„Matusa Julia si condeierul” – notite seminar

Actiunea se petrece in anii 50’ si reflecta mentalitatile si viziunile populare atunci.

In cap impare ne este prezentata povestea de dragoste dintre tanarul Mario si matusa Julia. La inceput
lui Mario nu ii place de aceasta matusa (prin alianta - sora sotiei unui unchi) deoarece face glume pe
seama lui din cauza ca ea il considera un copil (are 18 ani). Mario nu vrea sa fie tratat ca un copil: avea o
slujba (redactor sef la Panamericana), studia dreptul la universitate si dorea sa fie scriitor, ulterior sa se
mute la Paris. Relatia dintre cei doi infloreste si e tinuta ascunsa, ulterior fam lui afla. Tatal sau se
intoarce din SUA pt a-i desparti pe cei doi. Membri familiei au fost revoltati pt ca Julia era divotata, iar
din perspectiva bisericii catolice nu se mai pute castori religios. Si diferenta de vasta era o problema.

 O evolutie a lui Mario, el face sacrificii, isi cauta un alt loc de munca pentru a se putea casatori
cu Julia sis a o intretina.

La Panamericana se cauta sofisticarea, avea ca tinta un public mai ales, elita societatii. Genero tatal este
un conservator.

La Radio Central publicul tinta erau oamenii obisnuiti fara pre multa cultura, care urmareau dramele
siropoase si usoare. Genero fiul este un antreprenor modern cu inclinatie catre dezvoltare si inovatie.

Elem central -> cultura joasa vs. cultura inalta

Activitatea lui Mario este de a cosmetiza si edita texte de stiri provenit din alte surse, ziare si reviste. El
incearca sa scrie si povesti proprii in incercarea de a-si gasi vocea sa de scriitor. Insa de fiecare data cand
intampina critica isi distruge operele.

Mario se simte matur in relatia sa cu Julia.

Intre Pedro Camacho si Mario se stabileste o relatie. Par sa fie prieteni; tanarul simte curiozitate si
gelozie fata de pedro, deoarece acesta era capabil sa scrie intr-un mod pe care Mario il considera fara
effort, la masina de scris luata chiar din biroul sau.

Amandoi sun perfectionisti insa Pedro o duce la extrema. Acesta nu are alta preocupare in afara de scris.
Pedro scrie o literatura joasa, de slaba calitate, in timp ce Mario isi doreste sa scrie o literatura inalta.

Mario scria intodeauna povesti inspirate de cei din jur, fie ca erau povestite de ceilalti fie ca ele erau
intamplari reale. El incearca sa le dea o forma care sa-i placa insa el isi doreste sa imite marilor opere
scrise sub presiunea traditiei, se raporteaza mereu la ce s-a scris inainte.

Pedro nu citea niciodata nimic, pentru a nu fi influentat de alte stiluri, avea o imaginatie foarte bogata si
povestile sale nu sunt reale. El se inspira din realitate. Povestile sunt ancorate in lumea publicului sau.
Intentionat sta in biroul de la strada pentru a auzi cum si ce vorbeste lumea care trece pe langa fereastra
lui. Astfel castiga empatia oamenilor.

Povestile lui Mario sunt insa relatarile prietenilor sau ale Juliei, care ii reprosau de fiecare data ca strica
povestile si ca nu se mai recunosc in ele.

In cap impare, naratorul este personaj, Mario iar intemplarile sunt reletate la pers I. In cele impare,
naratorul este omniscient si omniprezent si nu este implicat in actiune, iar actiunea este relatata la pers
a IIIa.
Tipuri de scrieri biografice

 Autobiografia clasica: naratiune introspectiva a vietii autorului, nonfictiune, informatiile sunt

reale
 Texte fictionale autubiografice: personajul nu este real, insa este narata viata acestuia
 Autobiografie fictionala: pers este real
 Fictionalizarea biografiei: pers are trasaturi comune cu autorul, se recunoaste o limita dintre
adevar si fictiune
 Auto-fictionala: se intampla aceleasi lucruri, la nivel subtil sunt modificate pentru a arata cum
naratorul a devenit scriitor.

*Ce a omis Marito? Povestea din pdv al Juliei

Pedro Camacho este un pers fictional. Scenariile lui se joaca cu granitele dintre fictiune si autobiografie.
Pers din cap pare au trasaturicomune deoarece este o fictionalizare a autobiografiei lui Pedro Camacho.
Autorul empiric se transforma in personaje.

Concluzii:

Ideea ca este un bildungsroman -> formarea unui scriitor;

presiunea clasica;

granita dintre lit inalta si cea joasa.

Idea ca avem naratiune la pers I introspective nu este o autobiografie este mai degraba o auto fictiune.
Personajele impart trasaturi comune cu autorul.

Transformarea scriitorului.