Tema: Norme de etică în comunicarea orală.

Eticheta verbală

Evocare

 Discuție dirijată – eticheta / eticheta verbală (definire, trăsături, similitudini)

 Lectura textului „Nesimțitul zgomotos” de Radu Paraschivescu (pag. 58)
 Impresii postlectorale?
 Exprimați-vă părerea cu referire la comportamentul personajului.

Definiție: Eticheta verbală – cuprinde norme, reguli convenționale de comportament și

comunicare politicoasă, utilizate în relațiile umane; cultură a vorbirii/a limbajului.

Realizarea sensului

Norme de etică în comunicarea orală:

1. Ascultarea până la capăt a interlocutorului:

 un om bine educat își ascultă atent interlocutorul, dând dovadă de tact și respect
pentru el;
 în cazul când contextul nu e favorabil (timp, spațiu), își cere scuze, rugând să i se
comunice doar esențialul sau promițând să revină la subiectul respectiv cu altă
ocazie;
 interlocutorul nu se întrerupe;
 nu se derutează cu alte întrebări;
 emițătorul, la rândul lui, trebuie să-și construiască în așa fel mesajul ca să fie
interesant, înțeles, corect;

Concluzie: Fii un bun ascultător – ascultatul e mai mult decât a auzi ceva cu propriile
urechi!

2. Alegerea momentului potrivit pentru abordarea temei:

 participanții la discuție trebuie să fie disponibili;
 subiectul trebuie să fie cunoscut în egală măsură;
 se acordă timp suficient pentru discuție;
 nu obligăm pe nimeni să discute un subiect care nu interesează;
 cele spuse să se potrivească bine pentru situația concretă; să fie interesant;
 dacă observăm dezinteres/plictiseală, scurtăm povestirea

Formule de inițiere a unei discuții:

 „Aș dori să-ți comunic ceva...”

 „Am ceva important să-ți spun...”
 „Trebuie să discutăm un subiect...” etc.
 3. Volumul timpului destinat comunicării:

„A vorbi prea mult înseamnă a atenta la timpul celui care te ascultă.”

 mesajul trebuie să fie laconic, conținând doar informația strict necesară;

 se recomandă schițarea din timp a unui proiect cu ideile principale;
 când rezervăm timp pentru discuție ținem cont de:
a) gradul de interes al celor prezenți la discuție;
b) oportunitatea abordării subiectului (actual, util?);
c) timpul de care dispun cei prezenți.

4. Tonul comunicării – se realizează prin vocea vorbitorului (intensitate,

pronunțare, accent, viteza vorbirii etc.); acesta determină buna înțelegere,
dispoziția celor implicați în conversație sau, invers, cauzează dificultăți, tensiune
sau conflicte.
Tonul este și o notă dominantă a stilului vorbirii cuiva (ton grav, ton solemn, ton
apreciativ/depreciativ, ton familiar etc.), deci este și un mod de a alege
cuvintele, construcțiile, formele verbale etc.

Exemple: a) „Pleacă și cumpără produse!” / „Te rog să mergi să cumperi produse!”

b) „Terminăm conversația aici, nu am timp!” / „Mai vorbim...”

5. Intervenția în comunicarea interlocutorului:

 nu se recomandă când vorbitorul are simțul măsurii, își structurează corect
comunicarea, vorbește laconic, clar;
 se notează ideile/întrebările pe parcursul comunicării, iar la sfârșit se pun în
discuție;
 se intervine doar cu scopul de a clarifica un aspect din comunicare, de a
completa mesajul sau de expune un punct de vedere;
 într-o conversație liberă intervențiile pot fi făcute în timpul comunicării, dar:
 ne cerem scuze și permisiunea de a interveni;
 intervenim când vorbitorul face o pauză sau își încheie gândul;

6. Sfaturile – există 2 situații: sfatul este solicitat / sfatul nu este solicitat. Ținând
cont de acest lucru oferim sfaturi:
 când ni se cere;
 când suntem siguri că e nevoie de sfatul nostru;
 fără pretenția că deținem adevărul;
 cu precizarea că e doar un sfat, nu o indicație, o amenințare etc.
 7. Scuzele:
 scuzele trebuie cerute indiferent de gravitatea cazului sau de gradul de
incomoditate;
 nu are importanță persoana de la care ne cerem scuze (vârstă, subordonare);
 formulele prin care ne cerem scuze trebuie să exprime o încărcătură
emotivă și regretul sincer pentru cele întâmplate, să fie pronunțate clar și cu
o mimică adecvată.

Reflecție

 Interogare frontală – întrebări în baza temei

 10 reguli pentru o comunicare eficientă:

1. Nu faceţi mai multe lucruri odată

2. Fără aere
3. Folosiţi întrebări deschise
4. Nu vă lăsaţi purtaţi de val
5. Dacă nu ştiți, spuneți că nu ştiți
6. Nu comparaţi experienţele
7. Încercaţi să nu vă repetaţi
8. Fără prea multe detalii
9. Ascultaţi! (una dintre cele mai importante)
10. Scurt și cuprinzător

 Comentați afirmația:

„Mulţi primesc sfaturi, dar numai cei înţelepţi profită de ele.” (Publius Syrus)

 Lectura textului „O greșeală curioasă” (pag. 56). Observarea comportamentului

verbal al personajelor.

Tema pentru acasă:

 De studiat tema