Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În 1989 România avea 228.000 de bivoli. Astăzi mai avem doar 13.000 de exemplare.
Dezinteresul faţă de această specie rezistentă şi foarte rentabilă, de la care se poate
valorifica absolut tot, a făcut ca ţara noastră să fie nevoită să importe aproape în totalitate
produsele din lapte de bivoliţă comercializate pe piaţa românească. Oamenii care au mai
avut curajul să crească bivoli şi să pledeze pentru această specie au fost tot mai puţini. Călin
Andrei Zanc, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Bivoli din Transilvania, face parte din
această tagmă restrânsă.
După opt ani în care s-a luptat să schimbe un sistem care limitează creşterea bivolilor
în ţara noastră, împărtăşeşte cu noi şi veşti bune. Domnul Zanc spune că au fost făcute nişte
progrese şi că în sfârşit crescătorii de bivoli au început să se facă auziţi.
După zeci de ani în care bivolul românesc a fost marginalizat pe nedrept, au început să
fie luate şi măsuri care să încurajeze acest sector. Cea mai mare contribuţie în realizarea lor
o au chiar crescătorii de bivoli care au făcut lobby pentru acest animal cu tradiţie în
România.
Spre exemplu, anul acesta s-a început controlul oficial al performanțelor producției de
lapte la bubaline. Ca urmare, bivolii au început să fie înscrişi în Registrul Genealogic
condus de către Asociaţia Crescătorilor de Bubaline din România cu sediul la Șercaia.
Realizarea Registrului Genealogic este foarte importantă pentru că astfel există o evidenţă a
generaţiilor de animale, a provenienţei lor, istoricul genetic. Practic, din totalul efectivului
de bubaline de la nivel naţional, doar cele înregistrate oficial sunt recunoscute ca specie. În
plus, există astfel o sistematizare clară a efectivelor de bivoli. Este un pas mare pentru că în
România până la începutul anului 2015 în Registrul Genealogic erau înscrise 289 exemplare.
Prin eforturile Asociaţiei Crescătorilor de Bivoli din Transilvania, doar anul acesta s-a reuşit
înregistrarea oficială a aproximativ 2.500 de bivolițe de lapte din județele Cluj, Sălaj,
Bistrița-Năsăud, Maramureș. În mod paradoxal, bivolul a început să capete atenţia cuvenită
prin faptul că a devenit atât de rar. Produsele obţinute din lapte de bivoliţă au început să fie
tot mai apreciate, mai ales la nivel european.
Călin Zanc pledează pentru bivolul românesc din 2007, când el şi fratele său au
cumpărat primii doi bivoli. Astăzi ferma lor din Dej are 120 de exemplare, 80 ha de păşune
şi 70 ha pentru baza furajeră. A fost un parcurs dificil, presărat mai degrabă cu satisfacţii
imateriale decât economice. S-a lovit de politica dezavantajoasă a procesatorilor de lapte
care oferă un preţ derizoriu pentru litrul de lapte de bivoliţă. Acesta se vinde către
procesator cu 2,5 lei, iar în pieţe cu 5-6 lei litrul. În străinătate, Italia spre exemplu, preţul
unui litru de lapte este de 1,30 euro. În acest context cantităţile de lapte de bivoliţă colectate
au fost limitate.
Şi totuşi a perseverat pentru că are credinţa că bivolul românesc are viitor în România
şi că este o specie care poate devansa taurinele. Dacă în ţara noastră interesul pentru bivoli
nu este atât de mare, străinii apreciază această rasă. De altfel, dl Zanc a şi trimis spre export
bivoli. Preţurile unui exemplar matur pornesc de la 3.500 şi 4.500 de lei. Cei cu
„pedigree“ sunt mai scumpi şi la fel şi junincile gestante al căror preţ porneşte de la 1.000
de euro. În ţara noastră, în general, bivolii se vând la preţuri derizorii atunci când
proprietarii sunt în vârstă şi nu îi mai pot creşte. În străinătate însă preţurile pornesc de la
2.000 de euro pe cap de animal. În campania de promovare a bivolului românesc dl Zanc a
hotărât că, pentru a eficientiza afacerea, trebuie să creeze un circuit închis. Aşa că ferma sa a
fost completată cu o fabrică de procesare a laptelui de bivoliţă.
Laura ZMARANDA