See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/342550525

Revoluția McMindfulness - Adrian Sorin Mihalache (30.06.2020)

Preprint · June 2020

DOI: 10.13140/RG.2.2.22431.38562

CITATIONS READS
0 634

1 author:

Adrian Sorin Mihalache

Universitatea Alexandru Ioan Cuza
33 PUBLICATIONS   1 CITATION   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Co-Vid 19 Pandemic. Science and Theology Perspectives View project

Neuroscience of Spiritual Life View project

All content following this page was uploaded by Adrian Sorin Mihalache on 06 July 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Revoluția (Mc)mindfulness:
câteva considerații din perspectiva spiritualității creștine
Arhid. Dr. Adrian Sorin Mihalache

Practici mentale și efectele lor medicale și psiho-emoținale

Un număr impresionant de cercetări neuroștiințifice, studii calitative și explorări
longitudinale, investigații de ordin comportamental evidențiază multiplele beneficii
cognitive, emoționale sau medicale obținute pe urma diverselor practici meditative1. Ca
efect al cercetărilor de acest fel, în ultima vreme, s-au strâns multe dovezi privind eficiența
intervențiilor bazate pe meditație în cazuri precum depresia, durerea cronică, anxietatea
sau abuzul de substanțe. În același timp, există numeroase inițiative care urmăresc

1
Despre numeroasele înțelesuri ale meditației, și despre formele ei în diversele tradiții religioase, vezi
Brendan D. KELLY, „Contemplative Traditions and Meditation”, în: The Oxford Handbook of Psychology
and Spirituality, (Lisa J. Millar ed.) 2012, pp. 307-325. Tot aici găsim date despre câteva dintre cele mai
importante cercetări care privesc efectele benefice ale meditației – așa cum este ea practicată în diverse
tradiții religioase sau spirituale. Remarcăm, în acest text de sinteză, absența mențiunilor și a referințelor
privind meditația în spiritualitatea creștinismului ortodox. Textele Filocaliei ar fi fost o sursă excelentă de
documentare, iar autori precum Sfântul Isaac Sirul nu ar trebui să lipsească dintr-o astfel de sinteză. Este de
remarcat, de asemenea, puținătatea studiilor care explorează efectele benefice ale meditației sau ale
rugăciunii în tradiția creștinismului ortodox. Pe de o parte, putem întrevedea – în această absență a studiilor
care privesc efectele benefice ale vieții spirituale creștin-ortodoxe – semnul unei înțelegeri adecvate a
credinței creștine, care în forma ei autentică nu caută dovezi empirice. Pe de altă parte însă, abundența
studiilor care privesc efectele medicale și psihoterapeutice ale diverselor tehnici de meditație propuse de
alte tradiții spirituale sau religioase, ar putea crea impresia că viața spirituală din tradiția creștin-ortodoxă
este irelevantă în plan medical sau psiho-emoțional.

1
structurarea unor intervenții care folosesc diverse tipuri de meditație pentru ameliorarea
hipertensiunii arteriale, pentru reglarea răspunsului imunitar sau a nivelului de cortizol2,
dar și pentru îmbunătățirea tonusului nervului vag sau pentru creșterea variabilității
ritmului cardiac. În fine, nu lipsesc nici preocupările pentru aplicarea tehnicilor de
meditație în îmbunătățirea atenției, pentru dobândirea unui autocontrol general mai bun,
pentru diminuarea stresului și cultivarea emoțiilor pozitive, dar și pentru cultivarea unor
virtuți precum altruismul, generozitatea, compasiunea sau disponibilitatea pentru
cooperare3. O meta-analiză, făcută pe baza mai multor studii publicate anterior, prezintă
ariile corticale și subcorticale activate în practicile meditative. 4
Semnificative în această privință sunt rezultatele care arată că modificările induse de
practicile spirituale se resimt chiar mai adânc, în straturile biologice ale ființei. O cercetare
a pus în valoare faptul că unele practici de ordin spiritual modifică anumite expresii
genetice care modulează răspunsul imunitar. Cercetătorii au explorat impactul unei zile
de practică intensivă a meditației de tip mindfulness (8 ore) asupra expresiei unor gene și
modificările care apar după o astfel de practică în privința răspunsului la stres. În cazul
subiecților care au practicat meditația timp de 8 ore, s-au evidențiat scăderea producției
de citokine pro-inflamatorii, ceea ce indică o modificare (reglare) a expresiei genelor care
comandă producția lor. Aceasta, spun autorii în concluziile articolului, sugerează că

2
Britta K. HOLZEL, Sara LAZAR, Mohammed R. MILAD, „Could Meditation Modulate Neurobiology
of Learning not to fear”, în: Positive Neuroscience, Joshua D. Greene, India Morrison, Martin E. P. Seligman
(eds.), Oxford, 2016, p. 176.
3
Ellen Langer, profesor de psihologie la Universitatea Harvard, fondator al The Langer Mindfulness
Institute, cea care a studiat timp de aproape 40 de ani, în diverse forme, efectele psiho-cognitive benefice
ale meditației, intervievată de Harvard Business Review, face o listă de avantaje ale mindfulness-ului, ale
meditației, în activitățile economice: „Este mai ușor să fii atent. Îți amintești mai mult din ce ai făcut. Ești
mai creativ. Ești capabil să profiți de oportunități atunci când apar. Ocolești pericolele care încă nu s-au ivit.
Îți plac mai mult oamenii, iar ei te plac mai mult, pentru că nu mai faci atât de multe evaluări. Ești mai
carismatic. Tergiversările și regretele pot dispărea, pentru că, dacă știi de ce faci un anumit lucru, atunci nu
te mai învinuiești că nu ai făcut altceva [ …]”. („Mindfulness în era complexității”, interviu cu Ellen J.
Langer, de Alison Beard, în: Mindfulness, Ed. Litera București, 2019, p. 12).
4
Meta-analiza, care a avut în atenție un număr de 21 de studii și analize, a inventariat zonele din creier
care sunt influențate de practicile mintale, zone care joacă un rol important în câteva procese cheie: formarea
meta-cognițiilor (cortexul frontopolar), conștientizarea exteroceptivă și intero-ceptivă (cortexul senzorial și
cortexul insular), (re)consolidarea memoriei (hipocampul), autoreglare și reglare emoțională (cortexul
orbitofrontal anterior și mijlociu), comunicarea intra- și inter-emisferică (fasciculul longitudinal superior
și corpul calos). (Cf. KIERAN, C. R. FOX et alii, „Is meditation associated with altered brain structure? A
systematic review and meta-analysis of morphometric neuroimaging in meditation practitioners”,
Neuroscience and Biobehavioral Reviews, XL(2014), pp. 48-73, DOI: 10.1016/j.neubiorev.2014.03.016).

2
practica meditației prezintă potențial terapeutic, putând fi imaginate diverse strategii de
meditație favorabile tratamentului în cazul unor pacienți care prezintă răspunsuri
inflamatorii cronice5. O altă cercetare, publicată în 2010, a evidențiat modificări în
lungimea telomerilor, ca urmare a unor practici cu caracter spiritual. Era cunoscut, la acel
moment, că activitatea telomerazei reprezintă un predictor al viabilității celulare6. Se
cunoștea și faptul că telomerii se scurtează pe măsură ce îmbătrânim, dar și în condițiile
unei suferinței cronice, fapt care se traduce în mecanisme de copiere celulară mai puțin
precise. Cercetarea a urmărit efectele unei retrageri pe o perioadă de 3 luni, în care
participanții au practicat diverse exerciții de meditație menite să faciliteze reflecția la
sensul vieții lor. Măsurătorile au arătat că acest program de experiențe a modificat nivelul
telomerazei și lungimea telomerilor din celulele imune, modificând totodată calitatea
răspunsului imunitar7. Într-un alt fel, s-ar putea spune că o creștere a gradului de
conștientizare a sensului vieții are un impact profund asupra vieții, până la nivelul
delicatelor procese intracelulare8.

5
Perla KALIMAN et alii, „Rapid changes in histone deacetylases and inflammatory gene expression in
expert meditators”, Psychoneuroendocrinology, XL(2014), pp. 96-107,
https://doi.org/10.1016/j.psyneuen.2013.11.004
6
Telomerii sunt atașați la capetele cromozomilor și asistă calitatea copierii informației, în multiplicarea
celulară. Copierea fără erori asigură preluarea de către noua celulă a pachetului integral de funcții.
Telomerii, reprezentând mai puțin de a zecea mia parte din ADN-ul celulelor noastre, se află la extremitățile
ADN-ul fiecărui cromozom, în forma unor teci de proteine cu rol protector. Atâta vreme cât telomerii rămân
funcționali, este posibilă divizarea repetată a celulelor, în vreme ce, odată cu slăbirea funcției telomerilor,
se instalează senescența (îmbătrânirea) celulară. (Cf. Elizabeth BLACKBURN, Elissa EPEL, Miracolul
telomerilor, noua știință a păstrării tinereții, Ed. Lifestyle, București, 2017, pp. 22-25).
7
Cf. Tonya L. JACOBS et alii, „Intensive meditation training, immune cell telomerase activity, and
psychological mediators”, în: Psychoneuroendocrinology, XXXVI(2011), 5, pp. 664-681,
https://doi.org/10.1016/j.psyneuen.2010.09.010.
8
Se întrevede aici ceva semnificativ legat de condiția omului, în această lume plină de cerințe operatorii,
de obligații sociale și de oferte de divertisment. Viața trăită pur și simplu, în decorul acestei lumi, în hățișul
cerințelor ei, nu ne aduce în vecinătatea sensului ei. Educația, experiența cunoașterii sau diversele forme de
performanță nu soluționează decât parțial și temporar problema sensului vieții. Din perspectivă spirituală,
rezultate de acest fel ne arată că, apropiindu-ne mai des de acele sensuri ale vieții care se dovedesc mai
cuprinzătoare, prelungim viața! Ca și cum sensul vieții ar fi cel care o alimentează! Astăzi mai ales, când
viața este defalcată pe obiective mărunte, risipită în mize trecătoare, captivă carierei, regăsirea unui sens
mai înalt pentru care merită să trăim reprezintă o provocare și o necesitate stringentă. În fiecare moment
trăit în lume, fără un scop mai înalt pentru care să ostenim la organizarea întregii mișcări a ființei noastre,
profesia și divertismentul, mass-media și propriile plăceri cer de la noi viață, se cer trăite, vor să trăim cu
ele și pentru ele. Sensul vieții pare o redută străină, îndepărtată, față de care, prin dispozițiile interiorității
noastre, suntem situați cumva nefiresc. Trebuie să luptăm, să ne poziționăm diferit față de curgerea ofertelor
și evenimentelor lumii, pentru a ne apropia de tema sensul vieții. Este vorba despre o confruntare
permanentă cu atracțiile lumii de consum, cu temerile și slăbiciunile noastre. Pentru împlinirea sensului ei,

3
 Pe scurt despre varietatea exercițiilor mentale.
Dificultăți de sistematizare și extinderea practicilor
În același timp, este important de semnalat că numeroasele practici de meditație și de
exersare mintală, unele foarte vechi, altele noi, provenind fiecare din arii culturale diferite,
anunță dificultăți serioase de sistematizare. Diverse încercări de încadrare a acestor tehnici
meditative propun varii criterii. Unii autori opinează că practicile meditative ar putea fi
împărțite ținându-se seama de maniera în care este utilizată atenția. În acest sens, o
categorie de practici le-ar include pe acelea care au în centrul lor atenția concentrată (CM
– concentrative mindfulness), iar o alta ar avea în centru deschiderea atenției de
monitorizare (OM – open monitoring mindfulness). Alți autori propun o împărțire a
acestor practici după scopul lor. În această taxonomie distinctă, o primă categorie este
formată din acele practici care sunt orientate către autoreglarea atenției, către experiența
imediată. O a doua categorie, în această împărțire, ar viza practicile cu un pronunțat efect
terapeutic, care urmăresc deschiderea persoanei și sporirea capacității acesteia de a asimila
constructiv experiențele vieții (cultivând bunătatea, compasiunea, iertarea sau reziliența)9.
Dintr-o perspectivă care ar ține seama de conținutul spiritual al acestor practici (în
accepțiunea cea mai largă a acestui termen), ar putea fi întrevăzute alte două categorii.
Una cuprinde tehnicile mintale care nu au un astfel de conținut spiritual. Este vorba despre

viața cere luciditate și multă nevoință. Dacă nu e și luptă pentru sens, viața nu e viață și nici sensul ei nu e
sens. Rezultatele acestea sugerează că sensul pentru care trăim este un ingredient esențial al vieții înseși,
încât nesocotind problema sensului vieții și ignorând căutările pentru el, murim puțin câte puțin. Viața fără
sens e sortită pieirii. Suntem, cu aceste înțelesuri simbolice, în apropierea a ceea ce este îndeobște cunoscut,
în cuprinsul spiritualității creștine și al vieții de credință. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este Calea,
Adevărul și Viața omului, Viața Lui împărtășită nouă și comuniunea cu El, ca finalitate a vieții noastre,
reprezintă însăși viața noastră. Hristos, ca sens al vieții, e și viața omului și a lumii întregi.
9
B. K. HOLZEL, S. LAZAR, M. R. MILAD, „Could Meditation...”, în: Positive Neuroscience, p. 175.

4
tehnicile de concentrare pe respirație10, sau cele care vizează scanarea corpului11, atenția
la un obiect sau simpla observare, monitorizare a gândurilor, fără intervenția vreunei
judecăți de valoare cu privire la ele12. Cum se poate vedea, în aceste practici lipsesc
conținuturile de ordin spiritual, cum ar fi frumusețea virtuților (compasiunea, bunătatea)
sau contemplarea raționalității lumii sensibile ori ale celei inteligibile. O a doua familie,
potrivit acestei categorizări pe care o propunem, ar putea cuprinde exerciții meditative ce
utilizează, în diverse forme, conținuturi cu caracter spiritual. Între practicile explorate,
care s-ar putea încadra în această categorie, se află cu siguranță meditația (asupra)
compasiunii (compassion meditation)13.

10
Practicanții învață să-și îndrepte atenția spre propria respirație, să-și monitorizeze atenția pentru a
detecta când ea rătăcește, făcând efortul să fixeze din nou respirația (Cf. Bethany E. KOK, Tania SINGER,
„Phenomenological Fingerprints of Four Meditations: Differential State Changes in Affect, Mind-
Wandering, Meta-Cognition, and Interoception Before and After Daily Practice Across 9 Months of
Trening”, în: Mindfulness, VIII (2017), 1, pp. 218–231, DOI:https://doi.org/10.1007/s12671-016-0594-9).
Herbert Benson este unul dintre primii specialiști care au cercetat efectele meditației asupra sănătății și
legătura dintre minte și corp (Vezi Herbert BENSON, Miriam Z. KLIPPER, Relaxation Response, Harper
Collins, 2000).
11
Este vorba despre exersarea unei atenții îndreptate spre corp, spre datele interoceptive și
proprioceptive. Meditatorul monitorizează constant fiecare parte din corp și readuce atenția asupra acelei
părți a corpului, în cazul în care mintea sa rătăcește (Cf. B. E. KOK, T. SINGER, „Phenomenological
Fingerprints of Four Meditations…”, pp. 218–231, DOI:https://doi.org/10.1007/s12671-016-0594-9).
12
Aceasta este cea mai cunoscută dintre formele de mindfulness (meditația centrată pe observarea
gândurilor), descrierea de aici vizând și înțelesul cel mai des utilizat pentru mindfulness. Practicantul se
antrenează să-și monitorizeze propriile gânduri, fără să se identifice cu conținutul lor, fără să fie absorbit de
ele, fără să se lase prins de emoțiile stârnite de ele. (Cf. B. E. KOK, T. SINGER, „Phenomenological
Fingerprints of Four Meditations…”, pp. 218–231, DOI:https://doi.org/10.1007/s12671-016-0594-9).
Tehnicile de mindfulness sunt cele mai explorate și mai utilizate practici în domeniul terapeutic și în aria
cercetărilor științifice. MBSR (Mindfulness Based Stress Reduction) de exemplu, reprezintă o tehnică de
mindfulness, o tehnică mintală de monitorizare non-judicativă a propriilor gânduri, care a fost promovată
de Jon Kabat Zinn. Tehnica este introdusă deja în practica medicilor și a pacienților din unele spitale din
Statele Unite ale Americii.
13
Este important de amintit că starea de compasiune nu vizează doar empatia, ci și o motivație puternică
pentru orientarea prosocială, și comportamente de întrajutorare. Meditația asupra compasiunii vizează acele
tehnici menite să cultive sentimente de căldură, iubire și disponibilitate pentru îngrijirea semenilor. Una
dintre cele mai cunoscute practici mintale de cultivare a iubirii – în cercetările recente – este exercițiul
bunătate prin iubire, derivat din alte tehnici meditative mai vechi. Procedeul urmărește să cultive bunătatea
iubitoare („Metta” din Pali) față de toți semenii. Emoționalitatea pozitivă, bunăvoința și prietenia resimțite
în raport cu persoanele apropiate (cum ar fi propria mamă sau propriii copii ), sunt folosite ca rampă de
lansare pentru o deschidere tot mai mare către semeni, pentru extensia treptată a emoțiilor și gândurilor
pozitive îndreptate către tot mai multe persoane. Prin antrenamentul autodirijat al imaginației însoțite de
emoții pozitive, practicanții ajung să includă în preocuparea și intenția lor de ajutorare și persoane
necunoscute și, în fine, chiar persoane ostile. (Cf. Olga M. KLIMECKI et alii, „Functional Neural Plasticity
and Associated Changes in Positive Affect After Compassion Training”, în: Cerebral Cortex, XXIII(2013),
7, pp. 1552–1561, https://doi.org/10.1093/cercor/bhs142). Există și alte cercetări care au în atenție exerciții
spirituale distincte, înrudite cu cele întâlnite în preocupările cu caracter spiritual (cum sunt cultivarea unor

5
 Un reputat profesor de psihiatrie, Richard Davidson, propune o altă compartimentare
a practicilor de tip mindfulness, de data aceasta după un criteriu cronologic14. Etapele ne
trimit cu gândul la felul cum diversele practici vechi din Extremul Orient au pierdut treptat
din conținutul lor tradițional, elemente de ordin religios sau spiritual. Analiza lui Davidson
prevede 5 etape majore, evidențiind de fapt adaptarea secularizantă a practicilor
mindfulness. Sunt păstrate, din vechile forme, versiuni slabe, cu funcții precis definite,
crotiă pentru soluționarea unor probleme specifice și dezechilibre cognitiv-emoționale
apărute în contextul actual. Prima dintre etapele propuse de Davidson vizează receptarea
profundă, originară, a practicii mindfulness. A doua etapă cuprinde intervalul poziționat
în urmă cu câteva decenii, în care tradițiile budiste au fost transferate în Occident, păstrând
unele elemente de spiritualitate, dar pierzând în schimb conținuturile care necesitau un
contact cu spațiul cultural de origine. În cel de-al treilea stadiu, consumat în trecutul
recent, distanța față de stilurile tradiționale crește. Este cazul MBSR, tehnica mintală de
monitorizare non-judicativă a propriilor gânduri pomenită deja (identificată adesea cu
mindfulness). Un al patrulea stadiu ar fi acela al simplelor exerciții mintale de scurtă
durată, proiectate pentru a fi practicate la birou, facilitate de diverse aplicații instalate pe
smartfon, etapă pe care o traversăm în prezent. În fine, ultimul dintre stadii, preconizat de
Davidson, care vizează viitorul, ar fi acela în care se vor fi imaginate și construite diverse
strategii de intervenție bazate pe diverse tipuri de meditație, într-o arie largă de aspecte
ale vieții, în psihoterapie, în actul medical, în educație sau în creșterea calității muncii.
Multe practici spirituale și tehnici meditative din Extremul Orient au traversat, de-a lungul
timpului, aceste etape, pătrunzând în Occident și extinzându-și treptat prezența, în forme
tot mai secularizate, în tot mai multe din compartimentele vieții moderne.
Într-adevăr, în prezent traversăm un amplu proces de secularizare a acestor practici.
Față de vechile forme de meditație, care îi furnizau practicantului un întreg decor spiritual
de viață, cu o simbolistică integratoare, și coordonate pentru raportări spirituale vizând
lumea, viața și semenii, multe dintre noile exerciții sunt tehnici neutre, capabile să producă

stări de conștiință lipsite de prejudecăți sau exercițiul bunătate prin iubire, care face parte din meditația
asupra compasiunii).
14
Daniel GOLEMAN, Richard DAVIDSON, Însușiri modificate. Știința și arta meditației, Ed. Curtea
Veche, București, 2018, pp. 9-10.

6
doar efecte benefice asupra corpului. Chiar dacă ele reglează conduita socială, nu oferă
totuși sensuri mai cuprinzătoare pentru viață, pentru semeni și pentru lumea din jur. În
abordările recente, interesate de tratamente și soluții cât mai simple, privind problemele
și provocările zilnice, noile practici pot regla nivelul de cortizol și activitatea sistemului
imunitar, ba sunt chiar în măsură să determine o schimbare a stării psihologice, dar nu
mobilizează pentru efortul de cultivarea a virtuților, nu contribuie la asimilarea lăuntrică
a înțelesurilor mai înalte asupra lumii și vieții. 15
În fine, în formele cele mai secularizate, exercițiile meditative iau forma unor
instrumente, auto-tehnici mintale sau respiratorii care necesită câteva minute pe zi, oferind
beneficii concrete imediate. Simplificarea și facilitarea acestor practici înlesnesc
pătrunderea lor în programele de dezvoltare personală, în ghidurile de lucru privind
abordarea sarcinilor zilnice la locul de muncă, în pregătirea personalului care lucrează în
condiții de stres, în actul medical, în școli, la clasele mici, și desigur, ca temă de cercetare,
în laboratoarele de cercetare. În prezent, extinderea practicilor de meditație și a tehnicilor
mintale în diverse arii de activitate este formidabilă, căpătând accentele unei ideologii,
nelipsind din îngrijirea medicală, din abordările psihoterapiilor, din educație și
management, din strategiile de luptă împotriva stresului.
Totuși, faptul acesta nu este cu totul surprinzător. Preocupările pentru restabilirea
puterilor atenției și a capacităților de a trăi în prezent și de a fi prezent, cele care urmăresc
recăpătarea unui control minimal asupra propriei vieți, nu reprezintă decât un răspuns
așteptat, o reacție de apărare în fața provocărilor multiple ale prezentului. Diversele
presiuni ale vieții urbane, cerințele profesionale tot mai presante, insecuritatea economică,
inflația de conținut media, informații, știri, imagini, și alte presiuni de ordin social sau
cultural, își accentuează prezența, mai ales dacă ținem seama de faptul că preocupările
pentru valențele spirituale ale vieții au slăbit considerabil. Marcați de ritmul susținut al
activităților profesionale, de dinamica accelerată a societății economizate, trăind sub
amenințarea stresului cronic, a depresiei sau anxietății, putem fi adesea în situația de a
căuta soluții rapide, eficiente. Contextul stresant și derutant de astăzi, dar și efectele

15
Randye J. SEMPLE, Sean P. HATT, „Translation of Eastern Meditative Disciplines into Western
Psychotherapy”, în: The Oxford Handbook of Psychology and Spirituality (Lisa J. Millar ed.), 2012, p. 334.

7
medicale și de control psiho-emoțional pe care le oferă noile practici, oferă deci o bună
explicație pentru interesul tot mai mare față de exercițiile mintale. Avem de-a face cu
expresia unor nevoi stringente (firești și legitime, până la urmă) resimțite de omul recent,
de reechilibrare, de întărire, de pregătire pentru situațiile presante sau stresante ale vieții.
Trăind departe de experiența autentică a vieții spirituale, în decorul acestei lumi de
consum, viața persoanei e afectată oricum de neodihna dorințelor și neliniștea alimentată
de plăcere, dar și de amenințarea suferințelor și a morții. Dar, cu povara muncii, în
zgomotul marilor aglomerări urbane, sub auspiciile inflației de informații, în fața rafalelor
publicitare, dispoziția persoanei este chiar mai afectată. De aceea, practicile meditative,
cu efectele lor benefice, promit deci să ofere o ameliorare a situației. Și, fiind mereu într-
o criză de timp, orice rețetă simplă e desigur mai atractivă, mai ales dacă necesită doar un
mic efort.

Revoluția (Mc)Mindfulness. Câteva considerații din perspectiva spiritualității

creștine
Numeroase studii și scrieri promovează introducerea diverselor tipuri de mindfulness
în management, în activități care presupun un stres considerabil, subliniind efectele
benefice, reducerea stresului, reglarea emoțională, creșterea eficienței și a calității muncii,
stimularea creativității. Unii experți, care au explorat pentru mai multă vreme efectele
benefice ale mindfulness-ului, opinează că trăim într-o societate în care paradigma
dezvoltării este strâns legată de o „economie a atenției”, și propun – pentru o bună prestație
în muncă și în viață – inserarea unor scurte reprize de mindfulness la birou sau în drum
spre casă, urmărind finalmente creșterea capacității de a ne însoți cu atenție, în toate orele
și activitățile zilei16. Sunt vehiculate și exerciții care necesită alocarea unor durate scurte,
așa zisele micro-meditații răspândite pe întreg parcursul zilei, care pot spori eficiența
activităților, vizând un fel de viață pe de-a-ntregul organizată în jurul unor exerciții de
autocontrol17. Prezente în toate sferele de activitate, și având uneori întrebuințări strict

16
Rasmund HOUGAARD, Jacqueline CARTER, „Cum să practici mindfulness de-a lungul zilei de lucru”,
în: Mindfulness, 2019, pp. 39-44.
17
Maria GONZALES, „Mindfulness pentru cei prea ocupați ca să mediteze”, în: Mindfulness, pp. 87-91.

8
mercantile, exercițiile mintale au ajuns să fie amendate ironic, prin expresia
„McMindfulness”, aluzie la universalitatea orizontală a produselor McDonalds18.
Urmăresc în cele ce urmează, să aduc în discuție câteva argumente în susținerea unei
abordări atente a acestui fenomen de masă. Este importantă evaluarea cu multă atenție a
acestor practici mintale și a impactului pe care acestea îl pot avea în viața spirituală. În
cele ce urmează voi aduce în discuție trei posibile argumente.

(1) Prioritatea muncii eficiente în defavoarea cultivării virtuților

În primul rând trebuie spus că în multe dintre situațiile curente, în care vorbim despre
mindfulness sau exerciții mintale, nu avem de-a face cu practici ale vieții spirituale, ci cu
tehnici care urmăresc doar eficientizarea prestației profesionale și creșterea
productivității, chiar și în condiții de muncă nepotrivite19. S-a ajuns chiar, în utilizarea
practicilor mintale de sorginte spirituală, într-o situație oarecum paradoxală, un fel de
monetarizare a tehnicilor mintale, de echilibrare emoțională, de creștere a rezistenței la
stres și de îmbunătățire a atenției. Destinate odinioară ameliorării calității vieții interioare
și armonizării puterilor omenești, vechile practici meditative sunt folosite acum pentru
sporirea capacităților de muncă. Fără niciun alt conținut spiritual, ele servesc drept
„scurtătură spre concentrare și productivitate”20. O autoare din Statele Unite ale Americii
scrie în acest sens: „O tradiție de înțelepciune asociată cu dezvoltarea spirituală și cu
înțelegerea profundă este acum absorbită de cultura noastră ca un instrument pentru
dezvoltarea carierei și eficienței. Dar, oare, ar trebui folosit mindfulness-ul pentru a atinge
acest scop specific? Putem folosi această practică în care totul este despre «a fi» ca pe un

18
Charlotte LIEBERMAN, „Se pierde vremea când folosim mindfulness-ul ca instrument pentru
productivitate?”, în: Mindfulness, p. 99.
19
Este cazul acelor tehnici care pretind să învețe creșterea capacității de muncă în condiții de stres și
mutitasking, condiții care, așa cum s-a dovedit deja în repetate rânduri, adesea sunt dăunătoare. Iată un
studiu: D. M. LEVY, „The effects of mindfulness meditation training on multitasking in a high-stress
information environment”, în: Proceedings - Graphics Interface, 2012, pp. 45-52, 38th Graphics Interface
Conference, GI 2012, Toronto, ON, Canada, 5/28/12.
20
Ch. LIEBERMAN, „Se pierde ceva când folosim mindfulness-ul?”, în: Mindfulness, p. 96. De fapt,
eficiența muncii și creșterea productivității, ca ținte favorizate, sunt întâlnite pretutindeni. Lucrurile se petrec
asemănător în agricultura intensivă sau în creșterea accelerată a păsărilor, in sistem intensiv. Productivitatea
în agricultură este crescută semnificativ prin monoculturi și chimizarea solului (pesticide, îngrășăminte etc),
în vreme ce puii sunt hrăniți cu „nutrețuri combinate” pentru o creștere accelerată.

9
alt instrument pentru «a face» ?”21 De fapt, nici unele abordări neuroștiințifice nu depășesc
această întrebuințare utilitaristă a tehnicilor mintale, ci o consolidează. Cercetările
urmăresc să scoată la iveală modul cum diverse tipuri de meditație antrenează modificări
în structurile și funcțiile cerebrale, evidențiind tot mai mult capacitățile de focusare a
atenției și de autoreglare emoțională, ocolind cu totul aspectele existențiale, impactul
acestor practici în înțelegerea de sine sau în privința interogațiilor care privesc sensul
vieții22.
O situație de acest fel, poate fi pusă în legătură cu o observație formulată de Sfântul
Maxim Mărturisitorul: legătura pătimașă (care prezintă valențe emoționale puternice)
poate deforma percepția realității și întrebuințările ei ulterioare. Utilizarea practicilor
meditative pentru scopuri cu caracter mercantil, utilitarist, reprezintă în sine o problemă,
un fel de apogeu în ră(tă)cirea spirituală a omului. Ceea ce e menit să ne desprindă de
planul lumii sensibile (spiritualitatea), pentru a ne ajuta să ne orientăm atenția spre
adâncimile propriei persoane și către semeni, pentru a ne adapta sensibilitatea înțelesurilor
mai înalte, situate mai presus de lumea aceasta, e folosit pentru a crește calitatea atenției
și a îmbunătăți prestația noastră în munca desfășurată pentru scopuri concrete, în cuprinsul
celor sensibile. Virtuțile, echilibrul interior, sensurile mai cuprinzătoare ale lumii și vieții,
conținuturi care ar putea ieși la iveală prin meditație și prin exercițiile cu caracter spiritual
rămân în umbră. În loc să amelioreze capacitatea ființei noastre de a încărca tot mai mult
valoarea fiecărei clipe din prezent, tehnicile mintale ne orientează spre viitor, întipărind
în spirit țintele economiei materiale. „A privi mindfulness-ul ca pe un instrument potrivit
pentru a obține ceea ce avem de făcut ne ține captivi într-un cadru mintal orientat către
viitor, în loc să ne încurajeze să extindem momentul prezent.”23

21
Ch. LIEBERMAN, „Se pierde ceva când folosim mindfulness-ul?”, în: Mindfulness, p. 97. „Corporațiile
– scrie autoarea – par să gândească altfel […]. Google oferă cursuri «Search Inside Yourself«( »Caută în
interiorul tău ,)»care predau concentrarea activă pentru muncă [….] Goldman Sachs, HBO, Deutsche Bank,
Target și Bank of America promovează în rândul angajaților beneficiile meditației asupra productivității.”
Ch. LIEBERMAN, „Se pierde ceva când folosim mindfulness-ul?”, în: Mindfulness, p.97).
22
Observații de acest fel face o autoare recentă, Dusana DORJEE, în Neuroscience and Psychology of
Meditation in Everyday Life. Searching for the Essence of Mind, Routledge, 2018, pp. 9-10.
23
Ch. LIEBERMAN, „Se pierde vremea când folosim mindfulness-ul?ʺ, în: Mindfulness, p. 99.

10
 (2) Diversele forme de reglaj interior nu cultivă nepărat viața virtuoasă
Un alt doilea aspecte care ar putea fi subliniat aici, în sprijinul unei receptări atente a
noilor preocupări de educație mintală, ține chiar de miezul spiritualității creștine.
Dobândirea autocontrolului printr-o tehnică anume sau deprinderea unei capacități sporite
de atenție, chiar dacă au ca scop cultivarea unei stări de pace și de echilibru interior, încă
nu reprezintă un progres spiritual autentic, chiar dacă aceste achiziții pot amplifica starea
de bine a practicantului24. O astfel de observație este formulată chiar în arii de spiritualitate

24
Spiritualitatea, în general, urmărește transformarea vieții, în întregul ei, cu toate aspectele ei: felul în
care muncim, maniera în care ne bucurăm, gândurile, acțiunile și emoțiile. Exercițiile minții luate în discuție
aici, își propun o arie mai restrânsă: să modifice sensibilitatea și raportarea la cele din jur, să crească
rezistența la stress, să consolideze dispozițiile bune. Printr-o tehnică anume, aș putea reuși să fiu mai calm
când, de exemplu, sunt într-o dispută. Pot utiliza o anumită tehnică respiratorie și, dacă o practic suficient
de bine, e posibil să mă calmez. O practică susținută mă ajută să îmi stăpânesc furia, să fiu mai calm, chiar
în situații cu adversitate când interlocutorul mă jignește. Starea mea este realmente mai bună. Lucrul acesta
se poate dovedi empiric, prin câteva măsurători simple aplicate unor parametri fiziologici: ritmul cardiac,
tensiunea arterială, nivelul de cortizol. Dar aceasta nu înseamnă că sunt antrenat pentru o viață spirituală
mai înaltă, chiar într-o accepțiune mai largă, într-un înțeles mai generos. Pentru că exercițiile de respirație
nu mă deschid către noi înțelesuri ale lumii și vieții, nu îmi oferă cuprinderi mai largi, care să îl includă și
pe celălalt, încât să îl pot recepta într-o lumină nouă, a nevoii lui de atenție, de îngrijire, de iubire. Respirând
controlat, într-un ritm mai lent, nu ajung și la compătimirea celui din fața mea, și nici nu împlinesc nevoința
de a renunța la judecarea lui, rămânând fără nicio creștere în virtute. Autoinducerea calmului nu generează
și puterea de a-l iubi pe celălalt, așa cum este el, și nici acea sensibilitate care să îmi dea posibilitatea să-i
simt neîmplinirea, care să mă facă să mă doară durerea lui, sau să fiu afectat sufletește de neputințele lui.
Perspectiva spiritualității creștine depășește aceste abordări. Chiar și tehnicile de mindfulness care au în
atenție compasiunea, sunt încă departe de ceea ce este în esență viața eclezială, cu toate că ele se apropie de
raportarea creștină la semeni. Eforturile de a iubi, în viața creștină, sunt legate de Însăși Persoana lui Hristos,
și de cele dăruite de El. În Viața Lui, în faptele și cuvintele Lui, în Pătimirile Sale și în Crucea Lui, eu văd
îmbrățișarea Lui pentru noi toți, și mă văd și pe mine inclus în această îmbrățișare, dar îl văd în ea și pe cel
ce pare să îmi fie dușman. Câtă vreme Hristos Domnul ne-a îmbrățișat pe toți în Persoana Lui și în Jertfa
Lui, El ne-a (re)înfrățit și ne-a (re)împăcat într-un fel ontologic, între noi și cu El, stingând tot focul relelor
care ne-ar putea separa și învrăjbi, iar Jertfa Lui mă împinge și pe mine spre o dragoste mai mare. Înțelegând
din Evanghelia Sa, și din Sfânta Euharistie unde El mi Se oferă ca hrană, cât de mult mă iubește, eu nu-l
mai pot urî pe acela care e de asemenea iubit de El, pentru că și pe acela îl iubește la fel de mult. Nu-i pot
face rău aceluia, pentru că El i-a făcut deja un imens bine, jertfindu-Se pentru el și tot El mi-a făcut și mie
cel mai mare bine, pentru care Îi sunt dator vândut. Nu-i pot dori celuilalt răul, câtă vreme Dumnezeu Însuși,
prin Jertfa Lui, l-a chemat pe acela la viață veșnică. Cum pot eu – părtaș la Cina Lui – să-i fiu aceluia piedică,
prilej de ceartă și de tulburare, dacă Dumnezeu L-a invitat și îl așteaptă și pe El, la Cina Lui? Nu-i mai pot
face rău aceluia din fața mea, nu-l mai pot răni, prin gânduri sau cuvinte rele, prin judecăți nedrepte, de
vreme ce Însuși Dumnezeu făcut om S-a lăsat ucis pentru el, pentru izbăvirea lui din rău. Însuși Fiul lui
Dumnezeu Se așază în apărarea lui, Cel Răstignit fiind un scut menit să îl protejeze de răul pe care eu i l-aș
putea pricinui. De aceea, făcându-i rău aceluia, ajung să-I fiu potrivnic lui Hristos Care îl iubește și îl apără
pe acela. Eu nu pot să-l urăsc tocmai pentru că El îl iubește și pentru că și eu mă străduiesc să îl iubesc pe
El. Înțeleasă ca atare, nesfârșita bunătate a lui Dumnezeu scoate din joc orice răutate a mea și lasă gândurile
mele rele fără obiect. Altfel, împotriva aceluia fiind, ajung să fiu potrivnic Celui Ce ne iubește și ne vrea
înfrățiți. În înțelesuri de acest fel, și în viața Lui dăruită nouă prin Evanghelia și Biserica Lui, suntem chemați
să cultivăm o compasiune care să ne apropie continuu de semeni. Suntem chemați, așa cum ne aflăm acum,
săraci sau bogați, sănătoși sau în suferință, educați sau cu mai puțină carte, să resimțim că suntem cu toții

11
non-creștină. O găsim formulată în diverse forme. În cuprinsul budismului, de exemplu,
care a furnizat cele mai multe din aceste practici care au pătruns astăzi în preocupările
cercetărilor științifice și în metodele de elaborare a strategiilor de dezvoltare a activității
lucrative, Dalai Lama afirmă că o spiritualitate este autentică dacă este filantropică. În
psihologia experimentală, Mihaly Csikszentmihalyi subliniază ceva similar25. Multe
tehnici pot furniza o stare de bine, un control bun asupra atenției, senzația de putere
interioară, însă aceasta nu înseamnă neapărat progres, creștere a calității vieții, pentru că
ele pot alimenta și viața egoistă, suficiența.

(3)Practicile mintale au propria semnătură cerebrală

Un al treilea argument pentru o evaluare atentă a practicilor mintale, și o receptare
prudentă practicilor de acest fel pe scară largă, îl furnizează chiar cercetările medicale.
Multe rezultate arată că fiecare din tehnicile mintale antrenează efecte diferite. De
exemplu, mindfulness-ul ameliorează activitatea cortexului cingular anterior (CCA), o
zonă situată în profunzime, pe fața medială a emisferei cerebrale, deasupra corpului colos
și inferior față de cortexul fronto-parietal medical, acesta fiind asociat cu abilitatea de a
dirija atenția și comportamentul spre un anumit scop, suprimarea reflexelor necontrolate
și flexibilitatea la schimbarea strategiilor26. Afectarea acestei zone este asociată cu un
comportament impulsiv, de agresiune necontrolată, cu performanțe scăzute la testele de

strânși între noi, tot mai mult, tot mai aproape, topind barierele economice sau culturale care ne-ar putea
separa, uniți în îmbrățișarea lui Hristos Care Și-a dat viața ca pildă de iubire pentru unitatea dintre noi,
pentru frățietatea noastră, stingând toate relele care ne-ar putea despărți, și unindu-ne între noi și cu El.
25
Făcând referire la viața petrecută în decorul mai larg al producțiilor și experiențelor culturale și de
muncă, reputatul psiholog american afirmă: „O cultură care favorizează ajungerea la o stare de flux nu este
neapărat «bună» în sens moral. [ …] Deși experiența optimală este un factor puternic de motivație, ea nu
garantează virtutea tuturor celor care o trăiesc. […] Comparativ cu oamenii de acum câteva generații, avem
mai multe prilejuri de a ne distra, dar nu există semne că ne-am bucura de viață mai mult decât înaintașii
noștri” (Flux. Psihologia fericirii, Ed. Publica, București, 2015, pp. 131-134.)
26
Michael I. POSNER et alii, „The anterior cingulate gyrus and the mechanism of self-regulation”, în:
Cognitive, Affective, & Behavioral Neuroscience, VII(2007), 4, pp. 391-395; Cf. Britta K. HÖLZEL et alii,
„Differential engagement of anterior cingulate and adjacent medial frontal cortex in adept meditators and
non-meditators”, în: Neuroscience Letters, CCCCXXI (2007), 1, pp. 16-21,
https://doi.org/10.1016/j.neulet.2007.04.074. Pentru un rezumat al acestor ultime mențiuni, privind cortexul
cingular anterior, vezi Christina CONGLETON, Britta HOLZEL, Sara W. LAZAR, „Mindfulness-ul îți poate
schimba creierul”, în: Mindfulness, pp. 31-36.

12
flexibilitate mintală27, în opoziție cu situațiile în care se practică meditația, unde sunt
evidențiate capacități de auto-reglare și de rezistență la stimuli care pot distrage atenția28.
La fel se întâmplă și în cazul hipocampului, practica meditației având un rol benefic în
îmbunătățirea memoriei. Deosebiri majore se înregistrează și între meditatorii
experimentați, pe de o parte, și cei aflați la începutul practicilor, pe de altă parte, primii
fiind capabili să mențină starea meditativă pentru o lungă perioadă de timp, cu un efort
considerabil mai mic29. Este important deci, de reținut, și acest argument: diverse forme
de antrenare a minții lasă amprente specifice la nivelul dispozițiilor, emoțiilor și
gândurilor. De fapt, cercetările sugerează că fiecare exercițiu, repetat suficient de mult,
lasă propriile amprente cerebrale30.

27
Orrin DEVINSKY et alii, „Contributions of anterior cingulate cortex to behaviour”, în: Brain: A
Journal of Neurology, CXVIII (1995), 1, pp. 279-306.
28
Cf. Paul A. M. van den HURK, et alii, „Greater efficiency in attentional processing related to
mindfulness meditation”, în: The Quarterly Journal of Experimental Psychology, LXIII (2010), 6, pp. 1168-
1180, DOI: 10.1080/17470210903249365
29
Cf. Guaraci Ken TANAKA et alii, „Lower trait frontal theta activity in mindfulness meditators”, în:
Arquivos de Neuro-Psiquiatria, Print version ISSN 0004-282X, LXXII (2014), 9,
http://dx.doi.org/10.1590/0004-282X20140133.
30
O cercetare arată că simpla concentrare a atenției asupra respirației calmează, ceea ce indică faptul
că acest tip de meditație ar putea fi un mijloc de relaxare. Pe de altă parte, monitorizarea gândurilor sau
exercițiul numit bunătate prin iubire nu par să intensifice starea de relaxare a corpului. Deosebirea aceasta
e intuitivă, dacă ne gândim că aceste două practici presupun un anumit control cognitiv, respectiv
monitorizarea gândurilor sau concentrarea cerută de cultivarea bunătății. În același timp, după exercițiul
bunătate prin iubire, participanții au înregistrat o stare pozitivă, în vreme ce atenția la respirație și
monitorizarea non-judicativă a gândurilor nu produc ceva similar. (Cf. D. GOLEMAN, R. DAVIDSON, Însușiri
modificate ,…p. 90.). Tania Singer a evidențiat deosebirile dintre 4 tipuri de tehnici mintale, focusul pe
respirație, scanarea corpului, observarea gândurilor și bunătatea cu iubire. Era cunoscut de mai multă vreme
faptul că observarea gândurilor, în comparație cu scanarea corporală de exemplu, poate reduce ruminarea
(identificarea persistentă cu ceea ce gândim, implicarea în gânduri), aceasta fiind asociată cu o varietate de
efecte negative asupra sănătății mintale. Spre deosebire de celelalte practici, observarea gândurilor a
determinat cea mai mare creștere a conștientizării meta-cognitive. Focalizarea pe respirație stabilizează mai
ales atenția și activitatea gândirii. Scanarea corporală mărește în principal gradul de conștientizare asupra
propriului corp, asupra senzațiilor lui, diminuând totodată conținutul gândirii. În raport cu celelalte forme
de meditație, exercițiul bunătate prin iubire a produs cea mai importantă intensificare a sentimentelor calde
și a gândurilor pozitive privitoare la ceilalți oameni. (Cf. B. E. KOK, T. SINGER, „Phenomenological
Fingerprints of Four Meditations...”, pp. 218–231, DOI:https://doi.org/10.1007/s12671-016-0594-9). Se
poate întrevedea aici faptul că interioritatea fiecăruia dintre noi e deosebit de sensibilă, vibrând într-un
anumit fel, la fiecare experiență. Starea interioară prezintă o plasticitate fină remarcabilă, putând primi
întipăriri cu infinite nuanțe, ce decurg de pe urma fiecărei experiențe! În continuarea acestor constatări,
înțelegem că fiecare lucrare interioară, fiecare conținut al gândirii cu care ne îndeletnicim, fiecare sarcină a
atenției, imprimă urme și dispoziții distincte! Am putea așeza această constatare față în față cu tumultoasele
experiențe oferite de societatea de consum: insistentele reclame publicitare, care ațâță dorințele, scenele
terifiante și stările intense oferite de producțiile horror amatorilor de gen, senzațiile tari oferite de jocurile
computerizate cu scene violente, toate oferite iar și iar, în vârtejul amețitor al culturii de consum. Ce
amprentă lasă, oare, conținuturi ca acestea, în solul fin al interiorității omenești? Cum încasează

13
 Mindfulness și spiritualitate creștină. Considerații finale
O lectură spirituală a acestor situații poate scoate la iveală cel puțin două idei
importante. Prima dintre ele vizează puterea transformatoare a (ne)voinței omenești. Dacă
acceptăm că anumite tipuri de meditație au profiluri neurologice distincte31, putem
întrevedea că, printr-o practică strictă, spiritul (sufletul) mișcă trupul înspre dispoziții și
puteri mai înalte, ultimul fiind imprimat de lucrarea interioară a celui dintâi. În al doilea
rând, se întrevede importanța păstrării practicilor de viață spirituală, în acord cu cele ale
întregii Biserici, în consonanță cu scrierile și practica sfinților. Această ultimă chestiune
e subliniată, într-un alt mod, de Arhimandritului Sofronie: „[...] felul cum ne reprezentăm
mental Întâia Ființă, pe Dumnezeu cel Fără de Început, se răsfrânge în toate manifestările
vieții noastre.”32
De aceea, din perspectiva spiritualității creștine, inflația de literatură care propune
tehnici de calmare, de îmbunătățire a răspunsului la stres și un fond emoțional pozitiv, ca
rezultat al unor practici individuale, trebuie receptată atent, pentru că poate semăna
confuzie. Sunt necesare evaluări critice minuțioase, care să scoată la lumină deosebirile
de fond dintre conținuturile acestor practici de mindfulness și tehnici mentale inspirate de
tradițiile vechi din Extremul Orient sau inspirate de rezultatele neuroștiințelor
contemplative pe de o parte, și viața creștin-ortodoxă de partea cealaltă33. Evitarea

sensibilitatea profundă a persoanei, capabilă de o receptivitate continuă, complexă și infinit nuanțată,

experiențele tari, puternic condimentate, provocatoare ale fiecărei zile, bombardamentul publicitar, scenele
violente sau lascive din filme și videoclipuri? Condiția aceasta dramatică stârnește înterogații și reflecții
privitoare la intervalul libertăților de exprimare pe care le oferă prezentul, la potențialul malefic sau benefic
al producțiilor culturale, la strânsa legătură dintre experiențele culturale, procesele neurofiziologice și
achizițiile universului interior al persoanei. Pe de altă parte, acest context vădește actualitatea observațiilor
filocalice care ne îndeamnă să păzim simțurile și mintea, pentru o stare interioară adecvată vieții spirituale!
31
D. GOLEMAN, R. DAVIDSON, Însușiri modificate ,…p. 61. Date și interpretări asemănătoare găsim și
în: Andrew NEWBERG, Mark Robert WALDMAN, Cum ne schimbă Dumnezeu creierul, Ed. Curtea Veche,
București, 2009, pp. 101 – 175.
32
Arhimandritul SOFRONIE, Naşterea întru Împărăţia cea Neclătită, p. 19.
33
În bogata „piață de practici spirituale” există multe propuneri sincretiste, care colportează aspecte de
filosofie și practici provenite din tradiții vechi fără vreo legătură între ele. Sunt introduse, adesea, și
descoperiri recente, din diverse arii ale științei – cel mai adesea, și în mod diletant, fizica cuantică și
neuroștiințele sunt invocate și, desigur, în multe dintre ele nu lipsesc elemente din tradiția creștin-ortodoxă.
Diverse rugăciuni și aspecte din învățătura de credință sunt puse împreună cu tehnici de respirație, cu unele
explicații care folosesc elemente din descrierile fizicii cuantice și cu altele care privesc activitatea cerebrală.

14
practicilor de acest fel în viața creștin-ortodoxă și păstrarea unei spiritualități ancorate în
Sfintele Taine, în spațiul eclezial, în coordonatele Tradiției creștinismului ortodox, în
lumina scrierilor filocalice, reprezintă reguli esențiale de conduită34.
Putem întrezări, chiar în unele considerații științifice, de ce anume ar fi necesar să
păstrăm osteneala despătimirii, lucrarea poruncilor și cultivarea virtuților, în coordonatele
Tradiției creștin-ortodoxe. Prin intermediul acestora, se poate înțelege mai ușor de ce se
cuvine păstrarea învățăturii creștin-ortodoxe despre Dumnezeu și întreaga arhitectură a
vieții de credință, cu practicile și ritualurile ei. Pe de o parte, ceea ce (nu) repetăm cu
atenție (nu) ne schimbă. Pe de altă parte, tot ceea ce este crezut cu putere, dar și
manifestările concrete ale credinței, învățătura și practica vieții spirituale zilnice,
structurează interioritatea persoanei și viața comunității. Experiențe religioase (personale
și/sau comunitare), dar și diversele înțelegeri ale Ființei Supreme, ca energie sau
inteligență superioară, ca solitudine absolută sau Trinitate de Persoane având aceeași

Pe măsură ce științele vor înainta în teritoriul realității sensibile, în adâncul viului, în depărtările Universului
și în taina persoanei, vor apărea tot mai multe modele de acest fel. Desigur, utilizarea unor fragmente din
învățătura spiritualității creștin-ortodoxe, alăturate câtorva concepte filosofice și unor frânturi de explicații
științifice nu poate valida întreg conținutul acestor practici. În astfel de sisteme, nu sunt autentice nici datele
științifice, nici reflecția filosofică, nici experiența spirituală. În particular, în privința creștinismului ortodox
invocat în astfel de constructe sincretiste, trebuie subliniat că se trece cu vederea un fapt esențial, anume că
orice parcurs duhovnicesc e validat printr-un raport de ascultare față de părintele spiritual, acesta din urmă
găsindu-se și el într-un raport de ascultare față de ierarh și, în fine, cu toții fiind ascultători față de adunarea
episcopilor acelei Biserici (Sfântul Sinod). Ascultarea validează autenticitatea spirituală a unei învățături
sau a unei rânduieli. Situația este întâlnită și în cazul altor practici spirituale. Artele marțiale, de exemplu,
cer o supunere desăvârșită, până la suportarea durerilor fizice, în antrenamentele tradiționale. Respectarea
principiilor și a regulilor de viață reprezintă un loc comun în Yoga, în islam, precum și, desigur, în cultura
mozaică. Într-un fel, s-ar putea spune că orice parcurs de edificare a omului este indisolubil legat de
experiența ascultării. În mod excepțional, în viața creștin-ortodoxă, ascultarea față de duhovnic și ascultarea
preotului față de ierarh sunt întărite de ascultarea tuturor față de rânduielile Bisericii, față de învățătura
Sfinților Părinți, față de hotărârile Sinoadelor Ecumenice și ale Sinodului Bisericii, toate fiind expresii ale
ascultării față de Dumnezeu. Acestea sunt, în creștinismul ortodox, coordonate esențiale. Astăzi, există
pseudo-spiritualități care încercă să se revendice de la creștinismul ortodox sau care pretind să o cuprindă
și să o depășească, invocând în construcțiile lor de idei autori duhovnicești, însă promotorii nu sunt într-o
relație de ascultare față de Biserică. Criteriul acesta ne ajută să ne mișcăm riscând mai puțin, în lumea
cosmopolită și multireligioasă, în contextul spiritual diversificat și derutant al zilelor noastre, recunoscând
ceea ce este autentic și protejându-ne de riscul de a combina ortodoxia cu tot felul de practici recente de
hipnoză, mindfulness sau terapii exotice.
34
Ideea e prezentă și în alte spații spirituale, de altă factură decât spiritualitatea creștină. Aspectul e
demn de reținut, mai ales pentru că există multe persoane interesate să combine diversele tehnici de sine din
Extremul Orient cu cele întâlnite în spiritualitatea creștină. Dalai Lama, de exemplu, a afirmat, la o întâlnire
cu creștinii catolici, că nu sfătuiește pe nimeni să-și schimbe religia și că se cuvine să redescoperim
semnificația profundă și forța propriei tradiții. (Cf. DALAI LAMA, Despre bunătatea inimii. O perspectivă
budistă asupra învățăturilor lui Iisus Hristos, Ed. Lifestyle, București, 2015, p. 35.)

15
 natură, vor asigura schița de bază pentru întreg câmpul semantic al vieții, pentru tabloul
simbolic al lumii, încât vom găsi amprente până în adâncul rețelelor cerebrale, marcaje
biologic distincte. Așadar, dacă fiecare practică măruntă, suficient repetată, lasă în noi o
amprentă distinctă, se cuvine să păstrăm maniera în care sfinții s-au rugat, și
recomandările lor, pentru a rămâne în comuniune cu ei, pe același drum către comuniunea
cu Cel Care i-a unit cu El.

16

View publication stats