TEXTUL DESCRIPTIV

 
 
Textul descriptiv este un text în care sunt prezentate trăsături particulare, informaţii despre
personaje / persoane, obiecte, fenomene, locuri etc. Descrierea poate apărea atât în textele
literare epice, lirice sau, mai rar, dramatice, cât şi în textele nonliterare. Descrierea literară
este un mod de expunere care constă în prezentarea plastică, prin intermdiul limbajului
artistic, a unor personaje, peisaje, locuri, interioare, fenomene, a unei perioade de timp sau
a unei epoci. Descrierea literară poate fi făcută din perspectiva naratorului sau personajului
în textul epic, eului liric în textul liric şi a autorului sau personajului în textul dramatic.
Tipurile descrierii literare sunt:
-                                 portretul: descrierea unui personaj, fie prin
trăsăturile exterioare ale acestuia (portret fizic), fie prin caracterul lui
(portret moral), fie prin îmbinarea acestora
-                                 tabloul:descrierea unei privelişti, a unui peisaj, a
unor scene din viaţa socială, a unor aspecte din anumite medii.
Dacă naraţiunea urmăreşte cu precădere prezentarea dimensiunii temporale, descrierea se
axează în special pe dimensiunea spaţială. Discursul descriptiv este organizat spaţial, cu
numeroase atribute şi specificări, prezentate în simultaneitate, de unde impresia de static,
de oprire a mişcării în contexte narative în care apare, având ca efect tendinţa cititorilor de a
„sări” pasajele descriptive. Tiparele de structurare ale descrierii pot fi: planuri fundamentale,
planuri spaţiale, planuri temporale, planuri comparative. O componentă a structurilor
descriptive este cea lingvistică, cum ar fi aspectele lexicale: frecvenţa unui anumit tip de
lexic, câmpuri lexicale şi aspectele stilistice: folosirea figurilor de stil (enumeraţia, epitetul,
comparaţia, metafora, antiteza). Din punctul de vedere al timpurilor verbale, predomină
prezentul sau imperfectul. Părţile de vorbire care apar cu cea mai mare frecvenţă sunt
substantivele (desemnează obiectul descrierii şi părţile acestuia), adjectivele (au rolul de a
indica felul în care sunt percepute proprietăţile obiectului descris) şi adverbele (precizează
coordonatele spaţiale ale obiectului descris sau ale perspectivei din care acesta este
descris).
Analiza unei descrieri diferă după tipul de text (literar / nonliterar) având în vedere: locul
secvenţei descrise în text, instanţa narativă care percepe descrierea (autorul, naratorul,
personajul sau eul liric în textul poetic), formularea temei (care este obiectul descrierii),
descrierea propriu-zisă şi efectul asupra cititorului.
Elementele unei descrieri sunt:
-                                 obiectul / personajul descris
-                                 traiectoria descrierii (panoramică, focalizată,
ascendentă, descendentă etc.) şi identificarea elementelor şi a relaţiilor
prin care se conturează imaginea obiectului descris
-                                 perspectiva privitorului (punctul de vedere al
naratorului, al unui personaj, al eului liric) şi mărcile subiectivităţii (dacă
descrierea este una subiectivă)
-                                 tipul percepţiilor / al imaginilor artistice (vizuale,
auditive etc.)
-                                 particularităţile limbajului (timpurile verbale,
adjectivele etc.)
-                                 figurile de stil
-                                 funcţiile descrierii
Funcţiile descrierii în proza epică sunt diversificate (decorativă, explicativă, simbolică),
aceasta putând fi plasată oriunde în naraţiune. La începutul prozei narative, are rolul de a
crea o anumită atmosferă, adecvată întâmplărilor, de a indica spaţiul şi timpul acţiunii, de a
surprinde trăsături ale mediului sau ale unui personaj. Pe parcursul discursului narativ, poate
apărea descrierea de tip portret a unor personaje, descrierea cu rol educativ şi pauza
descriptivă, care au ca efect crearea suspansului printr-un moment de aşteptare înaintea
punctului culminant sau schimbarea ritmului povestirii. La finalul unei naraţiuni, descrierea
evidenţiază semnificaţia deznodămntului sau realizează simetria / circularitatea construcţiei
epice.