Târguri şi oraşe din Europa şi din spaţiul românesc

Caracteristicile oraşului medieval

În oraşele occidentale datorită producţiei meşteşugăreşti şi schimbului de mărfuri, oamenii
care prestau aceste servicii aveau libertate de mişcare. Orăşenii din Europa apuseană şi-au dobândit
libertatea personală şi de asociere. Autonomia a devenit o caracteristică a oraşelor occidentale.
Viaţa urbană în spaţiul românesc
Spre deosebire de Occident, în spaţiul românesc, după retragerea aureliană viaţa urbană
dispare cu desăvârşire.
În Transilvania constituirea oraşelor este legată de colonizarea saşilor şi de privilegiile
acordate de coroana maghiară. În afară de mediul săsesc au fost constituite oraşe şi în centre
episcopale (Oradea) sau în preajma unor cetăţi (Timişoara, Deva). În general oraşele din
Transilvania sunt aşezate pe proprietate regală. Oraşul este în general înconjurat de ziduri groase. În
centrul oraşului sunt construie biserica şi primăria.
În Moldova şi în Ţara Românească aşezările urbane poartă denumiri diferite. În general
denumirea de târg. Acete aşezări erau situate pe proprietatea domnească. Târgul este constituit dintr-
o vatră, unde se află case, prăvălii şi curţi, păduri şi vii, hotarul, o suprafaţă agricolă, fâneţe,
heleştee, şi un ocol, care cuprinde mai multe sate.
Orăşenimea era formată din oameni liberi, meşteşugari şi negustori, care se ocupau uneori şi
cu agricultura. Meşteşugaii erau organizaţi în bresle, asociaţii de apărare a intereselor comune a
meşteşugarilor. Oraşele săseşti dispuneau de o largă autonomie. Alegeau conducerea, şi depindeau
doar de autoritatea centrală a statului. Dacă în Transilvania se constituie bresle după model apusean,
care supravieţuiesc până spre sfârşitul sec al XIX-lea, în regiunile extracarpatice situaţia este
deosebită.
Izvoare
„Bucureştiul este un oraş mare, situat parte în câmpie, parte pe versantul unei coline. Un râu numit
Dâmboviţa îl traversează. Casele sale joase, despărţite între ele prin pâlcuri de copaci, oferă de
departe un aspect destul de pitoresc, graţie clopotniţelor celor 300 de biserici, care-ţi creează pt. a
clipă iluzia existenţei unei arhitecturi oarecare în capitala hospodarilor. După ce îi treci barierele e
imposibil să mai păstrezi această iluzie. Nu există nici un monument de artă printre construcţiile sale
burgheze ridicate în cea mai mare parte din cărămizi spoite în alb. Este într-adevăr de mirare că, pe
parcursul lungii dominaţii a lor de către turci, valahii nu au încercat să imite acele elegante moschei
care dau stil şi celui mai insignifiant cătun musulman. Murdăria străzilor bucureştene este
inimaginabilă, ele sunt pavate cu lungi bucăţi de lemn sub care apa şi noroiul putrezest permanent,
fără ca nimeni să viseze măcar la limitarea acestor focare de infecţie. Adeseori, când o trăsură trece
pe o parte sau alta a străzii, aceste planşe prost prinse îi ridică pe trecători la câteva picioare în aer,
iar când cad împroaşcă o ploaie de stropi groşi, negri şi fetizi. Iarna anumite cartiere sunt aproape
inabordabile pt. pietoni. Cu greu găseşti un loc mai nesănătos decât Bucureştiul. Cea mai mică
neglijenţă igienică vă pune la pat pt. câteva săptămâni. Febrele intermitente şi infecţioase sunt starea
normală a locuitorilor, lor li se adaugă ciuma care este endemică, abătîndu-se regulat asupra
principatului şi împotriva căreia carantina de la Dunăre nu poate face nimic”
Alphonse Royer, Aventures de voyage,
tableaux, recits et souvenirs du Levant, Paris, 1837
Exerciţii
1. Pornind de la textul de mai sus, alcătuiţi un eseu, circa o pagină în care să descrieţi o zi din
viţa cotidiană în Bucurştiul sec. al XVIII-lea în comparaţie cu viaţa urbană de astăzi.
2. Discutaţi cu rudele sau prietenii de familie despre cum arăta oraşul vostru atunci când ei
erau de vârsta voastră, apoi alcătuiţi o listă a asemănărilor şi deosebirilor faţă de imaginea actuală a
acestuia.