Bulgariu (cas.

Andriciuc) Otilia
MADD

Principiile dezvoltării durabile

OBIECTIVUL 12. ASIGURAREA UNOR TIPARE DE CONSUM ŞI
PRODUCŢIE DURABILE

Profesor coordonator: Adrian Ursu

 Principiile dezvoltării durabile
OBIECTIVUL 12. ASIGURAREA UNOR TIPARE DE CONSUM ŞI
PRODUCŢIE DURABILE
 Ce este dezvoltarea durabilă?

Dzvoltarea durabila este, de mult timp, inima proiectelor europenilor si

tratativele UE aduc recunoastere dimensiunilor economice, sociale și de mediu deoarece
acestea trebuie sa fie abordate impreuna. Dezvoltarea durabila trebuie sa raspunda
nevoilor prezentului, fara a compromite viitoarea generatie in a-si intalni propriile
nevoi. O viata plina de demnitate pentru toti, luand in considerare limitele planetei și
incercand sa combine eficienta economica, includerea sociala și responsabilitatea fata
de mediu este baza acestei dezvoltari durabile.
Obiectivele de dezvoltare durabilă sunt o cerere de acțiune a tuturor ță rilor -
să race, bogate și cu venituri medii - pentru a promova prosperitatea, protejâ nd în
același timp planeta. Ei recunosc că sfâ rșitul să ră ciei trebuie să meargă mâ nă în mâ nă cu
strategii care să construiască creșterea economică și să abordeze o serie de nevoi
sociale, inclusiv educație, să nă tate, protecție socială și oportunită ți de angajare,
abordâ nd în același timp schimbă rile climatice și protecția mediului.
Obiectivele Națiunilor Unite de dezvoltare durabilă (ODD) sunt ținte pentru
dezvoltarea globală adoptate în septembrie 2015, care urmează să fie atinse pâ nă în
2030. Toate ță rile lumii au fost de acord să lucreze în vederea atingerii acestor
obiective.
Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă sunt definite într-o listă de 169 de
obiective ODD. Pentru mulți indicatori sunt disponibile date, dar ră mâ n lipsuri majore
de date. Obiectivele sunt urmă toarele:
1. Fără sărăcie
2. Zero foamete
3. Sănătate bună și stare de bine
4. Educație de calitate
5. Egalitatea de gen
6. Ape curate
7. Energie curată și accesibilă
8. Muncă decentă și economie în creștere
9. Industrie, inovare și infrastructură
10. Reducerea inegalităților
11. Orașe și comunități durabile
12. Consum și producție sustenabilă
13. Acțiune asupra climei
14. Viața acvatică
15. Viața pe pământ
16. Pace, justiție și instituții puternice
17. Parteneriat pentru îndeplinirea scopurilor.
 Consumul sustenabil la nivel mondial

Notiunile de consum si productie constituie termene fundamentale in economie.

Cand productia si consumul devin durabile, se decupleaza cresterea economica de
schimbarea climatica. Acest scop include atat constientizarea resurselor finite cat si
aplicarea masurilor sustenabile, asadar in acest mod se proiecteaza, pentru
descendentii nostri, o ambianta similara celei actuale. Aceasta abordare are drept
consecinta un comportament mai constient, incluzand o productie mai eficienta, un
management durabil al deseurilor si, in general, activitati in concordanta cu principiile
protectiei mediului.
Organizația Națiunilor Unite explică : Consumul și producția durabile vizează
promovarea eficienței resurselor și a energiei, a infrastructurii durabile și oferirea
accesului la servicii de bază , locuri de muncă ecologice și decente și o calitate a vieții mai
bună pentru toți. Implementarea acestuia ajută la realizarea planurilor generale de
dezvoltare, la reducerea costurilor economice, de mediu și sociale viitoare, la
consolidarea competitivită ții economice și la reducerea să ră ciei.
ONU a definit 11 ținte și 13 indicatori pentru Obiectivul de dezvoltare durabila
12. Consum și producție sustenabilă . Ț intele specifică obiectivele, iar indicatorii
reprezintă valorile prin care lumea își propune să urmă rească dacă aceste ținte sunt
atinse. Mai jos, sunt prezentati cele 11 tinte si cei 13 indicatori, stabilite la atâ t la nivel
mondial, câ t și la nivel național.

Tinta 12.1: Implementați cadrul de producție și consum durabil pe 10 ani

Definiția ONU: „Implementați cadrul de 10 ani al programelor privind consumul
durabil și modelele de producție, toate ță rile luâ nd mă suri; ță rile dezvoltate preluâ nd
conducerea, luâ nd în considerare dezvoltarea și capacită țile ță rilor în curs de
dezvoltare”.
Planuri de acțiune pentru consum și producție durabile:
Definiție: Indicatorul 12.1.1 reprezintă numă rul de ță ri cu planuri de acțiune
naționale de consum și producție durabile (SCP) sau SCP integrate ca prioritate sau țintă
în politicile naționale.
Obiectiv: Implementarea cadrului de 10 ani al programelor privind consumul
durabil și modelele de producție, toate ță rile luâ nd mă suri pâ nă în 2030.

Ținta 12.2: Managementul durabil și utilizarea resurselor naturale

Definiția ONU: „Pâ nă în 2030, este necesară gestionarea durabilă și utilizarea
eficientă a resurselor naturale”.
Materia prima
Definiție: Indicatorul 12.2.1 reprezintă materia prima, materia prima pe cap de
locuitor și materia prima pe PIB.
 Materia prima reprezinta cantitatea de extracție a materialului necesară pentru a
satisface consumul unei ță ri. Materia prima totale reprezintă suma materiilor prime
pentru biomasă , combustibili fosili, minereuri metalice și minereuri nemetalice.
Definiția sau nivelul țintă al materiilor prime durabile nu este definit. Datele
privind materiile prime sunt învechite și nu sunt disponibile pentru anii urmă tori anului
2010.
Obiectiv: Pâ nă în 2030, este necesar atingerea unui management durabil și o
utilizare eficientă a resurselor naturale.
Consumul de materiale interne
Definiție: Indicatorul 12.2.2 reprezintă consumul intern de materiale, consumul
intern de materiale pe cap de locuitor și consumul intern de materiale pe PIB.
Amprenta materialului (MF) este cantitatea de extracție a materialului necesară
pentru a satisface consumul unei ță ri. Amprenta materială totală este suma amprentei
materiale pentru biomasă , combustibili fosili, minereuri metalice și minereuri
nemetalice.
Consumul intern de materiale (DMC) este o mă sură din partea producției care nu
ține cont de intră rile sau exporturile lanțului de aprovizionare, ceea ce înseamnă că o
țară ar putea avea o valoare DMC mai mică dacă externalizează o mare parte din
materialele sale.
Definiția sau nivelul țintă al consumului durabil de materiale nu este definit.
Datele privind consumul sunt învechite și indisponibile pentru anii urmă tori anului
2010.
Obiectiv: Pâ nă în 2030, atingeți un management durabil și o utilizare eficientă a
resurselor naturale.

Ținta 12.3: Reduceți la jumătate risipa globală pe cap de locuitor

Definiția ONU: “pâ nă în 2030, reduceți la jumă tate risipa globală pe cap de
locuitor la nivel de retail și consumator și reduceți pierderile de alimente de-a lungul
lanțurilor de producție și aprovizionare, inclusiv pierderile post-recoltare.”
Pierderea alimentelor la nivel mondial
Definiție: Indicatorul 12.3.1 este indicele global de pierdere a alimentelor.
Obiectiv: Pâ nă în 2030, reduceți la jumă tate risipa globală pe cap de locuitor la
nivel de retail și consumator și reduceți pierderile de alimente de-a lungul lanțurilor de
producție și aprovizionare, inclusiv pierderile post-recoltare.

Ținta 12.4: Gestionarea responsabilă a substanțelor chimice și a deșeurilor

Definiția ONU: „Pâ nă în 2020, atingeți un management ecologic al substanțelor
chimice și al tuturor deșeurilor de-a lungul ciclului lor de viață , în conformitate cu
cadrele internaționale convenite, și reduceți semnificativ eliberarea lor în aer, apă și sol,
pentru a minimiza impactul lor negativ asupra să nă tă ții umane și mediul”.
Acorduri internaționale privind deșeurile periculoase
Definiție: Indicatorul 12.4.1 este numă rul de pă rți la acordurile internaționale de
mediu multilaterale privind deșeurile periculoase și alte substanțe chimice care își
îndeplinesc angajamentele și obligațiile de transmitere a informațiilor, conform
cerințelor fiecă rui acord relevant.
Există o serie de acorduri internaționale multilaterale privind deșeurile
periculoase și alte substanțe chimice (inclusiv Protocolul de la Montreal, Convenția de la
Basel, Convenția de la Rotterdam și Convenția de la Stockholm).
Acest indicator evaluează procentul ță rilor care își îndeplinesc angajamentele și
obligațiile în cadrul fiecă rui acord.
Obiectiv: Realizarea unei gestionă ri ecologice a substanțelor chimice și a tuturor
deșeurilor pe tot parcursul ciclului lor de viață , în conformitate cu cadrele
internaționale convenite pâ nă în 2020.
Spre deosebire de majoritatea obiectivelor ODD stabilite pentru anul 2030, acest
indicator este stabilit pentru 2020.
Generarea deșeurilor periculoase
Definiție: Indicatorul 12.4.2 reprezinta deșeurile periculoase generate pe cap de
locuitor și proporția de deșeuri periculoase tratate, după tipul de tratament.
Obiectiv: Realizarea unei gestionă ri ecologice a substanțelor chimice și a tuturor
deșeurilor pe tot parcursul ciclului lor de viață , în conformitate cu cadrele
internaționale convenite pâ nă în 2020.
Spre deosebire de majoritatea obiectivelor ODD stabilite pentru anul 2030, acest
indicator este stabilit pentru 2020.

Ținta 12.5: Reduceți substanțial generarea deșeurilor

Definiția ONU: „Pâ nă în 2030, reduceți substanțial generarea de deșeuri prin
prevenire, reducere, reciclare și reutilizare”.
Rata de reciclare
Definiție: Indicatorul 12.5.1 este rata națională de reciclare, tone de material
reciclat.
Sunt disponibile date limitate pentru ratele de reciclare la nivel global. Datele
privind cantită țile de deșeuri municipale reciclate sunt disponibile pentru ță rile OECD.
Acest lucru este prezentat aici în termeni absoluți (cantitatea de deșeuri municipale
reciclate, mă surată în tone pe an) și ratele de reciclare, care mă soară procentul din
totalul deșeurilor generate care sunt reciclate.
Obiectiv: Pâ nă în 2030, reduceți substanțial generarea de deșeuri prin prevenire,
reducere, reciclare și reutilizare.

Ținta 12.6: Încurajați companiile să adopte practici durabile și raportări de

durabilitate
Definiție ONU: „Încurajați companiile, în special companiile mari și
transnaționale, să adopte practici durabile și să integreze informațiile de durabilitate în
ciclul lor de raportare”.
Companiile care publică rapoarte de sustenabilitate
Definiție: Indicatorul 12.6.1 este numă rul de companii care publică rapoarte de
sustenabilitate.
 Obiectiv: Încurajați companiile să adopte practici durabile și raportă ri privind
durabilitatea pâ nă în 2030.

Ținta 12.7: Promovarea practicilor de achiziții publice durabile

Definiția ONU: “Promovarea practicilor de achiziții publice care sunt durabile, în
conformitate cu politicile și priorită țile naționale”.
Planuri naționale de achiziții durabile
Definiție: Indicatorul 12.7.1 este numă rul de ță ri care implementează politici și
planuri de acțiune durabile privind achizițiile publice.

Ținta 12.8 : Promovarea înțelegerii universale a stilurilor de viață durabile

Definiția ONU: “Pâ nă în 2030, asigurați-vă că oamenii de pretutindeni au
informațiile și conștientizarea relevante pentru dezvoltarea durabilă și stiluri de viață în
armonie cu natura.”
Înțelegerea stilurilor de viață durabile
Definiție: Indicatorul 12.8.1 este mă sura în care (i) educația pentru cetă țenie
globală și (ii) educația pentru dezvoltare durabilă (inclusiv educația privind schimbă rile
climatice) sunt integrate.
Obiectiv: Asigurați-vă că oamenii de pretutindeni au informațiile relevante și
conștientizarea dezvoltă rii durabile și a stilurilor de viață în armonie cu natura pâ nă în
2030.

Ținta 12.A: Sprijinirea capacității științifice și tehnologice a țărilor în curs

de dezvoltare pentru consum și producție durabile
Definiția ONU: “Sprijinirea ță rilor în curs de dezvoltare pentru a-și consolida
capacitatea științifică și tehnologică de a se îndrepta că tre modele mai durabile de
consum și producție”.
Sprijin pentru capacitatea ță rilor în curs de dezvoltare de producție durabilă
Definiție: Indicatorul 12.A.1 reprezintă cantitatea de sprijin acordată ță rilor în
curs de dezvoltare pentru cercetare și dezvoltare pentru consum și producție durabile și
tehnologii ecologice.
Obiectiv: Sprijinirea capacită ții științifice și tehnologice a ță rilor în curs de
dezvoltare pentru consum și producție durabile pâ nă în 2030.

Ținta 12.B: Dezvoltarea și implementarea instrumentelor de monitorizare a

turismului durabil
Definiția ONU: “Elaborați și implementați instrumente pentru a monitoriza
impactul dezvoltă rii durabile pentru un turism durabil care creează locuri de muncă și
promovează cultura și produsele locale”.
Monitorizarea turismului durabil
Definiție: Indicatorul 12.B.1 reprezintă numă rul de strategii sau politici de
turism durabil și planuri de acțiune implementate cu instrumente de monitorizare și
evaluare convenite.
 Obiectiv: Dezvoltarea și implementarea instrumentelor de monitorizare a
impactului dezvoltă rii durabile pentru un turism durabil pâ nă în 2030.

Ținta 12.C: Eliminați denaturările pieței care încurajează consumul risipitor

Definiția ONU: “raționalizați subvențiile ineficiente pentru combustibilii fosili
care încurajează consumul risipitor prin eliminarea distorsiunilor pieței, în
conformitate cu circumstanțele naționale, inclusiv prin restructurarea impozitelor și
eliminarea treptată a acestor subvenții nocive, acolo unde există , pentru a reflecta
impactul lor asupra mediului, ținâ nd seama pe deplin de nișele specifice”.
Eliminarea subvențiilor pentru combustibilii fosili
Definiție: Indicatorul 12.C.1 reprezintă cantitatea de subvenții pentru
combustibilii fosili pe unitate de PIB (producție și consum) și ca proporție din
cheltuielile naționale totale pentru combustibili fosili.
Obiectiv: Pâ nă în 2030 raționalizați subvențiile ineficiente pentru combustibilii
fosili care încurajează consumul risipitor prin eliminarea distorsiunilor pieței, în
conformitate cu circumstanțele naționale.

Indicatori de dezvoltare durabilă în România

Asigurarea unor tipare de consum şi producţie durabile
Noţiunile de consum şi producţie constituie termene fundamentale în economie.
Câ nd producţia şi consumul devin durabile, se decuplează creşterea economică de
schimbarea climatică . Acest scop include atâ t conștientizarea resurselor finite câ t şi
aplicarea mă surilor sustenabile, aşadar în acest mod se proiectează , pentru
descendenţii noştri, o ambianţă similară celei actuale. Această abordare are drept
consecinţă un comportament mai conştient, incluzâ nd o producţie mai eficientă , un
management durabil al deşeurilor şi, în general, activită ţi în concordanţă cu principiile
protecţiei mediului.
Țintele:
12.1 Implementarea Cadrului de 10 ani de programe pentru modelele de consum
și producție durabile, toate ță rile luâ nd mă suri, în frunte cu ță rile dezvoltate, ținâ nd
cont de dezvoltarea și capacită țile ță rilor în curs de dezvoltare.
12.2 Pâ nă în 2030, realizarea gestionă rii durabile și utiliză rii eficiente a
resurselor naturale.
12.3 Pâ nă în 2030, înjumă tă țirea pe cap de locuitor la nivel mondial a risipei de
alimente la nivel de vâ nzare cu amă nuntul și de consum și reducerea pierderilor de
alimente de-a lungul lanțurilor de producție și de aprovizionare, inclusiv a pierderilor
post-recoltare.
12.4 Pâ nă în 2020, realizarea managementului ecologic al substanțelor chimice și
a tuturor deșeurilor pe parcursul ciclului de viață al acestora, în conformitate cu cadrele
convenite la nivel internațional, și reducerea semnificativă a emisiilor acestora în aer,
apă și sol, în scopul de a reduce la minimum efectele adverse ale acestora asupra
să nă tă ții umane și a mediului.
12.5 Pâ nă în 2030, reducerea semnificativă a generă rii de deșeuri, prin
prevenire, reducere, reciclare și reutilizare.
12.6 Încurajarea companiilor, în special a companiilor mari și transnaționale, să
adopte practici durabile și să integreze informațiile privind durabilitatea în ciclul de
raportare.
12.7 Promovarea practicilor durabile de achiziții publice, în conformitate cu
politicile și priorită țile naționale.
12.8 Pâ nă în 2030, oamenii de pretutindeni trebuie să dețină informații relevante
și să fie sensibilizați pe tema dezvoltarii durabile și a unui stil de viață în armonie cu
natura.

 Indicatorii de Dezvoltare Durabilă în România (IDDR) urmă resc obiectivele

ţintă şi modalită ţile de acţiune la orizontul anilor: 2013, 2020, 2030, stabilite prin
Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă   - Orizonturi 2013 - 2020 – 2030, şi sunt
construiţi pe baza informaţiilor care sunt disponibile în Institutul Naţional de Statistică ,
Ministerul Mediului şi Pă durilor şi instituţiile în subordinea sau coordonarea acestuia şi
a metodologiilor care sunt armonizate cu cele ale Uniunii Europene.
Principala funcţiune a indicatorilor este de a ră spunde cerinţelor de
monitorizare, pe care Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă  - Orizonturi 2013
- 2020 - 2030 le exprimă , asociate cu termenele ţintelor propuse, care la râ ndul lor
reprezintă angajamente politice legate de obiectivele strategice ale dezvoltă rii durabile.
Setul de indicatori de dezvoltare durabilă pentru Româ nia este structurat pe
obiectivele Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă  - Orizonturi 2013 - 2020 - 2030,
cu ierarhizare pe trei niveluri:
· nivelul 1: indicatori principali (de bază );
· nivelul 2: indicatori complementari, utilizabili pentru monitorizarea şi
revizuirea programelor de dezvoltare durabilă ;
· nivelul 3: indicatorii de progres ai Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare
Durabilă a Româ niei, acoperind  pachetul de politici pe care aceasta le
generează , inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în Strategia UE.
 Astfel definit, setul de indicatori poate constitui o bază solidă pentru
monitorizarea periodică a progreselor înregistrate în îndeplinirea obiectivelor stategice
ale dezvoltă rii durabile.
Sistemul IDD pentru Româ nia este armonizat şi congruent cu sistemul de
indicatori utilizat la nivelul UE, urmă rind  pilonii de bază :
-         arhitectură : structură ierarhică pe teme, sub-teme, domenii de intervenţie;
-         concepte, definiţii, clasifică ri şi nomenclatoare asociate;
-         metode de calcul.
 Sistemul integrează , într-o structură piramidală , indicatori economici, sociali şi
de mediu, utilizabili pentru evaluarea tridimensională a dezvoltă rii durabile în Româ nia.
  Baza de date (IDDR)  cu  IDD pentru Româ nia include 103 indicatori, cu seriile
de date  disponibile în sistemul statistic naţional începâ nd din anul 2000, ierarhizaţi,
astfel: 19 indicatori de nivel 1, 37 indicatori de nivel 2 şi 47 indicatori la nivelul 3.
Baza de date va fi actualizată şi completată cu alţi indicatori, pe mă sura dezvoltă rii  şi
disponibiliză rii acestora.

Pentru obiectivul analizat, Consum și producție durabile, se poate vorbi de

urmă torii indicatori, si vom vorbi doar despre cativa dintre acestia:
1. productivitatea resurselor
2. consumul intern de materiale pe cap de locuitor
3. componentele consumului material intern
4. consumul intern de materiale, pe tipuri de materiale
5. deșeurile generate, pe principalele activită ți economice
6. deșeuri municipale colectate, pe locuitor
7. deșeurile municipale depozitate
8. rata de reciclare a deșeurilor municipale
9. gradul de acoperire a populației cu servicii de salubritate
10. ponderea suprafeței cultivate ecologic în suprafața agricolă utilizată
11. valoarea producției din sectorul bunurilor și serviciilor de mediu
12. populația ocupată din sectorul bunurilor și serviciilor de mediu
13. emisii de substanțe acidifiante și precursori ai ozonului
14. total emisii de pulberi în suspensie
15. consumul de energie electrică în gospodă rii
16. consumul mediu de carne pe locuitor
17. rata de motorizare
18. întreprinderi cu sistem de management de mediu
19. etichete ecologice atribuite
20. indicele densită ții efectivelor de animale
21. numă r mediu de persoane pe o gospodă rie
22. cheltuieli de consum mediu pe o persoană .

Ne vom axa pe indicatorii despre – Gestionarea deșeurilor (5 - 8)

Transformarea deșeurilor într-o resursă este sprijinită prin:
(i) punerea integrală în aplicare a legislației Uniunii în domeniul deșeurilor,
care include ierarhia deșeurilor, necesitatea de a asigura colectarea
separată a deșeurilor, obiectivele de reducere a deșeurilor destinate
depozită rii etc.;
(ii) (ii) reducerea generă rii de deșeuri și a generă rii de deșeuri pe cap de
locuitor în termeni absoluți și
(iii) (iii) limitarea valorifică rii energetice la materialele nereciclabile și
eliminarea treptată a depozită rii deșeurilor reciclabile sau recuperabile.
Această secțiune se axează pe gestionarea deșeurilor municipale pentru care
legislația UE stabilește obiective de reciclare obligatorii.
 Gestionarea deșeurilor continuă să reprezinte o provocare majoră pentru
Româ nia. Performanța ță rii este în continuare caracterizată de rata foarte scă zută de
reciclare a deșeurilor municipale (14 %, care include 7 % din reciclarea materialelor și
7 % din compostare) și prin rate foarte ridicate de depozitare a deșeurilor, contrar
ierarhiei deșeurilor și obiectivelor de reciclare stabilite la nivelul UE.
În plus, ratele de reciclare stagnează din 2013, în timp ce rata de incinerare a
crescut ușor la 4 %.
Rata de depozitare a deșeurilor raportată de Româ nia Comisiei Europene în
2017 a fost de 70 %. Cifra nu include totuși depozitarea temporară înainte de eliminare,
care, dacă ar fi adă ugată , ar ridica și mai mult această rată .
În 2017, generarea de deșeuri municipale pe cap de locuitor în Româ nia a fost de
272 kg, mai mare cu 18 kg decâ t în 2013, dar cu mult sub media UE care este de
aproximativ 487 de kg . Figura urmă toare prezintă cantitatea de deșeuri municipale în
funcție de metoda de tratare, în kg pe cap de locuitor. Este clar că Româ nia va trebui să
depună eforturi considerabile pentru intensificarea reciclă rii și reducerea depozită rii
deșeurilor.

Cantitatea de deșeuri municipale in functie de metoda de tratare in Romania,

2010-2017
Figura urmatoare arată că Româ nia trebuie să investească masiv în reciclare în
urmă torii ani pentru a atinge obiectivul de reciclare stabilit care fusese stabilit pentru
2020, dar care nu a fost atins.
 Rata de reciclare a deseurilor municipal 2010-2017

În 2017 s-a încheiat perioada de tranziție acordată Româ niei prin Tratatul de
aderare pentru punerea în aplicare a Directivei privind depozitele de deșeuri. Româ nia
va trebui să închidă și, de asemenea, să reabiliteze 101 depozite de deșeuri neconforme,
in temeiul articolului 13 din Directiva 1999/31/CE.
Avâ nd în vedere volumul mare de deșeuri care sunt depozitate, Româ nia ar
putea să se confrunte cu o gravă problemă de capacitate de depozitare și, totodată , ar
putea încă lca legislația privind deșeurile.
În ceea ce privește deșeurile municipale biodegradabile, Româ nia a fă cut uz de
posibilitatea de a amâ na cu patru ani atingerea obiectivului pentru anul 2016 privind
reducerea cu 35 % a volumului de deșeuri destinate depozită rii.
De asemenea, Româ nia a ratat obiectivele de reciclare a ambalajelor stabilite
pentru 2013 și 2014, deși la o diferență mică .
Nu au fost raportate date privind reciclarea ambalajelor din sticlă pentru 2015,
dar în 2014 Româ nia s-a situat sub nivelul cerut.
În decembrie 2017, după o întâ rziere semnificativă , Româ nia a adoptat mult
așteptatul plan național de gestionare a deșeurilor și programul de prevenire a
generă rii deșeurilor, ambele fiind valabile pâ nă în 2025. Totuși, adoptarea acestor
documente strategice nu este însoțită de eforturi de investiții relevante. Planurile de
gestionare a deșeurilor la nivel județean sunt în prezent în curs de elaborare.
Planul național prevede o strategie de creștere a ratelor de reciclare și de
respectare a obiectivelor de reducere a elimină rii deșeurilor biodegradabile în
depozitele de deșeuri. Acesta se axează pe introducerea colectă rii separate, inclusiv
pentru deșeurile biodegradabile, și pe planurile de tratare a acestor deșeuri prin
compostare sau digestie anaerobă . Planul propune, de asemenea, extinderea
semnificativă a rețelei de instalații de tratare mecano-biologică , astfel încâ t să existe
câ te una în fiecare județ, ceea ce pare excesiv. Instalațiile ar trebui să fie convertibile
astfel încâ t să poată trata deșeurile colectate separat din momentul în care producția de
deșeuri reziduale scade. În plus, există un plan de construire a primului incinerator
specializat pentru deșeuri urbane cu valorificare energetică în București, ca parte
esențială a unui proiect integrat de gestionare a deșeurilor pentru capitală și, eventual,
pentru județul Ilfov.
Dezvoltarea proiectului stagnează în faza de planificare.
Închiderea tuturor depozitelor de deșeuri neconforme este planificată pentru
2020, lucru care nu s-a intamplat inca.
Planul propune, de asemenea, o serie de instrumente de politică menite să
contribuie la îndeplinirea obiectivelor sale principale. Printre aceste instrumente se
numă ră :
(i) punerea în aplicare cu întâ rziere a taxei de depozitarea deșeurilor,
(ii) introducerea unor sisteme de plată în funcție de cantitatea de deșeuri
generată ,
(iii) îmbună tă țirea eficienței sistemelor de ră spundere extinsă a
producă torilor (REP) și (iv) îmbună tă țirea sistemelor de raportare. Deși
obiectivele sunt clare și este prevă zută o listă de mă suri, totul depinde de
punerea în aplicare efectivă și de urgență a acestor instrumente, precum
și de asigurarea respectă rii lor.
Situația actuală din Româ nia se caracterizează prin:
- un cadru juridic nedefinitivat încă (de exemplu, încă lipsesc o serie de acte de
punere în aplicare, cum ar fi planurile județene de gestionare a deșeurilor);
- absența unor instrumente relevante pentru evitarea elimină rii deșeurilor din
depozitele de deșeuri, inclusiv a unei taxe pentru depozitarea deșeurilor, și
absența unei mă suri cuprinză toare și ferme de asigurare a respectă rii
legislației împotriva depozită rii ilegale a deșeurilor;
- proiecte incomplete sau nefuncționale pentru instituirea unor sisteme
integrate de gestionare a deșeurilor care să sprijine activitatea în partea
superioară a ierarhiei deșeurilor;
- un numă r mare de depozite de deșeuri care nu corespund standardelor și
care nu îndeplinesc cerințele legislației privind deșeurile;
- infrastructură minimă pentru colectarea separată și reciclarea din surse
interne, întreaga infrastructură actuală fiind bazată pe abordarea de tip
„aducere la fața locului”;
- absența unui centru de coordonare prin care să fie monitorizate sistemele
REP pentru ambalaje, care să verifice respectarea cerințelor de reciclare și
recuperare și conformarea producă torilor (identificarea operatorilor care au
un comportament oportunist);
- nu este uzuală colectarea deșeurilor biologice, cu excepția cantită ților mici
provenite cel mai probabil din parcuri și gră dini municipale.
Au fost propuse recomandă ri specifice la nivel de țară , menite să ajute Româ nia
să elimine lacunele în materie de punere în aplicare. Acestea sunt în concordanță și cu
foaia de parcurs elaborată în 2013 în contextul exercițiului Comisiei de promovare a
conformită ții. În mare parte, foaia de parcurs nu a fost pusă în aplicare.
Fondurile UE au fost utilizate pentru construirea de depozite de deșeuri
conforme și pentru introducerea colectă rii separate și a gestionă rii deșeurilor
municipale la nivel județean. 35 dintre cele 41 de județe au beneficiat de aceste proiecte
stabilite în momentul aderă rii Româ niei la UE. Cele mai multe au ca termen de finalizare
perioada 2018-2019, prin urmare, un numă r considerabil de instalații noi au fost puse
în funcțiune recent.
Cu toate acestea, utilizarea fondurilor UE speciale pentru îmbună tă țirea
gestionă rii deșeurilor este în continuare extrem de scă zută . Acest lucru are drept cauze
principale: (i) incapacitatea beneficiarilor finali de a pregă ti și a derula proiecte mari de
investiții, (ii) lipsa de încredere/neasumarea investițiilor și (iii) durata excesivă a
procedurilor de licitație.
Principalele actiuni prioritare sunt urmatoarele:
 îmbună tă țirea urgentă a sistemelor de ră spundere extinsă a producă torilor
printr-un centru de coordonare, o mai mare transparență și audituri mai ample, precum
și contribuții financiare care să acopere costul colectă rii separate;
 elaborarea de standarde în materie de servicii necesare pentru serviciile de
colectare ale autorită ților publice locale, inclusiv un mecanism de sancționare a
autorită ților publice locale care nu reușesc să pună în aplicare serviciile de colectare
necesare, precum și un mecanism suplimentar de amendare a autorită ților publice
locale care nu reușesc să îndeplinească obiectivele de reciclare;
 aplicarea unei taxe de depozitare a deșeurilor câ t mai curâ nd posibil pentru a
descuraja eliminarea acestora. Direcționarea veniturilor generate printr-o astfel de taxă
că tre mă suri de îmbună tă țire a gestionă rii deșeurilor în conformitate cu ierarhia
deșeurilor. Astfel s-ar preveni construirea unei infrastructuri excesive pentru tratarea
deșeurilor reziduale, de exemplu, instalațiile de tratare mecano-biologică ;
 furnizarea de asistență tehnică și operațională prin intermediul unui program
național de consolidare a capacită ților destinat autorită ților locale, pentru a sprijini
punerea în aplicare a colectă rii separate.
Pe lâ ngă acțiunile prioritare stabilite pe termen scurt, este, de asemenea, foarte
clar că vor fi necesare eforturi și mai mari pentru a se asigura respectarea obiectivelor
de reciclare în perioada de după 2020.

Realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă 12 necesită un cadru național

puternic pentru un consum durabil și producție care este integrată în planurile
naționale și sectoriale, practicile de afaceri durabile și comportamentul consumatorului,
împreună cu respectarea normelor internaționale privind gestionarea substanțe
chimice și deșeuri periculoase.
Pe baza studiului recent al Academiei Româ ne (2016) prognoza privind
indicatorul PIB / Consumul intern de materiale prezintă tendințe negative în ceea ce
privește utilizarea resurselor materiale în Româ nia, pentru perioada 2000-2007. În
majoritatea ță rilor UE s-au înregistrat tendințe pozitive.
 Pentru perioada 2007-2014, Româ nia a înregistrat o ușoară tendință de creștere
în acest sens. La obiectivul 12.2 („Pâ nă în 2030, atingeți un management durabil și o
utilizare eficientă a resurselor naturale”), tendința din 2015 este pozitivă , în
conformitate cu tendința UE.

Productivitatea resurselor (in euro per kg, Romania & UE) – Mai 2018

În ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentului Parlamentului

European și al Consiliului (CE) nr. 66/2010 din 25 noiembrie 2009 privind eticheta
ecologică UE, în Româ nia, există categorii de produse sau servicii că rora li s-a acordat
eticheta ecologică europeană : vopsea interioară , hâ rtie tipă rită , hâ rtie absorbantă ,
textile, lubrifianți, detergenți, să punuri, servicii de cazare turistică . „Dezvoltarea
etichetă rii produsului în funcție de performanța lor ecologică ” a fost unul dintre
obiectivele planului de implementare a Indicatorului 12.. Un numă r de 79 de produse și
3 servicii au fost etichetate ecologic între 2009 și 2017 și au fost acordate 27 de licențe.
În 2017 există 19 produse etichetate ecologic (nu a existat nicio reînnoire a cererii
pentru eticheta ecologică europeană în urma expirarii perioadei de valabilitate a
criteriilor de evaluare).
Starea acceleră rii procesului de încurajare a participă rii voluntare a
organizațiilor și avoperatorilor economici în cadrul sistemului de management ecologic
și audit al UE (EMAS): în perioada 2009-2017, au fost înregistrate în EMAS un total de
15 organizații, dintre care la nivelul anul 2017, 10 organizații sunt înregistrate în
Registrul Național EMAS.
Moduri de implementare a obiectivului 12:
Programe finanțate din Fondul de Mediu:
- Programul Rabla – destinat sa promoveze achiziționarea de mașini electrice
si de a fi dezvoltata o infrastructura electrică
 - Programul Casa Verde – initiat in 2011 ca sa imbunatateasca calitatea aerului,
apei si a solului reducand poluarea cauzata de arderea lemnului și
combustibili fosili (folositi pentru a produce caldura si apa calda)
- Inițiativa Ministerului Agriculturii și Dezvoltă rii Rurale și a Ministerului
Mediului pentru a crea un grup de lucru format din 20 de autorită ți naționale,
instituții și organizații pentru a stabili Planul național de acțiune pentru
reducerea risipei de alimente și elaborarea Strategiei națională pentru
reducerea risipei de alimente.
- Îmbună tă țirea capacită ții atâ t a autorită ților publice, câ t și a companiilor, de a
implementa legislația privind achizițiile publice ecologice și pentru a încuraja
publicul național și local in ceea ce priveste productia si consumul durabil.
- Realizarea unui management eco-eficient al consumului de resurse care va
maximiza eficiența resurselor prin promovarea unui model durabil de
producție și consum
- Creșterea eficienței resurselor, ceea ce va duce la o rată mai mică de epuizare
a categoriilor de resurse primare care vor reduce costurile, vor îmbună tă ți
competitivitatea și va duce la o creștere economica durabile.
- Creșterea numă rului de produse / servicii că rora li s-a acordat eticheta
ecologică europeană : vopsea interioară , hâ rtie tipă rită , hâ rtie absorbantă ,
textile, lubrifianți, detergenți, să punuri, turistice servicii de cazare.

Generarea deșeurilor, cu exceptia deseurilor minerale majore

Pentru a susține tiparele de consum și producție durabile, Româ nia se
concentrează în special pe îmbună tă țirea gestionă rii deșeurilor, inclusiv a deșeurilor
periculoase.
Planul național de gestionare a deșeurilor, care include și Planul național de
prevenire a deșeurilor, a fost aprobat prin HG nr. 942/2017. Administrarea Fondului
pentru Mediu (AFM), cu sprijinul Consiliul Concurenței, lucrează la dezvoltarea schemei
de ajutor de stat și a ghidului de finanțare, pentru implementarea Programului de
gestionare a deșeurilor, inclusiv a deșeurilor periculoase. În plus, AFM a fă cut pași spre
identificarea priorită ților de finanțare în gestionarea deșeurilor, comparativ că tre
zonele deficitare ale sectorului. În acest sens, au avut loc reuniuni cu mai multe
persoane relevante, pă rți interesate precum reprezentanții celor mai importante
asociații dintre colecționari și reciclatori, ANPM, sectorul privat și societatea civilă . În
consecință , o propunere legislativă a apă rut si se află în dezbatere publică .

Concluzii
Într-un raport de evaluare (Evaluarea punerii in aplicare a politicilor de mediu
2019 – Romania), se arată că Româ nia se bazează în continuare într-o mă sură
considerabilă pe fondurile și oportunită țile de creditare ale UE. Cu toate acestea, există
un deficit de capacitate administrativă și un grad insuficient de pregă tire/maturizare a
proiectelor, precum și de prioritizare a diferitelor aspecte de mediu. Acest lucru
afectează capacitatea de utilizare a fondurilor care sunt disponibile și foarte necesare.
In acest raport se arată că gestionarea deșeurilor ră mâ ne o provocare majoră
pentru Româ nia, în pofida progreselor formale înregistrate ca urmare a adoptă rii
planului național de gestionare a deșeurilor în decembrie 2017. Reciclarea și utilizarea
eficientă a resurselor se află încă la niveluri scă zute în comparație cu tendința
prezentată în rapoartele din 2017. Este necesar să se adopte mă suri suplimentare care
să fie puse în aplicare pe deplin.
Bibliografie:
- Evaluarea punerii in aplicare a politicilor de mediu 2019 – Romania
- https://ec.europa.eu/environment/circular-economy
- https://appsso.eurostat.ec.europa.eu
- https://ec.europa.eu/environment/ecolabel
- https://sdgs.un.org/goals
- Support to member states in improving waste management based on
assessment of member states’ performance, BIPRO, 2013
- www.insse.ro
- https://Ourworldindata.org
- https://sustainabledevelopment.un.org
- Eurostat, Deseurile municipale in functie de operatiunile de tratare, link 2018
- Eurostat, Rata de reciclare a deseurilor municipale, link 2018