Curs I Viziunea globală despre PLM și întreprinderea virtuală

1 Introducere în lumea PLM

1.1 Conceptul PLM
1.2 Implementarea PLM
1.2.1 Elementele PLM
1.2.2 Componentele PLM
1.2.3 Modele PLM
1.3 Beneficii aduse de adoptarea PLM

Scop
Scopul primei lecții este de a face primii pași către întreprinderea virtuală, precum și de a
înțelege conceptul PLM (Product Lifecycle Management) – managementul ciclului de viață al
produsului, prin toate etapele sale de dezvoltare.

Obiective
Obiectivele lecției sunt acelea de a defini noțiuni de bază despre întreprinderea virtuală:
* care sunt etapele de dezvoltare ale unui produs
* ce înseamnă managementul ciclului de viață al produsului (PLM)
* modele de implementare PLM
* de ce este necesară adoptarea conceptului PLM într-o întreprindere
* care sunt componentele PLM care stau la baza dezvoltării unui nou produs
* care sunt beneficiile adoptării PLM într-o companie

1.1 Conceptul PLM

Ca și în toate tehnologiile, PLM (Product Lifecycle Management) este o construcție
socială cu opinii și interese concurente. Este dificil să captăm toate elementele esențiale într-o
singură definiție, deoarece în prezent există o lipsă de înțelegere comună și un acord. Această
lecție va dezvălui (explica) diferitele definiții ale PLM pentru a arăta dispersia punctelor de
vedere. Capitolul apoi va propune câteva modele vizuale și prezintă modul în care acestea
arată explicaţii detaliate pentru ceea ce reprezintă și poate deveni PLM. În plus, această lecție
va explica relația PLM cu alte sisteme importante ale întreprinderii virtuale.

Termenul PLM
Noile concepte (prototipuri) de sisteme și aplicații nu sunt la fel de bine definite pe cât sunt
construite. Circumstanțele (împrejurările) diferite, cum ar fi utilizatorul final, producătorul de
software, universitățile sau firmele de cercetare, au diferite moduri de a aborda problemele și
rezolvările și, încearcă să le eticheteze cu denumiri noi care, de fapt, reprezintă descrierea
conceptului (prototipului). Noul nume astfel creat devine un acronim.
Oricum, dacă nu există o rezonanță în cadrul împrejurărilor, efortul se stinge repede sau
este adoptat de către o mică parte dintr-un grup, conceptul având sens doar pentru puțini
experți.
Dacă există o rezonanță pe o scară mai mare, atunci acronimul începe să apară din ce în
ce mai des. Companiile care vând produse folosesc deseori acronime în manuale și prezentări.
Este foarte folositor pentru aceste companii deoarece, dacă reușesc să clasifice produsul ca
rezolvând o clasă de probleme care sunt implicite de acronim, atunci își pot reduce eforturile cu
procesul de vânzare.
Probleme și rezolvări = necesități și soluții
Presa din industrie de asemenea adoptă și promovează acronimele. Termenul „presa din
industrie” este reprezentat de către ziare, reviste sau publicații cu apariție lunară sau
trimestrială, care se axează pe o disciplină dintr-un domeniu: tehnologia informației, inginerie,
fabricație, sau o pe o ramură a industriei: aerospace, automotive. Presa din industrie este
predispusă să creeze acronime. Noile acronime reprezintă noutăți menite să îi facă pe cititori să
caute mai multe informații. Locul acestor publicații este la granița noilor evoluții (invenții) în
industrie. În mod activ caută noi concepte (prototipuri) și tehnologii și în acest mod speră ca
cititorii să le găsească interesante și de mare ajutor. O măsură a adoptării unui nou acronim
este numărul aparițiilor acestuia în presa de specialitate. Dacă nu crește numărul menționărilor
acestui acronim, este puțin probabil ca acesta să se răspândească pe o scară largă.
Companiile ale căror produse acoperă anumite cerințe (nevoi) ale pieței sunt de
asemenea o sursă de venit pentru publicațiile de specialitate (presa din industrie). Acest fapt
ridică o problemă de neutralitate și obiectivitate. Cea mai mare parte a presei din industrie, dar
nu toată, utilizează un sistem de abonare gratuită pentru companii în care distribuția se face
fără nici un cost. Publicitatea este principala sursă de venit pentru acest model de presă. Deși
publicațiile afirmă că sunt obiective și independente din punct de vedere editorial,
nerespectarea acestor lucruri poate duce la pierderea cititorilor. Realitatea care trebuie luată în
considerare oportunitatea companiilor de a influența evoluția unui acronim în articolele din
aceste reviste de specialitate.
În plus față de presa de specialitate ca și participant independent în dezvoltarea de noi
tehnologii și conceptele care stau la baza acestor acronime, sunt și firmele de cercetare.
Firmele de cercetare sunt organizații care sunt într-o continuă căutare de noi concepte, dar și
evaluează dezvoltarea și impactul acestora. Acestea evaluează noile concepte și tehnologii și
generează rapoarte și recomandări. Aceste firme de asemenea evaluează produsele și
producătorii, și generează rapoarte ce conțin descrieri și comparații ale acestora.
Veniturile firmelor de cercetare sunt diferite decât ale presei din industrie. În mod obișnuit
firmele de cercetare își vând cercetările pe baza unui raport. Spre deosebire de presă, firmele
de cercetare nu vând publicitate, așadar se focusează (concentrează) pe calitatea și utilitatea
acestor rapoarte. Dacă rapoartele (rezultatele cercetării) sunt imprecise și de promovare, atunci
cumpărătorii acestor rapoarte nu le vor găsi utile, iar firma de cercetare își va pierde clienții. În
același timp posibilitatea de imparțialitate este diminuată din cauza modelului diferit de venituri,
dar nu este cu totul eliminată. Firmele de cercetare au o parte din venituri de la producătorii
care nu numai că se abonează, ci și plătesc o taxă pentru un raport de cercetare obiectiv.
Un alt contributor independent la dezvoltarea noilor concepte și tehnologii sunt instituțiile
academice, sau mai bine spus universitățile. În domeniul IT universitățile au fost, de cele mai
multe ori, participanți periferici în procesul de realizare/construcție/dezvoltare al noilor concepte,
tehnologii și acronimele aferente. În timp ce se așteaptă să existe puțină obiectivitate în
perspectivele universităților, contribuția (participarea) lor la dezvoltarea conceptelor,
tehnologiilor și a acronimelor este destul de limitată. Deși multe universități scriu lucrări despre
aceste noi concepte, majoritatea sunt scrise după ce dezvoltarea a luat sfârșit.
Ultimul grup în procesul de dezvoltare este și cel mai important. Acesta este utilizatorul
final care beneficiază de aceste concepte și tehnologii noi. Aceasta este numai dacă grupul
cumpără conceptele și tehnologiile și folosesc acronimele care se stabilesc în timp.
Un concept a cărui durată de dezvoltare a fost îndelungată și care în timp s-a transformat
în tehnologie este Product Lifecycle Management, având acronimul PLM.
De-a lungul timpului au existat creșteri ale productivității datorită modului cum s-au realizat
anumite activități, cum ar fi liniile de asamblare automatizate. Alte creșteri ale productivității se
datorează dezvoltării noilor concepte și tehnologii, cum ar fi motorul cu ardere internă,
autoturismul sau computerul. Reprezentând cel mai nou val în creșterea productivității, Product
Lifecycle Management, având acronimul PLM, s-a dezvoltat în ultimii ani complet, sau cel puțin
așa pare.
PLM a fost prima dată introdus ca și concept de creștere a productivității în industria
constructoare de automobile și cea aerospațială: două domenii cu produse foarte complexe.
Industria electronică, în care există mai multe probleme de management și care se axează mai
mult pe configurarea software decât pe complexitatea produselor, a adoptat de asemenea PLM.
După succesul în aceste domenii, PLM a fost adoptat și în alte industrii, cum ar fi: producția
bunurilor de larg consum, bunuri industriale (mașini unelte etc.), dispozitive medicale.
PLM este cababil să crească productivitatea deoarece permite integrarea completă a
tuturor informațiilor legate de un produs sau serviciu, în cadrul organizației producătoare. Așa
cum va reieși din acest curs (manual), PLM folosește tehnologia informației (IT) împreună cu
practicile și procesele, cu scopul de a îmbunătăți eficiența în și între departamentele din cadrul
companiei.
Împărțind activitățile dintr-o companie pe mai multe departamente, cum ar fi proiectarea,
prelucrarea, vânzările și service, se reduce complexitatea. Mărind eficiența activităților în fiecare
departament, rezultă o creștere a productivității întregii companii.
Când a apărut conceptul PLM? Primele referiri la acest termen au început să apară în
anul 2000. Cu toate că pare un nou concept dezvoltat brusc, nu este adevărat. PLM a apărut ca
o combinare de concepte și tehologii existente de mai mult timp. Aceste concepte diferite s-au
dezvoltat pe direcții diferite în decursul mai multor ani. Devenind mature și având un scop
comun, și anume creșterea eficienței, a fost necesară combinarea lor într-un nou concept
denumit PLM.
Aceste tehnologii care existau pe piață și care se adresau unor domenii diferite, sunt:
Computer Aided Design (CAD) – pentru departamentul de proiectare, Computer Aided
Manufacturing (CAM) – departamentul de fabricație, Product Data Management (PDM) și
Computer Aided Engineering (CAE) – departamentul de analiză și simulare.
Ce este PLM? Există mai multe definiții și moduri de a reprezenta un model PLM. O
definiție este publicată de către CIO Magazine:
Product Lifecycle Management este o abordare integrată, de informare – o abordare
axată la toate aspectele ciclului de viață a unui produs, de la proiectare (concepție) până la
prelucreare, vânzare (implementare) și întreținere, culminând cu scoaterea produsului din
funcțiune și reciclarea acestuia. Suita de aplicații software PLM permite accesarea,
actualizarea, manipularea și transferul informațiilor despre produs în cadrul întreprinderii. O altă
definiție a PLM este integrarea sistemelor de business pentru managementul (gestiunea)
ciclului de viață al produsului.
Așa cum spune această definiție, PLM nu se referă numai la proiectarea, prelucrarea sau
întreținerea unui produs. Definiția, așa cum este prezentată aici, nu este constrânsă (legată) de
o companie, dar presupune faptul că PLM gestionează informația despre produs indiferent de
locul unde se află aceasta. În zilele noastre rar se mai găsește o companie care are toate
serviciile integrate (în interior), cum ar fi proiectarea, prelucrarea, întreținerea și reciclarea. Cu
noile modele de management axate pe externalizarea (outsourcing) serviciilor, informațiile
despre produs nu se mai regăsesc doar în interiorul companiei, chiar și pentru cele care în
trecut erau considerate nucleul funcțional, cum ar fi proiectarea și dezvoltarea unui produs.
Scopul PLM conform acestei definiții este acela de a gestiona informația despre produs,
indiferent de locul în care aceasta se găsește sau de prerioada de timp care trece de la
proiectare și dezvoltarea unui produs, până la scoaterea din funcțiune și reciclarea acestuia.
Pentru o parte dintre produsele de folosință îndelungată, această perioadă de timp poate fi mai
mare de 50 de ani (cum ar fi: produse industriale, lifturi, mașini unelte, autoturisme). Cum
informația nu se degradează în timp, integritatea informației despre un produs fizic nu este o
problemă. Totuși, sistemele hardware și software care stochează și accesează informația
reprezintă o problemă. Aceste sisteme, într-un timp destul de scurt, se uzează moral și nu mai
pot fi utilizate. PLM s-a angajat pentru un sarcină pe lungă durată.
Din punctul de vedere al implementării, este prea devreme să determinăm dacă PLM
poate să facă față provocării și dacă, pe măsură ce tehnologia hardware și software avansează,
vechea informație poate migra împreună cu avansul tehnologic.
 O altă definiție a conceptului PLM este dată de către firma independentă de cercetare
CIMdata:
O abordare de business strategică care aplică un set consistent de soluții de de business
pentru a sprijini inovația, managementul, distribuirea și utilizarea informațiilor despre produs în
toată întreprinderea, de la concepție până la scoaterea din funcțiune a lui, integrând oamenii,
procesele, tehnologia software și informația.
CIMdata, o firmă de cercetare care s-a axat pe studiul PLM și al predecesorilor acestui
concept dea lungul mai multor ani, are o definiție similară cu cea dată de CIO Magazine.
Definiția CIMdata este mai mult mai clară în ceea ce privește conținutul termenului PLM. Se
referă la informația despre produs de la concepție până la scoaterea lui din funcțiune. Cheia
acestei definiții constă în utilizarea frazei: integrarea oamenilor, proceselor, tehnologia software
și informația.
Să vedem în continuare punctul de vedere al celei mai importante componente PLM,
utilizatorul. Compania Ford a fost printre primele companii din lume care au adoptat conceptul
PLM și predecesorii acestuia. La mijlocul anilor 1990, Ford a creat un departament care se
numea C3P.
Cele 3 litere C din acest termen se refereau la: computer-aided design (CAD), computer-
aided manufacturing (CAM) și computer-aided engineering (CAE), în timp ce litera P se referea
la managementul informației despre produs (PIM – product information management). Acest
termen PIM avea să fie dezvoltat de-a lungul mai multor ani și, împreună cu integrarea
proceselor, tehnologiei și a oamenilor a dat naștere la ceea ce înseamnă Product Lifecycle
Management (PLM), adică managementul ciclului de viață al produsului.
În final, definiția cu răspândirea cea mai largă și acceptată de către toți utilizatorii este
următoarea:
Product Lifecycle Management (PLM) este o abordare de business integrată bazată
pe informație, formată din oameni, procese/practici și tehnologie, care se referă la toate
aspectele din viața unui produs, de la proiectare până la producție, utilizare și întreținere,
culminând cu scoaterea din funcțiune și reciclarea, cu scopul de a crește eficiența și
productivitatea companiei.
Termenul „tehnologie” din toate definițiile anterioare, se referă într-o mică măsură și la
suportul hardware și software care îi ajută pe oameni să aplice cu succes cele mai bune practici
(best practices) și procese în cadrul întreprinderii. Este foarte important să facem disticție la
acest nivel între PLM și software. Suportul tehnologic software cu ajutorul căruia se gestionează
informația despre produs se numește Product Data Management (PDM).

1.2 Implementarea PLM

Înainte de a vedea cum se poate implementa PLM într-o companie, este important să
cunoaștem care sunt elementele constituente ale PLM și cum sunt ele organizate (modele
PLM).
1.2.1. Elementele PLM: oamenii, procesele și practicile, tehnologia (CAD, CAM, CAE,
PDM) Așa cum am văzut mai devreme, nu putem cumpăra pur și simplu PLM ca și aplicație
software, deși tehnologia software este o componentă integrală. Această secțiune din lecție va
descrie cum oamenii, procesele / practicile și tehnologia formează un întreg din perspectiva
PLM.
Vom studia caracteristicile fiecăreia dintre aceste elemente și vom explica cum se pot
integra în arhitectura PLM.
 Fig.1.1 Elementele PLM

a. Oamenii
Se pune întrebarea referitoare la acest element PLM: care sunt caracteristicile oamenilor
cele mai importante, pentru a implementa cu succes PLM într-o companie? Credem că cele mai
importante și relevante caracteristici ale oamenilor care ne interesează sunt: capabilitățile,
aptitudinile și organizarea. Oamenii ca și individualități, în cadrul unei organizații, au o gamă
largă de capabilități. Unii au capabilități limitate, pretabile pentru sarcini simple și de
complexitate redusă, bine definite. Alții au capabilități robuste care le permit să-și atingă scopul
într-un mod foarte eficient, chiar și în condiții îndoielnice și nesigure. Capabilitățile oamenilor de
la „limitate” la „robuste” sunt în mare măsură determinate de aceste aspecte: experiența,
educația, instruirea și susținerea (suportul).

Experiența reprezintă acumularea informațiilor și a cunoștințelor despre situații diferite, în

scopul de a schimba informații despre eficientizarea consumului de timp, materiale și energie.
Experiența ne permite să reducem timpii de căutare, să anticipăm rezultatele cu o
probabilitate mare de succes. Dacă avem experiență în clasificarea reperelor, putem selecta
doar acele categorii de repere care îndeplinesc funcția pe care dorim să o adăugam noilor
produse. Dacă avem experiență cu modelarea ansamblurilor, știm care este secvența de
asamblare cea mai rapidă și mai eficientă. Așadar experiența este o caracteristică individuală.
Dacă o persoană pleacă din cadrul companiei, pleacă și experința. Totuși, dacă putem să
captăm această experiență individuală, adăugând-o (înregistrând-o) într-un mediu virtual, avem
posibilitatea de a o împărți cu alții.
În esență PLM are capabilitatea de a capta și integra experiența oamenilor în procesele și
rutinele din cadrul companiei.

Educația și instruirea. O modalitate de a elimina timpul de așteptare în care oamenii

capătă experiență, este aceea de a le oferi educație și formare profesională. Trebuie să facem
distincție între educație și instruire (formare profesională). Cu instruirea învățăm oamenii ce să
facă, iar cu educația îi învățăm de ce fac acel lucru.
Instruirea este mai potrivită proceselor, dorim să facem aceleași acțiuni de fiecare dată,
așadar vom avea aceleași rezultate de fiecare dată. Educația este mai potrivită practicilor
(activităților). Pentru diversele practici, trebuie să înțelegem teoretic de ce anumite acțiuni
afectează rezultatele finale.Informația care se captează în timpul managementului ciclului de
viață al produsului poate îmbunătăți semnificativ eficiența educației și formării profesionale.

Suportul (susținerea) pe care un individ îl va primi, de asemenea îi va spori sau reduce

capabilitățile. Suportul este o extindere a educației și a instruirii, dar ca și încadrare în timp se
situează în momentul executării sarcinii, nu în momentul pregătirii acesteia. Spre deosebire de
computere, care folosesc aplicațiile software în același mod indiferent de ciclicitatea utilizării lor
în timp, oamenii pot uita anumite informații dacă nu le folosesc în mod curent. De exemplu,
pentru anumite procese care se folosesc foarte rar (o dată pe an), este indicat să se ofere
suport pentru realizarea acestor procese, astfel se va evita pierderea de timp cu reînvățarea și
căutarea informațiilor.

b. Procesele și practicile
Ne place să credem că activitățile pe care le realizăm în cadrul întreprinderii sunt procese.
În teorie, un proces este o modalitate bine definită de a lega intrările și ieșirile. În mod general,
avem intrări, procese și ieșiri. Pentru orice set dat de intrări, există un set bine definit de ieșiri.
Așadar putem să vorbim despre procese în cadrul companiei, procese de proiectare, procese
de fabricație, de vânzare. Dar, dacă toate acestea sunt procese cu intrări și ieșiri bine definite,
de ce există atâtea probleme în cadrul companiilor? Realitatea este aceea că nu toate sunt
procese, ci o parte dintre ele sunt practici. Aceste practici nu au intrările și ieșirile la fel de bine
definite ca și procesele, și de cele mai multe ori lasă loc de interpretări din partea utilizatorilor.
Spre deosebire de procese, unde utilizatorul resprectă cu strictețe anumite seturi de reguli bine
definite, în cazul practicilor utilizatorul acționează în funcție de experiență, iar acțiunile pot fi de
cele mai multe ori realizate pe baza deciziilor luate de către utilizator.
În cadrul managementului ciclului de viață al produsului trebuie să se țină cont de faptul
că atât procesele cât și practicile trebuie captate și virtualizate. Deciziile care stau la baza
transmiterii informațiilor trebuie împarțite pe categorii, astfel: deciziile care se iau pe baza unor
reguli clare și bine definite sunt procese, iar deciziile care se iau pe baza unor reguli mai puțin
stricte și interpretabile sunt procese.

c. Tenologia
Datorită faptului că PLM este dependent de evoluția tehnologiei informației, este foarte
important să se țină cont la implementarea PLM de experiența dezvoltatorilor de astfel de
soluții.
De-a lungul timpului au existat diferite companii care au dezvoltat aplicații suport pentru
PLM, ale căror nume s-au schimbat de mai multe ori cu trecerea anilor. Ceea ce putem spune
despre aplicațiile PLM, este că sunt mai multe companii care au ca și principală direcție de
dezvoltare aceste aplicații specifice. Ele continuă să investească resurse importante în
cercetarea și dezvoltarea de tehnologii software noi care împing limitele înregistrării,
transmiterii, gestionării și
utilizării informației despre produs.
Pe piață există o varietate de aplicații care se adresează diferitelor etape ale ciclului de
viață al produsului (concepție, proiectare, fabricație, simulare digitală etc.), pentru diferite
domenii de activitate. La alegerea aplicațiilor software care fac parte dintr-un sistem PLM,
pentru gestiunea informației din toate etapele ciclului de viață al unui produs, trebuie să se țină
cont de o serie de factori:
C1 Insfrastructura tehnologică
C2 Aplicațiile PLM trebuie să fie scalabile și ușor de integrat cu alte aplicații
C3 Aplicațiile PLM trebuie să fie configurabile, nu personalizabile.

C1. Infrastructura constituie un punct de plecare în implementarea PLM. Infrastructura

tehnologică se referă la toate aspectele legate de tehnica de calcul dintr-o companie:
computere performante pentru aplicațiile de proiectare, fabricație și simulare a funcționării
prototipului virtual. Un alt aspect important se referă la capacitatea de stocare a informației
despre produs, acest lucru presupune existența unor servere accesibile în toată întreprindere.
Nu în ultimul rând, este foarte important modul și viteza cu care se transmite informația despre
produs, atât în interiorul întreprinderii, cât și în exteriorul acesteia; acest lucru presupune
existența unei rețele bine administrate la care sunt conectate toate computerele din cadrul
companiei.
C2. Există atât de multe tipuri de informații despre produs, încât este greu de imaginat că
un producător software poate dezvolta soluții pentru fiecare dintre aceste informații. Totuși,
toate aplicațiile care fac parte dintr-un sistem PLM și care se referă la anumite etape din ciclul
de viață al produsului, trebuie sa fie compatibile și interconectabile. Cele mai mari companii
dezvoltatoare de software oferă aplicații pentru fiecare etapă din ciclul de viață al produsului (de
la concepție, proiectare, fabricație, simulare).
Un criteriu la alegerea aplicațiilor pentru diferitele etape din ciclul de viață al produsului,
este acela de a permite transferul cât mai ușor și precis al informației despre produs către alte
etape din ciclul de viață al produsului.
C3. Aplicațiile software care se pot doar personaliza reprezintă o problemă la
implementarea PLM.
Toate aplicațiile software dintr-un sistem PLM trebuie să fie configurabile, astfel încât să
permită transferul cât mai corect al informațiilor despre produs în toată întreprinderea. O
aplicație care doar se poate personaliza este utilă doar pentru acea etapă din ciclul de viață al
produsului la care se referă, iar conectarea acesteia cu alte etape ale ciclului de viață al
produsului este foarte greu de realizat. O aplicație configurabilă presupune faptul că aceasta se
poate personaliza, altfel încât
utilizatorul să o poată utiliza la capacitate maximă; dar și faptul că aceasta aplicație se
poate configura astfel încât informația să poată migra cât mai corect și mai rapid către celelalte
aplicații care se referă la alte etape ale ciclului de viață al produsului.

1.2.2. Componentele PLM

Așa cum am văzut anterior că a luat naștere conceptul PLM, putem considera
următoarele sisteme ca făcând parte dintr-un astfel de sistem, deși PLM reprezintă mult mai
mult decât suma acestor componente: Computer Aided Design (CAD), Engineering Data
Management (EDM), Product Data Management (PDM) și Computer Integrated Manufacturing
(CIM).

a. Computer Aided Design (CAD) se referă la proiectarea și reprezentarea grafică

virtuală a obiectelor fizice cu ajutorul computerului, într-un mediu virtual. În trecut, reprezentarea
grafică a informației se realiza pe hârtie, fiind foarte greu de gestionat și modificat. Dezvoltarea
tehnologică a permis apariția unor sisteme de reprezentare grafică 2D și 3D a informației într-un
mediu virtual, de multe ori mult mai precisă decât în realitate (datorită erorilor de prelucrare).
Aceste aplicații software (de genul Autocad, Solid Edge, NX etc.) se referă la prima etapă din
ciclul de viață al unui produs, și anume la concepție și design. Avantajul acestor aplicații de
proiectare constă în faptul că informația există într-un mediu virtual 3D (prototipul virtual),
produsul se poate optimiza din punct de vedere al designului înainte de a se realiza fizic,
informația se poate transmite foarte ușor atât în cadrul companiei cât și în exteriorul ei. Având
prototipul virtual 3D optimizat, se pot ulterior genera desenele de execuție 2D, mult mai ușor
decât aplicațiile CAD care permit doar proiectarea 2D.

b. Engineering Data Management (EDM). În timp ce aplicațiile CAD au fost mult timp
considerate nucleul PLM, există și alte puncte cheie și informații despre produs cel puțin la fel
de importante. Aplicațiile CAD, așa cum știm, descriu un produs pe baza informațiilor
geometrice, dar nu îl descriu în totalitate. Reprezentarea grafică trebuie să fie însoțită și de o
altă informație, numită caracteristică (metadata). Caracteristicile sunt acele informații care
descriu produsul: toleranțe, restricții de greutate, material etc. Aceste caracteristici trebuie să fie
asociate reprezentării geometrice. O metodă eficientă de a capta acest tip de informație a fost
utilizarea unei aplicații foarte răspândite în toate companiile și ușor de personalizat, și anume
Microsoft Excel. Această aplicație a permis personalizarea tipurilor de informații asociate unui
model CAD: lista de materiale și caracteristicile componentelor. Există totuși un mare
dezavantaj în ceea ce privește implementarea acestui tip de informație în PLM, și anume
imposibilitatea de a lucra în cadrul organizației pe aceeași lista cu materiale și caracteristici.
Acest mod de lucru permite doar lucrul individual, fiecare utilizator își poate crea propria listă.

c. Product Data Management (PDM). Aplicațiile PDM au dezvoltat o nouă metodă de a

organiza informațiile în formate diferite, CAD și EDM, într-o singură bază de date. PDM a
propus un mod nou de a organiza diferitele tipuri de formate CAD pe care o organizație le
produce într-un timp destul de mic.
Într-o primă fază a dezvoltării, PDM a permis companiilor să capteze informațiile CAD
produse de către utilizatori și să le transforme în capital intelectual al companiei. Acest lucru a
fost posibil și prin adăugarea în baza de date a vechilor arhive, create anterior implementării
PDM. În timp ce anumite sisteme PDM începeau să încorporeze anumite procese sub forma
unor workflowuri (fluxuri de informații), alte sisteme PDM doar gestionau informațiile despre
produs. Un prim pas o dată cu implementarea PDM într-o companie, a fost acela de a înlocui
vechea arhivă de pe hârtie cu una în format electronic. Pe măsura dezvoltării sistemelor PDM, a
fost necesară posibilitatea de configurare a acestor sisteme, astfel încât să permită
implementarea în companii cu diferite domenii de activitate, dar și de a permite implementarea
proceselor și practicilor din cadrul companiei.

d. Computer Integrated Manufacturing (CIM). Acest concept a luat naștere plecând de

la premiza că informația poate și trebuie să fie partajată (shared) între departamentele unei
întreprinderi. În mod specific, informațiile despre produs, provenite de la departamentul de
proiectare (CAD), pot fi transferate și folosite de către departamentul de producție (fabricație) în
format electronic. Acest fapt extinde termenul CAM (computer-aided manufacturing) care
reprezintă modalitatea de realiza programe cu comandă numerică plecând de la un model CAD.
În timp ce termenul CAM se referă la un singur produs, CIM se referă la organizarea întregii
producții, precum și la utilizarea resurselor întreprinderii.
Aplicațiile CAM trebuie să fie scalabile, astfel încât să permită transferul informației despre
produs de la departamentul CAD, dar și să poată fi gestionate folosind o aplicație PDM.
 e. În ultimii ani, o dată cu dezvoltarea tehnologiei, a apărut conceptul de fabricație digitală
Digital Manufacturing (DM). Pentru a înțelege acest concept, plecăm de la premiza că
implementarea PLM într-o companie aduce cele mai mari beneficii departamentului de
fabricație.
De ce? Deoarece acest departament are un obiectiv bine definit, acela de a fabrica un
produs cu specificații bine definite, având dimensiuni și toleranțe precise și utilizând cât mai
bine resursele fabricii. Revenind la întrebarea „Ce este fabricația digitală?”, aceasta se poate
defini astfel:
Fabricația digitală este o abordare ce implică oameni, procese / practici și
tehnologie, care folosește informațiile PLM pentru a planifica, proiecta și fabrica primul
produs, apoi optimizează procesele de fabricație pentru restul produselor ce urmează a fi
fabricate, folosind minimum de resurse.
Ca și termenul PLM, fabricația digitală include aceleași elemente: oameni, procese și
tehnologie, cu diferența că aici se pune accentul pe tehnologie. Termenul „digital” sugerează
faptul că un rol foarte important în fabricația digitală îl are computerul, cu ajutorul căruia se
realizează fabricația. Factorul uman are un rol mic în acest tip de fabricație. Spre exemplu,
pentru fabricația digitală ce implică roboți industriali (pentru sudură, manipularea obiectelor,
vopsire), omul programează (cu ajutorul unui computer) robotul să realizeze un anumit proces.

Fig 1.2 Fabricația digitală cu roboți

În prezent, fabricația digitală se potrivește perfect proceselor de fabricație automatizate

(robotizate), succesul acesteia depinde în mare măsură de implementarea PLM.

f. Computer Aided Engineering (CAE). O dată cu apariția sistemelor de virtualizare a

obiectelor fizice (modelarea 3D CAD) și transpunerea acestora într-o întreprindere virtuală, a
apărut și necesitatea testării și analizării prototipului virtual. Această analiză are în vedere
simularea digitală a comportării produselor supuse la diverse solicitări pe durata ciclului lor de
viață, în etapa validării conformității cu specificația de proiectare. Cu alte cuvinte, după etapa de
proiectare a unui produs există o etapă din ciclul lui de viață în care, înainte de a se fabrica, se
face o testare într-un mediu virtual folosind o aplicație CAE specializată. Astfel se poate analiza,
optimiza și îmbunătăți calitatea unui produs, se reduc costurile cu prototipurile fizice, se reduce
durata lansării produslui pe piață și în același timp permite companiei să dezvolte noi produse
cu conținut inovativ. Simularea digitală a comportării produsului are loc într-un mediu controlat și
folosește metoda analizei cu elemente finite, ceea ce presupune împărțirea produsului într-un
număr de elemente finite ce pot fi analizare în context. Se poate face o analiză a comportării la
diverse solicitări, cum ar fi: solicitări statice, dinamice, modale (vibrații), analiză neliniară, impact
de mare viteză,analiză termică, curgeri de fluide etc.

1.2.3. Modele PLM

În cele ce urmează vom vizualiza un model PLM ce cuprinde toate etapele din ciclul de
viață al unui produs, precum și aplicațiile care fac posibilă parcurgerea acestor etape. Plecând
de la figura de mai jos, vom detalia toate aceste etape.

Fig.1.3 Model PLM

Etapa de planificare (planning). În această etapă, pe baza analizelor de marketing se

stabilesc cerințele funcționale ale unui nou produs. Dezvoltarea produsului este realizată de
către departamentul de creație.
Etapa de concepție (styling). În această etapă, pe baza cerințelor funcționale, se
realizează un prototip virtual ce înglobează forma și aspectul noului produs. Aplicațiile care fac
posibil acest lucru sunt aplicațiile CAD (Solid Edge, NX, Catia, Inventor, Pro/E etc.), care permit
modelarea suprafețelor complexe.
Etapa de proiectare (design) – în cadrul departamentului de proiectare – presupune
modelarea 3D, plecând de la asptectul exterior (definit în etapa precedentă) și folosind aceleași
aplicații CAD cu module specifice pentru realizarea fiecărui reper component al produsului.
Aceste module pot fi: Part (proiectarea 3D a reperelor), Sheet Metal (proiectarea 3D a tablelor
îndoite), Assembly (proiectarea 3D a ansamblurilor). Tot în această etapă se realizează
prototipul virtual, ce respectă atât forma cât și cerințele tehnice funcționale.
Etapa de realizare a documentației tehnice (document). Având prototipul virtual, în
această etapă se poate obtine documentația tehnică, mai corect spus desenele 2D. Tot cu
aceleași aplicații CAD, luând în considerare modelul 3D, se pot genera desenele 2D conform
standardelor de desenare în vigoare.
Etapa de analiză, simulare și validare a prototipului virtual (simulation). Pentru a fi siguri
că produsul va rezista tuturor solicitărilor în timpul funcționării, se poate face o analiză cu
elemente finite pentru a verifica rezistența la anumite solicitări. Astfel, folosind aplicații specifice
CAE (Femap cu NX Nastran, Ansis etc.) se optimizează produsul pentru a putea funcționa
conform specificațiilor tehnice.
Etapa de realizare a dispozitivelor de prelucrare (Tooling) presupune proiectarea
dispozitivelor pentru prelucrarea componentelor.
Etapa de pregătire a fabricației în comandă numerică (Machining). Utilizând aplicații CAM
(NX CAM, Powermill, Catia etc.), și având ca și punct de plecare modelul 3D, se obține
programul de prelucrare pentru mașinile cu comandă numerică.
Etapa de pregătire fabricație repere – linie de fabricație (Part) Este etapa în care se
organizează linia de producție a reperelor Etapa de pregătire fabricație ansambluri – linie de
asamblare (Assembly). Este etapa în care se organizează linia de asamblare a reperelor
prelucrate anterior.
Etapa de gestionare a resurselor de fabricație (Resource) – MU, scule etc. Pentru
realizarea produsului la costuri cât mai reduse, este necesar ca resursele de fabricație (mașini
unelte, scule de prelucrare, materii prime etc.) să fie bine bine gestionate astfel încât producția
să se realizeze în mod continuu și optim. Gestionarea resurselor se face de către proiectanții de
procese de fabricație.
Etapa de proiectare a fabricii (Plant) TcMfg + Plant Simulation. Încă din faza de proiectare
se cunosc informațiile despre produs de genul elemente componente (repere), caracteristici de
calitate și tehnice, procedee și modalități de fabricație. Așadar, pentru optimizarea producției
unui produs, în această etapă se realizează amplasarea mașinilor unelte în fabrică (sau după
caz în atelier), se stabilesc fluxurile (traseele) de circulație a reperelor în celula de fabricație (în
funcție de fișa tehnologică – sau de operații). În final, după stabilirea aceștior parametri (folosind
de exemplu aplicația Teamcenter Manufacturing), se poate face o simulare a producției, iar
după caz aceasta se poate optimiza.
Etapa de gestionare a resurselor umane (Human). Managerii de proiect din cadrul
departamentului de proiectare au posibilitatea de a gestiona atât proiectele cât și resursele
umane cu care se face proiectarea. În cazul proiectării proceselor de fabricație (în
departamentul de fabricație), proiectanții de tehnologie au la dispoziție o serie de resurse ale
fabricii, printre care și operatorii umani ai mașinilor unelte sau cei care fac asamblarea sau
vopsirea.
Etapa de verificare a calității (Quality) – are loc după ce se realizează fabricația și
presupune compararea specificațiilor cu produsele fabricate. Prin aplicațiile PLM, eventualele
defecte de fabricație se înregistrează în sistem și se transmit departamentului de
proiectare/fabricație pentru a corecta greșelile.

1.3. Beneficii aduse de adoptarea PLM

 Rezumat: se prezintă o însumare a beneficiilor pe care le va deține o companie după
implementarea cu succes a conceptului PLM precum și impactul adus de această schimbare în
cadrul organizației.

Prezentarea beneficiilor
Reduce durata de realizare a unui produs nou (Time to Market)
Acesta este beneficiul major al implementării unui sistem PLM. Din analiza mai multor
companii a reieșit faptul că sunt trei factori majori care determină întârzierea lansării unui
produs pe piață: timpul necesar pentru a realiza o anume activitate, timpul pierdut între diferite
activități și timpul pierdut pentru refacerea documentelor.
Un sistem PLM poate face foarte multe lucruri pentru a reduce drastic acești factori care
determină întârzieri ale lansării unui produs pe piață:
• PLM poate crește viteza prin faptul că face informația disponibilă instantaneu atunci
când este nevoie;
• PLM suportă managementul activităților concurente;
• PLM permite echipei de verificare/aprobare să acceseze informația relevantă, oricând și
fiind permanent asigurați că întotdeauna verifică cele mai recente versiuni.
Îmbunătățirea productivității Design-ului
PLM poate îmbunătăți substanțial productivitatea în departamentul de proiectare, în prima
etapă a dezvoltării unui produs, prin faptul că inginerii nu vor mai petrece timpul căutând
informația sau refăcând documente. Astfel timpul de proiectare va fi drastic redus. Statistic s-a
arătat că un inginer petrece în medie 25-30% din timpul său de lucru căutând informația, PLM
reduce acest timp aproape complet, inginerul nu trebuie să mai memoreze o mulțime de locații
unde stochează fiecare proiect, pentru că sistemul PLM îi va oferi toate informațiile de care are
nevoie în mod instantaneu.
Un alt factor care determină scăderea productivității în departamentul de proiectare este
gradul în care se refolosește informația deja existentă în sistem. Cantitatea de timp pe care unii
ingineri o petrec rezolvând probleme care sunt deja rezolvate, este într-un birou de proiectare
actual extrem de mare. Folosind un sistem PLM, identificarea, refolosirea și modificarea
proiectelor deja existente trebuie sa devină o rutină, indiferent care este departamentul care are
nevoie de această informație despre produs.
Îmbunătățește precizia în procesele de proiectare și fabricare
Un beneficiu important adus de PLM este faptul că orice membru al oricărei echipei
implicată în dezvoltarea unui anumit proiect (CAD, CAM, CAE), operează cu aceleași seturi de
date care sunt tot timpul actualizate și se lucrează mereu cu cele mai recente versiuni. Dacă un
inginer la un moment dat lucrează asupra unui „master file”, se știe că acesta este unul singur;
dacă altcineva îl deschide, se știe că acela reprezintă o copie, astfel încât suprapunerea unor
informații inconsistente este eliminată, chiar dacă persoanele respective lucrează concurent.
Această capacitate a unui sistem PLM va duce la reducerea numărului de documente
gestionate și mai ales la eliminarea erorilor care de obicei sunt observate în procesul de
fabricare.
Crearea de conținut inovativ
Inginerii sunt de cele mai multe ori conservatori în ceea ce privește abordarea prin care
încearcă să rezolve o anumită problemă, pentru că timpul necesar găsirii unui soluții mai bune
necesită mai mult timp și un efort intelectual mai mare. Riscul de a petrece un timp excesiv
pentru a realiza un design nou care nu va merge, este deseori inacceptabil. Sistemele PLM
tratează procesul creativ într-o altă manieră.
• Memorează toate modificările și rezultatele testelor referitoare la respectivul produs, se
reduce la minim refacerea documentelor și erorile potențiale care pot apărea
• Reduce riscul de a greși prin faptul că soluțiile sunt vizualizate de mai multe persoane,
făcând informația disponibilă persoanei potrivite la momentul potrivit.
 • Încurajează rezolvarea problemelor în echipă prin faptul că permite ca ideile personale
să fie ușor transferate în cadrul echipei, știind că toată echipa se concentrează asupra aceleiași
probleme.
Ușor de utilizat
Aplicațiile componente PLM diferă extrem de mult și în ceea ce privește ușurința în
utilizare, cele mai multe dintre aceste aplicații au o interfață prietenoasă, ușor de învățat de
către viitorii utilizatori.
Înterfața de căutare a informației este foarte intuitivă, iar documentele se pot vizualiza
imediat. În sistemul actual de lucru căutarea și colaborarea presupun existența unor persoane
foarte experimentate. Din acest motiv se simplifică foarte mult accesul la informație astfel încât
orice membru al echipei să poată accesa informația de care are nevoie și la care are acces.
Securitatea datelor
Protecția capitalului intelectual este esențială într-o întreprindere care se află pe piață cu o
concurență foarte puternică așa cum este piața constructorilor de mașini. Prin componenta
PDM din cadrul unui sistem PLM, se protejează informațiile conferind diferite drepturi de acces
pentru fiecare utilizator.
Control mai bun al proiectelor
Motivul pentru care întotdeauna dezvoltarea unui anumit produs este întârziată, nu este
faptul că a fost planificat greșit de la început, ci mai degrabă faptul că în decursul proiectului au
existat
probleme cu controlul activităților. O aplicație PDM oferă unelte prin care se poate realiza
un control eficient asupra proiectelor, beneficiile fiind aduse de: structura produsului,
managementul schimbărilor, controlul configurațiilor și trasabilitatea documentelor.
Control mai bun asupra modificărilor
Un sistem PLM trebuie să permită unui utilizator să creeze și să mențină multiple revizii și
versiuni pentru orice document din baza de date, indiferent de departament sau de etapa de
dezvoltare a unui produs. Asta înseamnă că se pot crea mai multe versiuni sau mai multe
variante ale unui produs fără a pierde nimic din cele vechi. Fiecare versiune sau revizie nou
creată va avea o dată și o semnătură, astfel încât să fie o informație verificabilă în procesul de
audit.
Imbunătățirea semnificativă a calității
Prin introducerea mai multor seturi de proceduri pentru audit în ciclul de viață al
produsului, PLM stabilește un mediu favorabil ISO9000 și Total Quality Management (TQM).
Foarte multe din principiile fundamentale ale TQM sunt perfect cuprinse de sistemele PDM.
Impactul PLM asupra strategiei și structurii companiei
Nevoia organizațiilor pentru un management eficient care să sporească productivitatea a
condus la adoptarea strategiei de tip PLM. Introducerea conceptului PLM aduce foarte multe
schimbări în cadrul organizației, de la modul în care sunt stocate datele până la modul în care
persoanele interacționează între ele. Pentru a implementa cu succes un sistem informatic PLM,
este absolut necesar să existe o maturitate culturală a organizației, absența acestei culturi
conduce la o cantitate foarte mare de stres, și inevitabil la eșecul implementării. Organizațiile
introduc soluții noi pentru gestiunea proceselor pentru a crește performanțele. Chiar dacă
performanțele prevăzute vor fi sau nu atinse, înfluența unei soluții noi asupra personalului este
inevitabilă.
Schimbările majore pe care le aduce un sistem de tip PLM sunt:
Transparență: standardizarea proceselor și definirea clară a rolurilor și responsabilităților
pentru fiecare utilizator, face mediul de lucru foarte transparent. O anumită persoană poate
vedea la orice moment starea în care se află un anumit proiect. Aceasta ajută oamenii de
decizie să aleagă soluții optime într-un timp mult mai scurt și bazat pe date actuale.
 Accesibilitatea informațiilor: PLM rupe barierele formate intre diferitele departamente,
singurul lucru important este ca informația corectă să poată fi accesată de persoana potrivită la
momentul potrivit.
Eficiență în mediul de lucru: O implementare de succes a unui sistem PLM face procesul
de dezvoltare al produsului mai rapid, îmbunătățind în același timp și calitatea. Membrii echipei
cunosc foarte bine rolurile și responsabilitățile și nu vor mai pierde timpul cu refacerea unor
documente deja existente.
Colaborare: PLM redefinește conceptul de echipă. Echipele care de obicei sunt închise
între patru pereți ai organizației, pot gândi acum colaborarea la nivel global. Acest lucru va
schimba întreaga perspectivă a organizației pentru că nu vor mai exista nici un fel de restricții
geografice, iar problemele își vor găsi soluțiile mult mai repede.
Cultura organizației: De foarte multe ori organizațiile judecă pregătirea lor de a
implementa PLM în termeni de cerințe tehnice și obiective ale afacerii. Chiar și după ce
organizațiile au analizat atent termenii tehnici și cei de business, implementarea unei soluții
PLM eșuează pentru că organizațiile au omis să se facă o analiză a culturii organizaționale
existentă în companie. Pentru succesul implementării PLM este absolut necesară o maturitate a
culturii organizaționale.
O analiză simplă a culturii organizaționale poate fi efectuată pe baza răspunsurilor la
următoarele întrebări:
• Unde ne aflăm acum din punct de vedere al culturii?
• Unde trebuie să ne îndreptăm strategic ca și companie?
• Care sunt diferențele între unde suntem acum și unde ar trebui să fim?
• Care este planul prin care vor dispărea aceste diferențe?
Cei mai importanți parametri care trebuie analizați pentru a determina cultura organizației
sunt:
• Procesul de învățare în cadrul organizației
• Atitudinea echipei în fața schimbărilor
• Comunicarea
• Maturitatea proceselor desfășurate