrijoririi2es sau simpla
2e2
intre iadul dezndclejtlii gi iadul smercniei, ed. cit., p. 57. Despre
concepfia SfAnfului Srrueru ArnoNrrul asupra naturii vezi qi: Ar-
him. Sornourr, Viala 9i inadlitura stnrelului Siluan Athlnitul, trad.
rom. Pr. Ioan Ici, Editura Deisis, Sibiu, 1999, pp. 83-86.
2e3
,,Omul nu se m6ntureqte prin univers, ci universul este manfuit
prin om; cAci omul este ipostasul ir, tregului cosmos care participi la
natura s4 iar pimAntul iqi descoperd sensul personaf ipostatic, in
om" -- Vrlorurn L osst<r, Introducere in teologia ortodoxd, ed. cit., p. 95.
2ea
I'elerinul rus mdrturise$te: ,,oamenii, pomii, plantele, anima-
lele, toate imi erau atat de inrudite incat in toate eiseam icoana
Numelui lui lisus Hristos.,,in naturi se petrec mu-jte lucrur.i mi-
nunate gi neinlelese pentru mintea noastii. Cred ci acest lucru e
rAnduit de Dumnezeu ca si-i arate mai limpede omului guver-
narea gi pronia dumnezeiascd pe care o are fa!5 de nafuri prrn
incdlciri nenaturale gi nemijlocite ale legilor ei care se petrec in
unele cazuri" - P oztestirile unui pelerin in cdutnrea rugdciunii neince-
tate, trad. rom. Diac. Ioan L Icd jr., Editura Deisis, Sibiu, 2001, pp.
123,142.
2es
,,Omul modern nu este inci apt penhu a intelege efectele ra$-
unii sale orientate asupra naturii. Nu este vorba doar de problema
cognitivi, gi anume ci natura are un sistem ecologic propriu in
2t5
 Morclo crEtind ti eticq postffioderud' O intAlflire ecesafi
creionare a unor solufii panteiste sau idolatre fald de
lume, cum sunt: recAgtigarea sensului euharistic al cre-
a{iei pentru fundamentarea sacramentali a lumii; afir-
marea Adevirului gi a credinlei despre viafd gi moarte
ca elemente definitorii ale protejirii mediului inconju-
ritor; reafirmarea gi recunoagterea din partea fiecirei
persoane a statutului de ,,preot al creafiei" 9i implicit a
interdependen{ei dintre om gi naturd2e6.
in lumea contemporanS" responsabilitatea t'ald de
aproapele este atitudinea morali cu cel mai mare impact
social. In aceastd raportare, omul simte cel mai bine li-
mitele libertifii sale gi deschiderea acesteia spre semeni,
dar qi solicitdrile pe care ei i le trimit gi cirora el este
revendicat sd le rispundd, indiferent daci oferi sau nu
acest risuns2eT. Relafia noastrd cu aproapele inchide un
triunghi al raportXrilor reciproce: revendicati de cdtre
Dumnezer4 persoana Ii rispunde, dar la fel procedea-
care nu se poate interveni firi unor anumite pericole,
a da na$tere
ci qi de o problemi eticd: numai o etici ce accepti convieluirea
oamenilor ca valoare de sine stititoare poate si inleleagi "na-
tura> ca sistem ce se autoregleazl, qi nu doar ca material pentru
autorealizarea omului." - M,tnle Fiinsl, Jiincnx Tntruxs, Manual de
flozot'ie, Ediwra Humanitas, Bucur egn, D97, p.203.
2e6
Vezi: IorNNrs Zrztouus, Fiin[a eclesinld, trad. rom. Aurel Nae,
Editura Bizantini, Bucuregti, 1996.
ze7
,,Prezenla celuilalt cu care se con{runti responsabilitatea pre-
tinde, prin lipsa sa de inleles, prin nerealizarea potenlialului siu,
si-qi asume gi si aibd inlelesuri. Doar mai terzi4 atunci cand eu
recunosc prezenla celuilalt ca rispundere a mea, atAt eu cai 9i
aproapele meu dobAndim inlelesuri: eu sunt cel responsabil, el e
cel ciruia ii atribui dreptui de a mi face responsabil" - Zvcuuxr
Beuu.lN, Etica postmodernd, ed. cit., p. 95.
216
Specifcul moralei crcttine in context postmodem
zi qi cealaltd persoani, care - deodati - ii revendici pe
cei de lAngi ea gi este revendicatd de cdtre ei, manifes-
tAndu-gi, in iubire, personalitifile proprii2e8. in aceasta
recunoagtem migcarea permanent noue gi nelinigtitd a
omului cdtre implinirea pe care nu qi-o poate da el in-
suqi, ci pe care o regdsegte permanent in altcineva: in
mod nedeplin in aproapele iar in mod deplin, impreu-
nd cu aproapele, in Dumnezeu.
,,<A fi pentru Celdlalt, inseamnd a asculta or-
dinul Celuilal! acel ordin e neexprimat (tocmai
de aceea rispunderea mea e nelimitati)... Daci
<a fi pentru> inseamni a actiona in interesul
Celuilalt, fericirea gi nenorocirea Celuilalt imi
construiesc rlspunderea, dau confinut lui ua fi
responsabilr"2ee.
Responsabilitatea fald de semen se manifesth gi se
inthregte numai daci il considerdm pe acesta ca 9i pe
noi, venit in lume qi trditor aici in numele lui Dumne-
2e8
,,Iubirea nu dureazA decAt prin Dumnezeu: prezenla lui Dum-
nezeu in iubirea mea pentru celilalt imi di o responsabilitate
extraordinari; iubirea mea se va adAnci gi va diinui... Trebuie
si simlim cX aceasti iubire ne vine de la Dumnezeu, ci avem o
responsabilitate fafi de celXlalt, ci suntem responsabili {atX de el
inaintea 1ui Dumnezeu; daci o simte astfel, celilalt nu va putea
rezista iubirii... Nu gisesc in rnine o responsabilitate totali fali
de celilalt, pe care il iubesc, decAt dacd este prezent Dumnezeu: e
nevoie de un al ireilea, de un martor care ne iubeqte. Dumnezeu
este acest martor" r Pr. M.-A. Cosre lr Br,n unnclru; Pirintele Du-
nrrnu Sri.wrroer, Micd dogmaticd ttorbitd. Dialoguri Ia Cernica, ed.
cit., pp. 166-1.67 .
2ee Zvcvu^-r
BauurN, Etica postmodernd, ed. cit., p.99.
2t7
 Moralq crEtitrd ti etica postffiodemA. O intAhie necesati
zeu, ca tdmis al Sdu qi creat Pentuu viala vegnici. Omul
are o constitutie duhovniceascd gi fizici unic6, o identi-
tate cu care participd la viala interioard a lumii, dar prin
acestea el sprijind gi susfine, in acelagi spatiu a1 crea{iei,
prezenta fratelui sdu, destinat gi el aceleiagi impdrtdqiri
din vegnicie3oo.
ArHtAndu-gi recunogtinfa responsabild fafd de
Dumnezeu gi atenti fiind la responsabilitatea altruistd
fafd de aproapele, persoana igi implinegte implicit qi res-
ponsabilitdlile fald de sine, care sunt aspecte aie celor din-
tAi gi decurg ca efecte din ele, dar care au in acelaqi timp
caracter autonom gi se lucreazi ca actiuni indreptate in-
spre propriul eu, urmirind intirirea gi dezvoltarea lui in
bine. Daci se qtie aduse in existenld din dragoste, daci
se ingrijegte de aqezarea sa in dragostea lui Hristos, de
mirturisirea prezenfei Lui in lume in diferite forme, de
pdziea gi pistrarea crealiei gi a viefii; dacd iqi implineq-
te misiunea de a-i fi frate celui de lAngi ea, persoana se
va dovedi - direct sau chiar indirect - atentd qi la ea in-
sigi gi la implinirea rolului ei in 1ume, a vieluirii pentru
Dumnezeu gi intre ceilalli, existAnd astfel plenar, iubi-
toq, slujitor gi mAntuitor pentru ea gi dezvoltAnd iubirea
nepicitoasd de sine301. Responsabilitatea moral5 fa!6 de
3m
,,Nimeni nu-i atat de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela
care triiegte spre folosul celor din jurul siu. De aceea ne-a dat
Dumnezeu cuvAnt, mAini, picioare, tdrie trupeasc5, minte 9i price-
pere, ca toate acestea si fie spre mAntuirea noastri qi spre folosul
aproapelui." - Sf. Ioeu Gurd oF. AuR., Omilii le Matei 78,3, PSB 23,
ed. cit., p. 892.
301
De remarcat faptul ci, inafara rela{iei cu Dumnezeu, situafie
in care sistemul de referinle al responsabilitifii omului este con-
218
Specif.cul ftior&lei ffeftifle in context postmodern
sine este rispunderea omului pentru ceea ce el devine,
pentru ceea ce reuqegte sd. rcalizeze cu via{a lui, pentru
dezvoltarea duhovniceascS, intelectuald, trupeasc5.
,,Conqtiinfa libertdlii este con$tiinta absolutX a
singurdtdfii... Egti singur atunci cAnd intinde-
rea ta in lume, intindere in care triiegte Ei se
migci sufletu1 tiu, nu are hotare gi bariere. Egti
independent in sufletuI tXu, tu singur ai?ntrea-
ga rdspundere qiintregul control al evolutiei tale
interioare"3o2.
Responsabilitatea fali de sine nu se identificd cu
solufionarea individualistd a cerin(elor duhovnicegti ale
propriului eu, cu dezvoltarea dimensiunilor egoiste ale
fiingei, cu acfiunile de prelucrare singulari gi doar pen-
tru sine a puterilor spirituale primite de la Creator. Ci
ea reprezinti dinamismul fiinfei pline de dorul dupd
implinirea intregii crealii - cu smerenia, dar gi cu realis-
mul necesare -, prin activarea puterilor proprii; atenta
introspecfie interioard gi motivarea energiilor celor mai
intime citre lucrarea indreptati spre creafle, in intregul
ei; intirirea in bine pentru ca el si devini - prin persoani
stituit din norme limitate la nevoile sale p6m6ntegti, rlspunderea,
in loc sX dezvolte gi si demonstreze relaliile personale, le scoate la
ivealS pe cele individualiste: ,,Se pot leglfera tndatoriri dictate de
reguli universale, dar responsabilitatea morcll, existi doar prin in-
terpelarea individului qi prin asumarea individuali. Indatoririle
tind sd-i faci pe oameni la fel; responsabilitatea ii transformi in
i.ndivizi" - Zvcuruwr BeurrlaN, Etica postmodernd, ed. cit., p. 61.
302 Cunlsros Y.t NNenls,
Foamea gi setea, trad. rom. Zenaida Luc4
Editura Anastasi4 Bucureqti, 200Q p. 69 (s.n.).
7tq
 Morala crEtind ti etica postmodefld. O itrtAlnire necesard
- lucrXtor in allii; conqtientizarea faptului cd indeplinirea
rdspunderii din sfera micd de acfiune a persoanei con-
tribuie esenlial la rdspunderea inhegii lumi inaintea lui
Dumnezeu. LucrAnd, plind de rdspundere fa!6 de sine,
persoana aclioneazi qi asupra devenirii lumii, altfel mar
sdracd fdrd e4 fdrd cuvAntul, fapt4 durerea qi bucuria ei.
Valoarea faptei gi a reponsabilitdlii sunt cu atAt
mai importante pentru creqterea morali a persoanei cu
cAt consecinfele ei nu se pot percepe pAnd la limita lor
extremi. Niciodatd nu vom cunoaqte numirul efectelor
care decurg din actul pe care l-am sivArqit, nici cercu-
rile ce pornesc concentric din el sau efectele ce se aflh
de acum in continui producere, clidind sau distrugAnd
alte chipuri ale lui Dumnezeu. Este imposibil de perce-
put locul in care acfiunea noastrd a produs urmhri; ade-
seori, ele sunt acolo unde nu ne agteptdm, chiar in spalii
geografice pe care nu le locuim qi in vremuri care depi-
qesc existenla noastri fizicd. Responsabilitatea primeqte
un caracter extrem de presant daci ne gAndim cd ceie
particulare sunt valabile gi la scari universali: atitudi-
nea personald este prinsi in cea a comunitilii, a neamu-
lui qi a timpului in care persoana activeazd. Fapta nu
mi defineqte doar pe mine, ca autor al ei, ci gi pe cei cu
care mh gisesc impreund in existenla cotidiand, pe cei
ce vor veni de acum inainte in ea, ca qi pe cei de departe,
cunosculi gi necunoscufi. Responsabilitatea pentru pre-
zent este parte din cea a trecufului, iar viitorul se con-
struiegte parlial din responsabilitdlile prezentului. Prin
consecinlele ei, fapta depdgeqte sfera sivArgitorului, ea
ii aparline existen{ei plenare, umanitdfii qi creafiei.
Specifcul moralei re5tine in contexl bostmodern
in special in contextul societdfii acfualg al secula-
rizdrii qi al pluralismului ideologic Ai religios, al criticii
la adresa Bisericii, este i:r responsabilitatea teologului,
dar gi al fiecdrei fiinle rafionale - ca om al credinlei gi
al rugdciunii - si trdiascd in sine adevdrul de credinli
gi, in cercul lui de influenli sd dinamizeze viala sociald
prin valorificarea calitd,tii sale de cregtin" prin mXrtu-
ria credintei gi prin implicarea in motivarea spre bine
a semenilor. Fa{i de noutatea - cAteodati absoluti - a
lumii noastre, rdspunderea Bisericii gi a cregtinului, in
general, este tot mai sporiti in oferirea unui rdspuns pe
mdsuri.
,,Ceea ce s-ar putea propune din punct de ve-
dere teologic in noua situafie care se conturea-
zd este morala teologicd autenticd. Aceast5 mo-
rald trebuie sd fie in stare sd aorbeascd. omului
societdlii contemporane... Dar, pe de altd parte,
ca sd existe o morali teologici autenfici, este
nevoie sd existe o teologie autentice//303.
Trdim o epoci in care responsabilitatea morali
este devalorizatd gi golitd de senq e agezati intre re-
perele,,tradifionaliste" fiind consideratd desuetds. in
s3 Groncros I. Merurzanrlrs,
Globalizarc gi uniaersttlitate. Himerd gi
adeodr, ed. cit., p. 1.29.
3@
,,Nu e uqor sd fii o persoani morali - aceastd frazi este ea
rnsi;i semn rdu pentru moralitate, putAnd fi pronunlatd, drept
confesiune sau scuzf doar in urma eqecului moral care a avut
221
 Morala crc$tittd ti etica postmodernd' O htAlnire flecesafi

contextul rapidelor modificdri de mentalitate, e necesar

sd regAndim valoarea 9i specificul responsabilitilii mo-
rale a persoanei gi a grupurilor umane, chiar a societi-
situate mai ales
lilor in sensul foarte larg al termenului
sub influenlele tot mai concret simlite ale globalizirii
gi

secularizdrii.
Omul e creat avAnd responsabiiitatea ca legdturl
intrinsecX a fiin{ei sale cu Dumnezeu, iar pentru creqtin
sensul inlelegerii rispunderii ca raportare Ia transcen-
dent este ,,t-ti1i*itut itt profunzime qi in eliberare"3o5'
Creatorul gi Atotliitorul este autoritatea supremi Care
il cheam6, permanent pe om la Sine 9i il doreqte, ,,gelos" '
alituri, prin grija Sa permanenti; adeseori, o resimtim
numai dupi s5vArqirea picatului, ca ecou al intrebbrii:
plin6
,,Unde eqti...? (Fc 3,9)"; altddati, e irsd chemarea
de dragoste: ,,Vino dupd Mine..." (Mt9,9)'
D"e veacuri, este acelaqi mesaj pe care Dumnezeu
i-l
adreseazi omului cu rdbdare., in dragostea Sa infinit5'
deia loc. Nu e de mirare ci se fac noi 9i noi oferte penttu eliberntea
suLiectului de pouara responsabilitdlii morcle gi ci mul1i le considerX
irezistibil seducitoare'i - ZvcuuNr Bl;uueN, Eticapostmodernd, ed'
cit., p. 198.
die Prcxis
30s Brnrnq.nr Hii nwc, Frei in Chtistus MorcItheologie t'ttr
des christlichen Lebens,Bd. l, ed. c|t.' p' 77 '
EPITOG
Provocirile postmoderne Ei valorile morale
ostmodernitatea aduce cu ea noutate qi interoga-
fie. Fenomenul manifesti tendinla de a indeplini
visul uman etern al dispariliei normelor gi regulilor, al
ingrddirilor, al acliunilor gi aiitudinilor moralizatoare.
Dacd ar fi ag4 gradul permisiunii morale ar cregte spec-
taculos, in detrimentul educdrii libertifii. Deoarece s-a
desprins, evolutiv, de singura libertate care zidegte - li-
bertatea in Dumnezeu -, omul resimte orice limiti mai
degrabi ca ingridire a personalitdfii sale dpc6t ca $ansb
pentru dezvoltarea qi intirirea ei in bine. In ambigui-
tatea axiologicd postmodem5, Iibertatea umand decide
adeseori in necunogtinfd de cauzd tocmai din lipsa cer-
titudinii referitoare la situaliile concrete, cu atAt mai pd-
gubitoare la nivelul adolescenlilor gi al tinerilor. Lipsa
indrumirilor 1a nivelul comunitar reprezentat de fami-
lie, qcoali gi societate produce ca efect concepful moral
permisiv, care incoroneazi manifestdrile individualiste:
in mod utilitarist, individul va vrea sd sdvArqeascd doar
ceea ce considerd ci ii foloseste.
 Moruln rEtind ,i etica postmodernd. O intilnire necaard
Totul iieste propus omului contemporan pentru
ca sd-$i poati dezvolta fird constr6ngeri personalitatea,
deveniti, in fapt, individualitate. Ceea ce mai rimAne ca
aqa-zis ,,reper" moral orientativ penhu om este ego-u1
propriu, din care se vor desprinde dorinfele, intenliile 9i
motivaliile sivArqirii faptelor. Raportarea la sine, la vo-
in!5" Ia elementele acumulate disparat de individ indici
apogeui relativizdrii axiologice, deoarece obiectivitatea
raportirii la valorile exteme este anulati cu desivArgire,
iar eul devine centrul determinant gi subiectiv al omu-
lui. De aceea, valorile promovate la nivel individual vor
fi cu prioritate cele dorite sau preferate de individ, lip-
site, in principiu, de conotaliile religioase ori comunita-
re. Tot mai des intAinim: in locul credintei - misticismul
sau nimicul, in locul moralitdfii - autonomi4 in locul
frumuselii interioare, a sufletului - cea exterioard: a tru-
pului, in locul neamului - individul in locul lui Dumne-
zeu - eul. Pare cd totul este instabil gi cd se relativizeazi"
iar procesul este in continui desfigurare. Erodarea valo-
rilor a inceput deja gi se conthud pe zi ce trece.
Insd, aspiralia fireascd spre absolut doveditd de
dorinfa fiintei umane de sdvArgire cu prioritate a tot
ceea ce este bine gi frumos, de tendinfa spre adevdr gi
dreptate, ne reveleazd profunzimile sufletului, legdtura
cu transcendentul gi nelinigtea viefuirii terestre. Dorul
dupd implinire indici, deodatS" valoatea situati in afa-
ra omului, dar gi valoarea intrinsecd omului, capacita-
tea sa de deschidere, care doregte sd se implineascd tot
mai mult. Pe de o parte: influenfa lumii care-l doreqte
pe om, in mod exclusivist, pentru ea, pe de alta: neli-
Epilog
nigtea persoanei cd ar putea sd fie acaparatd de dulrul
lumii^gi sd nu acceadd la inifinitul divin.
In mod firesc, omul cautb valoarea. Afunci cAnd se
intAmpli, cu unele persoane gi pentru o anumitX per!
oadi de timp, sd fie aplicate nonvalorile prin sdvArgirea
rdului, prin rdspAndirea anumitor conceptii fapte gi ac-
liuni care generalizeazS. negativismul, aceste manifes-
tiri sunt considerate nepotrivite statului uman gi sco-
pului vielii umane. Viafa gi fapta omului primesc va-
loare prin raportarea la transcendent, chiar gi in cazul in
care ele dezvoltd alte tipuri de valori decAt cele morale.
Valoarea ne raporteazi intotdeauna la o realitate care
se situeazd mai presus de noi, de limitele gi neputin,tele
noastre, suscitard fiinfa spre deschidere, autodepegire,
inillare qi - din perspectivd cregtini - spre indumneze-
ire. ln societdtile de astdzi, marcate de fenomenele in-
duse de postmodemitate, valorile clasice - inclusiv cele
morale - sunt in curs de relat'wizare, iar efecful asupra
persoanelor qi comunitdfilor e deja vizibil.
De aceea, e necesar ca astdzi sd fie reafirmati chiar
gi valoarea omului gi a viefii sale, care cupdnd gi mani-
festi valorile, in general, iar intre acestea gi cele morale.
Dacd se vor cduta axiologii doar in finalitatea pimAn-
teascd a existenfei, in cea a folosirii lucrurilor create de
om, valoarea vietii umane nu va fi niciodatd indumne-
zeirea. Generat de privirea criticd asupra postmodemi-
tdiii, s-a aiuns ca omul gi existenfa, in general, sA con-
stituie centrul unor discutii care indici insuficienfa gi
nemultumirea de sine qi nevoia de revalorizare a inseqi
umanitdfii. Accentuarea constante - in ultima perioade
 Morula ffes nA si cli.tl Doslmodernd, O intolnite netesard
- a importantei vielii biologice in detrimentul celei spi-
rifuale, agezarea acesteia din urmi intr-un con de um-
br5., prioritatea dimensiunii biologice a existen{ei uma-
ne, fixarea scopului vielii dupi reperele individului 9i
dorin{a exageratd de manifestare a libertefli de acliune
in funcfie de dorinfa proprie impun reconsiderarea de
cdtre cregtinism a rolului invSliturii lui Hristos in lume
gi, primordial, a moduiui in care e necesar ca Biserica
sd-i vorbeasci lumii, astfel incAt con{inutul mesajului ei
sd fie nu numai adevdrat gi dinamic, cAt mai ales perce-
put Ia adevirata sa valoare.
Avem nevoie de sublinierea valorii persoanei. Ne
obignuim tot mai mult sd-l vedem pe om, individualist
qi separat de relafiile pe care le are; daci nu cu referire
la relafiile interumane, cel pulin gi mai ales cu privire
la cele transcendente. Omul dezvoltd permanent rela-
!ii, raportdri, transfer de valori cu alfi oameni, venind
gi ei din aceeaqi Existenli gi avAnd aceleagi ca[teg fun-
damentale. Cregtinismul descoperi valoarea persoanei
prin afirmarea darului viefii gi prin unicitatea partici-
pirii ei, cu valorile proprii, la bogilia manifestirii crea-
toare a reialiilor cu divinitatea gi cu semenii. In efortul
de pdstrare qi aperare a valorilor morale, o atitudine
coerentd a mdrfuriei creqtine in lumea de astizi va sub-
linia categoric rolul persoanei in conturarea personali-
tilii proprii, raportarea sa la divin prin relalia pe care o
intrefine cu aproapele, aspectul personal 9i comunitar
al mAnfuirii, iubirea ca transcendere a egoismului limr-
tativ, demnitatea umani fundamentatd pe calitatea de
creaturd a lui Dumnezeu.
FPl'L
Pragmatismul gi utilitarismul ca moduri de gAndi-
re specifice cel pu{in pentru o parte a modemitdfii induc
puterea omului de determinare a sensului valoric al lu-
crurilor, iar inafara lui Hristos, a credinfei gi a reperelor
transcendente este tot mai dificil ca o asemenea respon-
sabilitate sX fie bine asumati qi indeplinitd. Era de la sine
inleles cd fenomenuf deocamdatd incipient, al relativi-
z6rii valorilor perene va fi urmat de apariqia altor valori,
care se vor valida sau nu in timp. Omul postmodem nu
este insd pregitit suficient pentru o noud asumare va-
lorici a lumii, pentru gestionarea corecti a procesului
de revalorizare gi pentru determinarea finald a scopului
bun al lucrurilor qi al proceselor pe care acetea le induc,
dacd in viafa sa nu este prezent Dumnezeu.
Se solicitd gi reidentificarea de citre postmodem
a valorii morale pe care au aproapele, familia, tinerii qi
bdtrAnii, creatia in intregul ei qi raportarea Ia ea, trupul
in relafia lui cu sufletul gi nu despirfit de acesta, via-
!a in dimensiunea sa duhovniceasc5. Fa{d de realitatea
postmoderni, Biserica oferd paradoxul valorilor proprii
care, chiar dacd rdmAn intr-o anumitd mdsurd neinfele-
se de cdtre societate sau se consideri perimate, trebuie
si dea de gAndit omului modem. In aceasti categorie
se inscrie contactul acesfuia cu taine/mistere precum:
iubirea aproapelui ca ieqire din egoism; suferinla fizici
gi cea a spiritului; realitatea morlii, cdci in ciuda desco-
peririlor tehnice gi gtiinfifice ea nu poate fi inldturatd;
libertatea interioard., duhovniceasci, antidot al libertd{ii
exterioare; infinitul dragostei lui Dumnezeu fafi de fi-
nalitatea existentei umane.
 Morala crettind ti etica postmoderni. O intilnire necesard
Daci omul identificd relalia sa cu Dumnezeu
pe ceva de importanfd maximd, absolut, gi nicidecum
relativ, simlindu-se ,,impovirat" de insuqi Dumnezeu
pentru a participa la viafa lui Hristot eI va ardta aceas-
ta in calitatea propriei sale vieli morale, una demnd de
calitatea de fiu al lui Dumnezeu, dovediti in renuntarea
la indreptarea voinlei citre cele rele gi in lucrarea ei ca
in duhul lui Hristos, intrupare desdvArqiti a binelui gi,
deci, a moralei cregtine. Prin fiecare persoani, existenfa
lui Dumnezeu gi lucrarea Lui in lume e necesar sd fie
mdrfurisite pentru cregterea duhovniceasci a fiecdruia
gi pentru ca umanitatea intreagd sd urce cdtre cunoaqte-
rea qi infelegerea celor dumnezeiegti.
Cunosc6nd mdrefia propriei regisiri in Hristos,
aceasta nu poate rimAne doar pentru noi, ci se trans-
mite mai departe. Odati cu cregterea interioari in Hris-
tos, care iqi are izvorul in Botez gi este manifestatd in
asembnarea cu Logosul divin, energiile divine se unesc
cu cele umane, iar Hristos - Cel ce locuieqte in om - il
elibereazd pe acesta de pdcat qi ii oferi puterea de a face
binele. Valoarea cuvinteior evanghelice se dovedegte a
fi aceeagi, cum la fel rdmAn credinfa, nddejdea, rugdciu-
nea. De aceea, bucuria mea devine a futuror.
Valorile moralei cregtine gi-au dovedit in timp for-
!a de a motiva, a impulsiona gi a transfigura comporta-
menful uman. Prin aceasta, omul qi-a modificat menta'
litatea gi sistemul axiologic, a primit lumina care vine
Epitog
ca de sus gi a devent el insugi_ lumini, pentru sine gi pen-
tru semenii din jurul siu. In mod tainig irsdgi creatia
este sensibili la atitudinea fafi de bine gi la modalitatea
in care fiecare om in parte gi umanitatea in intregul ei
rcalizeazl urcugul moral gi apropierea de Dumnezeu.
Ciutarea valorii reprezintd sensul firesc al creaturii gi
este doveditd de capacitdfile spirituale ale omului, de
dorinfa lui dupd inifit, de nemultumirea cu cea ce este
urAt gi josnic, de nelinigtea cu privire la statutul de fiinfi
creatd gi finitd.
Contextul religios, cultural, social gi istoric pe
care tocmai il parcurgem - aflat intr-o continuare a pre-
cedenteior infelegeri umane cu privire la conceptele
fundamentale referitoare la om, la viali gi la lume - ne
soliciti prin exerciiiul individualismutui, prin instabili-
tatea axiologicS, prin relativismul moraf prin flexibilita-
tea comportamentald, prin ambiguitatea relaliilor inter-
personale qi a celor sociale. Pluralismul etic Ai finalitatea
preferat terestrd a implinirii introduc in felul de a fi al
omului postmodern nelinigte4 limit4 nemulfumirea gi
singurdtatea. Fie cd recunosc fie cd nu recunosc propria
nemultumire qi dorinfa dupd o alte implinire spirituali,
unii dintre semeni se regisesc in realitatea ideologici gi
etici a modernitd,tii tArzii. Alfii, nu o fac.
In creafia lui Dumnezeu, omul - el insugi o creafu-
rh - a introdus nefirescul, brutalitatea, artificialitatea gi
chiar... algi dumnezei. intrebarea e: cu ce pre!?
 BIBTIOGRAFIE

Anonr.ro, Tnrooon W., Minima moralia. klleclii din-

tr-o ztiald mutilatd, trad. rom. Andrei Corbe4 Gru-
pul Editorial Art Bucuregti, 2007.
BnnroI,orrasu I, Patriarhul Ecumenic de Constanti-
nopol, Biserica Ei problemele lumii de azi. Vocalia uni-
aersald a Ortodoxiei, trad. rom. pr. Nicolae Dascilu,
pr. Dan Sandu gi Rizvan Porumb, Editura Trinitas,
lagi,t997.
BauueN, Zrcnuwl Etica postmodernd, trad. rcm.
Doina Lici, Editura Amarcord Timigoara, 2000.
-, Globalizarea gi efectele ei sociale, trad, rom. Marius
Conceahr Editura Antet, f.1., f.a.
, -, Modemitatea lichidd, frad, rom. Diana Gra4 Edi-
tura Antet, f.1., f.a.
BnuuaN, Zvcnuur; Mrv, Ttrr,r, Ghdirea sociologicd,
trad. rom, Mihai C. Udm4 Editura Humanitas, Bu-
curegti,2008.
Bneurrr,s, DoMrxreus; Bonnrrvsxoy, Bonrs; Brucx,
Jonru 9.a., Bioetica gi taina persoanei. Perspectirse orto-
doxe,trad. Nicoleta Petuhov, Editura Bizantini Bu-
curepti,2006.

231
 Morala crettind ,i etica postmodernd. O lrrtdlnire necesord
' Beaunnc.4.no, M.-A. Cosrn Dunrrnu,
DE; STXNTLoAE,
Micd dogmaticd aorbitd. Dialoguri la Cernica, trad. rom.
Maria-Comelia Oros, Editura Deisis, Sibiq 1995.
' Brnonanv Nrrollr, Despre sclauia gi libertatea omu-
Iui, trad,. rom. Maria lvdnescu, Editura Antaios,
Oradea,2000.
' BBncnn, Prrnn L.; Lucru.lxt.t, Tnouas, Construirea
sociald a realitdlii. Tratat de sociologia cunoagterii, trad.
rom. AIex. Butucelea Editura Art, Bucureqti, 2008.
, BrzXv, IorN pr., Viala tn Hristos 6i maladia secularizd-
rii, Edltura Patmos, Cluj-Napoc4 2002.
' Bnrc& Ionrv, Darul sauu al aielii, trad. rom. PS Irineu
Pop Bistri{eanul, Editura Patmos, Cluj-Napoc4 2001
gi alte ed.
, -, Dorul de Dumnezeu. Meditayii ortodoxe despre Biblie,
eticd gi Liturghie, trad. rom. Cezar Login gi Codrufa
Popovici" Editura Patmos, Cluj-Napoca, 2007.
. Bruron, Devrn rr, Antropologin corpului gi moderni-
tatea, trad. rom. Doina Lici, Editura Amarcord, Ti-
miEoara,2002.
. BnuxNr& RoreNn, Psihanalizd Ei slcietate postmoder-
nd, trad. rom. Luciana Penteliuc-Cotogman, Editura
Amarcord, Timigoara, 2000.
. Buss& MAnrrN, Ea gl tu, trad. rom. $tefanAug. Doi-
naq, Humanitas, Bucuregti, 1992.
. Bucsru$rrrer.r pr., Ortodoxie gi secularizare, Editura
Libra, Bucureg t1, 1999.
. Capuro, Ioux D.; Verrruo, GurvNr, Dupd moartea lui
Dumnzeu, trad. rom. Cristian Cercel, Editura Cur-
tea Veche, Bucureqti, 2008.
Bibtiografie
. CXrrxnscu, Mlcr;l Cinci fele ale modernitdfii. Mo-
dernism, aaangardi, decadenld, kitsch, postmodernism,
trad. rom. Tatiana Pitrulescu, Radu Turcanu g.a.,
Editura Polirom, Iaqi, 2005r.
. Cnerr.rprol, Fnamgorsr, ,,Spirit religios difuz, eclec-
tism gi sincretisme", ln: Jean DeLumeat, Religiilelumii,
Editura Humanitas, BucureEti, 1996, pp. 700-726.
. Crfrranrur, Orwrnn, Adeadr pi libertate. Ortodoxia in
contemporaneitate, Conuorbiri cu Patriarhul Ecumenic
Bartolomeu 1, trad. rom. Mihai Maci, Editura Deisis,
Sibiu,1997.
. Copornnu, IoN; Szano, Nrcorrre, Eticd gi culturdpro-
fesionald, Casa Cdrfli de gtiinfi" Cluj-Napoca 2008.
. DuuoNr, Louts, Eseuri despre indioidualism, O per-
spectiad antropologicd asupra ideologiei moderne, trad..
rom Luiza gi Laurentiu $tefan-Scarlat, Editura Ana-
stasia, Bucureqti, 1997.
. EN.f,cnrscu, CoxsraNrrN, Tratat de psihologie morald.
Dimensiunea medico-psihologicd a umanului, Editura
TehnicS, Bucuregti, 20052.
, Ethik in der europiiischen Geschichte,2 Btinde, W. Ko-
hihammer Verlag, Stuttgart 1988.
. FroNra, Mrncna; Knur,, Her.rs-Kuus; RrisrN, Jcinlr
(coord.), Religia gi societatea ciaild, Editura Paralela
45, Piteqti,2005.
. Furuyeue, FneNcrs, Marea rupturd. N atura umand
gi refncerea ordinii sociale, trad. rom. Liana V. Alecu,
Editura Humanitas, Bucuregti, 2002.
, -, Sfirgitul istoriei gi ultimul om, trad. rom. Mihaela
Eftimiq Editura Paideia, BucureSti, 1994.
 Moralq. crettind etica postmoderfld' o ifiAhire ecesard
ti
, -, Vitorul nostru postuman. Consecin[ele reaoluliei bio-
tehnolo gice,Editura Humanitas, Bucureqti, 2004'
' Gessnl Jos6 Onraery Omul gi mullimea, ttad. rcm. So-
rin Mirculescu, Editura Humanitas, Bucuregti" 2001.
, Gaucsrr, Mencnr,Iegirea din religie, ftad'rom'Mona
Antohi, Editura Humanitag Bucuregti, 2006.
, GuAnprNr, Ror'.tr.No, Sffrrgitul modernitdlii, trad. rom.
Ioan Milea, Editura Humanitas, Bucureqti, 2004.
. Guf NoN, RxNf, Criza lumii moderne, trad. rom. Anca
ManolesctL Editura Humanitas, Bucuregti, 2008'z.
. H.rnvn, Daln, Condilia postmodernitdtii, o cercetare
asupra originilor schimbdrii culturnle, trad rom. Cris-
tina Gyurcsik gi Irina Matei, Editura Amarcord, Ti-
miqoara, 2002.
. IroArn, $rrraN pr., Relativizarea ttnlorilor morale Ten'
dinlele eticii postmoderne gi morala creqtind, Editura
Renagterea, Cluj-Napoca, 2009.
. Flrsnnl{.{s, IiincnN; RnrzrNcrn" }osrnry Dialectica secu'
larizdrii. Despre raliune qi religie, trad. rom. Delia Mar-
ga, Editura Biblioteca Apostrof Cluj-Napoca 2005.
. Hnrsronouros, arhiepiscop al Atenei, Misiunea soci-
ald a Bisericii, had. rom. arhim. Mihail Filimon, pr.
Petru Sidoreac Ai protos. Dosoftei $cheul, Iagi,2000.
. Ici,, Io.r.N jr., ,,Teoiogia gi provocdrile viitorului" , Re-
natterea 14 (2003), nr.1L, p. 6.
. Ici, IoaN I. ir.; M,o.neNr, Gnnr,r.q.NIo (coord.), GAndirea
sociald a Bisericii. Fundamente * documente - analize -
perspectioe, Editura Deisis,, Sibru, 2002.
. Jow.r.s, HeNs, Das Prinzip Veranwortung. Versuch ei-
ner Ethik fi.r die technologische Zioilisation,Insel Ver-
Iag, Frankfurt am Mairu 1979.
Bibliogrqrte
' Iucr, Nrcor-.rn, Etica ueglind priaitd
dinspre Jilosot'ie,
Editura Proema, Baia Mare, 2000.
' Kanxoou4 Creuon, Adio diferenfei. Eseu asupra mo-
dernitdlii tkrzii, trad. rom. Virgil Ciomog, Horia La-
zir gi Ciprian Mihali, Editura Ideea Design & Print,
Cluj-Napoca, 2001.
' Lrn, IoeN V.rsnn (coord.) , Bisericd gi multiculturalita-
tein Europa sfhrgitului de mileniu, Editura Presa Uni-
versitard Clujean5, Cluj-Napoca 2001.
' Lrpovnrsxv, Gnrns, Amurgul datoriei. Etica nedure-
roasd a noilor timpuri democratice, trad. rom. Victor-
Dinu Vliduiescu, Editura Babel, Bucuregti, 1996.
, -, Fericirea parndoxald. Eseu asupra societdlii de hiper-
consum, trad. rom. Mihai Ungurean, Editura Poli-
rom, Iagi, 2007.
. LonrNz, KoNn ln, Cele opt pdcate capitale ale omenirii
ciailizate, trad. rom. Vasile V. Poenaru, Editura Hu-
manitas, Bucuregti, 20062.
. Lossrr, Nrrorar, Condiliile binelui absolut, Bazele eti-
cii, trad. rom. Nina Nicolaeva, Editura Humanitas,
Bucuregti, 1997.
. Lvorann, jr.r,N-FnaNgoIs , Inumanul. Conaersalii des'
pre tirnp, trad. rom. Ciprian Mihali, Editura Idea,
Cluj-Napoca, 2002.
, -, Postmodernul pe inlelesul copiilor, trad. rom. Cipri-
an Mihali, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 1997.
. Meclur"rnn, ALASDAI& Tratat de morald. Dupd oirtute,
trad. rom. Catrinei Plegu, Editura Humanitas, Bu-
cureqti, 1998.
. Manrzenrors, Glrronculos, ,,Bioetica secularizatl sau
etica globalizirii", Rena1terea 13 Q002), nr. 3, pp. 4'5'
 Morula fiestifla si etica Dostt odemd- O lfltdlnire necesord
, -, Globalizare gi unirtersalitate, himerd gi adeudr,
rom. pr. Vasile Rdduc6, Edihrra Bizantind, Bucu-
regti, 2002.
, -, Morala creEtind, voL 2, tt ad. rom. diac' Cornel Con-
stantin ComarL Editura Bizantind, Bucuregti, 2006.
MARcEr, Gannttr, Omul problematlc, Editura Apos-
' trad. rom. Geanina Tivdi, Editura Humanitas, Bu-
trof, CluiNapo ca, 1998.
. Mrncr, Axonu, Relatiuismul gi consecinlele salel
Relatiaism and its Consequences, Presa Universitard
Clujeani, Cluj-Napoca 2007.
. cu, Editura Paralela 45, Pitegti,2008.
Menies, !vt-ti,N, Perspectioa creEtind, trad. rom. Mi-
hai Cantuniarl Editura Anastasia, 2003'
. Mrnoru, Mtu.ltra; Brnnre. Nlcor,.l,r, Gabriel4 Inlrodu'
cere tn etiu profesionald, EdItutaTrei, Bucureqti, 200L.
. NsrrAs, Prwayorls, Omul - animal indumnezeit' Per-
spectiae pentru o antropologie ortodoxd, trad. rom.
diac. Ioan L Icd jr., Editura Deisis, Sibiu, 19992.
. PeNNrnrnnc, Worrnen1, Anthropology in Theologi-
cal Perspectiae, translated by Matthew f. O'Connell
The Westminster Press, Philadelphia, 1985.
. Peraprnvrcr, HonIl-Rounv, Discerndmhntul moder-
nizdrii. T conferin{e despre situalia de fapt, Editura Hu-
manitaq Bucurepti, 2004.
, -, Omul recent. O criticd a modernitdlii din perspectitta
intrebdrii ,rCe se pierde atunci cfrnd cepa se cilQilgd?>,
Editura Humanitat Bucureg0 20022'
. PAVEL, CoNsraNrrN C. , Tragedia omului in cultura mo'
dernd, Editwa Anastasi4 Bucureqn, 1997.
. Pop, Paru.scurve, Regresia mornlei, Edifura Cartea
Cregtind, Oradea, 2003.
Bibliogafie
trad. . Pop.r, Guroncsr pr., Comuniune gi tnnoire spirituald
in contextul secularizdrii lumii moderne, EdituraTriti-
tas, Iagi,2000.
. Pornscu, DuMrrRU pr., Teologiegi culturd, EIBMBO&
Bucuregti, L993.
. Rrccenor, Allpnra, Despre cioilizalia conaieluirii,
curegti, 2008.
. RoRTy, Rrcuann; Vlrrruo, GreNrr, lfiitorul religiei.
Solidaritnte, caritate, ironie, trad. rom. $tefania Min-
. StNcr& Prrnn (ed.), Tratat de eticd, Editura Polirom,
Iagi, 2006.
. Sri,nrr,oeu, Duv:ur.u pr., Chipul nemuritor nllui Dum-
nezeu, EdihraMitropoliei Olteni ei, Craiova, 1987 .
. SriNcrucslu, Intxe,, Prefxul ,,post" aI modernitdlii
noastre, Editara Trei, Bucuregti, 2002.
. SlERx, Enxrsl, Dir lsforia doctrinelor morale,Polirom,
Iagi, 1998.
. Tnoc, Grnnrnr, Postmodernismul pi antropologia cul-
turald, Edlhna Polirom, Iagi, 2006.
. Vrpeu, Troo on" Introducere in t'ilosofia moralei, Ediht
ra Lrter-tonic, Cluj-Napoca 1994.
. -, Moralitatea cd fenomenologie a tipurilor de morald,
Editura Ardealul, 2000.
. Vms, N.ruru, Globalizarea gi religia la tnceputul se-
colului XXI, Presa Universitard Clujeani, Clui-Na-
poc4 2008.
. Wxnr& Mlx, Etica protestantd gi spiritul capitalismu-
lui, trad. rom. Ihor Lemnii, Editura Humanitas, Bu-
curesti, 1993.
 Morala crelfinL ti etkt postffiodernh, O lntflflirc flecesatd

Yrrxenns, CnnIstos, Libertatea moralei, trad. rom.

Mihai Cantuniari, Editura Anastasi4 Bucuregti,
2002.
-, Ortodoxie gi Occident, Editura Bizantini, Bucu-
regti, 1995.
CupmNs

Introducere. Cregtinismul ln p0stnodernitate...........................................5

1. Fenomenele contemporane gi dezridicinarea...,..... 11

1.1. Globalizarea: lumea la dispozi{ia omului IJ

1 . 2, Secularizarea: religia sub presiunea relativismului uman ... 28
1. 3. Postrnodernismul eticl criza valorilor 4t
2. Specifcul eticii postmoderne........... J.tr

2. l. Morala ilri religie

2. 2. Relativismul moral qi ambiguitatea........................................ 73
2. 3. Noul sens al datoriei morale....... ........... 90
2. 4. Autoritatea individuali gi autonomizarea umanului......... 103

2. 5. Egocentrismul gi confortul moral t21

3. Specificul moralei creqtine in context postrnodern 133
3.1. Libertate, credinli qi faptd bunl. Autoritatea teocentrici.. 135
3.2. Omul - persoana tainici.,........,...... 152
3. 3. Taina aproapelui 162
3. 4. Spre o ieqire din crizi: responsabilizarea omului
contemporan 188
Epilog, Provocirile postrnoderne qi valorile morale 223
Bibliografie 23r
I

ISBN: 978-973-610-944-7

,ilIllx[lxililffiil[ill @ Pre!: 2,70 Lei