Prof.

Octav Preisler, CNI

Caracteristicile Pământului
1. Forma
Elipsoid de rotaţie – formă apropiată de cea de sferă, cu o ușoară turtire la poli și bombare la ecuator
-modelul matematic al planetei noastre, forma idealizată.
Geoid - suprafaţa geoidului coincide cu nivelul mediu al Oceanului Planetar, prelungit imaginar pe sub continente
pe întreg Globul (altitudinea 0)
Câmpul gravitaţional redă forma fizică reală a Pământului → constituie o suprafaţă calculată a câmpului
gravimetric→ neregularități – diferență de max 120 m (în plus sau minus) față de elipsoid
Geoid-pară (terroidul, telluroidul): Pământul este mai bombat la nivelul zonei tropicale australe şi este mai turtit
la Polul Sud (cam cu 23 m sub elipsoidul de rotaţie) şi uşor mai ridicat la Polul Nord (cu circa 17 m deasupra
elipsoidului de rotaţie)→Polul Sud este mai aproape de centrul Pământului cu cca 40 m faţă de Polul Nord.
Consecințe:
-apariția zilei și a nopții
-încălzirea inegală a suprafeței terestre
-dificultăți de întocmire a hărților
2. Dimensiuni
Raza ecuatorială: 6378 km Suprafața: 510 mil.km2
Raza polară: 6357 km Lungimea Ecuatorului: 40.076 km
3.Structura internă
-straturi concentrice, separate de discontinuități
Nucleul
-cuprins între 6375 – 2900 km adâncime, elemente grele (nichel, fier, crom), densitate mare
-intern în stare solidă,
-extern: materie vâscoasă , curenţi de convecție →dezvoltarea câmpului magnetic terestru.
Mantaua
-cuprinsă între 2900 și 10-30km
-mantaua inferioară, solidă
-mantaua superioară (astenosfera), fluidă, curenţi de convecție →mișcarea plăcilor tectonice
Scoarța terestră (litosfera): densitate mai redusă
-mai subțire sub oceane (6-10km), mai groasă sub continente (30-70km)
4. Compoziție chimică
Se compune în principal din fier (32,1 %), oxigen (30,1 %), siliciu (15,1 %), magneziu (13,9 %), sulf (2,9 %), nichel
(1,8 %), calciu 1,5 %), aluminiu (1,4 %). Peste 99 % din crustă este compusă din 11 oxizi, în principal dioxid de
siliciu, oxid de aluminiu, oxizi de fier, oxid de calciu, oxid de magneziu și oxid de potasiu.
5. Densitatea
Valoarea medie: 5,5g/cm3, scoarța are 2-3g/cm3.
6. Gravitația
- se referă la accelerația pe care Pământul o imprimă obiectelor de pe sau lângă suprafața sa, prin forța
gravitațională. La suprafața Pământului, accelerația gravitațională este de aproximativ 9,8 m/s2.
-scade de la poli la ecuator: valoare mai mare la poli (raza polară este mai mică, forța centrifugă minimă) și mai
mică la ecuator (raza mai mare, forța centrifugă maximă)
7. Căldura internă
-temperatura crește în medie cu 1oC la 33 de metri adâncime = treaptă geotermică
-originea - combinație de căldură reziduală acumulată în perioada pregeologică (20 %) și căldura produsă prin
dezintegrare radioactivă (80 %).
8. Magnetismul
- originea câmpului magnetic al Terrei este pusă pe seama curenților de convecție termică dezvoltați în partea
externă a nucleului Pământului
-Declinaţia magnetică este unghiul format între direcţia nord geografică şi cea nord magnetică.
-Câmpul magnetic terestru se extinde în exteriorul Pământului până dincolo de învelişul gazos atmosferic, la cca
65.000 – 130.000 Km, spaţiu care formează magnetosfera.
Magnetosfera funcţionează ca o capcană magnetică deoarece captează şi concentrează o serie de particule
venite de la Soare (vântul solar) sau din Cosmos, pe care apoi le redistribuie sub forma unor centuri de radiaţii.
Când au loc erupţii în cromosferă, vântul solar creşte mult în intensitate, străpungând zona centurilor Van Alen în
special în regiunea polilor unde generează aşa numitele furtuni magnetice şi fenomene electroluminoase în
atmosfera înaltă a Terrei care poartă denumirea de aurore polare.
9. Înclinarea axei terestre:
-axa polilor geografici face un unghi cu verticala de 23o27’ și cu planul orbitei de 66o33’.
Consecințe:
-variația duratei zilelor și nopților pe parcursul anului
-formarea anotimpurilor.