UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

CURSUL
DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

REFERAT

EXERCITAREA ATRIBUTELOR DREPTULUI DE

PROPRIETATE ASUPRA ANIMALELOR ȘI PROTECȚIA OFERITĂ
DE CADRUL NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL

Dr., conf.univ. Tatiana Tabuncic

Prenumele şi numele studentului Cucută Octavia

Nr.grupei, anul de studii Grupa 1708 2018

Data remiterii 29.11.2018

 2

CUPRINS

Introducere .................................................................................................................................. 3
1.1 Consideraţii generale ........................................................................................................ 4
1.2 Noţiune şi clasificare ........................................................................................................ 5
1.3 Asemănări cu alte țări ....................................................................................................... 7
II. Dreptul de proprietate asupra animalelor ............................................................................. 11
2.1 Accesiunea animalelor sălbatice – un mod de dobândire a dreptului de proprietate
condorm cadrului normative al României............................................................................. 13
2.2 Ocupațiunea ................................................................................................................... 14
2.3 Dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului găsit ............................................. 14
2.4Dobândirea dreptului de proprietate prin succesiune ...................................................... 15
2.3 Apărarea drepturilor animalelor pe plan internațional .................................................... 16
Concluzie: ................................................................................................................................. 19
Bibliografie ............................................................................................................................... 21
 3

Introducere
Scopul lucrării : Constă în identificarea prevederilor legale, din legislația
Republicii Moldova, României, Franței și a altor țări, și temeiurile de dobândire și încetare a
dreptului de proprietate asupra animalelor. Elaborând această lucrare voi studia normele din
Codul Civil al Republicii Moldova, precum și alte legi.Voi analiza modul de dobândire a
dreptului de proprietate asupra animalelor domestice și a celor sălbatice.
Obiectivele lucrării :
- Identificarea prevederilor legale privind dreptul de prorpietate asupra animalelor
- Identificarea cadrului normativ care oferă protective animalelor în Republica Moldova
cât și pe plan international
- Formularea unor concluzii proprii
 4

1.1 Consideraţii generale

Animalul este un lucru animat şi sensibil. El nu este o persoană. Există o diferenţă

ireductibilă între om şi animal, între specia umană şi lumea animală. Animalul nu are
personalitate juridică, el nu este subiect de drept, el nu are drepturi subiective. Cu toate
acestea de multe ori s-a pus întrebarea dacă nu cumva animalele între ele practică un anumit
drept. Unii dintre cei care au studiat societăţile de furnici, de viespi, de albine pretind că ele
au îndatoriri supuse constrângerii mergând până la excomunicare şi pedeapsa capitală. În
ultimii treizeci de ani datorită revoluţiei etologice tot mai mult se vorbeşte despre
comportamentele culturale ale animalelor, despre un „subiect" autentic ivit în animalitate.
Bunăoară, s-a observat că multe animale folosesc unelte pentru a-şi asigura hrana: de
exemplu, cimpanzeul (din grupul Mahale) îşi fabrică o nuia de pescuit furnici cu care
scormoneşte în cuibul acestora până ce acestea speriate ies de acolo etc. Este cunoscut apoi
cazul „piţigoilor britanici” care deschideau dopul de ceară al sticlelor cu lapte aflate pe
pragurile caselor sau, şi mai ciudat, cazul macacilor din Koshima care spală cartofii dulci cu
ambele mâini înainte de a-i mânca. Un alt comportament al acestora: aruncă în apă grâul cu
nisipul ca să le separe. Pare surprinzător, dar furnicile practică agricultura mult înaintea
omului, fiind vorba despre furnicile Atta care cultivă un număr foarte mare de ciuperci. De
altă parte, comunicarea animală este şi ea deosebit de interesantă. Animalele par să schimbe
informaţii despre ceea ce simt şi despre ceea ce au de gând; sunetele sunt foarte variabile. O
lege impunea animalului un regim juridic pasiv: dacă el omora o oaie i se tăia pentru prima
dată urechea stângă, a doua oară cea dreaptă, a treia oară piciorul stâng, a patra oară piciorul
drept, a cincea oară coada, sesizăm aici un adevărat drept penal eşalonat. S-a mai ridicat
întrebarea dacă animalul este un subiect etic învestit cu drepturi dar supus şi la îndatoriri. S-a
răspuns că dacă ar fi aşa, aceasta ar întemeia capacitatea juridică ceea ce, desigur, ar fi de
neconceput. Desigur, animalelor li se cuvine o protecţie specială împotriva cruzimii
oamenilor. Această protecţie nu se face totuşi pentru că ele ar fi subiecte de drept.
Animalul este şi o fiinţă vie. De aceea el trebuie protejat împotriva relelor tratamente.
în acest sens Legea nr. 60/2004 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia
animalelor de companie prevede în art. 3 că: „Nimeni nu trebuie să cauzeze inutil durere,
suferinţe fizice sau psihice unui animal de companie”. Animalul de companie este orice
animal deţinut sau destinat să fie deţinut de om, în special pe lângă casă, pentru agrement (de
exemplu, este binecunoscută fidelitatea câinelui). Potrivit Legii nr. 205/2004 privind protecţia
animalelor, deţinătorii de animale au obligaţia de a avea un comportament lipsit de brutalitate
 5

faţă de acestea, de a asigura condiţiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute,
precum şi de a nu le părăsi sau izgoni (art. 4). Deţinătorilor de animale le este interzis să
aplice tratamente rele precum: lovirea sau alte acțiuni prin care putem provoca durere.
Uneori animalul poate fi şi un pericol social. De aceea legea stabileşte măsuri
sanitare de vaccinare şi de tăiere; de altă parte, există măsuri de securitate publică împotriva
animalelor periculoase şi vagaboande (uneori mergându-se până la sterilizare sau, mai grav, la
eutanasie). Prin aceasta nu este vorba despre o agresiune a omului împotriva animalelor ci de
o protecţie a omului. Paradoxal, animalele sunt folosite şi împotriva omului (de pildă câinii de
pază, de urmărire, de apărare) sau împotriva vânatului de pildă: câinii de vânătoare. Se cuvine
însă să precizăm că potrivit Ordonanță de urgență nr.55/2002pivind regimul de deținere al
cânilor periculoși sau agresivi1 a Guvernului României privind regimul de deţinere a câinilor
periculoşi sau agresivi, neluarea măsurilor de prevenire a atacului canin sau organizarea de
lupte între câini ori comercializarea câinilor de luptă şi atac se pedepseşte cu închisoarea.

1.2 Noţiune şi clasificare

Animalele nu pot fi considerate și egalate cu niște bunuri care se află în proprietatea
unei perosoane și sau a statului, cum ar fi în cazurile în care un câine poate fi un mijloc de
circulație, fără de care aceasta nu ar putea merge. Animalele ne ajută în foarte multe domenii,
de exemplu cânii dresați la diferite centre de kinetologie care sunt folosiți pentru depistarea
drogurilor. Animalele domestice sunt acelea care se află înr-un contact direct cu oamenii, sunt
dependente de el. Conform Dicționarului Explicativ al limbii române, animal domestic
înseamnă:
• ,, care trăiește pe lângă casă, fiind folosit în anumite scopuri”
• Om civilizat2
Animalele sălbatice sunt acelea care trăiesc în libertate.
Studiind literatura din România am constatat că conform prevederilor legale românești:
animalul este un bun mobil, este un bun mobil corporal care se poate mişca prin forţa
proprie [evid. ns.]. De aceea el este un veritabil bun mobil, în acest sens art. 473 C. civ.
statuează că mobilele prin natura lor sunt: „corpurile care se pot transporta de la un loc la
altul, atât cele care se mişcă de la sine precum sunt animalele, precum şi cele care nu se pot
strămuta din loc decât printr-o putere străină, precum lucrurile neînsufleţite”. Din textul
reprodus se desprinde concluzia că bunurile mobile prin natura lor sunt de două feluri:

1
Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 146 din 27 februarie 2014.
2
Dicționarul explicativ al limbii române
 6

animalele (mobile însufleţite) care se pot deplasa prin forţa proprie şi mobile neînsufleţite care
pot fi deplasate prin intervenţia unei forţe exterioare.
Animalul constituie în acelaşi timp o bogăţie pentru societatea umană. Cel care
aparţine unui stăpân poate fi obiect de proprietate, adică el poate fi vândut, împrumutat,
închiriat, donat etc. Stăpânul animalului - mai puţin în cazul unor restricţii - are asupra lui un
drept de uz, de folosinţă şi de dispoziţie, omul are asupra animalului o putere de dominare. De
altă parte, animalul poate fi - aşa cum am arătat - obiect de agrement (de exemplu, un câine
fidel, caii de curse etc.); poate fi apoi un mijloc de binefacere (de pildă, câinele unui orb este
o proteză vie) sau un mijloc de exploatare (boii, vacile, măgarii etc.) ori de consumaţie (prin
carnea din măcelării). Uneori, cu riscul de a avea o viaţă mai scurtă, câinii sunt folosiţi pentru
depistarea drogurilor. Art. 468 din Codul civil român într-un peisaj rustic, tratează animalele
în legătură cu exploatările agricole, exploatările industriale şi comerciale fiind aproape
ignorate; explicaţia rezidă în aceea că la epoca adoptării Codului acestea din urmă aveau încă
o importanţă redusă.
Dacă un animal este sau nu domestic sau sălbatic se poate determina numai după
specia sa. Animalele sălbatice ţinute în captivitate (leii în cuşcă cu gratii, cerbii din parcurile
amenajate sau animalele din grădinile zoologice) urmează a fi considerat bunuri imobile prin
destinaţie. Evident, asupra animalelor considerate imobile prin destinaţie nu este posibilă
ocupaţiunea. Proprietatea asupra animalelor sălbatice ţinute în captivitate durează atâta timp
cât rămân în posesia proprietarului (de pildă vulpile argintii din fermele amenajate). Totuşi
unele animale care ,, au evadat” din grădinile zoologice (bunăoară leii, tigrii etc.) nu pot fi
considerate fără stăpân. Regula este deci - încă din dreptul roman - că asupra unui animal
sălbatic care se află în libertate nu poate exista proprietate aceste animale sunt, de regulă, res
nullius. Peştii din râurile şi lacurile neamenajate sunt consideraţi tot animale sălbatice. Dar, un
animal sălbatic (deţinut legal) poate fi ţinut nu numai prin mjloace fizice (îngrădiri) ci şi prin
îmblânzire, aşa încât să nu fugă de la locul destinat deşi are libertate deplină de mişcare. Unii
doctrinari afirmă că chiar și peștii din râuri nu pot fi considerate bunuri fără stâpân, deoarece
ei aparțin proprietarului terenului pe care se află apa. Dacă însă animalul îşi lasă acest obicei,
şi nu se mai întoarce la locul destinat, el devine fără stăpân. În doctrină s-a reţinut şi o
categorie intermediară între animalele absolut sălbatice ferae cum ar fi urşii, lupii etc. şi
animalele pur domestice mansueta, de exemplu, oi, vaci, boi etc. Această categorie
intermediară o constituie animalele care trăiesc în libertate pe fondul pe care se stabilesc. De
exemplu: porumbeii, iepurii, albinele.
 7

Animalele nu sunt lucruri, după cum nu pot fi nici persoane3, ele funcționează ca un
gen de terț între persoane și lucruri. Pisica de exemplu nu are personalitate, dar ea are dreptul
la viață, la integritate fizică și bunăstare, ea are dreptul să nu fie maltratată.
În Codul Civil din 1964 al Republicii Moldova în lista bunurilor care nu puteau fi
urmărite de creditori erau stipulate și unele animale domestice, cum ar fi: ,, [...] unica vacă, în
lipsa în gospodărie a unei vaci – unica vițică, dacă în gospodărie nu era nici vacă nici vițică,
unica capră, oaie, porc”. Astăzi lucrurile s – au scimbat, animalele pot fi urmărite de creditori.

1.3 Asemănări cu alte țări

În Franţa, animalele beneficiază de un nou statut juridic conform vechiului Cod
Civil4 animalele erau considerate , simple obiecte. Conform noilor prevederi animalele au
obținut un nou statut ,, finite vii dotate cu sensibilitate”, nu ,, bunuri mobile”, ca până
acum."O pisică nu este o lampă", scrie cotidianul Le Figaro pentru a explica semnificaţiile
acestor modificări. În virtutea Codului Civil datând încă de pe vremea lui Napoleon,
animalele erau considerate drept niște bunuri din categoria celor materiale.

Lucrurile se schimbă acum, pentru că societatea evoluează, dar şi pentru că

asociaţiile de apărare a drepturilor animalelor au fost extrem de active, cum ar fi fundaţia “30
de milioane de prieteni”. O petiţie în acest sens iniţiată de această fundaţie a fost semnată de
peste 670.000 de persoane în aproape doi ani, sprijinite de o serie de intelectuali francezi de
renume. Noul statut recunoscut pentru animale are un caracter pur simbolic întrucît aceste
"fiinţe dotate cu sensibilitate" rămîn supuse regimului juridic al bunurilor materiale. Pentru că
în faţa asociaţiilor de apărare a animalelor se află un alt lobby puternic format din crescători
de animale, pescari, vînători şi laboratoare de cercetare care utilizează cobai, şi care se opun
instituirii unui statut special de pentru animale. În Republica Moldova regimul juridic al
animalelor este stabilit de mai multe legi, care apără animalele. De exemplu legea Nr. 211
5
definește termenul de animal ca –,, organism biologic organizat, mono sau pluricelular,
înzestrat cu anumite facultăţi specifice fiecărei specii în parte, încadrat taxonomic în Regnum
Animalia”. În conținutul acestei legi legiuitorul stabilește o serie de restricții cu referire la
modul de folosire a animalelor, o totalitate de acțiuni care sunt strict interzise.

3
În SUA organizațiile ecologiste și de protecția drepturilor animalelor vorbesc despre animale în termini de
persoane non - umane
4
Codul Civil francez a Adoptat: 14.05. 1804 Promulgat : 24.05.1804
5
Legea Nr. 211 din 19.10.2017 privind protecția animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri
științifice
 8

Se interzice folosirea în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice a animalelor pe

cale de dispariţie sau a animalelor sălbatice incluse în anexa nr. II la Convenţia din 19
septembrie 1979 privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din EuropA6; în
anexa nr. I la Convenţia din 3 martie 1973 privind comerţul internaţional cu specii sălbatice
de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES); în anexele nr. I şi II la Convenţia din 23 iunie
1979 privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice; în Cartea Roşie a
Republicii Moldova şi în anexa nr. 3 la Legea nr. 1538/1998 privind fondul ariilor naturale
protejate de stat 7
cu excepţia cazurilor în care experimentele au ca obiectiv:
În anul 2009 conform Proiectului8:

Legiuitorul a încercat să acorde mai multe beneficii animalelor, cum ar fi stabilirea

unor reguli cu privire la deținerea animalelor stabilind că cerințele pentru deținerea animalelor
trebuie să corespundă nevoilor etologice animalului în funcție de specie, rasă, sex, vârstă și
sunt aprobate de Inspectoratul Veterinar de Stat. La fel au fost stabilite reguli cu privire la
comerțul cu animale, stabilind că autoritatea competentă în unele cazuri poate impune
anumite condiţii, precum şi limita sau interzice importul, exportul, tranzitul si comerţul cu
animale, ţinând cont de reglementările comunitare. Art. 16 și art.17 din acest proiect conțin
reguli cu privire la sacrificarea sau uciderea animalelor, unde legiuitorul stabilește că
animalele nu vor fi supuse unor suferințe inutile în cazul sacrificării sau uciderii, iar
sacrificarea sau uciderea acestora se va efectua doar în corespundere cu respectarea
prevederilor legale. La fel legiuitorul stabilește că aceste prevederi nu se aplică în cazul în
care datorită unor boli, ele trebuie să fie sacrificate ori ucise imediat. Legiuitorul sabilește la
fel și raspunderea pentru provocarea unor suferințe animalelor cum ar fi:
- Creşterea animalelor în condiţii de aglomerare excesivă, prilejuind suferinţe greu
de suportat;

- Transportul sau expunerea animalelor în condiţii de înghesuire şi durată excesivă,

în poziţii care le prilejuiesc suferinţe sau neavând îndeajuns aer şi apă;

6
Convenție Nr. 1979 din 19. 09. 1979 privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa
Publicat : 01. 01. 1999 în Tratate Internaționale Nr: 7 art. Nr: 8 Data intrării în vigoare: 01. 09. 1994 În vigoare
pentru Republica Moldova din 1 septembrie 1994
7
Legea Nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor natural protejate de stat, publicată: 16.07.1998 în
Monitorul Oficial Nr. 66 – 68 art. Nr: 442, data intrării în vigoare : 16.07.1998
8
Proiect Legea privind protecția animalelor
 9

- Lipsirea unui animal propriu sau aflat în îngrijire, de hrană adecvată şi apă în
cantităţi suficiente, de un adăpost curat şi aerisit, sau neacordarea unor posibilităţi minimale
de mişcare

- Supunerea animalelor la munci mai presus de puterile lor, pentru care nu sunt apte
în raport cu specia, vârsta, starea fizică, inclusiv o gestaţie înaintată, sau folosirea de juguri,
hamuri nepotrivite, ce pot provoca suferinţe;

- Lovirea brutală sau înţeparea animalelor pentru a le forţa să depună eforturi peste
puterile lor sau pentru a sili să se ridice un animal căzut, suprasolicitat în muncă, rănit sau
bolnav ;

- Izgonirea sau abandonarea animalelor care nu mai pot fi folosite fiind bătrâne,
bolnave sau infirme;

- Lovirea, hăituirea, chinuirea, dresajul brutal al animalelor precum şi folosirea

animalelor vii pentru dresajul cîinilor sau pentru a controla agresivitatea lor;

- Administrarea de substanţe destinate stimulării capacităţilor fizice ale animalelor

sau aplicarea de procedee pentru creşterea sau diminuarea nivelului natural al
performanţelor dacă acestea constituie un risc pentru sănătatea şi bunăstarea animalului;

- Incinerarea, îngroparea, jupuirea sau începere oricărei prelucrări a corpului

animalului după deces nesigur;

- Uciderea în condiţii provocatoare de suferinţe intense sau prelungite a animalelor

fără respectarea prevederilor tehnice şi de comportament uman, necesare reducerii până la
nivelul minim posibil a suferinţei animalelor sau fără punerea în practică a normelor de
euthanasiere;

- Uciderea sau provocarea unor suferinţe, ce puteau fi evitate, animalelor folosite în

scopuri ştiinţifice, fără respectarea legislaţiei existente în acest domeniu;

- Torturarea, mutilarea, sufocarea, otrăvirea în afara limitelor şi metodelor legal

reglementate în cazul unor rozătoare sau insecte dăunătoare.
 10

Legea privind protecţia animalelor9 aduce în legislaţia RM principii etice şi norme

ştiinţific fundamentate privind protecţia animalelor, corespunzătoare în aspectele lor de bază
atât standardelor internaţionale actuale, cât şi tradiţiilor de omenie şi preocupărilor de
protecţie faţă de vieţuitoare existente în ţara noastră. Printre principiile de bază recunoscute de
stat prin această lege, se înscriu respectul faţă de viaţă şi făpturi, odată cu necesitatea
implementării progresive a normelor internaţionale şi naţionale moderne, cu caracter ştiinţific
şi etic, în întreaga sferă a protecţiei animalelor. Considerând că etica faţă de viaţă şi fiinţe
constituie o latură definitorie a demnităţii şi spiritualităţii omului, iar pe de altă parte având în
vedere relaţia existentă între agresivitatea faţă de animale şi apariţia unor comportări violente
ale unui individ în mediul social, statul încurajează prin lege şi acţiunile educative adresate
copiilor, tinerilor, populaţiei adulte precum şi personalului tehnic de toate categoriile care
manipulează animale, având drept obiectiv o comportare omenoasă faţă de făpturi prevenirea
actelor de cruzime şi cunoaşterea normelor raţionale de protecţie a animalelor, paralel cu
protecţia sănătăţii publice şi a mediului. Prevederile acesteia sunt generale, fiind valabile
pentru întregul câmp al problemelor de protecţie a animalelor din RM şi cuprinzând toate
categoriile de animale, dar lăsând loc totodată, conform uzanţelor internaţionale, unor
dezvoltări sau reglementări cu caracter special, paralele ori ulterioare, pentru unele domenii
specifice deosebit de complexe, cum este acela al experimentării asupra animalelor sau
protecţia animalelor de companie. Legea defineşte cruzimea faţă de animale într-o concepţie
aprofundată, care ţine seama atât de drepturile etice ale animalelor Declaraţia Universală a
Drepturilor Animalelor, proclamate solemn în 1978 la Organizaţia Mondială pentru Educaţie,
Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O.), cât şi de cerinţele sociale, tinzând să realizeze o interfaţă
reală între aceste două categorii de aspecte. În acest spirit, ea specifică, în raport cu gravitatea
lor, diversele acte concrete care se încadrează în conceptul definit, constituind contravenţii
privitoare la tratamentul rău al animalelor sau cruzimea faţă de animale. Sfera de preocupări a
legii cuprinde animalele vertebrate, trăind libere în natură, captive sau domestice, printre care
cele utilitare, de tracţiune sau povară, cele destinate consumului alimentar, obţinerii de blănuri
şi alte produse, sau aparţinând altor categorii. Legea dezvoltă acest ultim domeniu, având în
vedere rolul social pozitiv al ataşamentului faţă de animalele în dezvoltarea unei atitudini de
înţelegere şi grijă a copiilor şi adulţilor faţă de semeni şi de toate fiinţele din jurul lor. Având
în vedere ca domeniul dat este lipsit de reglementare la momentul actual precum şi necesitatea
armonizării cadrului juridic al RM cu legislaţia Europeană şi în special la Directivele Comisiei

9
Legea Nr. 265 din 28. 07.2006 privind protecția animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte scopuri
științifice, Publicat : 27.10.2006 în Monitorul Oficial Nr: 762 Data intrării în vigoare: 27.04.2007
 11

Europene privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice şi metode şi norme

admise sau interzise de eutanasie la animale, consider că chiar dacă există un cadru normativ
care într – o oarecare măsură protejează animalele, trebuie să existe mult mai multe instituții
care să vegheze asupra bunei respectări a acestor norme. Să fie aplicate sancțiuni mai dure
pentru persoanele care abandonează sau maltratează animalele, să fie deschise mai multe
adăposturi pentru animale, să fie respectate normele sanitare, trebuie să fie făcută o oarecare
statistică cu referire la numărul animalelor vagaboande. În pofida acestui fapt, animele sunt
sacrificate zilnic, sunt deținute în condiții foarte rele, sunt lovite zilnic deoarece oamenii sunt
siguri că nu vor fi sancționați. Nu există prevederi clare care ar releifa statutul juridic al
acestora, care ar stabili clar care sunt acțiunile permise și interzise cu referire la animale.
Animalele sunt ființe vii, care trebuie protejate împotriva oricăror acțiuni care le-ar putea
provoca durere.

Autoritățile orașelor, satelor și comunelor se îngrijorează cu referire la numărul mare

de animale domestice abandonate pe spațiile aparținând domeniului public. Aceste animale
sunt lăsate liber, declanșând în repetate rânduri, blocarea circulației pe anumite sectoare de
drum, distrugerea spațiilor verzi, murdărirea străzilor și trotuarelor. Aceste animale au fost
abandonate, maltratate și părăsite în diferite locații. În multe localități autoritățile afirmă că se
întâlnesc des cazuri când cabalinele, care au fost exploatate până la epuizare, după care le – au
fost aplicate lovituri cu scopul de a li se cauza moartea. Aceste cazuri deși sunt foarte des
întâlnite rămân nesancționate, proprietarii fiind greu de găsit și sunt foarte rare cazurile când
au fost aplicate unele sancțiuni. Sunt foarte multe cazuri când animalele domestice în special
porcine si bovine în scopul valorificarii acestora, fară a avea condiții minime din punct de
vedere igienico-sanitar, punând astfel în pericol atât sănatatea lor cât și a vecinilor, prin
infectarea solului cu germeni patogeni proveniți din dejecțiile animalelor cât și mirosurile
insuportabile degajate de acestea , mai ales în perioada sezonului cald.

II. Dreptul de proprietate asupra animalelor

Posesia - este un important atribut al dreptului de proprietate, fiindcă în cazul în care
proprietarul este lipsit de posesiune, proprietarul este lipsit de posibilitatea de a – și exercita
dreptul de proprietate. Neavând bunul în posesiune nu poți folosi bunul, nici dispune de el.
 12

Folosința – oferă proprietarului facultatea de a întrebuința bunul său, culegând sau

percepând în proprietate toate fructele pe care le produce10, la fel dreptul de folosință include
libertatea de a nu folosi bunul.

Dispoziția – posibilitatea stabilirii statutului juridic al bunurilor (vânzare, transmitere

în moștenire, donare). Ca rezultat al exercitării dreptului de dispoziție, proprietarul intră în
relații juridice cu personele terțe. Proprietarul dispune de dreptul de a poseda bunurile, de a le
folosi și de a dispune de ele.

Dreptul de proprietate poate fi dobândit prin acte și fapte juridice. Conform art. 320
alin. (2) din Codul Civil al RM, dreptul de proprietate se poate dobândi:

 În condițiile legii
 Prin ocupațiune, luarea în posesie a unor bunuri ce nu sunt cuprinse în
patrimoniu nimănui
 Act juridic
 Succesiune
 Accesiune
 Uzucapiune, ca effect al posesiei de bună – credință
 Prin hotărâre judecătorească

Animalele:

- Nu sunt lucruri ( art. 287 Cc), deși

- la dobândirea, posesiunea, folosința și dispoziția lor se aplică regulile
referitoare la lucruri. Respectiv, animalele sunt obiecte ale dreptului de proprietate, dar au un
statut special.11

În pofida faptului că ele nu sunt considerate lucruri, totuși în ceea ce privește modul
de dobândire, posesie, folosință vor fi aplicabile regulile cu privire la lucruri, excepție făcând
cazurile prevăzute de lege. Oamenii pot avea acceleași drepturi asupra animalelor ca și asupra
lucrurilor, printre care se enumără: dreptul de proprietate, dreptul de arendă, respectiv ele pot
fi vândute, donate, transime în folosință

10
11. Lupan, Ernest. Tratat de drept civil român. București, 2007

11
Codul Civil al Republicii Moldova, art. 325
Codul Contravențional al Republicii Moldova art. 157, 158
 13

2.1 Accesiunea animalelor sălbatice – un mod de dobândire a dreptului de proprietate

condorm cadrului normative al României

Animalele devin un accesoriu al fondului pe care se află, cât timp ele se stabilesc acolo.
Dreptul încetează de îndată ce animalele părăsesc fondul. Animalele sălbatice fac parte din
fondul cinegetic, acesta în prezent este proprietatea statului. Animalele sălbatice circulă în voie
în natură, ele nu pot fi dobândite prin frauda sau artificii.Vânătoarea sau prinderea autorizată
legal a animalelor absolut sălbatice, devin proprietate prin ocupațiune, pentru că ele sunt
res nullius cât timp n-au fost prinse, cel care le vânează chiar pe un fond străin devine ocupantul lor.
Animalele pur domestice nu pot face parte din cele prevăzute la art. 503 C.civ. În condițiile dreptului
comun poate să le revendice de la proprietarul unui fond, pe care se află și refuză să le restituie.
Acesta din urmă nu poate invoca excepția dreptului de accesiune. Animalele semi - domestice, cum sunt
porumbeii, căprioarele, albinele, iepurii, stabilite sau în trecere pe fond, aparțin acestuia
aplicându - li – se art.503 Codul Civil României, ele sunt considerate accesorii ale fondului.
Intrarea în posesie acestor bunuri trebuie să se facă în condițiile legii, de exemplu, nu se va
dobândi dreptul de proprietate prin ocupațiune dacă este interzis vânatul unor animale
sălbatice. Animalele domestice de cele mai deseori se obțin în proprietate prin intermediul
unui contract de vânzare – cumpărare, fie acesta verbal sau în scris. Proprietarii decid singuri
condițiile de închiere a acestor contracte, iar legislația nu stabilește limite.
Folosința animalelor domestice este reglemntată de legea zootehniei12 care stabilește
drepturile și obligațiile persoabelor ce au în proprietate, cu scopul de creştere, reproducere,
alimentare, ameliorarea raselor şi exploatarea animalelor agricole. Această lege prin noțiunea
de animal se înțelege:,,[…]orice organism viu care aparţine uneia din următoarele specii:
taurine, porcine, cabaline, ovine, caprine, animale de blană, păsări, iepuri de casă, peşti, albine
şi viermi de mătase” Proprietarii acestor animale sunt obligați:
a) să respecte cerinţele zooveterinare avansate de întreţinere şi creştere a
animalelor;
b) să utilizeze în activitatea lor de producţie stimulatori de creştere, preparate
biologice şi veterinare, substanţe dezinfectante, inofensive pentru populaţie şi animale, care
să nu polueze mediul şi să fie înregistrate în Republica Moldova;
c) să beneficieze de dreptul de asigurare a animalelor de prăsilă şi a celor
productive din cireada de bază;

12
Legea Nr. 412 din 27.05.1999 zootehniei Publicat : 15.07.1999 în Monitorul Oficial Nr. 73-77 art Nr :
347 Data intrarii in vigoare : 22.06.2001
 14

Odată ce beneficiarul nu respectă cerințele cerute de lege, dreptul său de folosință

este sistat. În cazul încălcării normelor privind întreținerea animalelor organele abilitate pot
aplica sancțiuni administrative din Codul Contravețional, care la art. 157 și 158 stabilește
subiecții, condițiile și sancțiunile pentru încălcarea acestor norme.

2.2 Ocupațiunea
- care presupune aproprierea independentă de proprietatea fondului de pe care
vânatul a fost capturat. Vânatul și pescuitul nu este reglementat direct de către Codul Civil.
Conform legii regnului animal beneficiari ai regnului animal care pot fi persoane fizice și
persoane juridice, pot folosi animalele în următoarele moduri:

• vânătoare sportivă și de amatori;

• pescuiutul industrial, sportiv și de amatori;

• dobândirea de animale care nu constituie obiecte ale vânatului și pescuitului;

• folosirea în scopuri economice, științifice, cultural – educative și estetice;

Art. 30 din legea Regnului animl13 prevede : ,, drepturile de folosință a resurselor

regnului animal pot fi limitate de către organele de control și de autoritățile administrației
publice locale în cazurile reducerii efectivului de animale sau retragerii din folosință a unor
specii de animale în scopul protecției lor”

2.3 Dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului găsit

Legiuitorul a instituit o excepție, la art.325, alin. (3) conform căreia cel care a pierdut
nu poate pretinde la bunul găsitorului. Această excepție se referă la cazurile când proprietarul
poate cere restituirea animalului de la găsitor, doar în următoarele cazuri:

1. Dacă se va dovedi existența unei afecțiuni în privința sa din partea animalului

2. Dacă se va dovedi că găsitorul, care a devenit proprietar în baza articolului 325
din Codul Civil, se comportă crud cu animalul care i – a fost dat în proprietate.

Conform prevederilor legale, conform articolului 325 din Codul Civil,, dacă proprietarlul, în
termen de 6 luni , nu pretinde transmiterea bunului găsit, acesta este remis în baza unui
process verbal […]. Consider că în acest caz ar trebui să fie introduse unele prevederi special,

13
Lege Nr. 439 din 27.04.1995regnului animal Publicat: 09.11.1995 în Monitorul Oficial Nr: 62 – 63 art. Nr:
688
 15

atunci când bunul găsit este un animal, deoarece, animalul în aceste 6 luni are nevoie de
hrană, adăpost, o persoană care să îngrijească, respectiv nu avem nevoie de aceste 6 luni,
soarta animalului trebuie hotărâtă imediat.

2.4 Dobândirea dreptului de proprietate prin succesiune

Succesiune – dreptul de proprietate se poate dobândi prin succesiune. Animalele se

pot transmite prin moștenire, deoarece ele se află în proprietatea unei persone, respectiv poate
avea loc trecerea patrimoniului defunctului către persoana enumerată expres în lege, în
condițiile acesteia. Codul civil prevede, la art. 320 alin. (2), că dreptul de proprietate se poate
dobândi în condițiile legii și prin succesiune. Prin moștenire are loc trecerea patrimoniului
defunctului către persoanele enumerate în lege, în condițiile accesteia. Bunurile pot fi
transmise și prin testament, defunctul stabilind bunurile și persoanele care vor obține dreptul
de proprietate asupra lor.

Posesorul de bună credință devine propreitarul fructelor bunului posedat

Potrivit art. 310 Cc, în perioada posesiunii legitime, fructul bunului se consideră
proprietatea lui, dacă în mod expres nu este stipulate altfel. Această normă are un caracter
dispozitiv ceea ce presupune că părțile pot stabili alte reguli, sau legea poate prevede expres
alt fel.
Dacă o persoană este posesorul de bună – credință a unei pisici, pe care ulterior o
transmite în posesie și folosință altei persoane, aceasta devenind posesorul legitim a acestei
pisici, deoarece o posedă în baza unui act juridic perfect valabil. Dacă pisica dă naștere la
niște motănași, posesorul acesteia devine proprietarul motănașilor dar nu și a pisicii.
Aceasta nu se referă la cazururile când de exemplu conform art. 322 alin (1):
predarea a bunului înseamnă remiterea bunului către dobânditor, precum și către cărăuș sau
oficiul poștal pentru a fi expediat, în cazul în care acesta este înstrăinat fără obligația de a fi
transportat.” Prin aceasta înțelegem că predarea bunului nu înseamnă transmiterea către
cărăuș care are doar obligația de a transporta bunul către destinatar. Dacă pisica este transmisă
cărăușului pentru a fi transportată viitorului posesor, iar în acel timp el naște motănași,
cărăușul nu va deveni proprietarul motănașilor.
Proprietarul poate face tot ce dorește cu animalele aflate în proprietate, dar legile
oricum îi limitează în unele acțiuni, cum ar fi:

 Neasigurarea condiţiilor de zooigienă în întreţinerea animalelor

 16

 Cauzarea intenţionată de dureri şi suferinţă animalului, însoţită de încălcarea

normelor morale unanim acceptate
 Capturarea, comercializarea şi eutanasierea animalelor de companie în scopul
obţinerii de produse alimentare, de piei sau blănuri, de făinuri proteice, de alte produse
animaliere.

Ordinul Nr. 426 14

spre exemplu, stabilște care sunt obligațiile și drepturile
deținătorilor de câini, dar nu este nici o normă care ar stabili unele reguli în comportament cu
câinele. Odată aflat în proprietatea unei persoane, aceasta poate face orice dorește, folosind
animalul după propriul gust și plac. În prezent, în Republica Moldova normele de întreţinere
a animalelor domestice sunt reglementate prin legea cu privire la zootehnie, care pe lângă
normele care stabilesc drepturile deținătorilor, mai stabilesc și unele obligații, dar care nu
considerabil ar influența la protecția animalelor. Legea stabilește că deținătorii sunt obligați să
respecte cerințele de întreținere, legiuitorul stabilind că deținătorul trebuie să se îngrijoreze ca
să nu polueze mediul înconjurător, dar nu stipulează concret condițiile care ar proteja
animalele și le-ar asigura un trai benefic.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova:,, Cu privire la aprobarea normei sanitar –

veterinare privind protecția animalelor de fermă” această hotărâre stipulează importanța
calificării personalului care are grijă de aceste animale. Animalele nu trebuie supuse unuor
metode de creștere care provoacă sau pot provoca suferință sau vătămări corporale.

2.3 Apărarea drepturilor animalelor pe plan internațional

 Pe plan international drepturile animalelor sunt reglementate de Declarația
Universală a Drepturilor Animalelor 15 , care stabilește drepturile primordiale ale
acestora cum ar fi:
• Dreptul la existență în cadrul echilibrului ecologic

• Animalele trebuie să fie respectate

14
Ordinul Nr. 426 al MINISTERULUI MEDIULUI ȘI AMENAGĂRII TERITORIULUI din 27.10.2000 cu
privire la aprobarea Regulilor de întreținerea câinilor în localitățile din Republica Moldova
15
Declarația Universală a Drepturilor Animalelor a fost proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie
1978 la sediul UNESCO.
 17

• Animalele nu trebuie să fie supuse unor tratamente rele sau unor acte de
cruzime.

• Animalul trebuie să fie tratat cu decență [evid. ns.]

• Dreptul animalelor sălbatice de a trăi și de a se reproduce în mod liber în

mediul lor natural.

• Declarația data interzice folosirirea animalelor în alte scopuri decât cele

vitale

• Dreptul la întreținere și la îngrijire

• Interzicerea de a fi abandonat și omorât în mod nejustificat

• Trebuie săi fie asigurat dreptul la un trai decent, să – i fie respectat psihologia
și comportam entul specific

• Respectarea dreptului la viață și ntegritate fizică, respective experimentele pe

animale care indul suferință psihică și fizică violează aceste drepturi

• Dreptul la viața, care presupune că orice act care nu este necesar și duce la
moartea animalului este considerată ocrimă

• Masacrarea animalelor sălbatice, poluarea și distrugerea biotipurilor sunt

acte de de genocid.

• Statul trebuie să asigure prin lege respectarea drepturilor animalelor

• Autoritățile educaționale și școlare au obligația să asigure încă din copilărie

instruirea cetățenilor în scopul instruirii, înțelegerii și respectului pentru animale

Declarația de la Stockholm din 1972, conține o modificare importantă de atitudini,

prevăzând că omul poartă o răspundere specială în ceea ce privește apărarea și administrarea
înțeleaptă a patrimoniului constituit din flora și fauna sălbatică și de mediul lor înconjurător,
care sunt azi grav amenințate de un concurs de factori nefavorabili. Acest principiu cuprinde o
idee fundamentală, potrivit căreia flora și fauna constituie гn patrimoniu care face parte
integrantă dintr - un ecosistem ale cărui habitate trebuie conservate și protejate împotriva
oricăror perturbări.
 18

În 1973, la Washington s-a încheiat Convenția asupra comerțului internațional cu

specii sălbatice de floră și faună amenințate cu dispariția, având ca procedeu de reglementare
tehnica anexelor care se referă la comerțul internațional cu animale amenințate cu dispariția,
la specii vulnerabile și la toate speciile pe care o parte contractantă le declară subsumate
limitelor competențelor proprii. Convenția pleacă de la constatarea că supraexploatarea unor
specii de animale și vegetale, până la punerea în pericol al perenității lor, au drept cauză
comercializarea acestora și prin urmare tranzacțiile trebuie interzise sau puse sub control.
Pentru exportul acestor specii de animale este necesară eliberarea și prezentarea în prealabil a
unui permis care trebuie să îndeplinească următoarele condiții: o autoritate științifică a statului
exportator trebuie să ateste că exportul nu prejudiciază supraviețuirea speciei în cauză, un
organ de gestiune a statului exportator trebuie să garanteze că specimenul nu a fost obțiunut
prin încălcarea legilor privind prezervarea florei și faunei și că specimenul în viață ce urmează
a fi transportat în alt stat, va fi ferit de riscul rănilor, îmbolnăvirilor sau al tratamentelor
inadecvate. Organul de gestiune a statului exportator trebuie să ceară un permis de import.
Sancțiunile prevăzute de Convenție, care pot fi luate de către părți, includ sancțiuni penale
privind fie comerțul, fie deținerea unor specimene amenințate cu dispariția sau amândouă.
Aplicarea acestei Convenții a dat rezultate satisfăcătoare, majoritatea părților semnatare
aplicând riguros dispozițiile de conservare. Există însă unele dificultăți în ceea ce privește
protejarea speciilor amenințate cu dispariția și a celor vulnerabile, în sensul că braconajul și
exportul de contrabandă nu pot fi stăpânite.16

Animalele conform prevederilor legale17, trebuie să fie înregistrate în Registrul de

stat al animalelor. Articolul 11 al acestei legi prevede reguli cu privire la sacrificarea
animalelor, și anume bovinele se sacrifice numai în unități de sacrificare autorizate sanitar –
veterninar. În cazul în care animalele sunt sacrificate pentru consum propriu, se pot sacrifice
și în alte locuri doar dacă sunt respectate normele sanitare.

Un alt act este Convenția europeană protecția animalelor de companie, care la

capitolul III art.3 prevede principiile de bază pentru bunăstarea animalelor, care pune accent
pe responsabilitatea deținătorului de animale pentru viața și sănătatea accestora, se interzice

16
Legea Nr. 231 din 20.07.2006 privind identificarea și înregistrarea, în Monitorul Oficial nr. 126 - 130 din
11.08. 2006
 19

provocarea unor suferințe fizice sau abandonarea acestora. Convenția stabilește cum nu ar
trebui sacrificate animalele de companie, de exemplu înecul și alte medote de asfixie,
utilizarea otrăvilor sau a drogurilor, electrocutarea.

Concluzie:

Studiind această temă am constatat faptul că deși există reglementri asupra dreptului
de proprietate asupra animalelor, legile stabilind unele interdicții, atât legislația națională cât
și cea internațională, dar în realitate acestea sunt folosite după bunul plac, fiind maltratate,
omorâte. Animalele în RM sunt foarte puțin protejate, iar legile cumva oferă anumite drepturi
deținătorilor acestora, iar comportamentul acestuia cu animalul nu este supus unor reguli,
limite. Animalul poate fi obiect de proprietate, el poate fi vândut, închiriat, închiriat, donat.
Proprietarul are dreptul de posesie, folosință și dispoziție asupra acestora. Consider că trebuie
să fie modificat Codul Civil al RM, animalul să nu facă parte din categoria bunurilor
(lucrurilor). Codul Civil nu ne oferă o reglementare concretă a animalelor, stipulând că
acestea nu sunt nici lucruri nici bunuri, respectiv ar fi necesar de instituit o nouă categorie,
cum ar fi de ființe vii cum este în legislația franceză. Dacă va avea loc această schimbare,
probabil va avea loc o schimbare a percepției umane față de statutul juridic al animalelor,
oamenii vor conștientiza că animalele nu sunt doar simple ,, obiecte ale proprietății”, s-ar
realiza şi o schimbare în bine în modul de percepere şi în atitudinea individului faţă de lumea
animală. Lăsând animalele sub noţiunea de lucru se poate ajunge la consecinţe care nu sunt în
concordanţă cu obligaţia omului de a proteja animalele. După cum s-a remarcat, deşi diferenţa
dintre animal şi om este ireductibilă, cu toate acestea legea, puţin câte puţin, începe să le
apropie întotdeauna într-o manieră limitată. Spania a devenit prima țară care a introdus
drepturile animalelor, atunci când un comitet parlamentar a recomandat ca drepturile să fie
aplicate și marilor primate. Evident că această idee nu este sustinută de toți. Criticii oferă
multe contraargumente, care afirmă că animalele sunt incapabile de a face alegeri morale și
nu pot fi private ca posesoare de drepturi. Societatea în orice zi se dezvoltă, și am cunoscut
 20

faptul că pe data de 24. 06. 2018 Guvernul Republicii Moldoa a avizat proiectul de lege de
modificare a Codului Penal propus de Ministerul Justiției și care prevede înăsprirea
pedepselor pentru tratamentul crunt aplicat animalelor. În cazul în care o persoană tratează cu
cruzime, torturează animalele, provoacă mutilarea sau moartea acestora aceasta se pedepsește
cu amendă în mărime de la 25 de mii la 37, 5 mii de lei sau cu muncă neremunerată în folosul
comunității de la 100 la 180 de ore, sau cu închisoare de până la un an. În cazul în care
acceiași faptă are loc în mod public, prin metode sadice, sau în prezența minorilor pedeapsa
este și mai gravă, amendă de la 37, 5 mii de lei la 67, 5 mii lei sau cu munncă neremunerată în
folosul comunității de la 180 la 240 de ore, ori cu închisoare de la 1 an la 3 ani. Autortățile
încep să înțeleagă că animalele trebuie protejate și de facto nu doar de iure. Animalul este o
ființă viie, care simte durerea similar omului, este imporal să le omorâm. Zilnic sunt omorâte
mii de animale, pentru a servi ca hrană pentru oameni. Oamenii dominează asupra
animalelor, având posibilitatea să facă orice cu ele, fiind siguri că nu vor fi pedepsiți.
Probabil ar trebui 10 de ani, pentru a înțelege care este valoarea animalelor pentru întreaga
societate, întreaga omenire.
 21

Bibliografie

Acte normative interanționale:

1. Declarația Universală a Drepturilor Animalelor, proclamată solemn la Paris în

15 octombrie 1987 la sediul UNESCO. Textul a fost revizuit în anul 1989 de Liga
Internațională pentru drepturile Animalelor, înaintată Directorului general UNESCO în anul
1990, când a și fost publicată ăe 19 seprembrie 2016

2. Declarația Universală privind Bunăstarea Animalelor

Acte normative interne

3. Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107 din 06.06.2002, în Monitorul Oficial nr.82
– 86 din 22.06.2002;

4. Codul Contravențional al Republicii Moldova nr. 442 din 24.12.2004, în Monitorul

Oficial nr. 214 – 220 din 05.11.2010;

5. Legea nr. 439 din 27.04.1995 regnuului animal, în Monitorul Oficial nr. 62 – 63 din
09.11.1995

6. Legea nr. 221 din 19.10.2007 privind activitatea sanitar – veterinară, în Monitorul
Oficial nr. 51 – 54 din 14.03.2008
 22

7. Legea nr. 231 din 20.07.2006 privind identificarea și înregistrarea, în Monitorul

Oficial nr. 126 - 130 din 11.08. 2006

8. Legea zootehniei nr. 412 – XV din 27 mai 1999 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1999, nr. 73 – 77, art. 347)

9. Legea nr. 231din 20.07.2006 privind identificarea și înregistrarea animalelor, în

Monitorul Ofcial nr. 126 – 130 din 11.08.2006

10. Ordinul Nr. 426 al MINISTERULUI MEDIULUI ȘI AMENAGĂRII

TERITORIULUI din 27.10.2000 cu privire la aprobarea Regulilor de întreținerea
câinilor în localitățile din Republica Moldova

Manuale:

10. Sergiu Baieș, Aurel Băieșu, Valentina Cebotari, Ion Crețu, Victor Volcnschi, Drept
civil. Drepturi reale. Teoria generală a obligațiilor, Editura Cartier, 2005

11. Lupan, Ernest. Tratat de drept civil român. București, 2007

12. Proiect Regulamentul orivind întreținerea animalelor de companie în municipiul

Chișinău

13. Hotărârea din 2008 ,, Cu privire la aprobarea Normei sanitar – veterinare privind
protecția animalelor de fermă”