Servius Tullius

Date personale
Născut secolul al VI-lea î.e.n.
Decedat 535 î.e.n., Roma
Părinți Ocrísia
Căsătorit
Tarquinia
cu
Copii Tullia
Tullia Maggiore
Cetățenie Roma Antică
Ocupație om politic
Apartenență nobiliară
Listă de regi romani
Domnie 578 î.e.n. – 534 î.e.n.
Predecesor Lucius Tarquinius Priscus
Succesor Lucius Tarquinius Superbus
  Servius Tullius a fost legendarul al șaselea rege al Romei antice și al
doilea din dinastia sa etruscă. Surse romane și grecești descriu originile
sale servile și căsătoria ulterioară cu o fiică a lui Lucius Tarquinius
Priscus, primul rege etruscan al Romei, care a fost asasinat în 579 î.Hr.
S-a spus că Servius a fost primul rege roman care a accesat fără
alegeri de către Senat, câștigând tronul prin sprijin popular, în privința
soacrei sale.
 Mai multe tradiții îl descriu pe tatăl lui Servius drept divin. Livius il
înfățișează pe mama lui Servius ca pe o prințesă latină capturată
înrobită de romani; copilul ei este ales ca viitorul rege al Romei după ce
un inel de foc este văzut în jurul capului său. Împăratul Claudiu a
scontat astfel de origini și l-a descris ca un mercenar originar etruscan
care a luptat pentru Caelius Vibenna.
 Servius a fost un rege popular și unul dintre cei mai importanți
binefăcători ai Romei. A avut succese militare împotriva lui Veii și
Etrusci și a extins orașul pentru a include dealurile Quirinal, Viminal și
Esquiline. Este creditat de instituția festivalurilor Compitalia, de
construirea templelor către Fortuna și Diana și de inventarea primei
monede adevărate a Romei. În ciuda opoziției patricienilor Romei, el a
extins franciza romană și a îmbunătățit lotul și averea claselor cele mai
joase de cetățeni și non-cetățeni ai Romei.
 Potrivit lui Livius, el a domnit 44 de ani, până a fost ucis de fiica sa
trădătoare Tullia și ginerele lui Tarquinius Superbus. Ca urmare a
acestei „crime tragice” și a aroganței sale hubristice în calitate de rege,
Tarquinius a fost înlăturat în cele din urmă. Acest lucru a lămurit calea
pentru abolirea monarhiei Romei și întemeierea Republicii Romane, ale
cărei temeuri fuseseră deja puse în aplicare de reformele lui Servius.

Aderarea la Tron

 Fiii lui Ancus Marcius, predecesorul lui Tarquinius ca rege al Romei, au

rămas furiosi pe Tarquinius în timpul domniei sale. În mintea lor, el a
uzurpat locul lor de drept, luând coroana, deși au rămas speranți că vor
reuși la tron după moartea lui Tarquinius. La căsătoria lui Servius cu
fiica regelui și la creșterea generală a staturii publice a lui Servius, fiii lui
Ancus au început să-și dea seama că perspectivele lor de a avea
succes lui Tarquinius se diminuează. În consecință, au decis să-l ucidă
pe Tarquinius și să încerce să acapareze tronul. Fiii lui Ancus au
angajat doi dintre cei mai fericiți păstori, care s-au apropiat de rege în
palat și l-au lovit cu capul cu un topor.
  Soția regelui, Tanaquil, a ordonat imediat închiderea palatului. Ea a
participat la rana regelui, dar și-a dat seama că lovitura a fost fatală și,
prin urmare, s-a apropiat de Servius și l-a rugat să acapareze tronul.
Tanaquil s-a adresat apoi oamenilor Romei de la fereastra palatului,
afirmând că regele se reface din lovitură și le poruncise poporului să se
supună ordinelor lui Servius ca și cum ar fi rege.
 După câteva zile, Servius a îndeplinit funcțiile de rege, apărând pe tron
purtând toga regală trabea și cu licenți. Moartea lui Tarquin a devenit
apoi cunoaștere publică, iar senatul l-a ales pe Servius ca rege.
Aceasta a fost prima ocazie cu care oamenii din Roma nu au fost
implicați în alegerea regelui. Servius și-a cimentat autoritatea susținută
de o gardă puternică, iar fiii lui Ancus au fugit în exil în Suessa Pometia.
În Plutarh, el a consimțit la regie doar la insistența patului de moarte al
lui Tanaquil, nu în propriul său avantaj, ci în beneficiul poporului roman.
 La începutul domniei sale, Servius s-a războit împotriva lui Veii și a
etruscilor. Se spune că a arătat vitejie în campanie și că a călcat o mare
armată de inamic. Războiul l-a ajutat să-și cimenteze poziția la Roma.
Potrivit Triumfelor Fasti, Servius a sărbătorit trei triumfuri asupra
etrusculilor, inclusiv la 25 noiembrie 571 î.Hr. și 25 mai 567 î.Hr. (data
celui de-al treilea triumf nu este lizibil pe Fasti).

Reformele și inovațiile creditate la Servius

 Pe măsură ce populația Romei a fost extinsă prin tratat și cucerire,

Servius a format o comitia centuriata pentru a înlocui comitia curiata a
Romei ca organ legislativ central. Aceasta a necesitat elaborarea unui
recensământ care să determine drepturile de vot în rândul unei populații
extinse și diversificate din punct de vedere cultural. Oamenii erau
adunați de trib în campusul Martius. Sub jurământ, fiecare bărbat i-a
spus registratorului numele, adresa, rangul social, membrii familiei,
servitorii, chiriașii și proprietățile.
 Terenurile, bogăția și capacitatea de a strânge armele pentru serviciul
militar au rămas calificările majore și au constituit baza clasificărilor
sociale tradiționale serviene; Servius este creditat ca primul cenzor al
Romei. Nici recensământul, nici clasificarea nu au modificat semnificativ
statutul social la Roma. Servius a necesitat pentru Senatori o calificare
de avere minimă de 800.000 de sesterți și o jumătate din aceasta
pentru echite („cavaleri”).
  Populația de vot extinsă a Romei a fost astfel împărțită în clase în
funcție de vârstă, avere și ocupație. Aceste clase au fost în continuare
divizate în centuriae sau secole.
 Comitia centuriata s-a întâlnit când a fost convocată de Senat pentru a
vota legislația. Fiecare secol a avut ceva vot; ordinea votării a fost
determinată de numărul de secole în cadrul unei clase, cu votul cel mai
mare în primul rând. Dacă aceste clase nu reușeau să ajungă la
unanimitate, altele erau convocate pentru a rupe impasul; cei cu cele
mai multe secole se întâlneau cel mai des și aveau cea mai mare
putere. Cursurile sunt următoarele:
 Primul, sau clasici: Bărbați cu 100.000 de sesterți în active. 40 de
secole de bărbați de peste 45 de ani, dintre care urma să fie selectată
poliția urbană și 40 de secole de bărbați 17-45, soldați potențiali.
 Al 2-lea: 75.000 sesterți în active. 10 secole de bărbați mai în vârstă și
10 de tineri.
 Al 3-lea: 50.000 de sesterți în active. 10 de mai mari, 10 de tineri.
 Al 4-lea: 25.000 de sesterți în active. 10 mai în vârstă, 10 mai tineri.
 Al 5-lea: 11.000 de sesterzi în active. 30 de secole de tipuri specifice de
artizan, cum ar fi 3 tâmplari.
 Al 6-lea: proletarii: Fără moșie. Un secol.
 Clasele de sub clasici erau clasa infra. Parametrii fixi au fost numărul
de secole, indiferent de densitatea populației.

Divizia tribală nouă

 Societatea arhaică de la Roma a fost împărțită în trei triburi ancestrale:

Ramnes, Tities și Luceres, împărțite în 30 de curiae și menținute pentru
a reprezenta întregul populus Romanus (poporul roman). Servius a
creat o diviziune a patru părți a Romei în regiuni, „cartiere” care au
rămas în uz până în 7 î.Hr., când Augustus a redistribuit orașul în 14 noi
regiuni.
 Înainte de Servius Tullius, Ramnes erau latinii care trăiau pe Palatin, Tii
erau Sabine care trăiau pe Quirinal și Viminal, iar Luceres erau etrusci
care trăiau pe Caelian. Aceste triburi și curia lor au fost în continuare
împărțite în aproximativ 200 de genti (clanuri). Fiecare clan a contribuit
cu un senator („bătrân”) la organul deliberativ și consultativ al Senatului,
care l-a sfătuit pe rex (rege) și a conceput legi în numele său. Aceste
legi necesitau aprobarea celor 30 de curiae în care erau divizate cele
 trei triburi; curiae s-a întâlnit ca comitia curiata („mergerea împreună a
curiae”) pentru a vota noi legi sau modificările acestora, probabil o curie
la un moment dat și probabil prin voce („da” sau „nu”).
 Senatorii erau părinții (tații) clanurilor lor. În timp, Roma a fost inundată
cu oameni care nu aparțineau niciunui dintre gentes și care locuiau în
districtele din jurul celor trei stabilite. Nu au avut niciun cuvânt de spus
în guvern. Aceste popoare italice au devenit plebele, dintr-o rădăcină
proto-indo-europeană * ple-, „umple”, în sensul multitudinii. Cele trei
clanuri originale „ale părinților” au devenit patricii, „patricienii”.
 În vremea lui Servius, patricii deveniseră minoritari, excluzând
majoritatea dintr-un rol în guvern. Pentru a corecta dezechilibrul,
Servius a mutat pomeriul, granița sacră a orașului, stabilită de Romulus,
pentru a se adăuga în cartierele de deal existente, creând astfel cele
Șapte Dealuri ale Romei, așa cum este sărbătorit în festivalul
Septimontium. Spațiul închis a împărțit-o în patru triburi urbane,
Suburana, Esquilina, Collina și Palatina.
 Restructurarea a adus noi familii în structura socială. Nu este clar că au
primit propriile curiae; probabil nu, deoarece Servius a inovat un nou
sistem de clasă. Adunările lor s-au întâlnit pe același câmp și au preluat
cele mai multe funcții ale curiae și totuși curiae au continuat să existe.

Armata romana
  Servius a stabilit sistemul centuriei armatei romane și ordinea sa de
luptă, pe baza clasificărilor civile stabilite pentru recensământul său.
Procesul de selecție militară a ales bărbați din centuri civile și i-a
strecurat în cei militari. Funcția lor depindea de vârsta, experiența și
echipamentele pe care și le puteau permite; oamenii mai bogați în
vârstă de luptă erau înarmați ca hopliți, infanterie grea cu cască, crupe,
pieptar, scuturi (clipeus) și sulițe (până la). Fiecare linie de luptă din
formațiunea falangei era compusă dintr-o singură clasă.
 Specialiștii au fost aleși din clasa a 5-a. Ofițerii nu făceau parte din
procesul de selecție a clasei, ci erau aleși în prealabil, deseori prin votul
secolului civil.

Religia

 Servius este creditat cu întemeierea templului Dianei de pe Dealul

Aventinei pentru a marca întemeierea așa-numitei ligii latine. Tradiția
romană a asociat Aventinul cu regatul antic al Alba Longa: Remus,
deranjul ucis al lui Romulus în mitul fondator al Romei): Sabinele
despre care se credea că au fost așezate acolo de către Romulus:
latinii au fost relocați acolo odată învinși de Ancus Marcius, Al patrulea
rege legendar al Romei: și o serie de secesiuni reale sau amenințate de
către plebeii Romei.
 Tradițiile mitice și reformele sociale ale lui Servius par să justifice
întemeierea lui Compitalia, sărbătorită de comunitățile locale ale viciului
său reorganizat.

Lucrări civice

 El a extins orașul pentru a include Quirinal Hill și Viminal Hill. El a extins

așezământul de pe Dealul Esquiline și și-a mutat propria reședință
acolo pentru a-și spori reputația. El a construit, de asemenea, un
cetățel, groapă și zid în jurul orașului și a extins pomeriul.
 În Roma modernă, i se atribuie o porțiune străveche de zid
supraviețuitor, restul fiind presupus reconstruit după sacul Romei în
390/387 î.Hr., de către galezi. Nici o dovadă fermă nu poate fi oferită în
sprijinul vreunei atribuții.
Viața și moartea

 Servius Tullius a aranjat căsătoria celor două fiice ale sale cu cei doi fii
ai predecesorului său, Lucius Tarquinius Priscus. Fiii au fost numiți
Lucius Tarquinius și Aruns Tarquinius. Potrivit Lui Livius, cea mai mică
dintre cele două fiice avea dispoziția mai acerbă și totuși era căsătorită
cu Aruns, care era cel mai blând dintre cei doi fii. "Tarquin și tânărul
Tullia, nu au devenit, în primul rând, bărbat și soție; căci Roma a primit
acolo o perioadă de răscumpărare."
 Livius spune că temperamentul similar al tinerilor Tullia și Lucius
Tarquinius i-au atras unul pe celălalt, iar ea l-a inspirat pe Lucius spre o
mai mare îndrăzneală. Mai târziu, Tullia și Lucius Tarquinius au aranjat
uciderea dintre frații lor, bătrânii Tullia și Aruns, succesiv, iar Lucius și
Tullia mai târziu au fost căsătoriți.
 Apoi l-a încurajat pe Lucius Tarquinius să caute tronul. Lucius a fost
convins și a început să solicite sprijinul senatorilor patricieni, în special
a familiilor cărora li s-a acordat tatăl său rang senatorial. El le-a oferit
cadouri și le-a criticat regelui Servius Tullius.
 Tarquinius a preluat apoi tronul. S-a dus la casa senatului cu un grup
de oameni înarmați, s-a așezat pe tron și i-a chemat pe senatori să
participe la regele Tarquinius. Tarquin a vorbit apoi cu senatorii,
criticându-l pe Servius: pentru că este un născut născut dintr-un sclav;
pentru că nu a fost ales de Senat și de popor în timpul unui interregiu,
așa cum a fost tradiția pentru alegerea regilor Romei; pentru că a fost
înzestrat pe tron de o femeie; pentru favorizarea claselor inferioare ale
Romei asupra celor bogați și pentru preluarea pământului claselor
superioare pentru distribuirea săracilor; și pentru instituirea
recensământului, astfel încât bogăția claselor superioare să poată fi
expusă pentru a excita invidia populară.
 Când Servius Tullius a ajuns la senat pentru a-și apăra poziția,
Tarquinius l-a aruncat pe trepte. Servius s-a întors acasă, dar a fost
ucis pe străzile Romei de un grup de bărbați trimiși de Tarquin, eventual
la sfatul lui Tullia. Tullia a condus apoi în carul ei spre casa senatului,
unde și-a salutat soțul ca rege. El a poruncit să se întoarcă acasă,
departe de tumult.
 Ea a condus de-a lungul străzii Ciprian, unde regele fusese ucis, și s-a
îndreptat spre Dealul Orbian, în direcția Dealului Esquiline. Acolo s-a
întâlnit cu trupul tatălui ei și, ulterior, pentru a deveni cunoscută drept
stradă ticăloasă din cauza acțiunilor sale, și-a condus carul peste trupul
tatălui ei. Livius mai spune că a luat o parte din corpul tatălui său și din
sângele său și s-a întors cu ea către zeii gospodari ai soțului ei și că,
 până la sfârșitul călătoriei, a fost ea însăși acoperită de sânge.
Tarquinius a refuzat să permită îngroparea lui Servius, câștigând astfel
pentru sine numele de „Superbus”, tradus ca „mândru”.
 Pentru Livius, moartea lui Servius este o „crimă tragică” (tragicum
scelus), un episod întunecat din istoria Romei și un motiv just pentru
abolirea monarhiei. Servius devine astfel ultimul dintre regii binevoitori
ai Romei; locul acestei ultraj - pe care Livius pare să-l sugereze ca
răscruce - este cunoscut ca Vicus Sceleratus (strada rușinii, infamiei
sau crimei). Omorul său este parricid, cel mai grav dintre toate crimele.
Acest lucru justifică moral eventuala expulzare a lui Tarquin și abolirea
monarhiei aberrante, „ne-romane” a Romei. Republica Livy se bazează
parțial pe realizările și moartea ultimului rege binevoitor al Romei.
Servius Tullius

Rezumat

Servius Tullius a fost regele Romei între anii 578 î.H.-534 î.H.

 Conform legendelor din cei 7 împărați legendari ai Romei, 3 erau de
origine etruscă. Servus Tullius era cel de-al șaselea rege roman, fiind
urmașul lui Tarquinius Priscus. Servius Tullius a preluat tronul în anul
578 î.H. El este considerat înfăptuitorul unor reforme importante:
legendele spun că el ar fi construit un sanctuar pe colina Aventin și se
crede că tot el a construit un zid în jurul orașului.
 Una dintre importantele sale reforme a fost împărțirea locuitorilor
Romei, fie plebeai, fie patricieni, în 6 categorii censitare având la bază
centuria. Aceste categorii implicau însă responsabilități militare și
financiare. Iar ulltima categorie era cea care nu avea deloc bani. În
timpul lui Servus Tullius, Roma era împărțită în 193 de centurii care
formau ,,comitia centuriata”. O altă reformă extrem de importantă a fost
împărțirea orașului în 4 triburi orășenești și 26 de triburi rurale, față de 3
triburi ca înainte( conform legendelor împărțirea Romei în 3 triburi a fost
o reformă a lui Romulus).
 Aceste reforme au fost importante pe plan administrativ, deoarece
Servius Tullius a reușit astfel să aibă o autoritate mai mare asupra
triburilor de sabini, etrusci, de pe colinele Aventin, Esquilin și
Palatin( colina Caelius a fost cucerită mai târziu).
 În anul 534 î.H. Servius Tullius a fost omorât de către fiica sa, Tullia,
care era soția lui Tarquinius Superbus, care avea să devină ultimul rege
al Romei. Acesta a domnit între 534 și 509 î.H. Servius Tullius a fost
înfăptuitorul celor mai importante reforme anterioare de Republicii
romane.