DIALOGUL

Dialogul este comunicarea dintre două sau mai multe

persoane/personaje. Acesta este constituit din replici prin care
persoanele participante la comunicare îşi modifică ferm statutul, având
funcţia fie de emiţător fie de receptor.
 
Rolul dialogului într-o operă epică
Dialogul este modul de expunere care redă convorbirea dintre două sau
mai multe persoane.
Într-o operă epică, rolul dialogului e de a da dinamism şi de a caracteriza
personajele în mod indirect.
Caracteristicile dialogului
– Personajele se prezintă singure prin ceea ce spun și prin modul lor de
a vorbi.
– Dialogul dinamizează narațiunea, o face mai vie și mai sugestivă.
– Dialogul marchează diverse valori expresive: sentimente, atitudini,
întreruperi, ezitări ale personajelor etc.
– Dialogul este și o sursă a comicului prin contrastul dintre ceea ce
declară și ceea ce gândește personajul în realitate.
– Dialogul este mijloc de caracterizare indirectă a personajelor.
 
Dialogul în cadrul operelor literare
Dialogul este un mijloc de expunere foarte frecvent utilizat în cadrul
operelor literare. El are rolul de a reproduce o discuţie dintre două sau
mai multe personaje. Dialogul este alcătuit dintr-o serie de replici.
Replica este intervenţia unei persoane în dialog. Semnalarea replicilor
dintr-un dialog se face prin:
- verbe care exprimă acţiunea de a spune : a răspunde, a zice, a întreba,
a striga, a şopti etc.
- gesturi
- mimică.

Verbele care semnalează replicile unei persoane pot fi poziţionate diferit:

- după replică (precedate de virgulă);
- înaintea replicii (urmate de două puncte);
- în interiorul replicii (izolate prin virgule sau linii de pauză).

Pe lângă funcţia sa de a reda convorbirea dintre personaje, într-o operă

literară dialogul constituie şi un mijloc de caracterizare. El dă
personajelor posibilitatea de a se prezenta singure, prin ceea ce îşi spun
sau prin felul de a se exprima.

Deosebit de importantă într-un dialog scris este punctuaţia, care

marchează diferite valori expresive:
- semnul întrebării [?] – este utilizat pentru a marca o atitudine de
îndoială, nedumerire, uimire;
- semnul exclamării [!] – marchează emoţia, furia, surpriza, uimirea etc.;
- punctele de suspensie […] – sunt folosite pentru a reproduce ezitările,
pauzele, întreruperile din vorbire.

Într-un dialog, vorbitorii trebuie să-şi adapteze limbajul la partener şi la

scopul sau împrejurările situaţiei de comunicare.
Redarea spuselor unui personaj se poate face atât prin dialog (vorbire
directă), cât şi prin naraţiune (vorbire indirectă).

si iarăși, despre
DIALOGUL: DEFINITIE, TRASATURI, ROLURI, REGULI DE
REDACTARE
 

Definitie
Dialogul este un mod de expunere care consta in succesiunea replicilor
din convorbirea a doua sau mai multe persoane (in viata reala) sau a
unor personaje (in opere literare).
Roluri
Ca mod de expunere, dialogul are urmatoarele roluri:
– ajuta actiunea sa inainteze
– confera actiunii dinamism
– pune in lumina relatiile dintre personaje si limbajul acestora
– evidentiaza anumite trasaturi morale ale personajelor
Ca mod de comunicare, dialogul presupune:
– un emitator
– un receptor
– un mesaj care sa-i intereseze pe amandoi
– un cod comun
– un canal accesibil neperturbat
Componente ale dialogului
– componenta verbala (idei, informatii, opinii etc.)
– componenta nonverbala, care se refera la elemente ce exprima
atitudinea (gesturi, mimica, pozitia corpului etc.)
– componenta paraverbala, care se refera la pronuntia replicilor,
accentuarea unor cuvinte, ritmul si intensitatea vorbirii
Obs: Cand se continua un dialog, se respecta urmatoarele reguli de
redactare:
1) Replicile sunt construite potrivit cu tema dialogului
2) Limbajul si stilul se adapteaza in functie de interlocutor
3) Replicile nu trebuie sa fie monosilabice, dimpotriva, trebuie sa contina
cele trei componente de baza ale unui dialog nuantat: componenta
verbala, nonverbala si paraverbala
 
CARE ESTE ROLUL DIALOGULUI IN TEXTUL DRAMATIC?
 

Prin intermediul dialogului dramatic personajele isi rostesc replicile in

fata cititorilor sau a spectatorilor.
Dialogul este modul de expunere care constă în succesiunea replicilor
dintre două sau mai multe personaje, prin care se comunică în mod
direct idei, informații, opinii.
Explicație:
I. La nivelul formei, dialogul se caracterizează prin prezența liniei de
dialog la începutul fiecărei replici, prin folosirea construcțiilor exclamative
și interogative, a vocativelor și imperativelor, a interjecțiilor. Apar, de
asemenea, verbele zicerii (verba dicenda) care asigură trecerea de la
vorbirea directă la cea indirectă.
Orice dialog include și o componentă nonverbală-elemente ce surprind
atitudinea vorbitorului-care în scris se materializează prin anumite
explicații, aprecieri ale naratorului (exemplu :,, -Vino aici, zise ea cu
calm.”)
 
II. Tipuri de dialog: formal și informal.
Dialogul formal se caracterizează prin folosirea anumitor norme de
politețe, limbajul respectă anumite norme de exprimare ale limbii literare,
contextul fiind unul oficial, public.
Dialogul informal se derulează într-un  context familiar, având cel mai
adesea forma conversației cotidiene (între colegi, în familie, pe stradă
etc.)

III. Rolul dialogului în operele lirice, epice și dramatice

În opera literară epică, dialogul dinamizează acțiunea și ajută la
caracterizarea personajelor prin conținutul lui, punând în lumină relațiile
dintre personaje.
Dialogul prezent în opera dramatică este o formă de redare a acțiunii și
principala modalitate de evidențiere a trăsăturilor personajelor
dramatice. Cu ajutorul acestuia, personajele comunică între ele, pe
scenă și se transmit spectatorilor atitudini, gânduri, idei.

În structura dialogică a operelor lirice, replicile aparțin eului liric și a

unui ,,personaj ” liric, simbol al unui sentiment uman.
 
CARE ESTE ROLUL DIALOGULUI IN CARACTERIZAREA
PERSONAJELOR? 
 

Dialogul are un rol important in caracterizare personajelor astfel: prin

catacterizare indirecta: modul de a gandi, felul de a vorbi , modul de a
actiona a acestora si prin caracterizare directa: relatiile dintre personaje.
De asemenea dialogul ofera cititorului senzatia ca intreaga actiune se
desfasoara alert, sub privirile lui ''punand in miscare'' intregul fir epic.Se
poate vorbi si de un dialog interior, de replici pe care un personaj le
schimba cu el insusi.
DIALOGUL în opera literară este un mod de expunere prin care se redă
convorbirea dintre două sau mai multe personaje.

Dialogul este alcătuit dintr-o înlănţuire de replici.

Semnalarea replicilor se face prin: - gesturi, mimică;
            - verbe care exprimă acţiunea de “a spune”, ”a întreba”, ”a
răspunde” etc.
Replica este semnalată grafic prin linie de dialog “ – “
Într-un dialog scris, semnele de punctuaţie marchează diverse valori
expresive:
  ...   ezitări, întreruperi sau pauze în vorbire;
  !    emoţie, furie, uimire, surpriză etc.;
  ?   o întrebare sau o atitudine de îndoială, nedumerire, uimire
 
DIALOGUL CA MOD DE EXPUNERE
Deşi  “titlul operei” este o operă literară epică, predomină dialogul, ca
modalitate de expunere prin care se înlănţuie momentele acţiunii.
Conversaţia dintre ... cuprinde replici care evidenţiază progresiv,
observaţii privind ...

ROLUL  DIALOGULUI  ÎN CARACTERIZAREA PERSONAJELOR

 
PARTICULARITĂŢILE  DIALOGULUI
defineşte relaţiile dintre personaje, evidenţiind  psihologia eroilor ;
opera câştigă vioiciune, dinamism ;
constituie o modalitate de autocaracterizare şi de caracterizare
indirectă ;
dezvăluie direct gândurile , sentimentele personajelor, cauzele unor
acţiuni ;
măreşte conflictul dintre personaje ;
redă întocmai limbajul personajelor ;