Vasilca - colind si versuri

Vasilca e un colind specific sarbatorilor de iarna, rostit de Anul Nou, cu care umbla numai
flacaii tigani. ( totusi sunt marturii ca nu numai tiganii mergeau cu acest colind, ci si flacaii
romani undeva acum vreo 60 de ani adica prin anii 1960 in judetul OLT, si probabil ca si in alte
judete…)

E in seara ajunului Sf. Vasile, ajunul Anului Nou. Lumea rasuna vesel de cantece si chiote, iar
colindatorii colinda din casa in casa cu Vasilca, cantand pe la ferestre:

Sculati, sculati boieri mari

Ca va vin colindatori;

Si sculati de-o fata mare

Sa ne-aprinz-o lumanare,

S-o lipeasca-ntre icoane,

Intre icoane, intre obloane,

Sa intram cu Siva-n casa,

S-o vedeti si s-o priviti,

Frumos dar sa-i daruiti.

Apoi trec in casa si-mprejurul unei tavi, in care se afla o capatana de porc, imbodobita cu o
mahrama de borangic, frumos gatita cu cercei, cu ghiocei, cu salbi de galbeni, ce are aparenta
unui cap de femeie, ei incep iarasi a canta:

Ce mi-e in cer si pe pamant?

Imi sunt dalbe manastiri.

Sade bunul Dumnezeu.

Doamnele si domni din cer.

Langa bunul Dumnezeu

Sade Maica Precista,

Langa Maica Precista

Sade Ion, Sfant Ion.

 Doamnele si domni din cer.

Langa Ion, Sfant Ion

Sade batranu Craciun

S judeca pe Siva.

Doamnele si domni din cer.

Sivo leo, Visalco leo,

Ce-ai mancat si ce-ai baut,

De mi-esti draga si frumoasa?

Doamnele si domni din cer.

Statusi, Doamne, ma intrebasi

Adevarul spune-v-asi:

Sus la munte m-am suit

Jir si ghinda mi-am pascut.

Doamnele si domni din cer.

Jos la balt-am scoborat,

Apa rece mi-am baut,

Apa rece de pe piatra

De m-a vazut lumea toata.

Doamnele si domni din cer.

Prin gradini ca mi-am sarit,

Ceapa verde mi-am pascut.

Doamnele si domni din cer.

Romanii ce m-a vazut,

M-a gonit, m-a doborat.

Romanii cu securile,
 Tiganii cu baroasele.

Doamnele si domni din cer.

Mai frumos ca ma junghiara

In foc de paie ma parlira,

Ma parlira, ma-mpartira.

Doamnele si domni din cer.

Luara romanii slanina

Si tiganii capatana.

Dar tiganii, ei sarmanii

Vazura ca se-nselara.

Doamnele si domni din cer.

O-ncerceara, o-nmargilara

Cu cercei, cu ghiocei,

Cu salba de mii de lei.

Doamnele si domni din cer.

La dumneavoastr-am adus-o

S-o vedeti si s-o primiti,

Frumos dar sa-i daruiti,

Numai aur si argint

Si-un colac de grau curat.

Doamnele si domni din cer.

Pe fata colacului

Rila si vadra de vin,

C-asa-i legea din batrani,

Din batrani, din oameni buni.

 Doamnele si domni din cer.

Buna sara-n aceasta casa

Sa fit crestini sanatosi

Si cu copilasi cu toti.

Doamnele si domni din cer.

La multi ani.

Stapanii casei le da un colac, carne, carnati si ceva bani neuitand a le zice ca la anul sa nu-i
ocoleasca.

Colinda narează pe scurt peripeţiile Şivei (Vasilicăi), adică ale porcului sacrificat. Numele derivă
de la patronul creştin al Anului Nou, care s-a îngrăşat la munte cu jir, iar la şes a băut apă rece.
Grăsimea acumulată a stârnit mânia românilor, care au tăbărât asupra ei.
După modelul colindelor propriu-zise, acţiunea este transpusă în cadru mitic adecvat. Colinda, cu
variante neaşteptat de similare înfăţişează mănăstirea cu „jeţuri de argint” în care stau
Dumnezeu, Sânt Ion, Moş Crăciun sau Maica Domnului, care judecă pe Şiva: „Ce-ai băut şi ce-ai
mâncat / D-ai un trup aşa-ngălat ? / Unde ai vărat şi iernat, / De mi-eşti grasă şi frumoasă ?”.
Se relatează cu nevinovăţie că, după ce s-a îngrăşat cu jir şi ghindă, a mai dat buzna prin grădini:
„Două-trei verzi am mâncat”. Iureşul celor care au atacat-o se desfăşoară într-o grandoare epică:
„Românii că m-au văzut, / După mine s-au luat / Românii, cu topoarele, / Ţiganii, cu baroasele, /
Cobzarii, cu cobzele, / Lăutarii, cu diblele, / Casapii, cu masatele, / Olteni, cu palantele, /
Dănciugi, cu copăile, / Bucătari, cu cleştile, / Flămânzii, cu gurile, / Toţi pe mine m-a-ncolţit”.
Pregătirea prăzii se face după treptele sociale ale vremii: românii au luat slănina, boierii, carnea
bună, iar ţiganii, căpăţâna: „Pe lemn de tei mi-o pârliră / Şi frumos mi-o-mpodobiră”.
Colinda se încheie solicitând darul: „Un colac de grâu curat / Cât piatra morii de lat / Pe colac,
vadra de vin / Şi cu galbenul deplin”. După care vin şi urările: „La ani cu sănătate, / Că-i mai
bună decât toate / La boieri ca dumneavoastră / Să ne iasă partea noastră!”.
Răspândirea pe o arie restrânsă şi numai la categoria arătată, precum şi similitudinea evidentă a
variantelor, trădează o obârşie relativ recentă. Obiceiul pare a fi creaţia ţiganilor rromi, după
modelul celorlalte forme de colinde, de aici şi faptul că e practicată sporadic în secolul trecut, dar
şi acum.
Această formă este întâlnită şi în judeţul Teleorman. Este consemnată într-o colecţie de colinde
intitulată „Materialuri folclorice”, culese din Roşiorii de Vede şi publicate de Grigore Tocilescu
în 1900.

Vasâlca

„Lerului Doamne, domn din cer

Ce mi-e-n cer şi pe pământ ?
Mi-e o dalbă mănăstire
Printre dalbe mănăstiri,
Mi-este jeţuri de argint
Peste jeţuri de argint,
Şade bunul Dumnezeu
Cu Maica Precista;
Lângă Maica Precista,
Şade bătrânul Crăciun,
Cu busuiocu-n dreapta,
Cu cruciuliţa-n stânga
Şi-mi judecă pe Şiva:
- Şivo, leo
Vasilco, leo,
Ce-ai făcut şi ce-ai mâncat
De mi te-ai îngrăşat ?
- Sus la munte m-am suit,
Jir şi ghindă mi-am mâncat,
De aceea m-am îngrăşat.
Mai la vale m-am coborât,
Apă rece mi-am băut,
Grădinile le-am izbit,
Românii că m-au văzut,
Şi pe mine m-au luat,
Românii cu topoarele,
Ţiganii cu baroasele,
M-ajunseră,
Mă doborâră
Şi cu paie mă pârliră
Şi carnea că mi-o-mpărţiră:
Luară românii slănina,
Şi ţiganii căpăţâna.
Văzură că se înşală,
Frumuşel mă-mpodobiră
Cu parale, cu mărgele;
Cu frumoase panglicele;
Şi m-adus-n această casă
Şi mă puse pe-astă masă
Ca nouă să dăruiţi
Cu aur şi cu argint,
La anul şi la mulţi ani!

Dintre obiceiurile calendaristice cele mai răspândite şi spectaculoase, cu originea în credinţe şi

mituri străvechi, sunt obiceiurile legate de schimbarea anului. Dintre obiceiurile româneşti
desfăşurate de Crăciun şi Anul Nou, cele mai populare sunt: Colindele, Steaua, Teatrul popular
(Irodul, Jianul, Curcanii), Sorcova, Vasîlca, jocurile cu măşti(capra, barza, ursul, caiuţii, cerbul),
cele mai variate fiind colindele de ceată şi pluguşoarele.