Charles Darwin

Peste două secole au trecut de la nașterea unuia dintre cei mai mari oameni
de știință din istorie. Charles Darwin este cunoscut astăzi drept cel care a
fondat teoria referitoare la evoluția speciilor. Aceasta a fost cât se poate de
bine argumentată în cartea ”Originea speciilor”, publicată în anul 1859, iar
Darwin a fost recunoscut drept una dintre personalitățile marcante ale
societății britanice din cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Teoria sa și
lucrările sale științifice, însă, distrag atenția de la o viață plină de lucruri care
mai de care mai interesante. Cele de mai jos sunt câteva dintre cele mai
puțin cunoscute.

Charles Darwin a început studiile școlare la Shrewsbury în anul 1817, la

vârsta de 8 ani. Aici învață mai slab decât sora sa, Caterina, însă avea alte
preocupări cum ar fi realizarea unor colecții de scoici, minerale, monede,
sigilii poștale. Din anul 1818, Charles Darwin a urmat școala particulară a
lui Samuel Butler (teolog), tot la Shrewsbury, unde a învățat timp de 7 ani. La
școala d-lui Butler, învățătura nu a mers bine. Acest lucru se explică prin
faptul că la această școală se învățau limbile antice, metoda fiind
memorarea operelor grecești și latine și a unor date din istoria geografiei. Anii
petrecuți în școala d-lui Butler și-i va aminti toată viața, scriind la bătrânețe în
autobiografie următoarele cuvinte: "Nimic n-ar fi putut fi mai dăunător pentru
dezvoltarea inteligenței mele decât școala d-lui Butler".
Pasiunea sa inițială de colecționar se amplifică. Continuă să adune minerale.
Concomitent începe să colecționeze insecte. Întocmirea în colecții a micilor
viețuitoare nu era doar o activitate mecanică. Îl interesau și denumirile
animalelor colecționate. Astfel la vârsta foarte fragedă de numai 10 ani, a
ajuns să cunoască bine fauna împrejurimilor sale. Se preocupă de observarea
vieții păsărilor după ce citește o carte de ornitologie și îl interesează chimia,
participând la experiențele efectuate de fratele său mai mare, Erasmus.
Continuă să fie pasionat de natură și devine un vânător pasionat la vârsta de
15 ani, când primește de la un unchi o pușcă de vânătoare. Charles Darwin își
amintește despre tatăl său ca fiind "cel mai înțelept dintre oameni". De
asemenea, Charles Darwin îl considera pe tatăl său drept unul din cei mai
buni cunoscători ai sufletului omenesc. Cu toate acestea, este greu de înțeles
cum Robert Darwin nu a putut să întrevadă înclinațiile înnăscute ale fiului său
Charles spre natură și nu spre activitățile ce se desfășurau în școala din acea
epocă. Nemulțumirea tatălui său creștea și până la urmă acesta îl retrage de
la școală și îl apostrofă spunându-i: "În afară de vânătoare, câini și prinderea
șobolanilor, nu te interesează nimic în viață; ai să fii o rușine pentru familie și
pentru tine însuți".
La Cambridge, Darwin a ajuns să studieze teologia. ”În acea perioadă, nu mă
îndoiam de adevărul strict și literal din Biblie”, a declarat Darwin. În luna
august a anului 1831, înainte de a deveni preot, lui Darwin i-a fost oferită
ocazia de a face parte din echipajul de pe HMS Beagle, care urma să plece
într-o călătorie spre coasta Americii de Sud pentru doi ani de zile. Pregătirile,
însă, au durat mult mai mult decât s-ar fi așteptat membrii echipajului, iar
Beagle nu a reușit să părăsească Plymouth Sound decât în luna decembrie.
Trebuie să înțelegem că, pentru acea perioadă, studiile desfășurate de Darwin
pe parcursul celor 5 ani de zile în care a călătorit pe HMS Beagle erau
revoluționare. Din această cauză, el nu s-a grăbit să lanseze teoria evoluției și
a selecției naturale. Ceea ce l-a determinat în sfârșit să-și publice studiile a
fost progresul înregistrat de Alfred Russel Wallace și teama că acesta din
urmă ar putea să atragă toată atenția asupra propriului manuscris. În
condițiile în care avea deja zeci de pagini redactate, Darwin a publicat
”Originea speciilor” în anul 1859.

Teoria evoluționistă a fost recunoscută de către comunitatea științifică și

publicul larg încă din timpul vieții sale, în timp ce teoria selecției naturale a
fost considerată ca prim argument al procesului evoluției abia prin anii
1930' iar acum constituie baza evoluționismului sintetic.
Tratează evoluția umană și selecția sexuală în lucrarea Originea omului,
urmată de Exprimarea emotiilor la oameni si animale.
Observațiile sale asupra plantelor au fost publicate într-o serie de cărți, iar in
ultima sa lucrare, a examinat râmele și efectul pozitiv al acestora asupra
solului.
Selecția artificială este procesul de dirijare a evoluției speciilor de plante și
de animale domestice, prin alegerea de către om a genitorilor cu însușiri
valoroase din punct de vedere economic și estetic. Ca urmare a
dezvoltării geneticii au fost create soiuri noi de plante agricole și rase de
animale cu potențial de producție ridicat.Selecția artificială este metoda prin
care oamenii determină evoluția anumitor specii de animale prin
împerechere selectivă, până când acestea devin practice mutante.
Astăzi selecția artificială stă la baza ameliorarii-știința preocupata de
elaborarea bazelor teoretice și metodice de creare a noi soiuri și rase și de
îmbunătățire a celor existente