Sunteți pe pagina 1din 20

Managementul proiectelor …

Înființare fermă de melci (model proiect)

Beneficiarul proiectului va deschide o Societate Comercială cu Răspundere Limitată


spre a demara o afacere în domeniul agricol și va accesa fonduri nerambursabile, prin măsura
121 din PNDR, în vederea înființării fermei de creștere a melcilor.
Ca și obiect de activitate, societatea comercială activează în domeniul creșterii animalelor
și activității în ferme mixte (cultura vegetală combinată cu creșterea animalelor). Cod CAEN:
0125 Creșterea altor animale, 0130 Activități în ferme mixte.
Beneficiarul proiectului va deține documente de proprietate pentru o suprafață de teren
extravilan de 10.000 mp.
Beneficiarul nu are pierderi financiare (SRL nou înființată), nu are datorii sociale și
fiscale și nici nu are obligații către instituții finanțatoare.
Denumirea proiectului propus va fi: “Înființare fermă pentru producerea melcilor în
ciclu biologic”.
Investiția constă în achiziționarea de plasă Helitex pentru îngrădirea straturilor,
achiziționarea sistemului de irigație prin microaspersiune, achiziționarea materialului semincer
necesar producerii hranei pentru melci, dotarea cu utilaje necesare desfășurării activității
helicicole și achiziționarea stolului matricol (melcii) pentru intrarea în producție. Îngrădirea
terenului se va realiza din fonduri proprii ale beneficiarului și nu face obiectul prezentului
proiect.
Zona va permite creșterea melcilor, fapt demonstrat și de probele de sol prelevate din
locul amplasării viitoarei ferme și se pretează la culturile ce fac obiectul hranei melcilor.
Amplasarea fermei helicicole se încadrează în standardele naționale de mediu și sanitar -
veterinare, conform anexelor atașate.
Investiția propusă oferă oportunități de muncă pentru persoanele din mediul rural,
facilitându-le posibilitatea de a obține venituri alternative.
Zona este una propice creșterii melcilor, mai ales în contextul actual când piața de
desfacere este în plină ascensiune, nu neaparat în plan local sau național, ci mai degrabă în plan
european și mondial, cererea de melci depășind oferta existentă pe piață la această oră.
Numărul actual al fermelor de creștere a melcilor este extrem de mic față de
posibilitățile existente.

2
Fiind o investiție nouă, reprezintă o diversificare față de veniturile înregistrate până în
prezent.
În urma relizării fermei pe suprafața de 3000 mp se obține ca produs melcul pentru
consum în cantitate medie de 5000 kg/an, de la aproximativ 3600 kg în primul an, 3932 kg în
anul al doilea, până la 5000 kg în anul 4. Producția medie la metrul pătrat este de 1,6 kg melci.
Prețul pe kg va fi de aproximativ 14,4 lei/kg.
În cadrul acestui proiect vor fi implicați doar membrii familiei. În timp numărul acestora
poate să crească pe măsură ce ferma se va extinde.
Persoanele implicate în proiect vor urma cursuri de specializare în acest domeniu, în
urma cărora vor obține atestate de agricultor culturi câmp și crescător de animale. Personalul este
necesar pentru efectuarea la timp și în bune condiții a lucrărilor prevăzute de tehnologia de
creștere și producție.
Valoarea totală a proiectului va fi de 10000 euro, din care: valoarea eligibilă a
proiectului va fi de 6000 euro.
Sursele de finanțare ale proiectului sunt următoarele: surse proprii (total) 4000 euro;
fonduri publice nerambursabile 6000 euro.

Dotările ce vor fi achiziționate pentru lucrul în fermă sunt: motocultor; coasă elecrică
(trimer); roabă; cântar electronic; pompă manuală de stropit. Total 2000 euro.
Anual se vor consuma următoarele resurse pentru obținerea resursei în cadrul fermei:
insecticid; îngrășaminte; sămânță Brassica napus, Beta vulgaris, Latuca sativa, Helianthus
annuus, Trifolium ssp.
Consum energie electrică: 1367 kw/lună.
Consum apă: 1000 mc/lună.
Avizele și acordurile emise de organele în drept, conform legislației în vigoare existau
deja la data începerii proiectului și sunt dispuse în anexă, în copie.

Construcții și instalații
Instalaţie irigat prin microaspersiune: procurat ţeavă PEID D25 PN6-600 m; piese
branşare D40 x ¾-6 buc; procurat ţeavă PEID D40 PN6-222 m; racord compresiune tip fe D40 x
¾-6 buc x; racord compresiune tip fe D25 x ¾`` - 6 buc; robinet “R” fi-fi cu levier D 1``¼ - 3
buc; teu D40- 5 buc; dop compresiune D=25- 12 buc; manşon redus 40-25-6 buc; pompa ASPRI
35-5 -1 buc; microaspersor 3002/0070- 216 buc; furtun spaghetti 3080/0307-532 m; adaptor

3
spaghetti 7 mm -532 buc; preducea 4 mm -1 buc; adaptor 6 mm 3054/0006-216 buc x. Total:
1290 euro. Montaj instalaţie irigare: 194 euro. TOTAL instalaţie irigare: 2000 euro.
Dotări plasă Helitex + manoperă montaj. Total: 4000 euro.
Aprovizionarea melcilor 2000 euro.
Total final 10000 euro.

Proces tehnologic pe o perioadă de 4 ani de la înființare. Acest proces technologic poate


aduce profit după primul an de la data populării fermei cu melci reproducători (melci maturi).
Vânzarea melcilor este asigurată în baza unui contract cu prelucrători.
Firma se va înființa cu scopul de produce și promova carnea de melc din producția
fermei. Fabrica se va construi în comuna Teliu județul Brașov la cele mai înalte standarde
europene, utilarea și operarea ei fiind guvernate de normele ISO 22.000, HACCP și cerințele
impuse de EcoCert International, organism de certificare BIO.
Produsele finite au ca destinație piața europeană și cea nord-americană și constau în
carne de melc sub formă de conserve, pachete înghețate și semipreparate. Pentru a satisface
diversitatea cerințelor, firma se adresează tuturor celor 3 sectoare ale pieții: consumatorii
comerciali (restaurante); consumatorul casnic; consumatorul de produse Gourmet.

Piața melcilor

Din analiza datelor zilnice ale pieței, alături de informațiile provenite de la firme
alimentare din acest sector, se poate afirma că, în ultima perioadă s-a asistat la o creștere
neașteptată a cantităților vândute. Este verificat ca într-adevăr melcii sunt un aliment consumat
cu precădere în casă și în familie și că se cumpără mai ales ca produs proaspăt, curățat, dar care
trebuie însă preparat. Numeroase date recente confirmă ca, făcând o comparație între melcii

4
culeși și cei crescuți, consumatorii îi consideră pe cei din urmă de o calitate mai bună decât
ceilalți, datorită gustului cărnii și pentru o mai ușoară și mai rapidă modalitate de preparare.
Această analiză este foarte importantă deoarece ea confirmă faptul că produsul de import,
cules din natură și deci, crescut pe baza plantelor neselecționate, este absolut inferior din punct
de vedere calitativ produsului provenit din crescătorie. Cotațiile melcilor în ultimii 10 ani au
înregistrat creșteri de 8-10% anual și se semnalează o substanțială uniformizare a prețurilor în
diversele anotimpuri și nu mai există astfel dezechilibre majore între produsul cules vara sau
toamna și cel cules în starea de hibernare, iarna.
Menținerea unui preț stabil este semnul unei pieți mai extinse, mai continue și legată în
principal de organizații cu structuri și sisteme industriale. În plus a existat și o mare schimbare în
direcția tendinței consumului diverselor specii. Până acum 7-8 ani, datele pieței erau în principal
legate de Helix pomatia, care era melcul cel mai cunoscut și cu care se lucra cel mai mult, odată
cu trecerea anilor, alte specii, considerate până atunci minore, au luat avânt, răsturnând situația
anterioară, astfel a fost necesară o reevaluare a prețurilor din ce în ce mai marcate de melcii de
talie mică, în raport cu cei de talie mai mare. În anii 1998-2000, comercializarea totală pe aceste
pieţe a fost de 400000 de tone pe an; s-a redus cu 10-15% faţă de anii 1990 din cauza diminuării
produsului din natură care reprezintă încă cu preponderenţă oferta anuală.
Ţara cu piaţa cea mai importantă este fără îndoială Franţa care gestionează singură 40%
din întreaga cantitate de melci comercializaţi în întraga lume.
În Franţa sunt situate cele mai importante firme comerciale care eticheteză produse
congelate, pregătite sau conservate în cutii provenind din alte ţări în care are loc culesul din
natură şi prepararea (ex. Turcia, Grecia, Tunisia). în apropiere de Paris, în sud la Rungis are loc
în fiecare zi, pe lângă piaţa de alimente, sectorul de peşte, cea mai mare piaţă de melci din lume.
Preţul de la Rungis este o cotaţie de referinţă pentru toate ţările şi pieţele. Chiar şi în
Italia preţul grosiştilor pe piaţă şi din negocierile dintre fabrici şi producători ţine cont de
evaluarea înregistrată pe această piaţă pariziană.
La nivel de crescătorii, în mod contrar, francezii nu sunt pe primul loc şi procentul de
melci de crescătorie pe întregul segment este de doar 3%. Se deschid noi şi importante pieţe de
vânzare în Statele Unite şi Japonia. Aceste două mari popoare au descoperit bucătăria
mediteraneană şi, în mod deosebit, cea italiană, care a devenit după cea chineză a doua ca
difuzare în lume. Melcii meditarenieni au găsit o desfacere importantă încât au creat linii noi de
export din Italia către ţări care se inspiră din metodele şi civilizaţia acesteia.
Prețurile en-gros indicative întâlnite pe piețele generale sunt următoarele (oscilațiile sunt
datorate formei de prezentare și calității produsului):

5
Helix pomatia: de la un minim de € 3,70 la un maxim de € 5,20/Kg.
Helix lucorum: de la un minim de € 2,50 la un maxim de € 3,70/Kg.
Helix aspersa: de la un minim de € 3,90 la un maxim de € 5,70/Kg. (în funcție de
anotimp și de gradul de uscare).
Cotația pentru cantitățile mici vândute de către crescătorii restaurantelor este, în mod
normal superioară cu 40-50% prețurilor prezentate mai sus. Din acest motiv, și mai ales din
cauza limitanței disponibilități de produs raportată la cererea remarcabilă, crescătorul care
operează pe porțiuni mici de teren alege al doilea mod de vânzare deoarece este mai profitabil.
Prețul produsului transformat este diferit și dificil de cuantificat, deoarece produsul
existent în comerț este de cele mai multe ori deja preparat în diferite moduri, iar melcii reprezintă
doar o parte din greutatea totală a felului de mâncare. În mod indicativ se consideră că prețurile
devin de 4 ori mai mari decât cele ale produsului viu, pentru aceeași cantitate, datorită scăderii în
greutate a melcului pe parcursul prelucrării lui.
Dacă în primii ani ai istoriei helicicole era foarte dificil să se reusească obținerea unei
constante a producției pe unitatea de măsură a unei crescătorii, odată cu perfecționarea tehnicilor
și sistemelor putem avea acum date ale producției nu foarte discordante și destul de constante.
Căștigul mediu în cazul unei gestionări corecte este undeva în jurul a 15-20 exemplare
potențial a fi vândute provenite de la fiecare reproducător selecționat introdus în crescătorie, ceea
ce corespunde aproximativ la 1000-1200 grame, pentru fiecare metru pătrat de pământ (măsura
considerată din mărimea totală a parcelei, incluse fiind spațiile destinate serviciilor). La cotațiile
en-gros actuale, căștigul brut anual de pe 5000 mp pământ este aproximativ de 15000-20000
euro.
Costurile de producție sunt destul de joase, deoarece nu sunt costuri cu achiziția hranei și
în costuri figurează în principal mâna de lucru pentru gestiunea crescătoriei și culegere, precum
și amortizarea costurilor “constuirii” locației și a micilor achiziții anuale de semințe, substanțe
împotriva rozătoarelor și antiparaziților. Controale atente asupra bilanțelor firmelor, având în
vedere toate cheltuielile, confirmă faptul că produsul obținut nu ajunge niciodată să coste mai
mult de 40% decât cotația actuală a pieței en-gros.

Rolul și locul melcilor în alimentație și medicină

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au utilizat în alimentația lor, printre numeroasele
componente și melci de apă sau terestre. Descoperirea cochiliilor de melci cu ocazia săpăturilor

6
arheologice nu fac decât să confirme faptul că melcii erau folosiți în alimentația omului din
vremuri preistorice. În cavernele locuite de strămoșii noștri primitivi, s-au descoperit munți de
cochilii care atestă că melcii erau consumați încă din acea vreme.
Carnea melcilor, asemănătoare cu carnea de pește, este foarte săracă în lipide (0,5–0,8%)
și relativ săracă în calorii (60-80 kcal/100g.), în schimb este bogată în proteine cu înaltă valoare
biologică (12-16%), în substanțe minerale (1,5%) și în azot (2,5%).
Pe bună dreptate se pune întrebarea dacă ne aflăm sau nu în fața unui remediu miraculos
care ne scapă de atâtea probleme, sau sunt doar speculații de ordin gastronomic și comercial.
Cercetările mai recente au confirmat însușirile miraculoase ale cărnii de melc. Astfel s-a
constatat că aminoacizii conținuți în proteinele cărnii de melc și în saliva acestora, contribuie la
reconstituirea în întregime a tesutului gastric și deci la vindecarea ulcerului. Ei lubrifiează căile
respiratorii, contribuind la vindecarea afecțiunilor pulmonare, a bronhiilor și gâtului. Tusea
convulsivă este combătută de complexul glucoprotidic numit helicină. Aminoacizii din
proteinele melcului catifelează și favorizează eliminarea celulitei și a varicelor. Foarte bogați în
calciu, melcii consumați sunt indicați în combaterea rahitismului și a altor cazuri în care
organismul are nevoie de acest element. Datorită bogației în acizi grași polisaturați, consumul
cărnii de melc combate acumularea de colesterol, iar datorită conținutului ridicat în săruri
minerale și fier, este deosebit de util în timpul sarcinii și alăptării. Fiind săracă în lipide, carnea
de melc poate fi recomandată în meniurile celor care suferă de boli ale ficatului, arteroscleroza,
obezilor, batrânilor, celor cu regim dietetic impus.
Nu în ultimul rând melcii sunt utilizați în industria cosmetică, sau ca furaj pentru o serie
de animale de blană, de companie și păsări.
Proaspeți sau congelați, sub formă de semipreparate sau conserve, astăzi nimeni nu poate
contesta gustul deosebit de rafinat al melcilor, produs gastronomic nelipsit din restaurantele vest-
europene, dar mai ales franceze și italiene, asiatice sau americane.
Plinius cel Bătrân, marele istoric român, descrie consumul melcilor de grădină cu peste
2000 de ani în urmă, precum și atenția pe care o dădeau romanii întreținerii și consumului cărnii
de melc. Alte lucrări de specialitate relevă aprecierea de care s-au bucurat melcii încă din
antichitate, datorită gustului și efectele benefice pe care o avea carnea acestei specii asupra
organismului uman.
Celebrul erudit roman Marcus Varo, în tratatul despre agricultură, menționează cu lux de
amănunte interesul pe care-l acordau romanii melcilor colectați și întreținuți în parcuri speciale,
numite «cochlariae», înconjurate de canale de apă pentru a împiedica evadarea acestora.

7
În alte lucrări științifice sau istorice se menționează consumul melcilor de către
numeroase popoare europene, cu predilecție în perioada posturilor religioase. Printre
consumatorii de melci sau alte moluște, sunt menționați călugării diferitelor mănăstiri din Franta,
Spania, Grecia etc., oaze de adevarate culturi și civilizații.
Carnea foarte savuroasă, bogată în proteine și foarte hrănitoare, săracă în lipide, cu
proprietăți medicamentoase deosebite și benefice pentru frumusețea și sănătatea fiecăruia, este
tot mai căutată, mai apreciată și recomandată de specialiștii în nutriția umană.
Cu o piață estimată între 35-40 mii tone de melci vii, Franța și Italia rămân astăzi cei mai
importanți consumatori din lume, iar Grecia este principalul furnizor de melci pentru Franța.
Statele Unite, un alt important consumator de melci, pe lăngă producția proprie, importă
anual cca. 500 tone de carne conservată de melc de pe piața europeană.
Pe lângă Franta, SUA, Italia, Germania, și Anglia astăzi și alte țări sunt preocupate de
acest aliment de lux, consumat de tot mai mulți oameni cu pretenții gastronomice, iar procesul
tehnologic de creștere sau de prelucrare a cărnii de melc are în vedere o tehnologie tot mai
exactă, mai sigură, care să respecte condițiile de calitate, igienă și siguranță alimentară.
În România, melcii de grădină au început să fie consumați după anul 1848 și mai ales
după primul război mondial, îndeosebi la restaurantele din București si în orașe transilvănene.

Varietăţi de melci folosite

Atunci când se achiziționează ouă de melci, trebuie știut precis cărei varietăți le aparțin,
pentru a nu risca creșterea a niște specii neaclimatizate la noi și care cu siguranță vor muri.
Specii din Europa:
- Micul cenușiu (Helix aspersa Muller): are o talie
de 28-35 mm și o greutate adult, de la 7 la 15 g, repartiția
geografică fiind de majoritatea țărilor mediteraniene, coasta
atlantică a Franței și Africa de Nord, melcul se pretează
creșterii în fermă, prețul, circa 5 euro/kg.

8
- Melc turcesc (Helix lucorum): are o talie de 40-55 mm și o greutate adult, de la 25 la 45
g, repartiția geografică Turcia și Balcani, melcul se pretează creșterii în fermă și se folosește ca
produs finit în conserve.

- Melcul de livadă (Helix pomatia): are o talie de 40-


55 mm și o greutate adult, de la 25 la 45 g, repartiția
geografică Europa de vest și Europa de est, melcul se
pretează creșterii în fermă și se exportă ca produs finit în
conserve, preț de circa 3 euro/kg.

- Marele cenușiu (Helix aspersa maxima): are o talie de 40-45


mm și o greutate adult, de la 20 la 30 g, repartiţia geografică Algeria,
Africa de Nord, melcul se pretează creșterii în fermă, prețul circa 5
euro/kg.

Creșterea melcilor în aer liber

Creșterea melcilor în aer liber este ceea a ciclului biologic complet, care implică un grad
de complexitate mai ridicat în ceea ce privește realizarea propriu-zisă. Este cel mai răspândit și
cel mai simplu de realizat în raport cu costurile și rezultatele obținute.
Acest sistem de creștere se realizează exclusiv direct pe pământ, fără să fie acoperit și
fără să se utilizeze protecție suplimentară.
Metoda constă în introducerea în straturile specifice, a melcilor destinați să se
împerecheze și să se reproducă. Vânzarea produsului este costituită din melcii care se nasc din
reproducători și care cresc în perioda de “îngrășare”.
Într-o crescătorie helicicolă în aer liber, straturile împrejmuite devin structurile cele mai
importante și necesare pentru desfășurarea corectă și economică a producției. Conceptul după
care se ghidează helicicultura actuală este de fapt acela de a avea la dispoziție o crescătorie
structurată în așa fel încât să ceară doar minimum necesar de muncă și cât mai puțin timp acordat
de către crescător. Cum timpul de producție este destul de lung (de la 12 la 18 luni, incluse fiind

9
perioadele de hibernare estivale sau iernatice), nu este convenabil, pentru a obține un rezultat
economic profitabil, să se muncească zilnic sau continuu pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Straturile împrejmuite, cu tot ceea ce derivă din aceste sisteme, devin astfel structura -
cheie pentru reușita proiectului. Împrejmuirea trebuie să împiedice fuga melcilor, să protejeze
crescătoria de pătrundere a prădătorilor, să facă distincție între diferitele momente de creștere ale
ciclului melcilor (nașterea și îngrășarea) și trebuie să permită o respirație corespunzătoare
melcului, atât de mult deranjată de aciditatea terenului și împiedicată în creșterea sa de emanare
de dioxid de carbon chiar și din pământ.
Despărțirea în straturi a perimetrului izolează parcela de teren dedicată heliciculturii și
împiedică intrarea numeroșilor și variaților prădători a melcului. Înălțimea din afara terenului a
acestei structuri în mod normal nu este mai mica de 60/70 cm, iar în pământ vine îngropată cel
puțin 40 cm pentru a evita intrarea rozătoarelor (cârtiță și șoarece).
În plus, materialul trebuie să fie neted pentru a împiedica urcarea și intrarea unor insecte
mergătoare (care nu zboară) dușmane și trebuie să fie rezistent la condiții climaterice ostile
pentru mulți ani.
Interiorul unei crescătorii trebuie să fie subdivizat în mai multe sectoare. Aceste sectoare
sunt denumite straturi împrejmuite: acestea sunt despărțite de pasaje defrișate largi de 80-100
cm, care devin la rândul lor zone de serviciu indispensabile pentru a se putea efectua toate
operațiunile necesare. De fapt, crescătorul, mergând și lucrând în aceste zone, nu va călca peste
melc, va putea afectua un control rapid al diferitelor situații și îi va fi facilitată operațiunea de
culegere a melcilor.
În ultimii ani, forma straturilor împrejmuite a fost uniformizată pentru diversele sectoare
de reproducere și de finisaj, în general sectoarele nu depășesc lungimea de 70/80 metri, cu o
lățime de 3/4 metri. Aceste dimensiuni previn concentrarea periculoasă a melcilor de-a lungul
“plasei”, permit tăierea cu ușurință a vegetației din interiorul straturilor și facilitează
administrarea hranei. În Italia peste 90%, iar în alte țări 100% din aceste împrejmuiri ale
straturilor se face cu plasă Helitex.
Helitex este un produs fabricat în Italia, din polietilenă 100%, de culoare neagră,
proiectat în mod special pentru a împiedica ieșirea melcilor, pentru a ușura urcarea lor și pentru a
le proteja cu ajutorul celor două cute, de păsările prădătoare. Înălțimea plasei este de 106 cm, cu
două cute la 40 și la 75 cm de la sol, care sunt înclinate la 45° pentru a evita fuga melcilor. Plasa
este susținută de piloni de lemn sau PVC foarte ușori, în timp ce pilonii de fier sau din ciment
sunt excluși, deoarece sunt materiale care conduc căldura melcilor.

10
După ce am stabilit sistemul de creștere în aer liber va trebui să stabilim și ce specie de
melci să creștem. În rândul primelor crescătorii au existat multe falimente din cauza utilizării
unor specii de o anumită calitate, care, deși apreciate pentru gustul cărnii, nu aveau
caracteristicile biologice necesare pentru a avea un ciclu lung de producție în captivitate. În ciuda
tradiției anumitor zone de a consuma o anumită specie de melci, acestea au trebuit să se adapteze
factorilor naturali, luând astfel naștere noile “ferme” elicicole care se axau pe creșterea acestor
specii: Helix Pomatia, Helix Aspersa și Helix Lucorum.

Modul de însămânțare a melcilor

Trifoiul se seamănă în spațiu îngrădit, în apropriere de plasă, singur dar nu amestecat cu


alte semințe, ci trebuie amestecat cu nisip (2 părți nisip, 1 parte sămânță). Rapița și sfecla se
seamănă împreună. Un amestec ideal de sămânță (semănată uniform) după cum urmează: 1 kg
Brassica napus + 0,600 Beta vulgaris + 4 kg nisip. Floarea soarelui trebuie semănată în rânduri la
cuib (2 sau 3 seminte). În staturi largi de 3,5 m se formează 2-3 rânduri în partea centrală, cu
distanța între rânduri de 15-20 cm. Se are în vedere, o rezervă de 15-20% sămânță pentru
completarea în zonele în care vegetația n-a rodit prea bine.
După semănat se face irigarea prin aspersiune pentru stimularea creșterii plantelor.
Pe straturile interioare construite se întinde plasa Helitex pentru împiedicarea ieșirii
melcilor și împotriva mucozității, plasa fiind aprovizionată cu două opritoare. Se întinde imediat
după semănatul vegetației în straturi.
Când vegetația va fi de 10-15 cm înălțime (aprilie-mai) se introduc melci de reproducere–
cuibul matricol și anume 22 buc la 1 mp spațiu semănată pentru reproducție.
Pe spațiul complementar în afara crescătoriei în zona nefolosită se seamănă floarea
soarelui fiind necesară alimentarea suplimentară în lunile următoare. Pentru alimentație
suplimentară se asigură teren cu suprafață totală de 3000 mp care reprezintă suprafața
convenabilă pentru alimentația suplimentară. Suprafaţa se însămânţează cu 2,5 kg sămânță
floarea soarelui sau mixt cu rapiță și sfeclă.
În iulie și august se începe pregătirea semănatului în primele straturi pentru creștere, și
când are înălțimea potrivită (septembrie) sunt transferați indivizii din straturile pentru
reporducție în straturile pentru creștere.

11
Hrana melcilor

În luna februarie-martie, al anului doi de la înființarea fermei de melci, se vor semăna


straturile cu plante. Printr-o bună alimentație se obțin melci maturi pentru vânzare într-un timp
mult mai scurt.
Plantele corect semănate produc o vegetație de bună calitate, creează un mediu natural
bun și asigură melcilor un ciclu biologic liniștit. Astăzi se aplică tehnica semănatului în rânduri
pentru ca melcii să găsească toate tipurile de plante semănate și astfel se evite pierderea de
energie și reducerea greutății.
Perioada de semănat se face în luna februarie, pentru a se obține în luna aprilie vegetația
care este în stare să primească melcii și să-i ocrotească de soare. Semănatul târziu duce la
amănarea introducerii melcilor pentru reproducție pentru luna iunie, perioadă în care activitatea
și alimentarea biologică este mai lentă din cauza temperaturilor mai înalte.
Cu ocazia alegerii plantelor pentru însămânțare și creștere trebuie respectate următoarele
scopuri:
- alimentare suficientă și adecvată;
- protecția de razele soarelui sau precipitațiile atmosferice cu ajutorul foliilor laminate,
după posibilitate;
- posibilitatea de urcare și căutare de adăpost când umiditatea solului este majorată
excesiv.

Semănarea vegetației în straturi trebuie efectuat cel târziu până în luna martie.
Rapița de ulei și varza – (Brassica napus – Crucifere): acestea sunt plante rustice, ale
cărei frunze superioare le plac melcilor în mod deosebit. Ele servesc ca un bun adăpost de razele
soarelui, (raze care usucă epidermul melcului). Plantele se taie în decursul anului.
Sfecla – (Beta vulgaris – Chenopodiacee): aceasta este o plantă doar pentru alimentație în
perioada de vară. Are multe frunze alungite, astfel că poate asigura o bună protecție de razele
ultraviolete ale soarelui. În nervura frunzelor se adună picaturi de apă folosite de melci în
decursul nopții și dimineții. La melci le place planta înreagă. Frunzele abundente și dese prezintă
un mare rezervor de apă. Planta se taie în decursul anului.

12
Trifoiul – (Trifolium repens – Leguminoase): este o plantă perenă având înălțimea
maximă de 20 cm. Sistemul de rădăcini nu este prea adânc. La melci nu le place prea mult
trifoiul, însă este folositor fiindcă asigură prospețime și umezeală. Trifoiul se seamănă la 20 cm
de plasă. Nu este indispensabil să se cosescă trifoiul în decursul anului fiindcă niciodata nu
depășește înălțimea de 20 cm.
Floarea soarelui – (Heliantus annuus –Composite): este o plantă necesară pentru că are
frunze mari și tulpină lungă. Se folosește și floarea care în mod deosebit le place melcilor tineri.
Funcția florii soarelui în alimentația complementară care se asigură din afară, este de o mare
importanță și din această cauză această plantă se seamănă de mai multe ori pe an, în etape
diferite. Planta nu se taie. Planta trebuie lăsată să crească și înflorească, fiindcă doar când
înflorește are cel mai bun gust.

Biologia melcului

Melcii (speciile comestibile: Helix Pomatia, Helix Aspersa și Helix Lucorum) sunt
moluște gasteropode, cefalopode și pulmonate. Din punct de vedere sexual melcul este un
hermafrodit insuficient (de la fiecare pereche fecundată se obține o dublă depunere de ouă).
Numărul împerecherilor care pot avea loc în decursul unui an poate varia de la minim una
până la maxim trei, cu o depunere teoretică de circa 40-80 de ouă pentru fiecare melc la fiecare
împerechere.
În realitate, din anumite motive, numărul de melci care vor putea fi îngrășați și crescuți
este mult mai mic. Cauzele fiind sterilitatea momentană și împerecherea nereușită, clima,
altitudinea, zona geografică și specia crescută influențează considerabil producția totală.
În funcție de clima și de poziția geografică, atât perioda reproductivă, cât și cea de
îngrășare pot varia în mod semnificativ. În locurile cu climă rigidă, ciclul adecvat variază din
luna martie până în luna octombrie inclusiv, cu o perioadă de “hibernare”, proprie și
indispensabilă din punct de vedere fiziologic tuturor speciilor de melci, în timpul lunilor mai
friguroase. În locurile cu climă temperată, ciclul adecvat variază din luna februarie până în luna
noiembrie inclusiv, urmat fiind de o perioadă de hibernare în lunile mai friguroase. În zonele în
care predomină clima foarte caldă, caracterizate de ierni scurte și veri foarte lungi, ciclul adecvat
va începe în timpul iernii, primăvară și iarnă, cu o perioadă de hibernare în lunile cele mai
călduroase.

13
Cochilia și conținutul ei
Cochilia reprezintă un con calcaros de formă concavă, spiralat în sens invers faţă de acele
de ceasornic, formând 3–4 spire. Este acoperită de un înveliş subţire denumit cuticulă sau
periostracum, care conferă culoarea exemplarului. Este desparţită prin ganglioni poziţionaţi de-a
lungul mantalei, tegumentul, care acoperă masa viscerală.
Cochilia este alcătuită din 3 straturi principale, periostracumul extern ce conţine un
compus organic denumit conchiolin, cel de-al 2-lea strat, ceva mai gros e format din 3 straturi de
carbonat de calciu cristalin bazat pe o matrice organică. Stratul aflat la interior este cunoscut
drept sidef, fiind baza de colorare a perlelor, fiind întâlnit mai ales la moluştele marine.
Structura cochiliei este un împăienjeniş proteic de grosime 1-2 mm, impregnat cu
carbonat de calciu (98–99%). Deţine o deschidre ale cărei muchii sunt cunoscute drept peristom,
nefiind prea bine format şi nici calcifiat până la stadiul în care melcul devine adult. La
maturitate, melcilor li se formează o muchie sau o buză. Din totalul greutăţii melcului, cochilia
reprezintă o treime. Deschiderea melcului poate să prezinte uneori o membrană denumită
operculum. Aceasta se poate detecta atunci când melcul este în hibernare sau se odihneşte.
Creşterea cochiliei nu este regulară. Formarea cochiliei este influenţată de un număr de
factori ce include tipul hranei, disponibilitatea, temperatura şi mediul relativ, hormonii de
creştere, culoarea şi designul de bază fiind predeterminate genetic. Pot apărea variaţii, fiind
influenţate de hrană şi de temperatură, dar şi de predispoziţia genetică pe care un crescător îl va
putea manipula apoi.
Melcii mari împerecheaţi cu alţii de acelaşi talie, vor produce melci şi mai numeroşi după
cochilie poate fi citită vârsta melcului şi gradul de maturitate la care a ajuns.
Corpul
Corpul este format din 3 părţi: capul, piciorul şi masa viscerală
Capul cuprinde 2 perechi de tentacule, cele 2 tentacule oculare fiind localizate deasupra,
iar cele 2 tentacule mici care servesc pentru pipăit sunt situate dedesubt. Gura se află sub
tentacule şi conţine 1 dinte de formă circulară şi limba sau radula (organ de masticaţie la
gastropode) care e acoperit de un dinte sub formă de corn. Falca superioară este în fapt un dinte
continuu utilizat pentru tăierea şi curăţirea hranei în gură. Melcii îşi consumă hrana prin mişcări
de răzuire la nivelul radulei, limba ca o pilă. care conţine şi dinţi, macină alimentele prin
mişcarea limbii înainte-înapoi. Orificiul genital este localizat pe partea dreaptă în spatele capului.
Scrotul, conţinând şi vaginul, penisul şi săgeata calcaroasă se află în interiorul acestui orificiu.
Piciorul susţine corpul şi permite melcului locomoţia. Există 2 deschideri practicate în
regiunea superioară a piciorului în apropierea buzei sau muchiei cochiliei; una dintre acestea

14
reprezintă orificiul respirator, cealaltă fiind anusul. Forma locomotoare a melcului este regulată,
o mişcare de alunecare continuă.
Melcii produc o spută (un amestec de proteine apă/mucus) prin care corpul se umezeşte
înlesnind locomoţia. Această spută ajută în protejarea melcului împotriva paraziţilor şi iritanţilor.
Mucusul este produs pe toată lungimea corpului, permiţând îndepărtarea iritanţilor. Producerea
mucusului reduce cantitatea de evaporaţie de pe suprafaţa corpului melcului. Sputa este compusă
în mare parte din apă, aceasta fiind cauza pentru care melcii sunt mult mai activi în timpul sau
după ploaie sau în condiţii de umezeală. Acest mediu este cel mai prolific pentru melci,
înlesnindu-le deplasarea.
Masa viscerală
Masa viscerală conţine organele respiratorii, circulaţia, digestia şi reproducerea. Masa
viscerală este înglobată în cochilie, acesta fiind învelişul ce protejează organele vitale în faţa
oricărui pericol.
Sistemul respirator include plămânul alcătuit din capilare care pompează oxigenul în
sistemul circulator.
Circulaţia la melc se realizează printr-un sistem sangvin deschis prin care sângele nu
urmează o curgere liniară prin tuburi, ci una dispersată la nivelul ţesuturilor. Astfel, sângele
ajunge în cavităţile corpului.
Sistemul digestiv porneşte de la nivelul capului, continuă cu gură, esofag şi guşă,
stomacul şi apoi intestinul, partea finală fiind anusul localizat înaintea cavităţii mantalei.
Melcul deţine un sistem nervos foarte bine dezvoltat. Creierul este compus din mulţi
ganglioni contopiţi ce înconjoară masa cavităţii bucale. Sistemul nervos periferic ce porneşte de
la creier este conectat cu organele senzitive, adică ochii şi organele de simţ pentru miros şi
echilibru. Sistemul nervos ajunge până peretele corpului melcului.

Factorii de mediu în creșterea melcilor

Controlul umidităţii şi al temperaturii, a luminii, trebuie să fie în permanenţă realizat.


Aceşti factori şi un mediu sănătos sunt coordonatele esenţiale pentru derularea procesului
reproductiv la melc, jucând un rol însemnat şi în clocirea ouălelor depuse de melci.
Umiditatea: melcul trebuie să-şi menţină un echilibru permanent între apa din ţesuturi şi
umiditatea relativă a mediului pentru realizarea unor condiţii optime de reproducere şi de
creştere. Melcul este capabil să absoarbă şi să elimine apa prin porii aflaţi în piele, acest

15
comportament declanşându-se imediat în funcţie de condiţiile la care este supus. Eşecul în
creşterea melcilor poate surveni dacă nu sunt întrunite în permanenţă condiţiile de umiditate
necesare.
Temperatura: controlul temperaturii reprezintă un alt factor critic capabil să influenţeze
activitatea melcului. Helix aspersa preferă condiţiile de 20°C iar la o temperatură care depăşeşte
30°C acesta îşi va înceta activitatea prin secreţia unui mucus ce închide cochilia cu un acoperiş
temporar denumit operculum. Acest comportament se petrece şi în cazul în care temperaturile
scad sub 6°C, iar la 0°C melcul îşi va întrerupe orice funcţie, putând chiar să moară.
Lumina: influenţează comportamentul melcilor în relaţie cu anotimpurile, aşa încât în
raport cu procesul reproductiv reprezintă un factor important care este necesar a fi controlat.
Durata iluminării trebuie să fie de 18 ore în perioada reproducerii.
Hibernarea: ciclul de viaţă al melcului include o perioadă de hibernare. Atunci când
temperaturile ajung la 6-7°C concomitent cu scăderea perioadei de insolaţie zilnică, melcul îşi va
întrerupe activitatea, pregătindu-se pentru un somn prelung pe tot parcursul iernii.
Combinarea dintre scurtarea duratei unei zile şi scăderea temperaturilor reprezintă
indicatorii care determină pregătirea pentru lunile reci ce vor urma. Melcul se va îngropa în sol la
o adâncime de 3-6 cm sau se va ascunde în crăpături sau sub roci etc; melcul îşi acoperă
deschiderea cochiliei cu o membrană care îi protejează pe parcursul hibernării. Membrana ce
acoperă cochilia se numeşte operculum. Aceasta este o secreţie ce se întăreşte prin contactul cu
aerul, acoperind întreaga deschidere. În această perioadă digestia se întrerupe datorită absenţei
hranei, astfel încât şi schimbul de gaze se reduce la minimum.
Metabolismul melcului este încetinit la un nivel de hibernare care durează 6 luni. În acest
timp melcul recurge la rezervele proprii de hrană şi pierde din greutate simţitor cu cât perioada
aceasta se prelungeşte. Unii melci nu supravieţuiesc datorită vârstei înaintate sau condiţiilor
murind în decursul hibernării.
Hibernarea joacă un rol semnificativ în ceea ce înseamnă capacitatea de creştere a
melcului, de dezvoltare şi de reproducere. Studiile realizate au indicat că perioada de hibernare
este obligatorie pentru a obţine exemplare de calitate bună.
Melcii care au fost selectaţi pentru montă în sezonul ce urmează sunt plasaţi în coşuri din
plastic perforate, fiind depozitaţi într-o cameră răcoroasă ce menţine temperatura la un nivel
constant de 5°C, în condiţiile unei umidităţi de 85%. Este necesară prevederea spaţiului cu un
sistem de iluminare programat să funcţioneze într-un ciclu de 6 ore lumină diurnă şi 18 ore
întuneric.

16
Coşurile pot fi suprapuse cu intercalarea unei table de lemn între rânduri pentru a permite
ventilarea. Menţinerea unei ventilări corespunzătoare este esenţială în supravieţuirea melcilor
aflaţi în hibernare. O aerare bună în coşuri ajută şi în menţinerea unui nivel de umiditate ce
îndepărtează dăunătorii şi bolile ce ar putea ataca vieţuitoarele aflate în acest mediu închis.

Dăunătorii melcilor

Adevărații neprieteni ai melcilor sunt Stafalindele, insecte care zboară cu aripi atrofiate,
înăpândate pentru zbor. Insectele adulte ating 4-6 cm și sunt de culoare neagră. Modul de atac
este unic și foarte caracteristic: insectul urcă pe cochilie și de sus roade capul moluștei care
imediat reacționează prin excretarea mucoasei până nu se epuizează pe deplin și repede moare
din cauza deshidratării. Atunci răpitoarea eliberează victima și caută una nouă, revine după
câteva zile pentru a se hrăni cu melcul putred. Perioadele de cea mai mare activitate sunt legate
de perioada de reproducție și anume în lunile în care temperatura nu-i prea înaltă (mai,
septembrie și octombrie).
Există și alte insecte cu aripi solide care aparțin familiilor Carabida, Calosoida,
Lampyrida, Sylfida care pot produce pagube.
Apărarea: prima și principala apărare de acest tip împotriva răpitoarelor este gardul
extern din tablă dar mai principală este plasa Helitex și preventiv și în mod deosebit combaterea
chimică a insectelor pe spațiu destinat pentru fermă.
Dezinsecția preventivă și specifică pe terenul fermei este de cea mai mare importanță la
începutul activității, care se aplică cu 60 de zile înainte de introducerea melcilor pentru
reproducție, și aceasta de două ori. În continuare se recomandă că și fie primăvara de-a lungul
gardului extern să se efectueze dezinsecția eficace pentru că peste tot în jurul fermei să se
formeze un cerc sanitar și de protecție.
Pe gardul întins nu este permisă prezența nici celei mai mici fisuri prin care ar putea trece
aceste răpitoare, care mereu sunt atrase de o astfel de concentrare de melci.
Apărarea împotriva răpitoarelor nu este ușoară, fiindcă întinderea plasei peste întregul
obiect nu este posibilă din cauza riscului de a se reduce concentrația de rouă, aceasta fiind
deosebit de importantă pentru pășunea melcilor. Se utilizează un mod foarte simplu care nu
periclitează umezeală vegetației și anume: stalpusorii finali care sprijină gardul exterior se pot
depune la înălțimea de până la 220 cm, la care se poate acrosa sârma sau sfoara de nailon care
încrucișându-se de mai multe ori, dar și diagonal închid întreaga fermă, fapt prin care se

17
formează plasa variată care în cele mai dese cazuri este suficientă pentru disturbarea zborului sau
asaltarea păsărilor răpitoare.
Apărarea principală împotriva rozătoarelor (șoareci și șobolani) prezintă gardul exterior
din tablă și de aceea se așează la adâncimea de 25-30 cm în pământ pentru a împiedica trecerea
rozătoarelor pe sub pământ.

Prelucrarea cărnii de melc

Întrucât este vorba despre un aliment de lux, consumat în ţări cu mari pretenţii
gastronomice, precum Franţa, Italia, Germania sau Statele Unite, procesul tehnologic de
prelucrare a cărnii de melc trebuie să se facă cu multă atenţie şi să respecte cu stricteţe condiţiile
igienice şi sanitare. Toate utilajele cu care se prelucrează carnea de melc trebuie să fie
inoxidabile, iar spaţiile de lucru trebuie să aibă pereţi impermeabili, pentru a nu fi afectaţi de
aburul care se emană în cantităţi foarte mari în timpul operaţiunilor de prelucrare, în care se
foloseşte foarte multă apă.
Toate utilajele care se folosesc pentru prelucrarea cărnii de melc se pot obţine, la
comandă, la o întreprindere specializată din ţară, sau se pot importa, noi sau la mâna a doua, din
străinătate. Este vorba, în principal, de o bandă de sortare, cazane de fierbere şi clătire a cărnii de
melc şi selector pentru calibrarea cărnii pe dimensiuni. De asemenea, pentru că este o carne
foarte perisabilă, spaţiile de prelucrare nu trebuie să aibă instalaţii de încălzire.
Prima operaţiune în prelucrarea melcior constă în depunerea acestora pe mese de inox,
unde sunt daţi cu sare, astfel încât melcul să-şi introducă întreg corpul în cochilie, operaţiune
care se numeşte încochiliere. Acest procedeu este finalizat în momentul în care talpa melcului
este perfect retrasă în cochilie, acoperită de o peliculă albă de spumă. Acest lucru este necesar
pentru protejarea cărnii în timpul următoarei operaţiuni, opărirea.
După ce s-au sărat şi s-a realizat încochilierea, melcii sunt luaţi de pe mesele de inox şi
sunt aşezaţi pe o bandă transportoare, tot din inox, care are o mişcare de dute-vino. Deasupra
benzii se află dispozitivul de opărire, un tub prevăzut cu găuri, prin care se eliberează aburul
fierbinte sau apă fiartă, care opăreşte melcii. Un melc se opăreşte timp de aproximativ un minut,
cât durează trecerea pe sub opăritor.
După ce au trecut de opăritor, melcii cad pe banda de selecţie, împărţită în două sectoare,
loc în care are loc decochilirea: carnea de melc este scoasă din cochilie, cu ajutorul unei furculiţe
speciale. Carnea se aşează în sectorul extern al benzii, iar în următorul sector, spre interior,se

18
af1ă două ieşiri, una pentru carne, iar cealaltă pentru cochilii, care cad în lăzile colectoare,
plasate sub gurile de ieşire.
Carnea de melc este transportată apoi pe alte mese de prelucrare, se îndepărtează aparatul
digestiv şi organele interne ale melcului, cu ajutorul unui foarfece special. În acest moment,
putem spune că am obţinut carnea de melc curată, gata pentru a fi pregătită în vederea
consumului.
Pregătirea cărnii începe cu fierberea ei timp de aproximativ 20-25 de minute, într-un
cazan obişnuit, în care se pot pune cantităţi mari de carne de melc: 25-50 sau chiar 100 de
kilograme. După ce a fost fiartă, carnea trece prin două operaţiuni de clătire succesive, în apă
rece, operaţiuni care se efectuează într-o maşină de spălat circulară (ea dispune de un tambur
care se învârte circular).
În acest moment, prelucrarea cărnii a luat sfârşit, ea urmând să fie sortată într-un aparat
de calibrare (selector), sub forma unui cilindru, care îndeplineşte în acelaşi timp şi rolul de
zvântare şi uscare a cărnii. Cilindrul este dotat în interior cu mai multe spirale care împrăştie
carnea uniform pe întreaga sa suprafaţă exterioară, pe care se af1ă orificii rotunde, de diferite
dimensiuni, prin care se sortează carnea. Există mai multe calibre standard de sortare, de 3-5
grame, 5-7 grame, 7-9 grame pentru fiecare bucată de carne de melc sau alte dimensiuni, în
funcţie de cerinţele clienţilor. Fiecărei categorii îi corespunde o gură de ieşire, direct în lăzile de
colectare.
După finalizarea procesării cărnii de melc, aceasta se păstrează, în lăzile speciale, timp de
8 ore, în camera frigorifică, la o temperatură de 1-2 grade Celsius, pentru e1iminarea
conţinutului de apă. Ulterior, carnea se pune în saci de plastic a câte cinci kilograme şi se
congelează la -30 de grade Celsius, timp de opt ore, sau la -18, -20 de grade Celsius, timp de
aproximativ 24 de ore. Congelarea se face într-un timp mai lung sau mai scurt, în funcţie de
performanţele tunelului de congelare. După congelare, carnea se pune la păstrat în camera
frigorifică la o temperatură de -1 8 grade Celsius, până în momentul când se strânge o cantitate
de carne suficient de mare pentru un transport. Carnea de melc se ambalează în saci de plastic de
câte cinci kilograme, iar apoi în cutii din carton în care încap patru pungi a câte cinci kilograme.
Transportul se face cu camioane frigorifice, în care se păstrează o temperatură de -18 grade
Celsius, un camion având o capacitate de 18-19 tone de carne. Transportul către beneficiari se
plăteşte de către producătorul de carne de melci şi reprezintă un cost de aproximativ 0,16 euro pe
kilogramul de melci.

19
Bibliografie

www.gazetadeagricultura.info

20