Marcu Carmen Cristina AMG anul 1

Pregatirea fizica si psihica a pacientului cu

hipertensiune arteriala

Bolile cardio-vasculare ocupa unele dintre primele locuri printre cauzele

de mortalitate din tara noastra. Este stiut ca hipertensivii reprezinta 10% din
populatia generala. Stresul este un factor favorizant al instalarii HTA, iar astazi
este foarte crescut pentru intreaga populatie.
Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o crestere a valorilor tensiunii
arteriale peste limita normala, bazata pe media intre cel putin 2 determinari
realizate in doua sau mai multe vizite dupa screeningul initial.
Valorile normale ale tensiunii arteriale au fost stabilite de catre foruri
internationale: TA < 130/80 mmHg, interpretate în raport cu vârsta, sexul si
greutatea, iar tensiunea arteriala optima fara risc cardiovascular este <120/80
mmHg.
Tensiunea arteriala este forta cu care sangele circulant apasa asupra peretilor
arteriali.
In general, exista variatii ale T.A. In functie de varsta, sex, pozitie, effort
muscular, excitatii psihice, mese, greutatea corporala, sarcini, apnee, tuse.
Pentru evitarea factorilor care influenteaza T.A., aceasta se ia cand bolnavul
este in repaus fizic si psihic (culcat timp de 10 – 30 de minute), efectuand mai
multe inregistrari si notandu-se cea mai mica valoare, respectand intotdeauna
aceeasi ora de inregistrare si utilizand acelasi tip de aparat.
Corect, T.A. trebuie masurata la humerala, bilateral (pentru a surprinde o
eventuala asimetrie tensionala), inclinostatism sau in pozitie sezanda, in
ortostatism, iar uneori si la membrele pelviene (indispensabil in unele forme
de hipertensiune). La membrele pelviene, T.A. este mai mare decat la cele
toracice cu 20 – 40 mmHg, pentru cea sistolica, si cu 10-20 mm Hg, pentru cea
diastolica. Se utilizeaza fie metoda palpatorie, fie cea oscilatorie sau
auscultatorie, ultima fiind folosita in practica curenta. Aparatele se numesc
sfigmomanometre; in metoda ausculatatorie se intrebuinteaza aparatul Riva-
Rocci sau aparatul Viquez-Leubry. Este preferabil ca pacientul sa stea culcat, cu
bratul relaxat, dezvelit pana la umar si asezat orizontal la inaltimea cordului.
Manseta se aplica pe partea interna a bratului, la doua laturi de deget de plica
corului, avand grija sa nu fie nici prea stransa, nici prea larga. Stetoscopul se
aplica pe artera humerala, la cativa centimetri sub marginea inferioaraa
mansetei. Aceasta nu va fi mentinuta umflata prea mult timp, deoarece
provoaca hipertensiune venoasa, care ridica tensiunea diastolica. T.A. se
inregistreaza pompand aer in manseta si decomprimand progresiv in timp ce
se asculta artera cu stetoscopul. Valoarea aratata de manometru la aparitia
primului zgomot indica tensiunea maxima (sistolica). Tensiunea diastolica se
noteaza in momentul cand zgomotele devin mai asurzite. Unii autori noteaza si
momentul cand zgomotele dispar complet. Cresterea tensiunii sistolice se
intalneste in hipertensiunea arteriala, insuficenta aortica, blocul total,
hipertiroidism, coarctatia de aorta.
Se cunoaşte că organismul realizează un tot unitar cu mediul
înconjurător prin intermediul SNC. În condiţii normale de adaptare, între
organism şi mediu se stabileşte o stare de echilibru biologic care se poate
aprecia subiectiv şi obiectiv prin starea de sănătate. Unii factori de mediu
(intern, extern) pot perturba această stare de echilibru, ajungându-se astfel la
starea de boală; o anumită boală pe care, prin felul ei de manifestare o putem
identifica si care are o anumită cauză.
Trebuie să reţinem totuşi că aceeaşi boală se manifestă în mod diferit
de la un organism la altul, deoarece fiecare organism reacţionează într-un mod
particular, propriu, numai lui, la aceeaşi cauză de boală. Deci, identificând o
boală la un organism uman, vom trata nu boala, ci bolnavul cu particularitatile
sale. Înţelegerea acestei noţiuni are o mare însemnătate practică, deoarece, de
ea depinde succesul tratamentelor. Un bolnav suferind de o anumită boală are
psihicul său, felul său de manifestare, de a reacţiona biologic la boală.
Înţelegându-l în complexitatea manifestărilor sale, se realizează şi acea
legătură sufletească între bolnav şi cei ce-I îngrijesc, premisă hotărâtoare
pentru obţinerea unor rezultate pozitive când tratăm bolnavul. Asistentul
medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe beneficiarii
ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue.
Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica,
psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau
definitiva. Relatia asistent medical - pacient va fi de acceptare reciproca, o
atitudine de respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient.

Competentele profesionale necesare asistentului medical in vederea ingrijirii

pacientului cu hipertensiune arteriala sunt:
1. Urmarirea si notarea in foaia de observatie a functiilor vitale si vegetative.
2. Cunoasterea si aplicarea regimurilor dietetice in diferite boli.
3. Utilizarea rezultatelor evaluarii pentru identificarea prioritatilor in ingrijirea
pacientului si elaborarea unui plan de ingrijire .
4. Cunoasterea stilului de viata, a conditiilor de trai si de munca, cat si a
efectelor asupra starii de sanatate.
5. Asigurarea mediului adecvat odihnei si supravegherea bolnavului.
6. Cunoasterea metodelor de administrare a medicamentelor.
7. Acordarea de ingrijiri pentru prevenirea complicatiilor in diferite afectiuni.
8. Cunoasterea pregatirii bolnavilor si a materialelor necesare pentru recoltari
de produse biologice, patologice, explorari functionale, examen radiologic etc.
9. Acordarea de ingrijiri in situatii de urgenta.
10. Realizarea educatiei in scopul prevenirii complicatiilor si mentinerea unui
grad de sanatate.
11. Aplicarea normelor de tehnica securitatii muncii.
Marcu Carmen Cristina AMG anul 1