Mircea Eliade cind s-a apucat sa scrie romanul a vrut sa fie chiar el

personajul principal.Astfel naratrul devine personajul principal in

romanul sau.  Pasiunea lui pentru citit se dezolvata foarte mult in
aceasta ,  perioada avand ca modele mari personalitati ai
literaturii universale. El isi regaseste propriile sale concepte de
viata in romanul autobiografic al lui Giovanni Papini. 
Caracterizarea de catre colegi

Cum era miop şi citea cărţi cu coperţi cenuşii, colegii l-au poreclit
„doctorul”. Din cauza miopiei şi a urâţeniei, Mircea era timid printre
fete, îi era frică să nu fie respins, se arăta dispreţuitor şi retras,
gândindu-se că mai tarziu se va putea impune prin muncă.
Colegii nu-l intelegeau deoarece el vrea sa para mai destept decit ei.
Relatiile cu scoala si profesorii

Personajul dorea sa-si construiasca singur personalitatea cu ajutorul

cartilor.Avea o atitudine ostila fata de profesi,considerindu-se mai bun
decit ei.Era un elev mediocre,dind dovada de nonconformism.

Adolescentul se autocaracterizeaza ca fiind un adolescent miop,urit si

plin de cosuri.
Relatiile cu familia:
El cumunica foarte putin cu familia.Este independent.Parintii nu-l
impune sa invete,nu-l certau,mereu ramineau in umbra lui.Familia ii
oferea protective si intimidate.Avea o familie ideala.
Era un tînăr miop.Tocmai din acest motiv, nu dorea să aibă parte de
orice contact cu fetele sau să fie în compania lor,deoarece credea că o
fată nu are ce vedea la el. „Când se întâlnește cu o fată în parc și o
sărută, iar aceasta se sperie” tânărul afișează o atitudine de
superioritate, în adâncul sufletului știind totuși că a greșit, dar nu vrea
să recunoască acest lucru.