Drepturile animalelor

Animalele au dovedit de-a lungul timpului un comportament asemanator cu cel al

omului, au fost domesticite si au devenit „prietenii” oamenilor. Insa acest lucru nu i-a impiedicat
pe oameni sa le tratate cu rautate, sau sa le foloseasca pentru propriul confort. Asa ca, iubitorii de
animale au decis ca acestea merita mult mai mult decat aceste tratamente. Animalele merită o
îngrijire bună. Aceasta începe cu recunoașterea drepturilor lor și respectarea propriei lor naturi și
nevoi. Aceasta stabilește limite scopurilor pentru care pot fi folosite animalele. Bineînţeles că
această poziţie se loveşte de multe dificultăţi, inclusiv aceea de a găsi un criteriu pentru a stabili
care animale, sau fiinţe vii, să fie incluse în sfera drepturilor – şi care să fie lăsate în afara ei. Iar
dacă teoria ar fi extinsă şi mai departe, de la fiinţele vii conştiente la toate fiinţele vii, cum ar fi
bacteriile sau plantele, atunci foarte curând omenirea s-ar stinge.

Susținătorii abordează cauza din diferite puncte de vedere filozofice, dar cad de acord că
animalele trebuiesc văzute ca persoane legale și membre ale comunității morale, nu ca
proprietăți. Inca din antichitate oamenii au vrut sa protejeze animalele. Ideea că folosul
animalelor de către oameni—pentu hrană, îmbrăcăminte, divertisment și ca subiecte de cercetare
—este acceptabil din punct de vedere etic își are originea din două surse principale. Prima este
ideea unei ierarhii divine bazată pe conceptul teologic de „stăpân”, din Cartea Genezei , unde lui
Adam îi este dat „să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot
pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ”. Deși conceptul de stăpânire nu
trebuie să implice drepturi de proprietate, a fost, de-a lungul secolelor, interpretat pentru a
presupune o formă de posesiune.

A doua constă în ideea conform căreia animalele sunt inferioare din cauză că duc
lipsă de raționalitate și limbă, și merită, ca atare, mai puțină considerație decât ființele umane,
sau chiar deloc.Dezvoltând mai departe, apare noțiunea că animalele individuale nu au identitate
morală separată: un porc e doar un exemplu al clasei de porci, iar responsabiltatea sau grija
umană se aplică unei clase, nu individului. Aceasta duce la argumentul că folosul unui animal
este acceptabil atâta timp cât specia nu este amenințată cu extincția.

Anul 1641 a fost semnificativ pentru conceptul de drepturi ale animalelor. Marea
influență a secolului a fost filozoful francez René Descartes, a cărui operă, “Meditații”, a fost
publicată în acel an, și ale cărui idei asupra animalelor au informat atitudini până în secolul al
XXI-lea. Scriind pe timpul „revoluției științifice” (o revoluție pentru care el era unul din
arhitecții-șef), Descartes a propus teoria mecanicistică a universului cu scopul de a arăta că
lumea poate fi cartografiată fără aluzie la experiența subiectivă. Simțurile înșală, a scris el în
Prima Meditație din 1641, și „este prudent a nu avea încredere deplină în cei care ne-au înșelat
chiar și o dată”. Păstrează atunci același punct de vedere ca și câinele care și-a pierdut
stăpânul, care l-a căutat pe toate străzile cu țipete de regret, care intră în casă tulburat și neliniștit,
se duce jos, se duce sus; merge din cameră în cameră, își găsește în sfârșit în biroul acestuia
stăpânul pe care îl iubește și își demonstrează fericirea prin scâncete blânde, zbenguieli și
mângâieli.

Voltaire isi exprima indirect opinia in contextul violentei fata de animale prin urmatorul
citat in care face referire si la asemanarile dintre om si caine: “Sunt barbari care prind câinele, ce
depășește cu mult omul în fidelitate și prietenie, și îl țintuiesc pe o masă și îl diseacă de viu
pentru a-ți arăta venele! Vei descoperi în el toate organele de simț ca și în tine. Răspunde-mi,
mecanicistule, a aranjat Natura toate izvoarele sentimentelor în acest animal pentru ca la final să
nu poată să simtă?”

Textul DECLARAłIEI UNIVERSALE A DREPTURILOR ANIMALELOR a fost

adoptat de către Liga Internatională a Drepturilor Animalelor şi de Ligile Nationale Afiliate în
cadrul Întâlnirii Internationale pe tema Drepturile Animalelor ce a avut loc la Londra, în
perioada 21-23 septembrie 1977. Declaratia Universală a Drepturilor Animalelor a fost
proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul UNESCO. Textul, revizuit în
1989 de Liga Internatională a Drepturilor Animalelor, a fost trimis în 1990 Directorului General
al UNESCO şi a fost făcut public în acelaşi an. Acest text include 14 articole, prin care se aduc la
cunostinta activitatile premise omului si conditiile in care acestea pot fi indeplinite fara a incalca
legea, dar si lucrurile pentru care omul va fi sanctionat.

Pentru inceput, trebuie atrasa atentia asupra paragrafului al doilea din articolul 2 al
Declaratiei, care afirma ca “Omul, ca specie animală, nu poate extermina celelalte animale sau să
le folosească fără să le respecte drepturile, are datoria să-şi pună experienta în slujba
animalelor;”. Acest lucru presupune in mod direct incetarea activitatilor abatoarelor sau a
fermelor, care sacrifice animalele in scopul consumului, dar si al folosirii blanii/penelor lor. Dar,
cum lucrurile acestea inca se intampla, trebuie sa existe un alt articol care sa le protejeze. Este
vorba despre articolul 3, care spune ca “Dacă sacrificarea unui animal este necesară, ea va fi
instantanee, nedureroasă şi fără să-i provoace teamă.”

Apoi, articolul 4 mentioneaza: “Orice animal apartinând unei specii sălbatice are
dreptul să trăiască în libertate în habitatul (mediul) său natural propriu, terestru, aerian sau
acvatic şi are dreptul de a se reproduce;” dar si “Orice îngrădire a libertătii, chiar şi dacă are un
scop educativ, este contrară acestui drept;”. De aici putem deduce ca idea gradinilor zoologice de
a priva animalele de libertate este de fapt o incalcare a legii, care nu este sanctionata de catre
Guvernele tarilor ce aproba existenta lor.

Un ultim lucru care ar trebui adus in atentie tuturor este acela ca articolul 8, paragraful
1 mentioneaza ca: “Experientele pe animale, care implică o suferintă fizică şi psihică, sunt
incompatibile cu drepturile animalului, indiferent dacă este vorba de experiente medicale,
ştiintifice, comerciale sau de orice alt fel” , lucru ce este in dezacord cu practica des intanita de a
testa produse cosmetice pe animale. In ultimii ani acest lucru a devenit mai rar datorita revoltei
cumparatorilor, care au militat pentru drepturile animalelor ce sunt chinuite in laboratoare.
 In incheiere, faptul ca animalele dezvolta un comportament asemanator celui uman si
faptul ca omul este, pe scurt, o forma mai dezvoltata a unuia duc la concluzia ca animalele ar
trebui sa aiba drepturi care sa fie respectate la nivel international si sanctionate aspru in cazul
incalcarii lor. Insa, dupa cum se poate observa in exemplele de mai sus sunt destule cazuri in
care bunastarea si sanatatea animalelor nu este luata in considerare.