HIPERTENSIUNEA ARTERIALA

Hipertensiunea arterială (HTA), cunoscută de

asemenea sub numele de tensiune arterială
crescută sau hipertensiune, este o boală cronică caracterizată prin valori crescute
ale presiunii arteriale a sângelui. Valoarea ridicată face ca inima să pompeze într-un ritm
mai accelerat față de ritmul normal pentru a propulsa sângele în vasele sangvine. Presiunea
arterială este de două tipuri: presiunea arterială sistolică (presiunea sângelui în artere în
timpul contacției mușchiului cardiac) și presiunea arterială diastolică (presiunea sângelui
în perioada de relaxare a mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în vasele de sânge sau
în cavitățile inimii se poate realiza fie prin metode directe, foarte rar și numai în anumite
cazuri deoarece necesită introducerea în vasele sanguine a unei sonde, fie, cel mai
frecvent, printr-o metodă indirectă, măsurând tensiunea pereților arteriali cu ajutorul unui
aparat numit tensiometru. În perioada de repaus, presiunea arterială normală se încadrează
între 100–140 mmHg în cazul presiunii arteriale sistolice (limita superioară) și 60–
90 mmHg în cazul presiunii arteriale diastolice (limita inferioară). Presiunea arterială
ridicată se identifică cu valori persistente ale presiunii arteriale egale cu sau mai mari de
140/90 mmHg.

Hipertensiunea arterială este clasificată fie ca hipertensiune arterială primară

(esențială) sau hipertensiune arterială secundară. Circa 90–95% din cazuri fac parte din
categoria „hipertensiunii arteriale primare”, ceea ce înseamnă presiune arterială crescută
fără a avea la bază o cauză medicală evidentă.[3] Alte afecțiuni la nivelul rinichilor,
arterelor, inimii sau sistemului endocrin determină restul de 5–10% din cazuri
(hipertensiune arterială secundară).

Hipertensiunea arterială este un factor de risc major pentru cazurile de atac de

cord (infarct miocardic), insuficiență cardiacă, anevrisme ale arterelor (de
exemplu anevrism aortic), boală arterială periferică și este cauza bolilor renale cronice.
Chiar și o creștere moderată a valorilor tensiunii arteriale este asociată cu o speranță de
viață mai redusă. Modificarea obiceiurilor alimentare și a stilului de viață pot aduce
ameliorări, ținând sub control presiunea arterială, și pot reduce riscurile asociate cu
complicații ale stării de sănătate. Cu toate acestea, tratamentul medicamentos este deseori
necesar pentru persoanele la care schimbarea stilului de viață nu are efectul dorit sau este o
condiție insuficientă.
Forma benigna prezintă următoarele simptome :

 Cefaleeoccipitală, de obicei dimineața la trezire.

 Amețeli ,oboseală, astenie ,insomnii
 Tulburări de memorie și concentrare
 Modificări de caracter, frecvent tulburări de
vedere
 Dispnee, palpitații
 Dureri precordiale

Forma maligna- are evoluțierapidăși o mortalitateridicată. Poate fi malignă de la

începutsau se poatemalignizapeparcurs. Valoriletensiuniisuntmariîn special ceeadiastolică,
prezintărezistență la tratament. Stareagenerală cu astenie, cefaleeintensă.

Cauzele apariției Hipertensiunii Arteriale include:

 Fumatul
 Stresul
 Consumul de alcool
 Concentrațiacrescută de grasimi din sănge, în special colesterol
 Sedentarismul
 Rasa (HTA estemaifregventă la negrifață de albi)
 Vărsta (riscul de apariție crește odată cu vărsta întrucăt vasele de sănge devin mai
rigide pe măsură ce înaintăm în vărstă)
 -Obezitatea (apare cand greutatea depășește cu 20% greutatea normală în funcție de
înălțime și sex);

SIMPTOMATOLOGIE:
 Creşterea presiunii sanguine (simptomul cel mai caracteristic al bolii)
 Cefaleesub forma unei presiuni in regiunea occipitala, ameţeli si tulburări de vedere.
 Furnicături in extremitati,senzaţia de „deget mort”, acufene
 Palpitaţii, dispnee si senzaţii dureroase in regiunea precardiaca (durerile au uneori
un caracter difuz si continuu,alteori sunt localizate periapexian)
 Epistaxis
Prevenire
Există un număr semnificativ de persoane hipertensive care nu știu că suferă de această
boală.[57] Sunt necesare măsuri adresate întregii populații pentru a reduce consecințele
hipertensiunii arteriale și a minimiza necesarul de tratamente medicamentoase
antihipertensive. Înainte de începerea unui tratament medicamentos, se recomandă
modificarea stilului de viață cu scopul de a scădea tensiunea arterială. În anul 2004,
Societatea Britanică de Hipertensiune[57] a propus următoarele modificări ale stilului de
viață, în conformitate cu indicațiile specificate în anul 2002 în cadrul Programului
Național American de Educație asupra Hipertensiunii[58] pentru prevenirea primară a
hipertensiunii:

 Menținerea unei greutăți corporale normale (de ex. un indice de masă corporală de 20–
25 kg/m2).
 Reducerea consumului de sodiu din alimentație la <100 mmol/zi (<6 g de sare de
bucătărie sau <2,4 g de sodiu pe zi).
 Practicarea cu regularitate a unei activități aerobice cum este mersul alert (≥30 min pe
zi, în majoritatea zilelor săptămânii).
 Limitarea consumului de alcool la cel mult 3 porții pe zi în cazul bărbaților și cel mult
2 porții pe zi în cazul femeilor.
 Adoptarea unui regim alimentar bogat în fructe și legume (cel puțin cinci porții pe zi).
Modificarea eficientă a stilului de viață poate scădea tensiunea arterială în aceeași măsură
cu un medicament antihipertensiv. Combinarea mai multor modificări ale stilului de viață
pot duce la rezultate chiar mai bune.[57]

Tratamentul kinetoterapeutic al hipertensiunii arteriale

Studiile au demonstrat că antrenamentul fizic controlat şi susţinut reduce valorile

TA
cu 4-5 mmHg la normotensivi şi cu aproximativ 10 mmHg la hipertensivi.
Antrenamentul prin efort de rezistenţă realizează cea mai semnificativă scădere
tensională, atât valoric cât şi în timp.

OBIECTIVE KINETOTERAPEUTICE
 Echilibrarea sistemului nervos si influentarea pozitiva a centrilor vasomotori
 Favorizarea vasodilataţiei periferice şi a decongestionării unorsegmente ale corpului
 Atingerea şi menţinerea unei greutăţi corporale optime
 Prevenirea fenomenelor de ateroscleroză
 Obţinerea vasodilataţiei locale şi scăderea rezistenţei periferice
 Relaxare musculară şi neuro-psihică
 Sedintele de antrenament vor fi in numar de 3 – 5 pe saptamana, cu durata de 15 –
20 de minute, la o FC intre 60 – 80% din FCMax, atinsa in timpul probei de efort.

Perioada de incalzire(10 minute)

 1.Mers cu ridicarea cate unui genunchi la piept.
 2.Sarituri usoare ca mingea cu aterizari pe varfuri, genunchii fiind usor indoiti.
 3. Urcare din alergare usoara cu genunchii indoiti a 5-6 trepte.
 4.Coborarea a 5-6 trepte prin sarituri usoare pe ambele picioare

Antrenamentul concret
 1. Din asezat pe scaun, cu un baston in maini sprijinit pe genunchi: flexia bratelor cu
retropulsia umarului in inspiratie, revenire cu expiratie.
 2. Din asezat pe scaun, cu un baston in maini sprijinit pe genunchi: ridicare in
ortostatism cu flexia membrelor superioare in sus si retropulsia umarului in inspir,
revenire cu expir.
 3. Din asezat pe un scaun, mainile pe sold: flexia trunchiului inainte in expiratie,
revenire cu inspiratie.
 4. Din ortostatism, membrele inferioare departate, membrele superioare pe langa
corp; abductie cu inspiratie, revenire cu expiratie.
 5. Din ortostatism, membrele inferioare departate, mainile la ceafa: rasucirea
trunchiului spre dreapta cuextensia cotului drept si inspiratie, revenire cu expiratie
(acelasi lucru si pe stanga)
 6. Din ortostatism, membrele inferioare departate, mainile pe sold: inclinarea
trunchiului spre dreapta cu inspiratie, revenire cu expiratie(acelasi lucru si pe partea
stanga)
 7. Din ortostatism, membrele inferioare departate, membrele superioare pe langa
corp: circumductia umerilor inainte-inapoi.
 8. Din ortostatism cu picioarele depărtate, palmele fixate pe talie, ducerea braţului
drept deasupra capului şi inclinarea spre stânga. (acelasi lucru si spre dreapta)