Agricultură

La prima vedere nici o afacere în domeniul agricol nu te poate impresiona, nu-ți poate
produce emoție sau admirație. E o îndeletnicire atât de veche și cunoscută, încât ai crede că
nu mai poate naște povești surprinzătoare. De ce ar avea ceva în plus afacerile în acest
domeniu pornite de familia Gliga?

Când vorbim de un ibăneștean născut pe Valea Gurghiului (unde valorile tradiționale n-au
fost atât de alterate de comunism), care a știut întotdeauna să aprecieze natura și pământul,
lucrurile se schimbă.

Vasile Gliga a pornit afacerile în agricultură dintr-un motiv destul de simplu: vroia să știe ce
pune pe masă familiei și copiilor de la Gimnaziul Mirona, vroia să știe că primesc numai
produsele naturale cu care și el a avut norocul să crească. Așa cum pasiunea pentru viori a
ajuns o afacere de succes și pasiunea pentru natură s-a transformat, la începutul anilor 2000,
în afacere. De altfel, Vasile Gliga mărturisea la un moment dat: „Dacă nu ne-ar fi plăcut atât
de mult, credem că această activitate nu s-ar fi regăsit în domeniul nostru de activitate. Deci
și hobby-urile s-au transformat tot în afaceri. Iar la final, îți găsești timp pentru toate”.

Așadar, Vasile Gliga s-a hotărât să investească în agricultură. Prin urmare, a cumpărat trei
ferme agricole axate pe pomicultură și zootehnie, două la Reghin și una la Voivodeni. În
total, în prezent munca în agricultură se desfășoară pe 40 de hectare de livadă la marginea
orașului, pe cele două ferme a câte 200 de hectare și la a treia fermă de la Voivodeni.

Dar lucrurile în agricultură n-au mers la fel de bine ca în domeniul construcției de viori. În
anul 2007, după aderarea la Uniunea Europeană, piața s-a liberalizat, iar investitorii din
agricultură s-au trezit în concurență directă cu marii fermieri vestici, unde statele investesc
sume importante în subvenții acordare producătorilor și cultivatorilor. Cum valoarea
subvențiilor a scăzut în România constant în ultimii ani, nici familia Gliga nu s-a putut mândri
cu cine știe ce profit din aceste activități. În plus, anii 2008 și 2009 au fost dificili pentru
agricultură, așa că această activitate a încurcat puțin planurile și a oprit temporar investițiile
în alte domenii. La un moment dat Vasile Gliga remarca: „Producţia pe care o facem este
afectată de preţurile scăzute cu care vin în ţară produsele din import, pentru că acolo
subvenţiile acordate sunt mai mari şi sunt primite la timp. Subvenţionarea cursului valutar în
economia de piaţă a Europei afectează atât exportul, cât şi producătorul român – în special
la produsele de bază (lapte, cereale, mâncare etc., chiar şi materiale de construcţii), fiind
favorizaţi importatorii”. La toată această rețetă adăugați dumneavoastră lipsa creditelor
agricole, birocrația stufoasă, schimbările majore prin care a trecut organizarea domeniului
agricol după 2007 și veți observa că imaginea de ansamblu nu e tocmai roz.

Dar asta nu i-a descumpănit pe cei din familia Gliga, așa că în ciuda unor ani cu mici pierderi
sau a lipsei profitului, nu s-a pierdut niciodată din vedere rațiunea de la care s-a plecat –
aceea de a produce produse 100% naturale pentru familie, copiii de la Gimnaziul Mirona,
angajați și chiar pentru reghineni. Așa că fermele funcționează și-n ziua de azi, iar 2011 a fost
un an agricol bun și lucrurile s-au mai așezat. Iar pentru a nu mai fi afectați de piața de
desfacere, familia a decis să investească în propriile unități de desfacere. Drept urmare, Gliga
Companies este în prezent un producător cu acte în regulă de produse naturale din lapte de
vacă, oaie și capră, producător de mezeluri, iar în acest an a fost deschis și Restaurantul
„Ferma Gliga”, unde mâncarea este preparată tot din producția proprie. Toate aceste
investiții urmează același tipar firesc, fiind născute dintr-o nevoie naturală, nu dintr-o dorință
speculativă de a face profit peste noapte. Ba din contră, în ciuda greutăților, producția din
agricultură a fost susținută și în anii mai grei.

Așadar, nu e nimic spectaculos în aceste afaceri, nu e nimic ieșit din comun sau inovator în
acest domeniu. Există doar dorință de a face lucrurile cum trebuie – produse de calitate,
născute din pasiune. Nu e emoționant, dar îți lasă un gust plăcut și un zâmbet discret în
colțul gurii.