1

Universitatea de Stat din Muldova

Catedra Militară

Pregătirea geniu
material didactic pentru studenţii catedrei militare

Chişinău 2008
 2

Tema 1: Amenajarea genistică şi mascarea poziţiilor.

Şedinţa 1-2.

Subiecte de studiu:
1. Rolul asigurării genistice în acţiunile de luptă.
2. Alegerea locului pentru amenajarea locaşurilor individuale,
amenajarea genistică.
3. Tranşeele de tragere pentru grupa de infanterie. Adăposturile pentru efectiv şi
tehnica de luptă, amenajarea lor.
4. Mascarea adăposturilor pentru efectiv şi tehnică de luptă.

1. Rolul asigurării genistice în acţiunile de luptă.

Asigurarea genistică se organizează şi se execută, cu scopul de a crea
plutonului (grupei) condiţii favorabile, pentru îndeplinirea cu succes a misiunii de
luptă şi protecţia efectivului şi tehnicii de luptă, contra mijloacelor de nimicire al
inamicului.
Sarcinile asigurării genistice.

1. Cercetarea obiectivului (lucrărilor) genistice ale inamicului şi

executarea culoarelor între ele.
2. Scoaterea (distrugerea) din funcţie a obiectivelor inamicului.
3. Amenajarea genistică a punctului de sprijin (poziţiei).
4. Executarea barajelor genistice.
5. Cercetarea drumurilor şi cursurilor de apă.
6. Efectuarea lucrărilor de mascare.
Pentru îndeplinirea acestor sarcini plutonul (grupa) utilizează utilajul din
dotare şi materialele din zonă.
Comandantul de pluton (grupă) organizează asigurarea genistică în baza
sarcinii şi indicaţiilor primite de la comandantu companiei (plutonului).
 3
Comandantul de pluton (grupă) organizând asigurarea genistică, indică:
În apărare:
1. Succesiunea şi termenii amenajării genistice a punctului de sprijin
(poziţiei) şi ordinea de mascare.
2. Toate mijloacele din dotare şi materiale din zonă care sunt necesare de
întrebuinţat la amenajarea locaşurilor în punctul de sprijin (la poziţie).
3. Locul şi termenii executării barajelor.
În ofensivă:
1. Locul executării culoarelor în câmpul de mine (barajelor de sârmă) sau
locurilor, culoarelor executate, indicativele lor şi ordinea de trecere.
2. Alegerea locului pentru amenajarea locaşurilor. Săparea locaşurilor de
tragere individuală, amenajarea genistică.
în apărarea fiecare soldat, cu pricepere folosind arma sa, proprietăţile terenului
(localităţii) şi barajele, este în stare cu succes să nimicească forţa vie a inamicului, de
asemenea tancurile şi TAB ale lui care atacă.
Soldatul nu are dreptul de a lăsa poziţia ocupată de el fără ordinul
comandantului. Pentru ducerea luptei de apărare fiecare soldat amenajează locaşul,
care serveşte pentru poziţie de foc şi cel mai simplu adăpost contra tuturor
mijloacelor contemporane de nimicire şi considerabil slăbeşte
radiaţia penetrantă, micşorează influenţa undii de şoc şi emisiunea de
lumină.
Amenajarea poziţiilor include:
- locaşurile individuale pentru soldaţi;
- şanţurile de tragere pentru pluton (grupă);
- tranşeele;
- adăposturile pentru efectiv şi tehnica de luptă, mijloacele de
transmisiuni, muniţii, etc.
Amenajarea poziţiilor se realizează în secret cu o încordare totală a forţelor,
cu folosirea maximă a proprietăţilor topografice ale configuraţiei terenului.
Eficienţa poziţiilor amenajate depinde în mare măsură de
corectitudinea alegerii locului de amplasare, a lucrărilor de fortificaţie.
 4
Locul pentru locaş, trebuie să fie ales în aşa mod, ca el să asigure apărarea,
observarea şi mascarea şi să servească ca adăpost contra focului inamicului. El
trebuie să fie comod în timpul ducerii focului. Dacă locul indicat nu pe deplin
acoperă soldatul, este necesar cu ajutorul lopeţii sau cu materialele din zonă de a-1
amenaja şi masca.
Înainte de a săpa locaşul fiecare soldat se adaptează la teren, amplasându-
se astfel încât să aibă, o vizibilitate de tragere bună în sectorul dat la o depărtare de
până la 400m de la poziţie şi să nu fie observat de inamic.
Şanţurile de tragere pot fi amplasate pe pantele din faţă şi pe
contrapantele înălţimilor. Cele mai comode locuri din punct de vedere tactic
pentru amplasarea subunităţilor sunt crestele pantelor, deoarece amplasarea la
poalele pantei îngreunează comunicarea între subunităţi.
Locaşurile individuale se amenajează succesiv pentru poziţia de tragere
„culcat", în „genunchi" şi în „picioare", atât în afara contactului, cât şi în contact
nemijlocit cu inamicul.
Locaşurile individuale de tragere trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii de luptă:
- să fie orientate pe direcţia de înaintare a inamicului;
- să asigure posibilităţi de observare şi tragere la distanţa maximă
eficace a armamentului individual;
- să ofere posibilităţi de legătură, vedere şi de sprijin cu foc a vecinilor;
- să asigure protecţia efectivului împotriva schijelor şi gloanţelor;
- să fie mascate corespunzător terenului.

Locaşul individual pentru tragere cu pistolul-mitralieră din poziţia

„culcat" constă dintr-o săpătură în sol cu:
- lungimea de - 170cm;
- lăţimea - 60cm;
- adâncimea - 20-30 cm;
- h (parapetului) – 30 cm.
 5
Pentru comoditatea tragerii în partea anterioară a săpăturii se face o treaptă cu
l=25-30cm.
Volumul solului scos 0,5m .
Pentru amenajare e nevoie de 0,5 om/oră.
Amenajarea locaşului individual sub focul inamicului se petrece în ordinea
următoare:
- culcat pe locul ales, soldatul pune automatul în dreapta, de la sine la distanţa
de o mână întinsă, cu ţeava spre inamic;
- întorcându-se pe partea stângă, el scoate lopăţica mică de infanterie, o apucă
de mâner cu ambele mâini şi cu lovituri spre sine taie brazda cu iarbă sau stratul
bătăturit de pământ, indicând dinainte şi din părţi hotarele locaşului, pământul
înţelenit îl pune în faţă pentru apoi să formeze parapetul. Pământul săpat se
aruncă înainte spre inamic lăsând între marginea săpăturii şi parapet o mică
platformă numită bermă; cu lăţimea de 20-40 cm. Capul se ţine mai aproape de
pământ, ţinând permanent inamicul sub observare. Când în partea din faţă a
săpăturii locaşului va fi obţinută adâncimea necesară, soldatul retrăgându-se
înapoi, continuă săpatul până la lungimea necesară pentru a-şi adăposti corpul şi
picioarele.
La terminarea săpatului, parapetul se nivelează şi se maschează conform
aspectului şi culorii, terenului cu materialele aflate la îndemână.

Fig. 1. Locaş individual pentru tragere din poziţia „culcat".

 6
Locaşul individual de tragere din poziţia în „genunchi" şi în „picioare" se
amenajează pe calea săpării suplimentare a adâncimii locaşului respectiv până la
60cm şi 110 cm. Parapetul se ridică până la 50-60cm.
Volumul solului scos conţine l,4mJ.
Pentru amenajare este nevoie respectiv - 2,5 om/oră cu lopăţica de infanterie şi
1,5 om/oră cu lopata BSL (1l 0cm).

Fig. 2. Locaş de tragere pentru mitralieră.

Pentru amenajarea locaşului cu lopăţica de infanterie este necesar 4

om/oră; lopata BSL -110 - 2,5 om/oră.

Fig. 3. Locaş de tragere pentru aruncătorul de grenade RPG-7.

Pentru amenajarea locaşului cu lopăţica de infanterie -2,5 om/oră, cu lopata BSL - 1,5 om/oră
 7
3. Tranşeele de tragere pentru grupă. Adăposturile pentru efectiv şi
tehnica de luptă, amenajarea lor.
În cazul contactului nemjlocit cu inamicul, locaşurile individuale după finisarea
acestora se unesc între ele, formând tranşeea de tragere pentru grupă.
Pentru îmbunătăţirea protecţie efectivului contra lovirii cu focul inamicului
tranşeele de tragere parţial se acoperă.

3anacHaa nnomadna dnn nepexpuman

ny/ieMema (ânundam
flveuKd dna eedemifl
(pnciHZoeozo dnn zpaHamoMema
BblHeceHHQfl
c nepeHpbimou

Onon dnn âoeeou

nexombi na OCHOBHOU
j i^ B03MO>KHblU
\\ cooâmemifi
li

OKOTI dn» âoeeou

nexombi HO 3anacHou
ozneeoă

Fig. 4. Poziţia de apărare a grupei de infanterie motorizată

Amplasamentele pentru MLI (TAB).
Amplasamentele pentru maşinile de luptă creează condiţii mai bune pentru
executarea misiunilor de foc şi măresc protecţia echipajelor contra acţiunilor
mijloacelor de foc. Ele se amenajează având sectoare de tragere limitate sau sectoare
de tragere circulară. Acestea se sapă manual sau cu maşina de săpat. înainte de a
începe săparea se trasează conturile amplasamentului. Pentru amenajarea
locaşurilor pentru maşinile de luptă este nevoie de 25 om/oră sau 0,3 maş,oră.
 8

Fig. 5. Locaş pentru maşina de luptă (TAB).

4. Mascarea adăposturilor pentru efectiv şi tehnicii de luptă.

Mascarea o organizează comandantul de pluton (grupă) în concordanţă cu
sarcina şi indicaţiile de mascare primite de la comandantul de companie (pluton) şi
situaţia creată, cu scopul amplasării în ascuns a subunităţilor (efectivului) şi păstrarea
capacităţii de luptă.
Mascarea se realizează prin:
- păstrarea secretului militar;
- amplasarea şi deplasarea pe ascuns a efectivului, armamentului şi tehnici
de luptă a plutonului (grupei), prin utilizarea chibzuită a mijloacelor de mascare din
dotare şi mijloacelor de mascare din teren;
- mascarea prin vopsire;
- folosirea vegetaţiei şi împiestrirea terenului;
- amenajarea lucrărilor false şi aplicarea mijloacelor genistice false;
- camuflarea poziţiilor şi destinaţiei lucrărilor de fortificaţie executate.

Mijloacele de mascare.
Principalele mijloace de mascare sunt:
- costumul de mascare pentru vară (în corespundere cu mediul
înconjurător);
- costumul de mascare pentru iarnă (de culoare albă).
Pentru mascarea efectivului, armamentului şi a lucrărilor genistice sunt destinate
plasele de mascare.
 9
Machetele şi lucrările genistice false se folosesc pentru ducerea inamicului
în eroare (obiectele militare în realitate lipsesc).

Tema 2. Barajele genistice, amenajarea şi trecerea lor.

Şedinţa 1, 2, 3.

Obiective didactice:
1. Destinaţia şi clasificarea barajelor genistice.
2. Studierea destinaţiei şi caracteristicilor tactico-tehnice a minelor.
3. Studierea procedeelor de trecere a barajelor genistice.

Subiecte de studiu:
1. Destinaţia SE şi accesoriile folosite la lucrările de distrugere a
diferitor
obiective a inamicului.
2. Barajele de mine. Caracteristicile minelor AI, AP.
3. Plantarea câmpurilor de mine de către grupa de infanterie.
Procedeele de trecere a câmpurilor minate.

1. Destinaţia substanţelor explozive şi accesoriile folosite la lucrările de

distrugere a diferitelor obiective a inamicului.
Barajele genistice sunt mijloace eficace de luptă împotriva inamicului, care
se execută de către trupele de toate armele, în scopul opririi sau readucerii
ritmului de deplasare a inamicului, în special în punctele obligate de trecere, în
teren frământat (împădurit, mlăştinos) şi în localităţi, urmărind în acelaşi timp şi
canalizarea acţiunilor inamicului pe direcţiile favorabile ducerii luptei de către
trupele proprii.
După caracterul lor, barajele se împart în baraje explozive şi baraje
neexplozive. Ambele tipuri sunt antiblindate, antipersonal sau mixte şi se
realizează într-o concepţie comună funcţie de formele luptei.
Lucrările de distrugere constituie una din principalele misiuni de
 10
protecţie a acţiunilor de luptă şi se execută de către toate subunităţile
folosindu-se de regulă explozivi.
Aceste lucrări se execută în scopul:
- distrugerii unor elemente de lemn, beton, zidărie, metalic;
- distrugerii sau deteorării armamentului şi tehnicii militare;
- distrugerii unor obiective de mică amploare (clădiri);
- dislocării pământului şi a rocilor tari;
- înlăturării dărâmăturilor, abatizelor, etc;
- creării culoarelor prin unele baraje genistice ale inamicului.
Explozivii sunt substanţe chimice sau amestecăturii de substanţe chimice,
care sub acţiunea unui impuls de iniţiere, sunt capabile să dezvolte o reacţie
chimică extrem de rapidă, însoţită de o mare degajare de căldura şi gaze, în
stare sa efectueze un lucru mecanic.

Procesul care declanşează explozia se numeşte iniţiere.

Pentru iniţierea unui exploziv sau a unui amestic exploziv trebuie să i
se transmită o anumită cantitate de energie, sub forma unui impuls care poate
fi:
- mecanic (percuţie, lovitură, frecare);
- caloric (scânteie, flacără, încălzire);
- explozia unui alt exploziv sau capse detonate.
Principalul exploziv ce se întrebuinţează în scopuri militare, nepericulos
la manipulare şi depozitare, este trotilul (trinitoluen -T.N.T.). Principalele
caracteristici ale trotilului sunt:
- solid, cristalizat, de culoare galbenă;
- viteza de explozie 6700 m/s;
- amar;
- insolubil în apă şi stabil la variaţii de temperatură;
- nu intră în reacţie cu metalele;
- sensibilitatea scăzută la lovire, frecare şi căldură;
- lovit de glonţ nu explodează şi nu se aprinde (presat sau turnat);
 11
- aprins în aer liber, arde cu flacără, degajând fum, tară a exploda, însă
într-un
spaţiu închis poate exploda;
- temperatura de explozie 300°C.
Trotilul se foloseşte sub formă de cartuş (cilindric), calupuri
(paralelipipedic) de diferite greutăţi şi ca încărcături explozive pentru minele
antiblindate, antipersonal, etc, sau în unele categorii de muniţii (fig. 1).

Fig. 1.A- cartuş de 0,075 kg; B-cartuş 0,100 kg; C-calup de 0,100 kg; D-calup de 0,200 kg;
E - calup de 0,400 kg. Trotilul se mai fabrică şi în calupuri de 0.500 kg şi 1,000 kg .

încărcătură de exploziv împreună cu capsa pirotehnică, fitilul ordinar, fitilul

detonat şi mijloacele de aprindere (chibrituri obişnuite, chibrituri speciale,
aprinzătoare pirotehnice) formează un sistem pirotehnic:
a) capsa pirotehnică (fig. 2) are rolul de a iniţia explozia unei
încărcături de exploziv, aprinderea capsei se realizează prin intermediul fitilului
ordinar sau detonat.

Fig. 2. Capsa pirotehnică tip CA; 1 - tub cupru; 2 - căpăcel de cupru; 3 -

încărcătura de aprindere; 4 -încărcătura de iniţiere; 5 - încărcătura intermediară; 6 -
încărcătura brizantă.

Înainte de întrebuinţare, capsele pirotehnice se controlează, dacă nu

 12
prezintă crăpături sau turtiri ale tubului capsei, praf de exploziv pe suprafaţa
interioară a tubului, oxidări.
Notă: Aceste capse cer o mare prudenţă în manipulare, deoarece prin
lovire, frecare, turtire sau încălzire pot exploda. Folosirea capsulelor
pirotehnice care prezintă defecte, este interzisă.
b) Fitilul ordinar (fig. 3.) are rolul de a transmite impulsul caloric şi a
iniţia explozia capselor pirotehnice sau a încărcăturilor de pulbere de fum.

Fig. 3. Fitil ordinar (colac de 8 m). 1-înveliş exterior; 2-vână de pulbere; 3-fir director .
Viteza de ardere a fitilului ordinar în aer este aproximativ lcm/s; In apă,
viteza de ardere este mai mare şi arde la o adâncime de maxim 5m.
înainte de întrebuinţare, fitilul ordinar se examinează la exterior să nu
prezinte crăpături, frânturi, urme de umezeală, de desfacere a învelişului şi alte
degradări, se taie şi se elimină capătul cerut pe o lungime de 5m şi se verifică
viteza de ardere la o bucată cu lungimea de 60cm (timpul de ardere trebuie să
fie 60-70sec).
Notă: Când fitilul ordinar se întrebuinţează la temperaturi scăzute, se va
evita îndoirea acestora deoarece se poate produce întreruperea vanei de pulbere
sau ruperea fitilului, arderea nemai transmiţându-se spre capsă.
c) Fitilul detonat (fig. 4.) are rolul de a iniţia explozia simultană a mai
multor încărcături explozive.
 13

Fig. 4. Fitil detonat (rola de 50m): 1 - înveliş; 2 - exploziv, 3 - fir director .

Viteza de detonaţie a fitilului detonat este de 6500-7000m/s

(explodează instantaneu după iniţiere).
Tăierea fitilului ordinar şi detonat se execută în bucăţi de lungimea
necesară, pe o bucată de lemn netedă şi curată, cu ajutorul briceagului bine
ascuţit, printr-o apăsare a lamei. Evitându-se frecarea fitilului pentru a nu
provoca scuturarea pulberei.

Notă: Când se taie fitilul detonat colacul se derulează astfel ca de la locul

tăierii până la cel nederulat să fie min. 10 cm.
Pentru iniţierea exploziei pe cale pirotehnică a trotilului se realizează în
prealabil amorsa, adică o capsă pirotehnică sesizată (strânsă) la o bucată de
fitil ordinar sau detonat.
Pentru confecţionarea unei amorse se execută următoarele operaţiuni:
- se examinează şi se verifică viteza de ardere a fitilului ordinar;
- se taie bucata de fitil stabilită (min. 50cm);
- se scoate din ambalaj o capsă pirotehnică şi se examinează starea acesteia;
- se controlează prezenţa pulberii la capătul fitilului (tăiat în unghi drept)
după
care se introduce în capsă până la căpăcel, tară a se forţa sau roti;
- se sertizează capsa folosind cleştele de sertizat, prin strângere progresivă.

Notă: Sertezarea capsei în alt mod şi cu alte mijloace este interzisă.

Pentru executarea lucrărilor de distrugere se folosesc diferite încărcături
de exploziv, greutatea acestora determinându-se prin calcul, în funcţie de
natura şi dimensiunile obiectivelor.
 14
După forma lor încărcăturile pot fi:
- concentrate;
- alungite;
- sub forma de figuri geometrice.
După poziţia lor faţă de obiectivul de distrus, acestea pot fi:
- exterioare;
- interioare;
- încastrate.
Explozivul se poate utiliza în următoarele scopuri:
- distrugeri in lemn (fig. 5 6 7).

Fig. 5. Distrugerea lemnului rotund cu încărcătură

exterioară: 1. încărcătură; 2. legătură; 3. amorsa

Fig. 6. Doborârea unui arbore (săgeata indica direcţia de

cădere): 1 încărcătură; 2. legătură; 3. amorsa; 4. teşitură
d

Fig. 7. Dezrădăcinarea buturugilor: 1. încărcătură; 2. buraj; 3.

amorsa
 15
b) distrugerea parţială a lucrărilor de fortificaţie de companie sau
permanente (fig. 8 9 10). '

b) distrugerea parţială a lucrărilor de fortificaţie

de campanie sau permanente (fîg- 8):
c) distrugerea barajelor neexplozive (fig.9,):

b.

a.

Fig9. . Distrugerea reţelei de sârma ghimpată; a. modul de aşezare a încărcăturilor alungite (orizontale şi verticale); b. detaliu cu modul
deprindere a încărcăturii verticale la unul din parii reţelei de sârmă: l încărcătură alungată orizontală; 1 încărcătură alungită verticală; 1 şipcă din lemn

c) distrugerea tehnicii de luptaşi a armamentului (fig. 10 11 12 13 14).

 16

Fig. 10. Distrugerea unui tanc: 1. încărcătură de exploziv aşezată la motor; 2..
încărcătură la baza turelei; 3. încărcătură la şenilă; 4. încărcătură în ţeava tunului

Fig. 11. Distrugerea unui tun: 1. încărcătură de exploziv aşezată în ţeava tunului; 2.
încărcătură de exploziv aşezată în camera proiectilului; 3. încărcătură de exploziv
aşezată la închizător.

Fig. 12. Distrugerea unei nave fluviale: 1. încărcătură aşezată pe arborele port
elice; 2. încărcătură la motor; 3. încărcătură pe fundul navei.
17
 18

I
 Fig. 13. Distrugerea suporţilor plutitori (pontoanelor): a. cu încărcătură aşezaţi în
exteriorul pontonului; b. interiorul pontonului: 1. încărcătură; 2. greutate; 3. frânghie
 Fig. 14. Distrugerea unui rezervor de benzină: 1. încărcătură de exploziv
2. Barajele de mine. Caracteristicile minelor antitanc şi antipersonal. Plantarea şi
neutralizarea câmpurilor de mine.
Succesul acţiunilor de luptă depinde în mare măsură de crearea
barajelor genistice.
Se numesc baraje genistice, mijloacele genistice, construcţiile şi
distrugerile amenajate sau instalate pe teren cu scopul de a provoca
pierderi inamicului, de a reţine înaintarea acestuia.
După caracterul acţiunilor asupra inamicului barajelor genistice se
împart în baraje de mine şi exploziv, neeplozive şi combinate. Din barajele
neexplozive fac părete:
- şanţurile antitanc;
- escaprele, contraescarpele;
- abatizele antitanc;
- barierile;
- colţii antitanc;
- aricii de sârmă înghimpată;
- baraje antipersonal de sârmă.
Barajele combinate reprezintă combinaţii de baraje de mine şi
exploziv şi baraje neexploziv. Amplasarea barajelor pe teren se îmbină strâns
cu sistemul focului, manevra trupelor şi cu obstacolele naturale.

Minele antiblindate şi antipersonal.

Minele antiblindate sunt destinate pentru avarierea tancurilor,
autovehiculelor blindate şi a altor maşini de luptă. Minele antiblindate cele mai
moderne şi mai sigure în plantare şi deplantare sunt TM - 57 şi TM - 62 (fig.
15.).
TM -57 TM -62 TMK -2
1. Greutatea totală (kg) - 9-9,5 9,5-10,0 12
2. Greutatea încărcăturii SE (kg) - 6,5-7,0 7,0-7,5 6-6,7
3. Efortul de declanşare (kg) - 1000-5000 1500-5500 80-120
4. Materialul corpului metal. metal.
metal.

Fig. 15. Mina AT TM-57

Minele antiblindate pot fi plantate manual şi mecanizat.

Pentru plantare manuală a minei antitanc este necesar de respectat
următoarele operaţiuni:
- alegerea (stabilirea) locului de plantare;
- trasarea şi tăierea brazdelor pe trei laturi (mai puţin spre inamic;
răsturnarea
acesteia către inamic);
- săparea locaşului pentru mină şi aşezarea minei în locaşul executat;
- amorsare totală a minei prin trecerea percutorului din poziţia
înclinată în
poziţia verticală (de funcţionare);
Notă: amorsarea parţială a minei se execută înainte de transportarea
minelor la locul de plantare.
- acoperirea şi mascarea minei cu stratul de brazdă de iarbă sau cu
pământ
(zăpadă).
Surplusurile de pământ rezultat în urma operaţiunilor de plantare, pentru a
nu constitui indice de demascare pentru inamic, se strânge în sacii de pământ
sau în cei de merinde şi se depozitează în locurile stabilite.
Pentru deplantarea minelor se execută operaţiunile în ordine inversă.

Minele antipersonal (AP).

Sunt destinate pentru nimicirea forţei vii a inamicului. Minele antipersonal
după acţiunile distructive sunt de două tipuri - fugase şi cu schije. Minele AP
pot acţiona:
- la tracţiune;
- la apăsare.
Minele AP cele mai moderne sunt:
- ПOMЗ -
2m;
-ПMD-6m;
- ПMH - 75,68.
Mina AP ПOM3 - 2m - cu schije, cu acţiunea distructivă circulare şi
este compusă din următoarele componente:
- corpul de fontă;
- SE (cartuşul de trotil 0,075 kg);
- percutorul universal MУB - 2 cu capsa detonată MD -
5m.
Suplimentar la fiecare complet al minei:
- 2-3 ţăruşe de ancorarea şi plantare;
 - carabiniera cu o sârmă cu lungimea 0,5m;
- sârma de tracţiune.
Mina AP ПOM3 - 2m, se plantează manual.
Nr. Caracteristici ПМД-6м ПМН ПОМЗ ОЗМ-4
d/o -2М
1. Masa (gr. ) 490 550 1200 5000
minei
2. Masa SE (gr.) 200 200 75 170
3. DxL (mm) 200x90 110 60 90
4. H (mm) 50 53 107 167
5. Acţionarea La apăsare La apăsare La La
minei tracţiune tracţiune
6. Forţa pentru 60-280 80-250 5-13 5-13
acţionare ( N )
7. Radiusul de Local Local 4 13
nimicire totală
(m )
8. Materialul lemn Masa plast. metal metal
construc-ţiei
corpului

Operaţiunile de plantare:
- alegerea (stabilirea) locului de plantare;
- se fixează ţăruşul de plantare la o distanţă de 6-8m de ţăruşul de
ancorarea;
- se aşează încărcătura de exploziv în corpul minei;
- se armează percutorul universal.
Notă: se introduce obligatoriu splintul de siguranţă în scopul asigurării
minei.
- se amorsează percutorul cu MD - 5m;
- se înşurubează percutorul la mină;
- cu ajutorul carabinierii se leagă capătul liber al sârmei de tracţiune la
splintul
percutorului de tracţiune de splintul percutorului;
- se maschează mina;
- se scoate splintul de siguranţă de la distanţă.
 Mina este pusă în acţiune la smulgerea splintului cuiului percutor în
momentul când sârma de tracţiune este antrenată de o forţă de 0,5-1 kg/f.

Fig. 16. Mina Ap nOM3 - 2m

Pentru neutralizarea minei se procedează în felul următor:

- se taie sârma de tracţiune în apropierea ţăruşului de ancorare;
- se examinează mina şi se introduce splintul de siguranţă la percutor;
- se taie sârma de tracţiune de lângă percutor sau se desprinde
cu grija carabiniera.
Mina antipersonal ПMД - 6 - este o mină tip fugasă cu acţionare la
apăsare. Mina este alcătuită şi se echipează aşa cum este prezentat în figura
17: greutatea minei 0,380 kg.
 Fig. 17. Mina ПМД-6

Fig18. Capsa detonată MD-5M

Operaţiunile de plantare sunt următoarele:

- alegerea (stabilirea) locului de plantare;
- trasarea lucrării şi scoaterea brazdei de iarbă tăiată pe trei laturi (mai
puţin
inamic) cu grosimea de 2 cm:
- săparea locaşului minei şi aşezarea minei în locaş;
- amorsarea minei şi punerea siguranţei de plantare;
- mascarea minei şi scoaterea siguranţei de plantare de la distanţa de 8-1
Om din
poziţia culcat (adăpostit).
ATENŢIE! Funcţionarea minei se produce la o apăsare pe capac de 2,5-
3,5kg/f.
 Notă: neutralizarea minelor PMD-6 - este interzisă. Minele se distrug pe
locul de plantare cu ajutorul mijloacelor mecanizate sau cu ajutorul
explozibilului.
(1) Mina antipersonal ПMD-75 - este tot o mină tip fugasă cu acţionare
la apăsare. Greutatea minei complet echipată este de 0,300kg şi se echipează şi
este alcătuită aşa cum se prezintă în figura 19.

Fig. 19. Mina antipersonal ПMD-75: a. vederea generală; b. secţiune; 1. capacul superior; 2.
capacul inferior; 3. butonul de acţionare; 4. fi ansa port-capsă; 5. cuiul percutor; 6. arcul
percutorului; 7. cama; 8. cilindrul pentru ghidarea cuiului percutor; 9. capsa MD-8R; 10.
încărcătura de exploziv; 11. siguranţa de transport; 12. garnitura de etanşate superioară;
13. garnitura de cauciuc; 14. inelul de cauciuc .

Fig. 20. Schema plantării minei antipersonal cu acţionarea la apăsare.

Deoarece minele ПMD-75 se amorsează la locul de plantare, din depozit ele se

distribuie neamorsate. Operaţiunile de plantare sunt asemănătoare ca şi
pentru celelalte mine tip fugasă, un specific aparte fiind operaţiunile de
amorsare care sunt următoarele:
- se prinde mina de mână stângă şi cu dreapta se deşurubează capacul
inferior al
corpului minei;
 - se examinează mina pentru a se constata dacă se află în stare bună;
- se înşurubează capsa detonată MD-8R la flanşa port-capsă;
- se înşurubează până la refuz capacul inferior al corpului minei cu
încărcătura de exploziv, la capacul superior.
Scoaterea siguranţei de plantare se execută de la distanţa de cel puţin 8-10,
iar plantarea minelor la o distanţă mai mică de 1 m una de alta este interzisă.

ATENŢIE! Funcţionarea minei se produce la o apăsare pe butonul de

acţionare cu o forţă de 5-2 5kg/f.
Neutralizarea minelor ПMH-75 plantate în teren este interzisă.
Mina antipersonal ПMH-68 este de tip fugasă şi cu acţionare la
apăsarea. Greutatea minei complet echipate este de 0,230kg tară disc de
apăsare şi de 0,240kg cu disc de apăsare. Mina este alcătuită şi se echipează ca
în figura 21 şi 22.
 Fig. 21. Mina antipersonal ПMH-68 a. vederea generală a minei fără disc de apăsare;
b. vederea generală a minei echipată cu disc de apăsare .

Fig. 22. Mina infanterie F1MH-68 (secţiune): 1. capacul de apăsare; 2. elementul de

mijloc; 3. flanşa portcapsă; 4. locaşul încărcăturii; 5. percutorul amelar; 6. capsa
detonantă MD-8R; 7. încărcătura de exploziv; 8. siguranţa de
transport; 9. garnitura de etanşare.

ПMH-68 se plantează în aceleaşi condiţii ca I1MH-75, înlocuirea siguranţei

de transport cu siguranţa de plantare se face înainte de amorsare minei; la
locul dec plantare.
Din depozit minele se distribuie neamorsate, amorsarea lor facându-se
numai la locul de plantare, executând următoarele operaţiuni:
- se examinează mina pentru a se constata dacă se află în stare bună;
- se prinde mina de mână stângă şi se deşurubează locaşul încărcăturii;
 - se înşurubează capsa MD-8R la flanşa port capsă;
- se înşurubează locaşul încărcăturii (cu încărcătura de exploziv) la
elementul de
mijloc.

Amorsarea minei ПMH-68 este strict interzisă.

Mina acţionează la o apăsare pe capac cu o forţă de 15-32kg/f.
Mina OZM-4 cu schije, cu acţiune la tracţiune, săritoare ( sare la înalţime
de 0,6-0,8 m).

3. Plantarea câmpurilor de mine AT şi AP de către grupă.

Procedeele de trecere a câmpurilor minate ale inamicului.

Tipurile principale de baraje de mine şi exploziv sunt câmpurile de

mine
antiblindate.
Câmpurile de mine pot avea diferite densităţi. Densitatea câmpurilor de
mine reprezintă numărul de mine pe l km liniar.
Câmpurile de mine AT se plasează pe terenul accesibil pentru tancuri şi
alte blindate din faţa frontului şi de la Hangurile subunităţilor precum şi pentru
acoperirea poziţiilor de tragere ale artileriei şi de discolare a punctelor de
comandă.
Câmpurile de mine antiinfanterie (antipersonal) se plantează, de regulă în
faţa câmpurilor de mine antiblindate (antitanc) pentru acoperirea acestora.
în unele cazuri pe sectoarele de teren unde mişcarea tancurilor (blindatelor)
este imposibilă sau nu se aşteaptă, se plantează numai câmpuri de mine
antipersonal.
Câmpurile de mine AT - din mine antişenile se plantează în 3-4 rânduri
cu densitatea de 550-100 pe 1 km. Distanţa dintre rândurile de mine se ea de la
10 până la 40m. Adâncimea totală a câmpului de mine poate fi de la 20 până
la 120m (fig. 23.).
 PLANTAREA UNEI MINE AT.

Cuib cu o mină AT, plus câteva mine

AP în interiorul sau pe un semicerc de 2
m de la mina AT.
Cuib de mine cu câteve mine AP în
interiorul sau pe un semicerc la 2 m de
la centru unei mine AP.

Fig. 23. Plantarea câmpului de mine AT şi AP.

Câmpurile de mine antiinfanterie se plantează în 2-4 rânduri. Distanţa

dintre rânduri este 2-5m, iar între mine pe rânduri de cel puţin 1m.
Câmpurile de mine antiinfanterie pe front pot fi până la sute de metri, iar
în adâncime 10-15m şi mai mult. Densitatea de mine pe 1 km de câmpuri de
mine poate fi până la 3000 mine.
Un pluton pregătit pentru plantare minelor pe câmpul de mine poate planta
în 10 ore :
- mine AT – 1000-1200 buc;
- mine AP – 3000-4000 buc.
Formularul câmpului de mine include :
- locul plantării (harta cu coordonatele) ;
- la ordinul cui a fost plantate minele;
- când au fost plantate, cantitatea şi tipul minelor;
- schema câmpului de mine.

Semnele de descoperire a minelor AT şi AP:

- stratul ierbos deranjat sau îngălbenit;
- movilite;
- se vede o parte de mină;
- indicatoarele de plantare a minelor;
 - capete de sârmă ce se înalţă asupra solului;
- pământ împrăştiat pe stratul ierbos.
Barajele genistice ale inamicului, sunt trecute de trupele ce înaintează cu
ajutorul mijloacelor de dragare din dotare sau prin culoarele executate cu
ajutorul drăgarelor de mine şi manual de grupa de pionieri.
Pentru batalion se execută un culoar magistral.
Pentru companie - un culoar, care asigură ieşirea la culoarul magistral.
Pentru deminarea câmpurilor de mine subunităţile de geniu sunt înzestrate
cu detectoare de mine şi complete de deminare.
Pentru executarea manuală a culoarului se înzestrează o grupă cu mijloace
de căutare a minelor, dispozitive pentru distrugerea minelor şi pentru
marcarea culoarului.
Culoarele executate trebuie să aibă o lăţime de 6-8m, dar dacă luptele merg
în adâncimea apărării inamicului - nu mai puţin de 4m.
Pentru fiecare culoar se desemnează un post de comanduire (3-4 persoane).
Superiorul postului organizează reglarea mişcărilor trupelor prin culoare,
întâmpină subunităţile ce se apropie de culoar şi asigură trecerea acestora.
Pentru trecerea peste câmpurile de mine AP, pot fi executate culoare sub
formă de cărare cu lăţimea de 0,4-Im (efectivul trece în coloană câte unul).

4. Barajele antipersonal neexplozive. Ordinea şi succesiunea

amenajării barajelor de sârmă. Metodele de trecere a barajelor
neexplozive.

Barajele neexplozive sunt de 3 categorii:

- antipersonal;
- antiblindate;
- mixte.
Barajele antipersonal neexplozive sunt fixe şi transportabile.
Din categoria barajelor fixe efectivul poate efectua:
a) Reţeaua de sârmă pe pari de lemn sau pari metalici (fig. 24.)
b)gard de sârmă pe un rând de paşi;
c)reţeaua joasă de sârmă pe ţăruşii de lemn sau metalic;
d)laţuri de sârmă sau sârmă ghimpată încurcată;
e)arici de sârmă;
f) spirale de sârmă;
g)abatize antipersonal;
h) capre de sârmă;
i) capcanele antipersonal;
j) scândurile cu cuie.

Fig. 24. Reţea de sârmă pe trei rânduri de pari. Materiale - sârmă ghimpată - 250kg; agrafe -
25kg; pari - 1,75 - 100 bucăţi.