Plantația de nuci forestieri – afacerea cu care îți faci copiii milionari în

euro. Ai nevoie de doar două hectare de teren și 6.000 de euro!

Plantația de nuci forestieri este cultura care aduce câștiguri uriașe. Nu celui care investește, ci copiiilor acestuia care vor
moșteni exploatația ajunsă la maturitate și gata pentru recoltarea prețiosului lemn de nuc.
Afacerea cu nuci pentru producția de lemn le poate aduce cultivatorilor 1.500 de euro pe metrul cub vândut. Se știe că lemnul de nuc
este râvnit de producătorii de mobilă pentru calitățile sale desăvârșite care îl plasează în categoria luxului și a rafinamentului.
Plantația de nuc forestier este ușor de înființat întrucât acesta creşte ca şi salcâmul, și nu are nevoie de îngrijiri speciale. Totuși, pentru
producția mobilă este necesară creşterea unor anumiți hibrizi de nuc forestier, la care trunchiul este lăsat să crească până la 7-8 metri.
Timpul de așteptare pentru recoltarea acestor hibrizi – nuci franțuzești, de altfel, este destul de mare adică 25-30 de ani pentru că sunt
selectați să nu facă fructe. În cazul nucului negru este vorba chiar de 60-70 de ani pentru că acesta face și producție de fructe.
“La nucul negru durează mai multe pentru că produce și fructe astfel că seva este orientată și către acestea. Este ca o mamă care își
hrănește puii și astfel își epuizează cumva și resursele. Cei franțuzești sunt mai precoce pentru că toată seva o folosesc pentru masa
lemnoasă ceea ce îi ajută să crească mai repede”, ne explică Ovidiu Lazăr, importator de puieți de nuc forestier.
450 mc de lemn recoltat pe hectar
Întrucât beneficiile de pe urma acestor plantaţiilor de nuc forestier se obțin foarte greu, cheresteaua este și ea foarte scumpă. Astfel,
de la un copac se poate obţine 0,75 metri cubi. La 600 de copaci de pe un hectar vorbim de 450 de metri cubi, care, înmulţiţi cu 1.500
de euro, cât este în prezent preţul unui metru cub, ar rezulta într-un venit de 600.000 de euro. Acest tip de afacere poate fi o investiţie
a părinţilor pentru copiii şi nepoţii lor.
Se plantează 600-800 de arbori/hectar
Plantarea nucului forestier se deosebeşte de nucul obișnuit prin faptul că este sădit mult mai des. Dacă în cazul nucilor pentru miez se
plantează 100 de pomi pe un hectar, în cazul arborilor pentru lemn se sădesc 600 – 800 de copaci.
Producţia mondială de lemn de nuc acoperă în prezent 25% din cerere.
Cei care vor sa planteze nuci pentru a folosi lemnul în industria mobilei pot cultiva un soi de nuc forestier realizat de francezi. Spre
deosebire de nucul românesc, acest soi crește asemănător unui brad și nu are fructe. Practic, ajunge la 90% masă lemnoasă. Ajung la
maturitate dupa circa 20-25 de ani si au un metru cub pe fir.
Lemnul de nuc este vedetă în industria de lux
Nucul forestier este important prin obținerea de cherestea, care este considerată ca cea mai buna pentru industria de mobilă, obținerea
furnirului de o înaltă calitate sau industria automobilelor și a ambarcațiunelor de lux. Este recomandat și pentru stabilizarea solului
prin rădăcinile sale adânc înfipte în pământ.
“Se potrivesc excelent la condițiile de creștere din România deoarece absența fructelor îi face pliabili pe orice fel de teren sau zonă
climatică”, ne-a precizat Ovidiu Lazăr. El spune că în România există mii de hectare de teren în paragină și nefolosit căruia i se poate
da o valoare prin această investiție.

Un puiet costă 5 euro

Prețul unui puiet de nuc forestier este de 5 euro și este negociabil doar dacă materialul săditor este procurat pentru o suprafață mai
mare de 1 hectar. Cu late cuvinte, înmulțind densitatea necesară cu prețul, se ajunge la o investiție de 3.000-4.000 de euro, la care se
aadaugă costul cu plantarea.
Odată sădit, nucul creat special pentru producția de lemn nu necesită lucrări și îngijiri speciale și se comportă ca și stejarul, salcâmul
sau gorunul. Își poartă singur de grijă. În comparație cu puieții de nuc negru sau nucul comun, cei franțuzești cresc în diametru mult
mai repede (5-7 cm pe an).

Înființarea unei livezi de nuci cu fonduri europene: Afacerea agricolă la

care investiția se amortizează de la prima recoltă
Înființarea unei livezi de nuci este una dintre cele mai bune investiții în acest moment, susțin specialiștii din piața agricolă care
estimează că există un deficit de până 100.000 de tone de miez de nucă în fiecare an, la nivel mondial. Cei mai mari cumpărători de
nucă provin din țările arabe, dar se fac exporturi bune și către Spania sau Grecia.
În România, suprafețele cultivate cu nuci sunt în creștere aproape exponențială, așa că este posibil ca în următorii ani să devenim un
furnizor important pentru Europa și nu numai. Pe treabă s-au pus și vecinii din Republica Moldova, iar un exemplul lui Victor Guțu,

1
agricultor şi directorul Asociaţiei AMG Kernel din raionul Soroca, este demn de luat în seamă.
Guțu lucrează 7.000 de hectare de teren agricol, dintre care, pe 750 de hectare a înființat o livadă de nuci. Anul acesta a recoltat
primele nuci și spune că a reușit să își amortizeze investiția cu cele 700 de kilograme recoltate de pe fiecare hectar de livadă de nuci.
Înainte de a investi în livada sa, Guțu spune că s-a documentat care sunt cele mai bune soiuri, optând pentru cele moldovenești,
despre care se declară foarte mulțumit. A avut de ales între soiurile de nuci: Cazacu, Costiujeni, Kogălniceanu, Corjeuţi, Schinoasa şi
Călăraşi. Dintre acestea, cel mai mare potenţial îl are, crede Guțu, soiul Kogălniceanu, care rodeşte precum un smochin, cu până la
şapte nuci în „ciorchine”. În comparaţie, un soi obişnuit are cel mult trei nuci în „ciorchine”. Fermierul spune că acești nuci rezistă la
îngheţ şi are o productivitate medie de la două, până la patru tone, în funcție de modul în care este îngrijită livada. În plus, miezul este
dulce, de bună calitate, cu aspect comercial.
În România au prins nucii franțuzești
În comparație, în România sunt foarte populari nucii franțuzești – soiurile Lara, Fernor sau Franquette, mai ales că pe piață există
furnizori de puieți care pot pune la dispoziție cantitățile necesare. În Moldova, însă, se pare că soiurile regionale au fost păstrate și
promovate. Chiar și Victor Guțu recunoaște că are profitul asigurat pentru că a dezvoltat un sistem integrat în care nu doar că are o
livadă mare, dar își produce singur materialul săditor, are pepiniera sa, utilaje pentru recoltarea mecanizată și un centru de colectare și
prelucrare a nucilor, așa că furnizează la export doar miez, cu un preț de până la 10 euro/kilogram.
Despre clienți, fermierul moldovean spune că nu lipsesc și că nu face față comenzilor. Cel mai mult a vândut anul acesta în Spania și
Iraq, apreciind că țările arabe sunt o piață care poate absorbi cantități impresionante.
În privința investiției, este vorba de sume începând de la 2.000 de euro pentru un hectar de livadă cu nuci franțuzești, însă e bine de
știut că prima recoltă serioasă apare în al cincilea an de la înființarea livezii de nuci. Totuși, și al patrulea an oferă o cantitate
rezonabilă de nuci. În al șaptelea și al optulea an livada începe să aibă producția maximă, care, la unele soiuri – precum cele
franțuzești, este de circa 6-8 tone la hectar. În medie, se pot obține doi euro pe kilogramul de nuci în coajă și 6 euro pe kilogramul de
miez, așa că merită să așteptați intrarea pe rod a pomilor.

Programul de reconversie pomicolă ajută afacere cu nuci

Pentru românii care își doresc să înființeze o livadă de nuci, perioada următoare va aduce o oportunitate de finanțare prin fonduri
europene a acestei afaceri. Astfel, prin programul de reconversie pomicolă 2014-2020 se pot obține finanțări și pentru exploatațiile de
nuc. Vor primi mai ușor finanțare fermele mici, care includ în proiect și realizarea unei pepinierte proprii și comercializarea directă a
recoltei, după prelucrare. Un alt avantaj îl vor avea asciațiile de producători, noul PNDR urmărind și creșterea nivelului de asociere în
agricultura românescă. Autoritățile estimează că fondurile alocate vor depăși 200 de milioane de euro pentru tot programul, așa că toți
cei care vor fi pregătiți să acceseze banii europeni în primele sesiuni, vor avea cea mai mare șansă să primească finanțare.

Afacerea cu nuci în România. Ing. Iosif Kiss: ”Un hectar de livadă de nuc
făcut ca la carte generează un venit de minim 10.000 de euro pe an”
Business-ul cu nuci este una dintre cele mai bune oportunități de afaceri agricole în acest moment. Pentru a înființa o livadă de nuci,
investiția variază de la câteva sute de euro la 10.000 de euro, bani în care sunt incluse sistemele de irigații, fertilizarea solului. Partea
bună este că pentru a finanța afacerea, fermierii români au la dispoziție și fonduri europene, prin submăsura de reconveresie pomicolă
inclusă în Programul Național pentru Dezvoltare Rurală 2014-2020.
Totuși, înainte de a investi într-o afacere cu nuci este bine să vă informați corect, inclusiv în privința profiturilor pe care le puteți
obține. Capcana este o perioadă de 4-5 ani pe care trebuie să o așteptați până când nucii plantați vor intra pe rod. După aceea,
business-ul intră direct pe profit, iar livada necesită lucrări de mentenanță care vă vor răpi doar două săptămâni pe an. ”Ceea ce puțină
lume își dă seama este că investiția într-o livadă cu nuci este o investiție pentru viitor. Spre exemplu, în cazul hibrizilor pentru lemn,
fiecare lună care trece de la plantarea unui hectar de pomi înseamnă o creștere în valoare de 1.000 de euro. Nici o bancă din lume nu
poate oferi o astfel de dobândă pentru banii depuși sau, în acest caz, investiți în afacerea cu nuci”, explică ing. Iosif Kiss, consultant
specializat în cultura nucului.
Timpul de lucru necesar – într-un an de zile, pentru un hectar de livada de nuc este de circa 2 săptămâni, ceea ce înseamnă că un
deţinător de un hectar de livadă de nuc are 50 (cincizeci) de săptămâni/an pentru el şi familia lui. ”Un hectar de livadă de nuc făcut ca
la carte genereaza un venit de minim 10.000 (zece mii) de euro/an dă asigurări ing. Kiss.
Specialistul a realizat o analiză amplă în care dovedește că o afacere cu nuci oferă câștiguri de două ori mai mari decât cele ale unui
salariat cu venit mediu în România. Astfel, la nivelul luni aprilie 2014, salariul mediu brut în România era de 2.395 lei/lună, ceea ce,
la un curs mediu de 4,41 lei/euro rezultă că un salariu brut este de 6.517 euro/an.
”Potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, impozitul pentru veniturile din

2
livezile de până în 2,5 hectare este calculat de 4.709 lei/an, iar pentru livezile mai mari de 2,5 hectare este de 4.144 lei/an. Asta
înseamnă dublul impozitului pentru salariul mediu anual pentru un angajat care lucrează 48 de saptămâni/an”, exemplifică ing. Iosif
Kiss. Se poate compara acest impozit cu ceea ce încasează statul în urma venitului salarial luat ca exemplu? Păi… Nu prea… Pentru
că rămân cu mult mai mulţi bani în buzunarul proprietarului de livadă faţă de salariat.
Specialistul spune că, în paractica curentă, se întâlnesc scheme de plantare realizate în sistem extensiv (sub o sută de pomi/hectar), în
sistem clasic, semi-intensiv, intensiv, superintensiv şi în sistem hiper-intensiv. ”Schema de plantare influenţează în mod direct şi
durata de viaţă a livezii şi productivitatea, în sensul că cu cât productivitatea e mai mare, cu atât mai scurtă este durata de viaţă a
acesteia, dar şi durata de amortizare a investiţiei este mai scurtă”, declară Kiss.
Ca titlu informativ, în China – liderul mondial în producția de nuci, la înfiinţarea plantaţiilor de nuc se preferă schemele de plantare
hiperintensive, cu o densitate de 1.250 de nuci /hectar, ce scot o producţie anuală de 15 tone de nucă în coaja/hectar. ”Acest tip de
schemă de plantare are avantajul că scoate maximul din tot ceea ce poate produce terenul în cauză, dar presupune un pic de atenţie şi
rigurozitate în efectuarea lucrărilor de întreţinere, fertilizare şi irigare”, explică proprietarul www.nucifere.com.
Sub aspect financiar, exploatația hiper-intensivă de nuc produce peste 35.000 eur/an , iar economiile doar la plata normei de venit pe
hectarul de livada productivă este de aproape 3.000 de euro/an, faţă de situaţia în care acelaşi număr de pomi s-ar planta pe 4 hectare
şi nu doar pe un singur hectar. ”Asta înseamna un minim 30.000 de euro economie la plata impozitului sub formă de normă de venit
pe primii 10 ani de viaţă productivă ai plantaţiei”, reiese din calculele consultantului.
În privinţa valorificării producţiilor de nuci pe piața internă sau la export, aceasta se poate face în mai multe moduri:
– în coajă;
– sub formă de miez de nucă, mixt sau selectat: jumătăţi, sferturi, optimi şi spărturi;
– sub formă de ulei;
– sub formă de produs finit de sine stătător ( ex. miez de nucă glazurat cu ciocolata, cu miere de albine şi seminţe de susan, lapte de
nucă, etc);
– sub formă de ingredient în produse alimentare ( ex. cozonac cu nucă, biscuiţi cu nucă etc).
”În privinţa valorificării nucilor în coajă , indiferent dacă e voba de valorificare pe plan naţional sau la export, este absolut necesar ca
nuca să fie cel puţin uscată la o umiditate care să permită depozitarea în condiţii de siguranţă, respectiv până la o umiditate de maxim
15 %. O umiditate mai ridicată decât aceasta creează premisele pentru apariţia mucegaiurilor (afla-toxinelor), fapt ce poate afecta
calitatea miezului de nucă şi implicit poate afecta serios sănătatea ficatului”, atrage atenția consultantul Iosif Kiss.
El mai trage și un alt semnal foarte important: ”Nuca în coajă care nu provine din livezi altoite cu unul sau mai multe soiuri, nu este
omogenă calitativ nici sub aspectul calităţii miezului de nucă şi nici sub aspectul calităţii sudurii valvelor. Din acest considerent
prețurile de valorificare a nucilor in coajă româneşti, care de cele mai multe ori nu sunt nici uscate corespunzător, este destul de
scăzut”, spune ing. Iosif Kiss.
Deși depinde de fiecare producător ce preț dorește să ceară pe producția sa de nuci, este bine de știut că, toamna, preţul nucilor este de
aproximativ un euro/kilogram, iar evoluţia acestuia până în primăvară poate să crească de până la 2,5 ori. ”Din acest punct de vedere
nu recomand celor ce deţin livezi de nuci sau care fac achiziţii să nu vândă nuca mai devreme de luna martie. În privinţa nucilor în
coajă provenind din soiurile franceze, preţul de valorificare este de minim 3.8 euro/kg, cu destinaţie la export”, mai spune Iosif Kiss.

Tot ce trebuie să știi înainte de a înființa o livadă de nuc: De la tipul

plantației, la condițiile de sol și ce soiuri de nuc aduc cel mai mare profit
Una dintre deciziile importante pe care o are de luat o persoană care doreşte să îşi înfiinţeze o livadă de nuc este aceea referitoare la
ce fel de material săditor să utilizeze pentru înfiinţarea livezii sale. Potrivit ing. Iosif Kiss, membru al Societății Române a
Horticultorilor, o asemenea hotărâre se ia la modul individual, ţinându-se cont de următoarele aspecte:
1.Condițiile pedoclimatice locale
Degeaba vrem să cultivăm un anumit soi de nuc dacă ne confruntăm cu condiții locale improprii pentru dezvoltarea corespunzătoare a
acestuia în arealul ales pentru plantare.
Un profan în domeniu nu ştie că în nutriţia plantelor sunt implicate un număr de 16 elemente chimice esenţiale, iar un deficit la
oricare dintre aceste elemente induce un stress în evoluţia plantelor. Uneori aceste deficite pot determina stagnări în vegetaţie şi, în
cazurile extreme, se poate ajunge până la pierdea respectivei plante. La fel, şi la polul opus, depăşirea unui anumit prag în asigurarea
de ingrăşăminte poate determina uscarea plantelor. Fenomenul este determinat de schimbarea sensului de trecere a apei şi a
mineralelor necesare pentru plantă , din plantă spre exterior. Astfel deşi exista îngrăşăminte în exces acestea nu pot fi asimilate de
către plante pentru că este inversat sensul de permeabilitate pentru apă şi minerale prin membranele rădăcinilor. ”Dacă vreţi să
vizualizaţi procesul în cauză, uitaţi-vă la o picătură de cerneală care ajunge într-un pahar cu apă. Ce vedeţi? Se dizolvă picătura de

3
cerneală în apă sau apa pătrunde în respectiva picătură de cerneală? Cu siguranţă este a doua variantă. La nivel macro, acelaşi
fenomen de translatie a apei dintr-o zona cu concentratie scăzută în elemente minerale către o zonă cu concentraţie mai ridicată este
valabil şi în cazul fertilizărilor din lumea vegetală. Dacă înţelegem acest fenomen, conştientizăm faptul că, fără să ştim exact nivelul
de asigurare cu elemente nutritive din sol, în fertilizarea unei culturi – indiferent din care specie este aceasta – poate fi făcută foarte
uşor o risipă de fonduri sau în cazurile cele mai grave se poate pierde toată investiţia prin uscarea plantelor în totalitatea lor”, explică
ing. Kiss. În cazul în care totuşi plantele nu se usucă, excesul de îngrăşăminte aplicat reprezintă o pierdere inutilă. Acestea sunt
argumentele pentru care specialistul recomandă călduros să fie făcute analizele agrochimice cu simţ de răspundere. Fără rezultatul
acestor analize nimeni nu vă poate face o recomandare în cunoştinţă de cauză referitoare la cantităţile de îngrăşămint
2.Tipul plantaţiei
În funcție de tipul plantației – pentru lemn, pentru fructe sau și pentru lemn și pentru fructe, se vor alege și soiurile cu cele mai bune
randamente pentru afacerea dorită.
3.Destinaţia producţiei viitoare de nuci
Una este ca recolta de nucă să fie destinată comercializării în coajă (când contează enorm atat aspectul, cât şi sudura valvelor, care
determină o durată ridicată de păstrare în condiţii optime pentru calitatea miezului), și alta este când producţia este destinată pentru
industrializare sub formă de ulei (şi nu numai). Totodată, când producţia este destinată a fi comercializată sub formă de miez de nucă,
atunci trebuie avut în vedere alegerea unui soi care asigură un aspect aspect estetic şi un anumit grad de fărâmiţare al miezului.
4.Configuraţia terenului
Locația livezii, inclusiv relieful acesteia, poziținarea față de punctele cardinale și zona în care este situată sunt elemente ce pot
influența decisiv producția de nucă pe care veți obține, așa că în funcție de configurația terenului vă puteți planifica eficient schema
de plantare înainte de înființarea livezii de nuc.
5.Tipul livezii
De la bun început trebuie să decideți dacă veți dezvolta o afacere familială sau comercială, gândind mai departe și alte aspecte care țin
de tipul de fiscalizare, dar și de modul în care veți reuși să intrați pe piață, să vă valorificați producția de nucă.
6.Costul unui pom altoit, pe diverse dimensiuni şi vârste
Realizarea unui buget este obligatoriu, iar acesta va include atât lucrările de amenajare, cât și – foarte important, o informare
prealabilă privind prețurile cu care veți achiziționa pomii. Trebuie să știți că portaltoiul folosit în cazul pomilor altoiţi determină
creşteri semnificative de producţie faţă de pomii altoiti pe alţi portaltoi. De exemplu există un portaltoi care determină variaţii
pozitive de producţie în cazul aceluiaşi soi si de 400%, așa că este bine să aveți în vedere și acest aspect dacă țintiți o recoltă-record.
Alt aspect pe care trebuie să îl puneți în balanța planului dumneavoastră de afaceri este costul unui pom altoit versus costul unui pom
nealtoit. Totdată, e bine de știut că un pom nealtoit achiziţionat de la pepiniere autorizate are un preț mai mare decât un pom nealtoit
realizat în gospodăria proprie, însă dacă nu vă pricepeți, este bine să apelați la un specialist pentru a vă asista în altoire.
În privința înființării unei livezi cu nuc, dacă plănuiți să obțineți cel mai bun profit, este bine să apelați la un consultant care să vă
ajute să parcurgeți pașii necesari pentru a avea pomi sănătoși și recolte bogate cât mai repede. Un astfel de specialist este ing Iosif
Kiss. ”Dacă vreţi sfatul meu legat de ce material săditor să folosiţi pentru înfiinţarea livezii de nuc, vă pot ajuta doar dacă am detaliile
complete legate de suprafaţa pe care doriţi să o înfiinţaţi, experienţa dumneavoastră în domeniul horticol, bugetul alocat, sursa de
finanţare (resurse proprii, credit sau fonduri europene) şi, nu în ultimul rând, tot ceea ce ţine de obiectivele de producţie, destinaţia
producţiilor de nuci în coajă şi a miezului de nucă. Soluţia nu se furnizează la minut şi nici fără să existe o bază reală şi legală
serioasă. Dacă nu se furnizează datele menţionate mai sus nu am cum să ofer o soluţie care să aibă legătură cu realitatea. Şi nici
nimeni altcineva nu va putea face asta”, explică ing. Kiss, membru în Comisia de nuc din cadrul International Society for
Horticultural Science.
În ce soiuri ar investi ing. Iosif Kiss
În opinia personală a ing. Kiss, cel mai bun soi de nuc pentru cultivat în România este o alegere dificilă. ”Eu aş alege trei soiuri de
origine franceză şi unul de origine chineză ( dar care, din păcate încă nu este omologat pentru cultivare în UE) în jurul cărora aş
structura viitoarea livadă. Asta nu înseamnă că nu sunt şi soiuri româneşti ce pot da satisfacţii foarte mari. Dintre acestea, câteva din
soiurile româneşti cu adevărat interesante sunt RONUTEX, Ovidiu şi Miroslava. Dar indiferent de soiurile preferate de mine, nu as
alege nimic pentru plantat fără să existe buletinele de analize pentru sol, temperaturi, precipitaţii şi fără să am detalii legate de
configuraţia solului. Cine îşi poate permite să piardă şi banii şi timpul alocat pentru înfiinţarea unei livezi doar pentru că nu îşi face
analizele în cauză?”, subliniază consultantul.
În privința oportunității înființării unei livezi de nuc în România, ing. Kiss este tranșant: ” Încurajez pe toată lumea care are o
suprafaţă de teren agricol să ia în considerare înfiinţarea unei livezi de nuc, pentru că oricum timpul trece şi rezultatele nu vor întârzia
să apară. Un vechi proverb chinezesc spune că „Cel mai bun moment pentru plantarea unui pom a fost acum 20 de ani. Urmatorul
moment bun estCel mai bun soi de nuc pentru livezile din România este o alegere dificilă chiar și pentru specialiști. Totuși, atunci
când este ales materialul săditor, ei recomandă fermierilor să opteze pentru soiurile sau hibrizii care să le ofere producția de care au

4
nevoie: de nucă sau de lemn. Sau ambele.
”Eu aş alege trei soiuri de origine franceză, adică nucii franțuzești, şi unul de origine chineză (dar care, din păcate încă nu este
omologat pentru cultivare în UE) în jurul cărora aş structura viitoarea livadă. Asta nu înseamnă că nu sunt şi soiuri româneşti ce pot
da satisfacţii foarte mari. Dintre acestea, câteva din soiurile româneşti cu adevărat interesante sunt Ronutex, Ovidiu şi Miroslava. Dar
indiferent de soiurile preferate de mine, nu as alege nimic pentru plantat fără să existe buletinele de analize pentru sol, temperaturi,
precipitaţii şi fără să am detalii legate de configuraţia solului. Cine îşi poate permite să piardă şi banii şi timpul alocat pentru
înfiinţarea unei livezi doar pentru că nu îşi face analizele în cauză?”, declară ing. Iosif Kiss.
Referitor la controversa născută din poveştile ce circulă prin folclor, referitoare la „care soi este mai bun”, specialistul aduce lămuriri,
nu înainte clarifica o chestiune aparent minoră dar de o importană deosebită, respectiv diferenţa dintre un soi şi un hibrid.
”Pe scurt, un hibrid este produsul rezultat din încrucişarea dintre două celule, una de sex feminim şi una de sex masculin. Dacă îmi e
îngăduită comparaţia, deşi oarecum forţată, noi oamenii, fiecare în parte suntem rezultaţi din procesul de hibridare în care au fost
implicaţi părinţii noştri. Suntem unici, chiar dacă mai avem fraţi din aceiaşi părinţi. Unici! Aşa este valabil şi în cazul nucilor: fiecare
nucă în parte este unică din punct de vedere genetic. Fiecare nucă este un hibrid. Atunci ce este acela un soi?
Soiul este constituit din populaţiile clonale, care au exact aceeaşi informaţie genetică. El se obţine prin oricare metodă de înmulţire
vegetativă, metode ce asigură transmiterea fidelă a tuturor caracterelor de la pomul omologat ca soi la urmaşii săi (altoire, butăşire,
marcotaj, înmulţire de meristeme in vitro). Deci, dacă analizăm în laborator două frunze din doi pomi diferiţi din cadrul aceluiaşi soi,
informația genetică va fi identică.
În concluzie, fiecare nucă în parte poate fi omologată la un moment dat, după un număr de ani de observare atentă, ca un nou soi, cu
toate avantajele de ordin material ce decurg din acest demers. Din punct de vedere al costurilor de omologare a unui soi nou, aceste se
situeaza la nivelul a 1.500-2.000 de lei”, explică Iosif Kiss.
”Dacă vreţi sfatul meu legat de ce material săditor să folosiţi pentru înfiinţarea livezii de nuc, va pot ajuta doar dacă am detaliile
complete legate de suprafaţa pe care doriţi să o înfiinţaţi, experienţa proprie în domeniul horticol, bugetul alocat, sursa de finanţare
( propriu , credit sau fonduri europene) şi nu în ultimul rând tot ceea ce ţine de obiectivele de producţie, destinaţia producţiilor de nuci
în coajă şi a miezului de nucă. Soluţia nu se furnizează la minut şi nici fără să existe o bază reală şi legală serioasă. Dacă nu se
furnizează datele menţionate mai sus nu am cum să ofer o soluţie care să aibă legătură cu realitatea. Şi nici nimeni altcineva nu va
putea face asta”, mai spune ing. Kiss, membru în Comisia de nuc din cadrul International Society for Horticultural Science.
Potrivit specialistului, venitul minim pe care îl aduce un hectar de livadă intrată pe rod este de 10.000 de euro, în contextul în care
cele mai bune prețuri pentru nucă sunt cele din lunile de primăvară. Eeste bine de știut că, toamna, preţul nucilor este de aproximativ
un euro/kilogram, iar evoluţia acestuia până în primăvară poate să crească de până la 2,5 ori. ”Din acest punct de vedere nu recomand
celor ce deţin livezi de nuci sau care fac achiziţii să nu vândă nuca mai devreme de luna martie. În privinţa nucilor în coajă provenind
din soiurile franceze, preţul de valorificare este de minim 3.8 euro/kg, cu destinaţie la export”, mai spune Iosif Kiss.
În privinţa furnizorilor de material săditor şi de cunoştinţe de specialitate, ing. Kiss recomandă Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare
Pentru Pomicultură Rm. Vâlcea, pe dr. ing. Deaconu Gheorghe – pensionar (fost director al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare Pentru
Pomicultură Geoagiu) , Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Pentru Pomicultură Sârca- Jud Iaşi și Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare
Pentru Pomicultură Sahateni (subordonată Facultăţii de Horticultură Bucureşti). ”De la aceste instituţii puteţi primi ajutor specializat
certificat. Asta nu înseamnă că nu mai sunt şi alţi furnizori de material săditor şi de informaţii din acest domeniu. Nu îi voi nominaliza
aici dintr-un considerent foarte simplu: unii nu au cunoştinţe şi nici pregătire temeinică de specialitate horticolă în domeniul culturii
nucului, iar alţii au încercat să îşi însuşească cunoştinele furnizate de mine, precum şi marca comerciala Nucifere pe care o deţin. Nu
voi spune că e trist acest lucru. Asta se întâmplă când oportuniştii încearcă să exploateze un domeniu care le este străin şi în care nu
au nicio specializare certă. Sau cand unii nu înţeleg să respecte drepturile de autor , cum e in cazul piratării Ghidului Teoretic si
Practic pentru Infinţarea unei Livezi de Nuci”, declară Iosif Kiss.
Lecturi utile
Din rândul lecturilor obligatorii pentru cei interesaţi să îşi înfiinţeze o livadă de nuc, ing. Iosif recomandă următoarele lucrări:
–Biochimie vegetală, Gavril Neamţu, Ed Ceres 1981
–Tratat de agochimie, Mihai Rusu & M. Marghitaş, T. Mihăiescu, I. Oroian, A. Dumitraş, Editura Ceres 2005
– Înmulţirea Plantelor Horticole Lemnoase, Florin Stănică, Monica Dumitraşcu, Velicica Davidescu, Roxana Madjar, Adrian Peticilă-
Editura Ceres 2002
– Soiuri de pomi , Arbuşti fructiferi şi Căpşuni create în România– Editura Paralal 45, 2007
– Pomologie, Adrian Asănică & Dorel Hoza, editura Ceres, 2013
– Culturile nucifere, Vasile Cociu, editura Ceres, 2007
– Le Noyer, Eric Germain, Jean-Pierre Prunet, Alain Garcin, Ctifl- INRA, 1999
– Ghidul Teoretic şi Practic pentru Înfiinţarea unei Livezi de Nuc, I.K. Kiss
– Walnut Production Manual- University of California, Division of Agriculture and Natural Resources, 1998

5
Nucii altoiți de la Vâlcea, recomandați de cercetătorii români
pentru înființarea unei plantații: Dau producții mai mici, dar
sunt mai rezistenți
Odată cu intrarea în România a nucilor franțuzești, mulți dintre cei interesați de înființarea unei plantații de nuc parcă au uitat că și
România are soiuri autohtone. Cu producții mai mici, dar aclimatizați și rezistenți la condițiile din țara noastră, arborii sunt garantați
de cercetători români cu experiență care au activat sau încă își desfășoară activitatea la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru
Pomicultură (SCDP) Râmnicu Vâlcea.
Unul dintre cei mai pasionați cercetători ai nucului românesc este Ion Botu, specialist recunoscut în domeniu şi fost director în cadrul
Staţiunii de Cercetare şi Producţie Pomicolă Vâlcea. Astăzi pensionat, profesorul merge încă aproape zilnic la Stațiune pentru a-i
ajuta pe tineri să deprindă secretele arborelui care poate aduce un profit de 10.000 de euro la hectar.
“Aici la Stațiune avem peste 120 de soiuri de nuci. Soiurile franceze sunt foarte sensibile la temperaturile de -25 de grade. Au fost
mulți pomicultori care au pus soiurile acestea și la prima iarnă au pierdut mult din livadă. Soiurile românești de nuc sunt foarte
rezistente la îngheț, dar dau o producție mai mică. Deși am studiat și noi soiurile franțuzești pentru plantații, am vândut numai soiuri
românești”, ne-a explicat Ion Botu.
El completează că la Vâlcea se fac cercetări pe toate materialele pe care le colectează din ţară, dar şi din afară și sunt create soiuri
preformante dar mai ales potrivite pentru clima din țara noastră.
“Din păcate cei care înființează plantații de nuc vor producții record, nuca să fie cât pepenele dacă s-ar putea. Trebuie să fim puțin
mai chibzuiți și să ne gândim că chiar dacă poate un soi franțuzesc să zicem că face nuci mai mari dar la primul îngheț nu rezistă. În
general o nucă mare e seacă şi nu are miez. Cea mai bună nucă trebuie să aibă o greutate cuprinsă între 10 şi 16 grame și 50 la sută
miez”, ne-a mai explicat fostul director.
Cercetătorul se plânge că institutul nu primește sprijinul necesar de la stat și doar mulțumită vânzării de nuci altoiți reușește să
continue munca și performanța.
42 de soiuri românești de nuc
Chiar și în condițiile vitrege din prezent, la Vâlcea tradiția nucului românesc merge mai departe. Colecţia de nuc este organizată în
câmp şi cuprinde: 5 specii, 42 soiuri, 62 biotipuri locale, peste 2000 hibrizi intraspecifici și 200 hibrizi interspecifici. Anual, mii de
nuci altoiţi la Vâlcea ajung în plantaţiile din ţară şi din străinătate.
“Până în anul 1999, SCDP Vâlcea a exportat cantităţi importante de pomi altoiţi şi portaltoi în diferite ţări (Germania, Polonia,
Slovacia, Austria, Iordania etc). În pepiniera Vâlcea se înmulţesc, în exclusivitate, soiuri de nuc, fiind printre primele unităţi cu bază
biologică şi tehnologii adecvate din România. În anul 2015 nu am mai făcut exporturi. Noi ne axăm mai mult pe fermele din România
cu atât mai mult cu cât soiurile sunt create special pentru condițiile noatre de mediu”, ne-a explicat directoarea instituției, dr. ing.
Silvia Preda.
Un puiet de nuc românesc costă 100 de lei
„Unitatea noastră a omologat şi brevetat 7 soiuri şi portaltoi de nuc, soiuri de înaltă valoare biologică şi competitive pe piaţa naţională
şi piaţa UE. Deţine plantaţii mamă producătoare de ramuri altoi şi seminţe. Numai toamna trecută am livrat peste 6.000 de puieți de
nuc altoiți la Vâlcea. Anual produce 8-9 mii de puieț. Prețul unui puiet este de 100 de lei”, ne mai spune Dr. Ing. Silvia Preda.
Creaţiile biologice de nuc sunt Valcor, Valrex, Valmit, Valstar, Valcris, Portval, Timval şi Unival sunt înregistrate la I.S.T.I.S.
Bucureşti.
”Botezul” soiurilor de nuc
Am avut curiozitatea să aflăm cum se “botează” soiurile de nuc la Stațiunea de la Vâlcea.
“Numele dat soiului nou propus pentru brevetare sau omologare este în general un nume generic care permite identificarea acestuia.
Denumirea soiului trebuie să fie diferită de orice denumire care desemnează un alt soi existent, aparţinând aceleaşi specii de plante
sau unei specii înrudite îndeaproape cu acesta”, ne mai explică directoare.
Instalaţie care altoieștii nucii
Instalația de altoire de la Vâlcea funcționează de vreo 15 ani. Puieții stau 28 de zile în aceste instalaţii până le cresc mugurii, pe urmă
sunt mutați în depozit unde sunt ținuți la o temperatură optimă până când sunt plantați în câmp.
“Nouă ne trebuie trei ani să facem un nuc altoit. Producţie economică este după anul cinci. Dacă pui din sămânţă, nucile ies mai
costelive, cu miez mai puţin”, ne mai spune directoarea stațiunii.
Sunt recomandate soiurile cu fructificare terminală
Nucul (Juglans regia) este o plantă care se cultivă în peste 60 ţări. Planta are cerinţe diferenţiate faţă de factorii de mediu, în funcţie

6
de caracteristicile soiurilor şi sistemelor de cultură.
“Pentru înfiinţarea plantaţiilor comerciale, sunt preferate terenurile plane sau cu pante de până la 10% cu condiţia realizării unui nivel
ridicat de mecanizare a lucrărilor. Pentru o cultură reuşită conţinutul de carbohidraţi din sol cu CaCO3 activ în zona rădăcinilor
trebuie să nu depăşească 10% şi un pH de 6,0-7,5.
Temperatura este un factor limitativ, nucul fiind o specie iubitoare de căldură. Preferă regiunile cu temperatura medie anuală de 8-9
grade Celsius, cu minime absolute de 7 grade Celsius şi maxime de 40 grade Celsius”, ne explică directoarea stațiunii vâlcene.
Cum reacționează nucii românești la gerul iernii
În perioada repausului vegetativ nucii se comportă bine la geruri de până la – 24 grade Celsius, chiar – 26 grade Celsius.
Soiurile de nuc cu fructificare terminală (soiurile româneşti) de provenienţă din zonele climatice mai reci sunt afectate de
temperaturile minime absolute de -25 grade Celsius, -27 grade Celsius (degeră mugurii micşti şi amenţii ), la -28 grade Celsius sau -
29 grade Celsius sunt distruse ramurile anuale, iar la -30 grade Celsius sau -33 grade Celsius cele multianuale, iar pomii tineri sunt
distruşi în totalitate.
Soiurile de nuc cu fructificare laterală, de provenienţă din zonele mai calde (Iran, Spania, California, China de Sud) sunt mult mai
sensibile la temperaturile scăzute din iarnă. Plantele suferă pagube începând de la – 20, -22 grade Celsius, iar de la -26 sau -28 grade
Celsius, pot fi distruse în totalitate. Din această cauză, ele nu se cultivă decât în zonele, în care temperaturile nu scad sub -10, -18
grade Celsius.
“Pentru condiţiile din România sunt recomandate în cultură soiurile cu fructificare terminală (autohtone sau străine) deoarece sunt
mult mai rezistente la temperaturile scăzute din iarnă, decât cele cu fructificare laterală. În plus majoritatea soiurilor cu fructificare
laterală sunt mult mai sensibile la atacul de bacteriză (Xanthomonas Juglandis)”, ne mai spune Dr. Ing. Silvia Preda.
Soiurile cu fructificare laterală sunt mai productive decât cele cu fructificare terminală, totuşi fără o tehnologie de cultură superioară,
care să permită realizarea unor creşteri anuale de 0,6 – 1,2 m, producţia lor se apropie de cea a soiurilor cu fructificare terminală.
Soiurile româneşti cu fructificare terminală sunt mult mai bine adaptate condiţiilor ecologice din ţară şi prezintă fructe de calitate,
competitive pe pieţele internaţionale.
Un sistem de irigație crește producția
Pentru o producţie de nuci ridicată, nucul are nevoie de asigurarea necesarului de umiditate din sol prin irigare.
În ţara noastră se utilizează sistemul clasic şi sistemul intensiv de cultură şi se folosesc în general soiurile cu fructificare terminală.
Sistemul clasic se aplică sporadic, pe suprafeţe reduse (500 – 5000 m2) şi pentru terenurile în pantă din zona dealurilor. Sistemul
intensiv, cu distanţe de 9 x 8 m (139 plante/ha), este recomandat pentru zonele din ţară care asigură condiţiile ecologice specifice
nucului.
Nucul este atacat de mai puține boli și insecte
Dintre boli, mai periculoase sunt antracnoza care produce brunificarea frunzelor și a fructelor și arsura bacteriană care atacă lăstarii,
frunzele, florile, fructele și ramurile tinere.
Contra acestor boli se face o stropire toamna după căderea frunzelor și alta primăvara înainte de umflarea mugurilor, zeamă bordeleză
1,5- 2 la sută.
Se mai fac două stropiri cu zeamă bordeleză 0,5 la sută din care una la apariția primelor frunzulițe, iar alta la începutul creșterii
lăstarilor.
Stropirea cu zeamă bordeleză 0,5-0,75 la sută se aplică și după înflorit, de 3-4 ori la intervale de 10-12 zile.
Stațiunea a pierdut aproape 90% din terenul pe care se făceau cercetări
Viitorul nucului românesc este incert, dacă ne referim la activitatea de cercetare la stațiunea vâlceană. Până anul acesta când a fost
interzisă retrocedarea în natură a terenurilor aparținând unităților de cercetare, SCDP Râmnicu Vâlcea a pierdut instanţă o plantaţie şi
chiar terenul de sub clădirea în care funcţionează. Astfel, de la cele 1.000 de hectare pe care se lucra înainte de 1989, acum se mai fac
cercetări doar pe 140 de hectare.

7
Șapte soiuri românești de nuc pentru înființarea unei plantații profitabile
Plantația de nuc este o idee de afacere profitabilă care are nevoie de o investiție importantă mai ales în puieți pentru că viabilitatea și
producția livezii este condiționată de un material săditor de calitate. Cu o multitudine de oferte de puieți pe piață, viitorii proprietari ai
unei exploatații de nuc ar putea să aibă în vedere și soiurile românești dezvoltate în ultimii ani de cercetării noștri, soiuri adaptate la
condițiile climatice din România și ale căror rezistență și randament sunt atestate și dovedite de studii temeinice în cadrul institutelor
naționale de cercetare pomicolă.
Iată 7 soiuri românești de nuc cu care puteți înființa o livadă:
1. Soiul de nuc Geoagiu 65 rezistă foarte bine la bolilor specifice nucului
Soi de nuc românesc, de vigoare mare. A fost obţinut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Geoagiu din populațiile de nuc
din judeţul Hunedoara de către N. Meza şi I. Gh. Deaconu, şi introdus în cultură în anul 1979. Tipul de fructificare este terminal. Intră
pe rod din anul 6 – 7 de la plantare şi are o capacitate de producţie de 3,7 tone/ha (100 pomi/ha, la 20-22 ani de la plantare).
Înfloreşte la sfârşitul lunii aprilie, iar înflorirea are caracter protogin, necesitând prezenţa unui soi polenizator precum: Jupâneşti,
Sarmis, Roxana, SecularRM, Mihaela, Sibişel Precoce, Sibişel 44, Orăştie, Argeşean.
Are o comportare foarte bună la atacul bolilor specifice nucului: bacterioza și antracnoza şi tolerant la viermele nucilor. Este
recomandat mai ales în zona dealurilor. Endocarpul se sparge uşor lăsând miezul să se extragă uşor. Miezul este de culoare gălbuie,
plăcut la gust şi cu un randament de 50,0 %.
2. Soiul de nuc Germisara are producția cea mai mare din sud-vestul Transilvaniei
Pomul din soiul Germisara este de vigoare mare-mijlocie, cu coroana globuloasă, bine luminată, ramurile de schelet potrivit de
groase, garnisite cu formațiuni de rod mixte. Caracterul de înflorire este protogin, florile femeiești înflorind cu mult înaintea celor
bărbătești și, de aceea, necesită polenizatori.
Intră pe rod în anul 6-7 de la plantare și produce foarte mult, în fiecare an. Este soiul cu cea mai mare productivitate din sud-vestul
Transilvaniei. Pomul din soiul Germisara rezistă bine la ger și la atacul bolilor specifice. Fructul este mare (15 g), de forma ovoidă, cu
baza rotunjită și vârful ascuțit. Are o capacitate de producţie de 3,0 tone/ha.
3. Soiul de nuc Jupânești intră pe rod în anul 4-5 de la plantare
Soiul a fost obţinut prin selecţie în populaţiile de nuci din Argeş şi omologat ca soi nou la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru
Pomicultură Piteşti Mărăcineni în anul 1984, de către Parnia P., Onea I., Vasilescu V.
Endocarpul (coaja) are culoare galben pai, este subţire, se sparge uşor în mână, suprafaţa acestuia fiind netedă şi bogat ornamentată.
Miezul este de culoare alb-gălbuie, cu tegument de culoare galben-auriu, umple bine cavitatea valvelor, se extrage uşor întreg,
reprezintă 52,0% din greutatea fructului, conţine 65,23% substanţe grase şi 19,98% substanţe proteice, este foarte atractiv, crocant şi
are gust foarte bun. Maturarea fructelor: se realizează în septembrie, pe parcursul primelor două decade.
Înflorirea este semi-tardivă şi are caracter protandru. În anii cu primăveri reci manifestă tendinţa de homogamie.Polenizatori
potenţiali: Bratia, Muscelean, Mihaela, Roxana, SecularRM,Victoria, Peştişani, Şuşiţa, Sarmis, Velniţa. Manifestă rezistenţă la
bacterioză şi antracnoză, şi viermele nucilor. Caractere agronomice: este foarte productiv, rodeşte constant, intră pe rod în anul 4-5 de
la plantare, fiind rezistent la ger şi secetă. Reacţionează foarte promt la o agrotehnică superioară. La maturitatea deplină se recoltează
foarte uşor prin scuturare.
Utilizarea: fructele sunt foarte atrăgătoare, putând fi valorificate în coajă şi mai ales sub formă de miez pentru consum în stare
proaspătă şi procesare. Are o capacitate de producţie de 1,8 tone/ha.
4. Soiul de nuc Argeșean este foarte rezistent la ger
Obținut la Institutul de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni este un soi de nuc viguros, productiv, rezistent
la ger. Perioada de înflorire este semitârzie, de tip protandru. Fructul este de formă rotundă, cu greutate medie de 14 g, cu un
randament în miez de 51,8%; acesta se extrage întreg și este de culoare gălbui-pai, cu gust plăcut.
Coaja este galbenă-cafenie, se sparge ușor. Maturarea are loc în a doua decadă a lunii septembrie. Soiul se recomandă în cultură
pentru zona dealurilor subcarpatice, dar se altoiesc puţine plante anual (100-200 buc). Are o capacitate de producţie de 2,0 tone/ha.
5. Soiul de nuc Valcor este rezistent la secetă
Obținut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Vâlcea este un soi de nuc viguros care intră pe rod timpuriu, produce
constant, este rezistent la ger, secetă și boli. Înfloritul este semitardiv, de tip protandru, florile masculine (amentii) înfloresc înaintea
celor femele și produc mult polen.
Polenizatorii recomandați sunt soiurile: Geoagiu 65, Germisara, Jupânești, Mihaela și Orăștie. Fructul este mijlociu, are forma larg
eliptică, cu orificiu peduncular bine închis. Coaja este subțire, netedă și se sparge ușor.
Greutatea medie este de 12-13 grame iar miezul care se extrage întreg, are culoarea gălbuie, gust plăcut și aromat, fiind de o bună
calitate. Miezul reprezinta 51-52% din greutatea totală a fructului și contine 72,23% lipide și 26,57% protide.

8
Acest soi merită să fie extins în zona dealurilor subcarpatice. Maturarea are loc în a doua jumătate a lunii septembrie. Anual se pot
produce plante altoite pentru 10-12 ha. Este un soi de perspectivă pentru anii următori. Are o capacitate de producţie de 1,6 tone/ha.
6. Soiul de nuc Valrex este recomnadat pentru toate zonele, în condiţii de irigare
Obținut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Vâlcea este un soi de nuc foarte viguros, precoce, produce constant, rezistent
la ger, secetă și destul de rezistent la boli. Înfloritul este semitardiv de tip protogin, florile femele înfloresc înaintea celor mascule.
Fructul este aspectuos, de formă larg eliptică, cu coaja netedă, subțire, care se sparge ușor, de culoare gălbuie, greutatea medie 12,6 g;
miezul se extrage ușor, întreg, are culoarea gălbuie și gustul plăcut, de calitate bună, deține 52% din greutatea fructului și conține
62,9% lipide si 30,36% protide.
Pentru calitatea fructelor sale, productivitate şi comportare la factorii de mediu este recomandat pentru cultură, în toate zonele, în
condiţii de irigare. Anual se pot produce plante altoite pentru 8-10 ha. Are o capacitate de producţie de 2,5 tone/ha.
7. Soiul de nuc Orăștie are nuci ce se sparg foarte ușor
Obținut la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Geoagiu, soiul Orăștie este de vigoară mică-mijlocie, are coroana
piramidală, bine luminată, ramurile de schelet solide, lungi și cu formațiuni fructifere mixte, productiv, rezistă bine la ger și are o
comportare bună la atacul bolilor specifice, bacterioza și antracnoza. Tipul de înflorire este protogin, florile femeiești înfloresc
înaintea celor bărbătești, necesitând polenizatori. Intră pe rod din anul 6-7 de la plantare și produce mult și în fiecare an.
Fructul este mediu, 13,7 g, de formă elipsoidală. Coaja este subțire, deschisă la culoare, foarte netedă; sudura valvelor este bună, se
sparge ușor în mână. Are fructe foarte aspectuoase. Orificiul peduncular este mic și bine închis cu fibre.
Miezul reprezintă 50-53 % din greutatea fructului, are tegumentul de culoare galben-pai, crocant și cu un conținut bogat în substanțe
grase 67,7 % și substanțe proteice 17,7 %. Gustul este plăcut, dulceag-aromat. Maturarea nucilor are loc în a doua jumătatea a lunii
septembrie.Are o capacitate de producţie de 2,3 tone/ha.
Prețul unui puiet variază între 80 și 100 de lei și se poate procura de la Stațiunile de Cercetare sau de pe site-urile de specialitate.