Metoda ,,Pălăriilor gânditoare”

Această metodă se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Există

șase ,,pălării gânditoare”, fiecare având o culoare sugestivă: albă, roșie, neagră, galbenă, verde și
albastră.

Clasa se împarte astfel în șase grupe, în funcție de preferințe sau la alegerea învățătorului,
fiecăreia revenindu-i o anumită pălărie.

Fiecare pălărie are un anumit rol. Elevii pot spune ceea ce gândesc, dar să fie în acord cu
rolul pălăriei grupului din care fac parte.

Pălăria de o anumită culoare o poate purta un singur elev, care poate fi reprezentantul
grupului și care prezintă ideile tuturor elevilor din grup sau toți membrii grupului pot purta
fiecare o pălărie de aceeași culoare, fie toată clasa poate fi gânditorul de sub o anumită pălărie,
după care se alege o altă pălărie.

Pălăria albă este neutră, oferă informații despre fapte obiective.

Pălăria roșie lasă frâu liber sentimentelor, prezintă emoțional întâmplările.

Pălăria neagră este prudentă, prezintă în mod pesimist evenimentele.

Pălăria galbenă oferă informații optimiste despre cele întâmplate.

Pălăria verde este cea care prezintă evenimente noi.

Pălăria albastră este cea care organizează și îndrumă buna desfășurare a activității.

Pălăria albă informează, cea roșie spune ce simte, cea neagră găsește greșelile, cea galbenă
identifică faptele bune, cea verde adaugă informații, cea albastră clarifică cele întâmplate.

Cel care are pălăria albă trebuie să prezinte informațiile la obiect, fără interpretări.

Cel care are pălăria roșie spune ceea ce simte în legătură cu faptele.

Cel care are pălăria neagră prezintă ceea ce consideră că este rău, caută greșelile, face
aprecieri negative.

Cel care are pălăria galbenă trebuie să caute lucrurile bune din întâmplare, să facă aprecieri
pozitive.

Cel care are pălăria verde caută soluții la cele prezentate.

Cel care are pălăria albastră controlează discuțiile, prezintă concluziile.

 Metoda ,,Pălăriilor gânditoare” este benefică pentru că: dezvoltă gândirea critică,
creativitatea, limbajul, capacitatea de a lua decizii, de a-și prezenta și argumenta opinia public,
etc.

Are însă și dezavantaje: poate fi considerată o simplă activitate recreativă, se poate ajunge la
certuri între elevi, anumiți elevi pot intra atât de mult în rolul unei anumite pălării încât pot să nu
mai dorească să fie sub o altă pălărie.

De exemplu am putea utiliza această metodă la o oră de Limba și literatura română, la clasa
a IV-a, la lecția Seara talentelor după Sara Pennyparcker, astfel:

- pălăria albă povestește pe scurt textul;

- pălăria roșie spune: Ce i-a plăcut? De ce? Ce a simțit Clementina atunci când
învățătoarea Margaretei i-a spus cum se poate să nu aibă niciun număr ?;
- pălăria neagră relatează cum se face că Margareta nu are număr;
- pălăria galbenă: Ce șansă a dat doamna directoare Clementinei? Ce beneficii are acest
fapt?;
- pălăria verde: Imaginează-ți un dialog cu Clementina; Imagineză-ți o vizită în casa
Clementinei;
- pălăria albastră pune întrebări colegilor și trage concluzii pe baza celor discutate.

Bibliografie:
M.E.C., 2001, Învățarea activă, ghid pentru formatori și cadre didactice, București
Oprea, Crenguța Lăcrămioara, 2003, Alternative metodologice interactive, Editura
Universității București
www.qreferate.com