Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, Tulcea

Prof. Oana-Gabriela Agache

COMEDIA

1. Definirea conceptului
Comedia este o specie a genului dramatic, în
versuri sau în proză, în care se prezintă întâmplări
hazlii, cu personaje ridiculizate, antrenate într-un
conflict derizoriu, cu un final fericit şi un sens
moralizator.
Caracteristici
• intriga este neînsemnată, eroii se confruntă cu
false probleme;
• personajele sunt, în general, fiinţe mediocre, cu
multe defecte;
• ele au trăsături îngroşate până la caricatură şi
stârnesc râsul;
• stilul este parodic;
• ridiculizează aspecte sociale, morale, tipuri
umane, tare de comportament;
• urmăreşte crearea unei atmosfere de bună
dispoziţie;
• susţine, indirect, anumite valori morale.

2. Diacronia
speciei
Comedia este cultivată, în literatura noastră, în
perioada paşoptistă, de Vasile Alecsandri (ciclul
pieselor care o au în centrul lor pe Chiriţa) care îi
premerge lui Caragiale prin satira socială şi morală
precum şi prin cultivarea diferitelor tipuri de comic
(de nume, de caracter, de situaţie, de moravuri, de
limbaj, de intenţie). Contrastul între aparenţă şi esenţă
defineşte exemplar, în operele lui Alecsandri, o lume
românească neomogenă, atrasă de splendorile
Occidentului, mult îndatorată obiceiurilor şi filosofiei
de viaţă orientale.
În comediile lui Caragiale, a căror acţiune se
petrece câteva decenii mai târziu, apare o societate
mai evoluată, dar care odată cu beneficiile
progresului social şi cultural, îşi diversifică şi
strategiile de parvenire şi măştile.

COMICUL

- categorie estetică ce implică un conflict,

situaţii, personaje ce stârnesc râsul.
La bază stau anumite contraste,
neconcordanţe, inadvertenţe potrivit cărora reacţia
comică îmbracă forme particulare.
Sursele comicului:
a) Inadecvarea dintre conţinut şi formă, dintre
fond şi expresie
b) Neconcordanţa dintre intenţie, acţiune şi
rezultat, dezacordul dintre mijloacele folosite
şi scopul urmărit – realizează surpriza,
neaşteptatul, imprevizibilul
c) Conflictul dintre aparenţă şi esenţă, dintre
ceea ce este şi ceea ce vrea să pară
Deznodăm e derizoriu.
În funcţie de modul în care se desfăşoară
acţiunea şi deznodământ, comicul are mai multe
variante:
 1. buf – râs spontan provocat de un bufon,
arlechin
2. sarcastic – neînduplecat, necruţător,
incisiv faţă de personaje
3. burlesc imitarea unor personaje prin
fapte
4. grotesc – evidenţiază urâtul fizic şi moral,
se exagerează trăsăturile negative
5. tragic sau tragi-comic – împletirea
comicului cu tragicul
6. umoristic – compasiune, simpatie,
înţelegere faţă de unele defecte ale
oamenilor

UMORISTICUL

- categorie estetică aparţinând sferei

comicului, a cărei esenţă constă în
relevarea nonsensului şi a
incompatibilităţii laturilor unor situaţii
sau fenomene considerate, în virtutea
obişnuinţei, fireşti.
Constă într-o atitudine de simpatie şi
înţelegere superioară faţă de moravuri sau mici
defecte umane. Are funcţie moralizatoare.
Reflectă o gamă largă de tonalităţi afective
ale spiritului uman care se concretizează în: joc de
cuvinte, umor vesel, binevoitor, grotesc, amar, negru,
macabru, absurd, când include elemente dramatice
sau tragice.