Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1)
T. Gherasim, Daniel Gherasim – Marketing turistic, Editura Economică, 2002, p. 25
2)
T. Gherasim – Produse, servicii şi obiective turistice, Tribuna Economică nr. 20/1998
3)
T. Gherasim, D. Gherasim – Lucrarea cit, p. 27
2)
Ion Ionescu – Turismul fenomen social – economic şi cultural, Editura Oscar Print, Bucureşti 2000, p. 36
1
Concurenţa a apărut în toate domeniile activităţii turistice, şi nu numai între
ofertanţii de produse turistice, ci şi între ofertanţii diverselor servicii turistice componente
ale aceluiaşi produs.
Slăbiciunile produsului turistic, când acesta este lansat pe piaţa externă, mai pot fi
cauzate şi de diverse evenimente politice, economice etc. în esenţă de evenimente
conjuncturale.
Privind lucrurile în perspectivă şi având în vedere diverşi factori conjuncturali, dar
şi factor obiectiv al motivaţiei individuale, se prevede o ridicare treptată a nivelului de
necesitate socială faţă de consumul turistic, produsul turistic manifestând tendinţa de a
deveni el însuşi un produs de strictă necesitate.
Deoarece produsul turistic nu se poate stoca, rezultă că o parte a capacităţii de
producţie şi a personalului turistic vor fi subutilizate, iar uneori chiar neutilizate.
În general, ca în cazul tuturor produselor, caracteristicile produsului turistic se
prezintă sub forma unor:
• caracteristici de imagine, care conferă produsului turistic rolul de vector de
comunicare cu mediul, ţinând mai mult de prestigiul lui şi al firmei, respectiv de tot
ceea ce el a dovedit deja în consum;
• caracteristici funcţionale, care îi asigură produsului valoarea de întrebuinţare
sau utilitatea, respectiv capacitatea de a satisface nevoia de turism a beneficiarului.
. La fel ca celelalte produse, şi produsul turistic poate fi privit de la cinci
niveluri diferite şi anume:
ca ceea ce el oferă beneficiarului pentru a-i asigura satisfacerea nevoii specifice
de turism, nivel la care interesează funcţiile sale (fiind vorba deci de nivelul nevoii;
exemplu: un sejur de 3zile la vila Raza Soarelui în staţiunea Lacu Roşu);
ca produs aşteptat sau dorit de consumator, el fiind privit de la nivelul
beneficiarului sau al cererii (nu sub aspectul caracteristicilor reale, ci al celor pe
care consumatorul crede că le-ar întruni) exemplu: un sejur agreabil, pe vreme
bună, într-o cameră confortabilă cu vedere spre Cheile Bicazului, în deplină linişte
etc.);
ca produs tangibil sau formal, respectiv ca rezultat al producţiei de servicii, el
fiind abordat prin prisma caracteristicilor pe care le posedă efectiv, adică de la
nivelul producţiei (exemplu: 3zile de sejur pe vreme ploioasă, într-o cameră cu
miros de mucegai, vizavi de un grup foarte gălăgios, etc);
ca produs global sau metaprodus, când se iau în considerare nu numai cele patru
servicii de bază ale produsului turistic, ci şi serviciile auxiliare sau suplimentare, al
căror preţ este inclus în tariful global sau se plăteşte separat;
ca produs potenţial, nivel la care se interesează mai ales caracteristicile posibil de
perfecţionat.
Raporturile dintre elementele constitutive determină anumite caracteristici ale
produsului turistic, dintre care cele mai importante sunt: substituibilitatea, individualitatea
şi instabilitatea, putând fi influenţat de unele elemente conjuncturale.
Produsul turistic poate fi naţional, configurabil esenţial la nivel macroeconomic,
deci subiectiv şi iniţiativă de macromarketing.
Elementele fundamentale care compun produsul turistic sunt:
elemente de atractivitate: climatice, peisagistice, istorice, culturale; integrându-se,
acestea constituie motive puternice de revenire într-o destinaţie, utilizând şi servicii
turistice;
2
infrastructură de comunicaţii: căi de acces, mijloace de transport, telecomunicaţii,
servicii de transport pot fi cuprinse în pachetul de servicii sau lăsate la alegerea
clientului;
echipamente de primire şi restauraţia: recepţie, cazarea şi alimentaţia publică;
reprezentând componenta primară a produsului turistic şi premise reţinerii în sejur a
vizitatorului
echipamente complementare:
- permanente: instalaţii recreative, sportive şi culturale, dotări proprii ale
unui centru turistic pentru petrecerea atractivă şi variată a timpului liber;
- ocazionale: manifestări culturale, artistice, comerciale (târguri, expoziţii,
festivaluri, etc); acestea sunt cu atât mai preţioase cu cât centrul turistic este situat
în centre urbane;
elemente umane: educaţie civică, pregătirea tehnică, profesională şi culturală,
educaţie estetică, efortul disponibilităţii şi semnul ospitalităţii;
Pentru realizarea / crearea unui produs turistic de cǎtre un operator de turism sunt
necesare urmǎtoarele operaţii:
contractarea unui număr de locuri de cazare în localităţile cuprinse în traseele
adoptate şi în unităţile cu grad de confort variat;
contractarea mijloacelor de transport optime produsului turistic proiectate;
serviciile de asistenţă, corespunzătoare gradului de autonomie a turiştilor avuţi
în vedere;
datele, orele şi etapele de parcurs ale derulării programelor;
serviciile complementare, identificate şi analizate în componenţa programului de
derulare a “consumului” produsului turistic.
Crearea produsului turistic, privită ca o complexă muncă de organizare şi
creativitate, constă în unificarea unor prestaţii ale terţilor cu scopul de a produce o entitate
unică, pe care o oferă spre vânzare unor clienţi, la un preţ mic.
Formarea produsului turistic este realizată adesea de către touroperator şi oferită
spre vânzare printr-o reţea de distribuţie.
Produsul turistic poate fi alcătuit numai pe baza informaţiilor referitoare la:
o clientelă
- segmentată în funcţie de vârstă, profesie, reşedinţă, venituri, obiceiuri, gusturi
turistice, etc;
o concure
nţă - din necesităţi de adaptare a elementelor ce compun produsul în scopul
diferenţierii de oferta concurentă şi din necesităţile unei promovări optime;
o resursel
e turistice ale destinaţiilor: bogăţii naturale, culturale, infrastructură, agrement etc.
Toate componentele au menirea de a asigura consumatorilor satisfacţie, lucru nu
tocmai uşor de realizat. Pentru a crea aşa ceva, acesta trebuie să corespundă motivaţiilor
turistului, care sunt extrem de eterogene.
Din cele prezentate până aici rezultă că produsul turistic este prin excelenţă un
produs asamblat, diferitele lui părţi componente fiind „livrate” către firma de turism care-l
oferă clientelei de o serie de firme independente (de transport, cazare, alimentaţie publică,
de agrement, etc.), fiecare fiind specializată în prestarea unui anumit serviciu parţial.
Fiind un produs nestocabil, acesta nu poate fi furnizat decât la comandă, serviciile
din care este constituit trebuind programate în mod riguros, pentru a se succede în ordinea
în care urmează să se consume.
3
Privit în mod global, produsul turistic se află sub incidenţa imediată a domeniului
public, el trebuind să răspundă unui număr relativ mare de constrângeri, variabile ca natură
de la o ţară la alta.
Produsul turistic poate fi abordat din două puncte de vedere fiecare prezentând
două dimensiuni de bază: una globală şi una individuală.
Abordarea globală ne conduce spre dimensiunea pe orizontală a produsului, dată
de toate componentele sale privite împreună (fiind specifică touroperatorului şi clientului).
Abordarea individuală ne orientează spre dimensiunea pe verticală a produsului,
adică spre componenta pe care fiecare producător de servicii turistice o oferă
beneficiarului.
În ansamblu, produsul turistic poate fi definit ca o îmbinare de bunuri materiale şi
servicii, prestaţii oferite de personalul din activităţile turistice şi cele adiacente, care
punând în valoare elementele patrimoniului turistic şi cele ale infrastructurii turistice,
urmăresc satisfacerea unor motivaţii specifice şi generale ale consumatorilor turistici.
Produsul turistic include atât servicii materiale (cazare, masă, transport, etc.), cât şi
elemente imateriale (informaţii şi cunoştinţe istorice, culturale, ambianţă, atmosferă etc).
4
de sezon, incluzându-le pe cele din lunile de vară, când sunt programate
majoritatea concediilor sau din jurul sărbătorilor;
în afara sezonului, adică în restul anului;
ocazionale.
Luând în considerare numărul persoanelor cărora le sunt adresate, produsele
turistice sunt:
- individuale
- de familie
- de grup
Ţinând seama simultan de mai multe din criteriile deja menţionate, literatura de
profil operează şi cu următoarele tipuri de produse2):
- produsele “la cheie” (forfetare), care înglobează în structural or toate tipurile de
produse deja menţionate (informare, rezervare, transport, cazare, masă, agrement)
şi care contribuie la satisfacerea nevoii de turism a unei persoane sau colectivităţi
oferindu-i-se acesteia ca un produs finit (de regulă, de către o organizaţie de
turism);
- produs tip “staţiune”, care se prezintă pe piaţă ca un centru de sejur (bază sportivă
şi de agrement, staţiune balneară, centru de congrese);
- produse tip “eveniment”(cultural, sportive, recreativ) a căror durată de viaţă este
foarte scurtă, care se caracterizează printr-un risc relativ ridicat (datorat caracterului
efemer şi concurenţei acerbe), prin efort mare organizaţional şi promoţional, prin
dificultăţi mari de gestionare etc.
Produsele turistice, după structura, lor se pot clasific astfel:
a) la nivel macro (naţional şi zonal):
- clasice (care prezintă o atractivitate certă: exemplu: vacanţe pe litoral, la
munte etc.);
- specifice (care sunt destinate pentru anumite segmente de piaţă,
exemplu: vacanţe pentru tratament);
- speciale (pentru segmente de piaţă foarte bine delimitate: aranjamente
de vânătoare, pescuit, congrese şi afaceri, croaziere etc.)
b) la nivel micro (produsul turistic oferit într-o unitate turistică: cazare, masă,
tratament, agrement, excursii etc.).
Plecând de la sensul general al noţiunii de ciclu de viaţă al unui produs, prin ciclu
de viaţă al unui produs turistic ar trebui sa înţelegem timpul scurs din momentul apariţiei
lui până în momentul dispariţiei acestuia de pe piaţă. El este constituit din:
• ciclul increaţional şi de producţie (care include în structura sa fazele de cercetare
fundamentală şi aplicativă care conduc la ideea şi la conceptul de produs, de
proiectare şi de producţie propriu-zisă);
• ciclul de viaţă comercială (care exprimă evoluţia vânzărilor sau a profitului de la
lansare şi până la retragerea lui de pe piaţă).
Ciclul de viaţă economică al unui produs nu are nimic de-a face cu durata utilizării
sau consumării lui, respectiv cu timpul scurs din momentul producerii până în momentul
consumului sau a scoaterii lui din uz. De regulă, viaţa economică este diferită de viaţa
fizică a produsului. Există, produse, de genul staţiunilor turistice, care-şi continuă viaţa
fizică şi după ce au fost retrase din circuitul turistic.
2)
Gerard Tocquer, Michel Zins – Marketing du tourisme, Editions ESKA, Quebec, 1987, p. 162-166
5
Ciclul de viaţă al unui produs turistic este rezultanta dinamică a corelaţiei între
cerere şi oferta turistică, influenţată fiind, ca intensitate şi profil de sezonalitatea
activităţilor turistice pe parcursul unui an calendaristic. Valabilitatea unui produs turistic
este, de fapt, suma ciclurilor de sezonalitate, care se integrează în evoluţia produsului
analizat pe întreaga perioadă de timp ce se scurge de la lansarea lui pe piaţă, până la
declinul său.
Rolul analizelor de marketing este să determine cât mai exact fazele ciclului de
viaţă al fiecărui produs, pe baza cunoaşterii factorilor care influenţează direct sau indirect
creşterea sau reducerea acestui ciclu de viaţă şi să propună măsuri de atenuare a
influenţelor negative şi, respectiv, de intensificare a influenţelor pozitive. Folosirea
diferitelor metode de promovare a activităţilor turistice şi de impulsionare a vânzării unui
anumit produs turistic trebuie să aibă la bază cunoaşterea evoluţiei produsului respectiv în
fiecare fază a ciclului său de viaţă.
Ciclul de viaţă al produsului turistic dobândeşte caracteristici specifice. Lansarea şi
declinul se interferează cu perioada de extrasezon pentru cele mai importante produse
turistice. Ĩn cazul în care ciclul de viaţă a produsului turistic se prelungeşte de-a lungul mai
multor an, etapele acestuia capătă dimensiuni ce pot depăşi durata unui an.
Extinderea vieţii produsului turistic pretabil la un asemenea proces trebuie să aibă
în vedere:
- intensificarea consumului turistic pe zi - turist şi extinderea sezonului;
- atragerea de noi clienţi, prin pătrunderea pe alte arii geografice.
6
Creşterea produsului turistic
Produsul turistic intră în faza de creştere, constituită din două subfaze: cea de
creştere accelerată, care se realizează în prima parte (până când vânzările ating primul
punct de inflexiune de pe curba care marchează ciclul de viaţă), după care se intră în cea de
creştere frânată (în care ritmul devine din ce în ce mai mic).
Produsul turistic în această fază devine din ce în ce mai cunoscut şi mai atrăgător,
dovedindu-şi tot mai evident valenţele.
Vânzările înregistrează niveluri din ce în ce mai înalte, iar concurenţa fie că nu
există încă, fie că nu a avut suficient timp pentru a reacţiona la aducerea pe piaţa turistică a
noului produs, nepunând deci probleme deosebite firmei (motiv pentru care vânzările
evoluează în sens crescător). Preţurile rămân constante sau scad uşor.
Publicitatea se impune a fi susţinută la un nivel superior pentru a sprijini creşterea.
Chiar dacă cheltuielile efectuate în acest scop sunt însemnate, datorită faptului că se
raportează la un volum de prestaţii din ce în ce mai mare, pe unitatea de prestaţie capătă
caracter regresiv.
Reţeaua de distribuţie, pentru a face faţă cererii în creştere şi pentru a favoriza
înviorarea vânzărilor, va fi în extindere. În această fază, profitul, chiar dacă preţurile se află
în regres, va cunoaşte o creştere evidentă.
Maturitatea produsului turistic
Principala caracteristică a acestei faze este aceea că vânzările şi profitul ating
nivelurile maxime, ele înregistrând totodată o slăbire accentuată a ritmurilor de creştere.
Concurenţa, având posibilitatea să intre în posesia unui volum mare de informaţii
privind produsul şi clienţii lui, va cunoaşte cel mai intens grad de manifestare. Preţul
produsului se va situa la un nivel comparabil cu cel al concurenţilor, firma fiind mulţumită
de poziţia pe care a dobândit-o pe piaţă.
Publicitatea va fi antrenată în păstrarea imaginii favorabile de care produsul se
bucură deja în rândul clienţilor, cheltuielile totale aferente menţinându-se, de regulă, la un
nivel destul de ridicat. Distribuţia va fi în faza de maturitate la limita superioară de
extensie.
Maturitatea produsului turistic traversează. de cele mai multe ori, trei subfaze, şi
anume:
- maturitatea în creştere este subfaza maturităţii în care tendinţa de creştere a
volumului de vânzări se mai menţine încă inerţial, spre produsul turistic, fiind atraşi
ultimii clienţi potenţiali;
- maturitatea stabilă este stadiul care marchează vârful vânzării pe piaţă, ea fiind
delimitată de momentul în care creşterea a încetat să se mai manifeste şi cel în care
începe să scadă cererea (şi volumul de vânzări);
- maturitatea în declin, aici se manifestă preludiul declinului. Volumul
vânzărilor., în urma saturării pieţei sau atragerii primilor clienţi de către firmele
concurente, chiar dacă se situează la nivelurile cele mai înalte, începe să scadă
foarte uşor.
Pentru ca firma de turism să asigure o cât mai îndelungată maturitate produsului
său, trebuie să conceapă şi să pună la punct o serie de strategii concurenţiale constând în:
- modificarea pieţei
- modificarea produsului
- modificarea mix-ului de marketing1
Declinul produsului turistic
1 )
Ph.Kotler, B.Dubois: Marketing Mnagement, Publi-Unions Editions, Paris, 1992, p.414-417
7
În acest mod inevitabil, produsul turistic, după ce a trecut prin toate celelalte faze,
va intra şi în faza de declin, marcată prin indici subunitari de creştere a vânzărilor şi
profitului (sau sporuri negative ale acestora).
Cauzele care conduc produsul turistic spre această fază sunt cele generale:
- apariţia pe piaţa turistică a unor produse noi;
- restrângerea cererii sub acţiunea unor factori independenţi de caracteristicile
tehnico - economice ale produsului turistic şi de preferinţele clienţilor (scăderea
veniturilor populaţiei, micşorarea populaţiei, scumpirea sensibilă a produselor
indispensabile oamenilor etc);
- schimbarea gusturilor consumatorului de turism;
- saturarea nevoii de turism acoperite cu produsul în cauză.
Produsul turistic intrat în faza de declin se caracterizează în primul rând printr-un
avansat grad de uzură morală, firma care-l furnizează pierzând teren faţă de concurenţă şi
faţă de exigenţele consumatorilor. Concurenţa pe piaţă, din ţară şi din afară, atinge
intensitatea maximă. Preţul practicat în această fază se află la un nivel coborât, în felul
acesta încercându-se prelungirea duratei de viaţă a produsului.
Publicitatea fie că nu mai poate face faţă dificultăţilor (urmând a fi abandonată), fie
că se impune a fi revigorată. Distribuţia îşi restrânge aria de extindere (renunţându-se
treptat la circuite).
Pentru firma al cărei produs turistic a intrat în această fază sunt posibile
următoarele soluţii de adoptat:
păstrarea pe piaţă a produsului în condiţii de rentabilitate încă acceptabilă
(asigurată prin reducerea unor cheltuieli de publicitate, de distribuţie etc - prin
simplificarea unor servicii şi renunţarea la altele), o astfel de soluţie riscând însă
discreditarea firmei în ochii clientelei;
relansarea produsului printr-un efort tehnic (renovarea spaţiilor de cazare, de
servit masa, de agrement, schimbarea mijlocului de transport), organizaţional
(schimbarea rutelor), de calificare (reciclarea personalului), promoţional (noi
spoturi publicitare, noi soluţii de promovare a vânzărilor) şi de altă natură;
abandonul progresiv care presupune retragerea, pas cu pas, de pe unele
segmente de piaţă;
abandonul total care este echivalentă cu încetarea producţiei.
Înţelegerea mecanismului care caracterizează procesul de formare a ciclului de
viaţă al unui produs turistic prezintă utilitate pentru activităţile diferitelor compartimente
ale întreprinderii (planificare, promovare - publicitate, comercial, organizare, etc) deoarece
permite:
• privirea de ansamblu asupra performanţei unui produs turistic în viitorul apropiat,
furnizând elementele necesare determinării cheltuielilor pentru investiţii,
publicitate-promovare etc;
• fundamentarea strict ştiinţifică a costurilor de circulaţie în turism;
• elaborarea unei strategii adecvate de marketing pentru promovarea şi valorificarea
în continuare a produsului respectiv;
• aplicarea unor măsuri menite să asigure menţinerea poziţiilor competitive câştigate
pe o piaţă prin readaptarea operativă a ofertei ajunse în faza de maturitate;
• relevarea perioadelor în care se impune luarea unor măsuri pentru conceperea,
dezvoltarea şi lansarea pe piaţă a unor noi produse turistice.
8
Preocuparea pentru cercetarea naturii şi conţinutului produsului turistic se remarcă
la numeroşi autori. J. Krippendorf include în rândul elementelor politicii de produs turistic
următorii factori:
- factori naturali: aşezarea geografică, relieful, peisajul, vegetaţia, fauna, clima;
- factori generali ai existenţei şi activităţii umane (cu referire la trecut şi prezent):
limba, mentenabilitatea, ospitalitatea, obiceiurile, folclorul, cultura, politica,
economia;
- infrastructura generală: transport şi comunicaţii, structura şi imaginea
aglomerărilor demografice, alţi factori ai infrastructurii (aprovizionarea cu apă,
canalizarea, salubritatea, aprovizionarea cu electricitate, telecomunicaţii etc.);
- echipament turistic: infrastructura specifică, mijloace de cazare, de alimentaţie,
activităţi sportive, distracţiile, informaţiile etc.
Din această listă enumerativă lipseşte un factor important al produsului turistic şi
anume cel reprezentat de munca vie a lucrătorilor în turism şi din activităţile adiacente.
Fără aportul muncii vii a lucrătorilor din diversele activităţi implicate în prestaţia turistică,
produsul turistic n-ar putea exista.
Plecând de la asemenea considerente elementele care concură la crearea produsului
turistic ar trebui deci să includă următoarele categorii principale de factori1):
a) patrimoniul turistic naţional incluzând: factorii naturali, diverse elemente
naturale de atracţie specifică, factorul uman;
b) infrastructura generală a ţării incluzând: dezvoltarea economică generală,
dezvoltarea demografică (aglomerări şi aşezări urbane şi rurale), alţi factori;
c) infrastructura cu specific turistic incluzând: transportul turistic de toate
categoriile, mijloacele de cazare de toate categoriile, mijloace de alimentaţie, reţele
de aprovizionare cu combustibili şi lubrifianţi şi de reparaţii auto pe marile
magistrale şi în localităţi turistice, reţeaua de agrement etc;
d) cadrul general privind pregătirea şi perfecţionarea cadrelor din turism,
incluzând: măsurile organizatorice şi cadrul juridic ce definesc politica de recrutare,
pregătire, perfecţionare şi stimulare a cadrelor de turism şi din activităţi adiacente,
controlul şi inspecţia serviciilor turistice;
e) cadrul instituţional legat direct sau indirect de turism, incluzând: sistemul de
acorduri internaţionale (politica economică, comercială, consulare, vamale, aeriene,
sanitare etc) care încurajează sau promovează circulaţia turistică internaţională,
reglementările şi facilităţile privind dezvoltarea turismului intern, cadrul juridic şi
măsurile organizatorice de protecţie şi valorificare a mediului şi a patrimoniului
turistic etc.
Lista categoriilor de factori prezentată oferă posibilitatea introducerii unei concepţii
globale în politica de produs turistic, ea permiţând punerea în valoare a tuturor categoriilor
de factori ce pot contribui direct sau indirect la elaborarea unei politici naţionale a
produsului turistic.
Scopul politicii de produs este acela ca, în baza concluziilor, desprinse din studierea
cantitativă şi calitativă a ofertei şi cererii să se asigure adaptarea sa la mediul intern şi
extern. Aceasta se poate realiza prin:
- proiectarea, selecţionarea şi introducerea pe piaţă a unui produs turistic care
satisface cu succes nevoile unui segment al pieţei ţintă;
- dezvoltarea produselor existente.
1)
Ion Ionescu – Turismul fenomen social – economic şi cultural, Editura Oscar Print, Bucureşti 2000, p. 37
9
Firma de turism trebuie să-şi stabilească o atitudine clară şi consecventă faţă de
produsele pe care le realizează şi le comercializează. Este vorba de alegerea unei strategii
în politica de produs şi anume:
strategia stabilităţii gamei de produse, care urmăreşte păstrarea şi consolidarea
poziţiei câştigate de întreprinderile de piaţă, întărirea prestigiului de care se bucură
în rândul turiştilor;
strategia restrângerii gamei de produse, care urmăreşte să nuanţeze modalităţile de
satisfacere a cererii căreia i se adresează produsul şi să ducă, pe această cale, la
lărgirea pieţei acestuia;
strategia diferenţierii produsului turistic, care, prin publicitate intensă, caută
reliefarea calităţilor în „plus” ale produsului respectiv, determinând o creştere a
cererii;
strategia perfecţionării produsului turistic existente prin îmbunătăţirea periodică a
calităţii şi componentelor acestora;
strategia înnnoirii gamei de produse, care urmăreşte să preia consumatorii
produselor cu cerere scăzută;
strategia segmentării pieţei care cere dirijarea eforturilor spre anumite grupe de
consumatori.
Practica turistică înregistrează trei tipuri strategice de bază în domeniul pieţei:
- strategia globală: în acest caz piaţa este considerată ca un tot unitar, obiectivul
principal urmărit fiind atragerea tuturor consumatorilor potenţiali de servicii
turistice, adoptând un singur program de marketing turistic pentru ansamblul pieţei;
- strategia diferenţiată: adoptarea acestei strategii porneşte de la premisa că, în
cadrul pieţei turistice, există mai multe categorii de consumatori cu preferinţe
diferite, care necesită servicii turistice tot mai diferenţiate şi sofisticate. Prin
oferirea unor produse turistice variate se urmăreşte satisfacerea nuanţată a cererii
acestor categorii de clientelă;
- strategia concentrată: are în vedere caracteristici specifice ale diferitelor produse
turistice pentru care o agenţie de turism ofertantă poate câştiga adeziunea unor
segmente de piaţă. Această strategie îşi îndreaptă eforturile de marketing spre unul
sau unele segmente distincte ale pieţei.
Elaborarea strategiei cu privire la produsul turistic este o operaţiune cât se poate de
complexă, care presupune folosirea unui mare volum de informaţii precum şi a unor
instrumente de lucru specifice.
Fundamentarea strategiei cu privire la produsul turistic existent presupune analiza
poziţiei lui actuale şi evaluarea poziţiei viitoare.
Acceptarea unei concepţii globale în politica de produs turistic este impusă de
natura complexă a acestui produs, care se întemeiază, la rândul ei, pe complexitatea
motivaţiei umane a turistului.
10
Prin canale de distribuţie se înţelege lanţul de întreprinderi turistice independente
prin care produsul turistic ajunge la ultimul turist prin procesul de vânzare - cumpărare.
În turism, funcţia de distribuţie poartă amprenta caracteristică produsului turistic,
fiind deosebită de cele ale distribuţiei bunurilor materiale1). Astfel:
a) întrucât produsul turistic reprezintă o combinaţie de servicii şi bunuri de consum
şi este format din elemente eterogene - ca alimentaţie, cazare, transport, agrement etc, iar
acestea nu pot fi împachetate, ca orice marfă şi trimise consumatorului, beneficiarul de
prestaţii turistice trebuind să se deplaseze către produs pentru a-l consuma;
b) întrucât produsul turistic nu poate fi stocat şi păstrat pentru a răspunde unei
cereri viitoare, produsul de servicii turistice trebuie să apeleze, pe pieţele interne sau
externe la diferite categorii de intermediari (agenţi de voiaj, organizatori de voiaj, agenţii
de rezervare a locurilor, etc), care, la rândul lor promovează metode de lucru diferite şi
urmăresc obiective proprii deosebite de cele ale producătorilor;
c) alegerea intermediarilor sau a canalelor de distribuţie, în multe situaţii, poate
avea o influenţă decisivă în adoptarea deciziilor, cu privire la politica de preţ sau de
promovare a produsului turistic.
În funcţie de volumul de activitate realizat şi de specificul pieţelor date, în anumite
cazuri reţeaua de agenţii intermediare poate fi înlocuită cu o reţea proprie de birouri de
vânzare, care preiau comercializarea în exterior a produselor turistice. Activitatea
intermediarilor poate fi restrânsă şi prin crearea, pe pieţele turistice mai importante, de
societăţi mixte, pe baza principiilor de colaborare şi cooperare economică internaţională.
Din aceste puncte de vedere se pot distinge trei categorii de distribuţii, şi anume:
distribuţia selectivă presupune selecţionarea unui număr limitat de agenţi
distribuitori, circumscris la o serie precisă de acţiuni pe piaţă. În acest fel,
întreprinderea ofertantă poate controla mai bine segmentele de piaţă - din aria
respectivă - cărora li se adresează produsele sale şi, de asemenea, poate realiza un
cost mai scăzut al distribuţiei;
distribuţia exclusivă implică utilizarea reţelei de distribuţie a unui singur
intermediar pe o anumită piaţă sau arie geografică;
distribuţia intensivă presupune organizarea şi utilizarea unui număr mai mare de
unităţi de distribuţie, care să asigure vânzarea produselor turistice al unei
întreprinderi ofertante.
Alegerea canalului de distribuţie şi a dimensiunilor sale este strâns legată şi de
potenţialul pieţei respective, de nivelul cererii pentru produsele noastre turistice.
Furnizorul de servicii turistice poate selecţiona pe cei mai eficienţi intermediari
dacă se bucură de prestigiu pentru că, comercializează un produs turistic cu o mare putere
de atracţie şi cu un grad înalt de competitivitate.
În cadrul procesului de distribuţie furnizorul de produse turistice şi interesele sale
sunt reprezentate pe piaţa externă fie prin intermediari, fie direct (adică prin birouri proprii
de informaţii, agenţii de voiaj cu capital propriu, societăţi mixte etc, cu sediul în ţara
furnizatoare de turism).
Folosirea serviciilor intermediarilor tur operatori locali s-a dovedit a corespunde
intereselor furnizorilor o lungă perioadă de timp. În acest fel furnizorii au trecut la
înfiinţarea pe pieţele de bază a unor agenţii turoperatoare mixte, în colaborare cu diferite
firme străine care au ca obiect de activitate promovarea şi vânzarea cu prioritate a
produsului turistic ale furnizorilor respectivi. O agenţie touroperatoare mixtă numită
societate mixtă se poate înfiinţa în cooperare cu firme specializate în turism sau cu firme
din alte ramuri.
1)
BALAURE V. şi colab. - Marketing în alimentaţia publică şi turism, A.S.E., 1984, p. 340-341
11
Pentru distribuirea produselor turistice pe pieţele externe, furnizorul poate înfiinţa
şi o agenţie touroperatoare proprie, ca forme de reprezentare directă. Aceste agenţii, au
capital investit integral de către furnizor, ele funcţionează şi sunt înregistrate pe piaţa de
referinţă şi se supun legislaţiei locale. Ele sunt specializate şi valorifică în primii ani de
activitate numai produsele turistice ale întreprinderilor furnizoare de care aparţin, practică
o politică comercială tarifară şi promoţională proprie, efectuează marketingul pieţei în
favoarea furnizorului şi acţionează în conformitate cu sarcinile date de aceasta.
Furnizorul poate fi reprezentat direct pe piaţă şi prin înfiinţarea unor birouri de
voiaj revânzătoare proprii cu sarcina valorificării produsului turistic către consumatorii
finali. Aceste birouri pot prelua treptat şi funcţia de organizare de vacanţe în străinătate,
devenind ele însele agenţii tur operatoare ale furnizorului.
Prin mod de comercializare se înţelege modul în care se realizează penetrarea
produsului turistic în reţeaua de rezervări, de închirieri şi de vânzări, în vederea trecerii lor
de la producători la beneficiari.
Obiectul actelor de schimb care ţin de sfera turismului îl constituie fie serviciile
turistice singulare (de genul cazării), fie combinaţii de servicii turistice (denumite şi
produse compozite), integrând în structura lor două sau mai multe astfel de servicii.
Problema comercializării diferitelor elemente componente ale produsului turistic
îmbracă forme specifice fiecărei categorii de firme prestatoare de servicii.
1) Astfel, serviciile de transport pot fi comercializate direct sau indirect
(cumpărate de la firmele prestatoare şi vândute clientelei) sub diverse forme de cǎlǎtorii
cum ar fi 2))
- individuale sau de grup;
- simple (pe un singur sens) sau complexe (dus - întors sau în circuit)
- cu un singur mijloc (tren, autocar, avion) sau în cooperare (autocar – tren - avion);
- în cadrul curselor regulate sau tip charter etc.
Serviciile de transfer (din aeroport, gară sau port la unitatea de cazare şi invers) fac
parte tot din categoria celor de transport (denumite şi transporturi terminale), preţul lor
fiind plătit separat, fiind inclus în tariful total de transport în cooperare sau fiind înglobat în
preţul produsului turistic compozit.
2) Cazarea oferă firmelor specializate posibilitatea de a opta între comercializarea
directă care impune efectuarea unor cheltuieli de promovare - publicitate de cele mai multe
ori, foarte mari, şi cea cu intermediari, aceasta din urmă implicând plata unor comisioane.
În majoritatea cazurilor, serviciile de cazare sunt oferite turiştilor împreună cu cele de
transport şi de alimentaţie.
3) Serviciul mesei este serviciul inclus sau neinclus în structura produsului turistic,
fiind comercializat, atât direct cât şi indirect, în una din următoarele forme:
- self - catering, întâlnit în cazul oamenilor de afaceri sau altor categorii de turişti,
când are caracter facultativ;
- demipensiune, care se oferă pe timpul sejurului în cadrul unităţilor hoteliere,
acoperind doar parţial nevoile de hrană ale turiştilor;
- pensiune completă, practicată în plin sezon de majoritatea staţiunilor turistice.
4) Servicii de agrement, reprezentând miezul produsului turistic, în majoritatea
cazurilor sunt oferite de agenţiile turistice la alegerea clientelei, tarifându-se separat de
celelalte servicii turistice (de agenţia de turism sau direct de firma prestatoare). Nu sunt
excluse însă nici situaţiile în care ele se vând integrate în produsul turistic global
(tarifându-se ca atare).
2)
T. Gherasim, D. Gherasim : Lucrare cit., p. 226
12
5) Excursiile, ca anexe sau componente de bază ale produsului turistic, se oferă
clientelei, de regulă, tot la opţiunea acesteia , negrevând tarifele globale (pentru a face pe
acestea din urmă mai atractive prin nivelul lor). Multe produse turistice le înglobează însă.
În preţul produselor turistice complete se includ toate tarifele practicate de firmele
prestatoare ale serviciilor componente, eventualele comisioane plătite intermediarilor,
precum şi marjele de profit ale tur operatorilor şi agenţiile turistice.
CAPITOLUL II
13
Publicitatea turistică nu poate conduce la nici un rezultat dacă ea nu se întemeiază
pe existenţa unui patrimoniu turistic şi pe existenţa unor resurse turistice care pot fi oferite
turistului.
Obiectivele pe care şi le propune publicitatea turistică pot fi obiective imediate sau
obiective de lungă durată. Fixarea obiectivelor are în special, în vedere necesitatea
actualizării şi detalierii obiectivelor majore de lungă durată, care ţin seama de faptul că
efectele unei campanii publicitare se fac cunoscute numai după 2-3 ani de eforturi
continue.
În realizarea obiectivelor publicităţii turistice un rol important îl are şi oferta
turistică în totalitatea ei, deci acţiunile de promovare, în general. Aceste obiective ar fi:
- creşterea numărului de turişti repartizaţi pe pieţe emiţătoare;
- creşterea duratei de sejur;
- încurajarea sejurului în afara sezonului turistic;
- creşterea cheltuielilor turistice pe zi;
- incitarea la frecventarea mai multor regiuni turistice din aceeaşi ţară.
La definirea obiectivelor, se aplică o regulă generală. Cu cât bugetul de publicitate
este mai mic, cu atât mai reduse sunt obiectivele de publicitate. Cu cât lărgim mai mult
câmpul promovării, cu atât mai difuz devine efectul scontat: impactul publicităţii va fi
redus şi rezultatul va fi, în schimb, mai puţin eficient. De aici rezultă necesitatea
concentrării publicităţii pe câteva mijloace, medii publicitare.
Ofertantul care este în măsură să facă faţă sarcinilor numeroase pe care le solicită
desfăşurarea publicităţii turistice în interesul general al unei ţări, la nivel macroeconomic
este însuşi statul, prin intermediul organelor oficiale specializate.
Publicitatea turistică cere deci încredere şi răbdare: încrederea în eficacitatea unui
efort publicitar susţinut şi răbdarea de a continua programul un timp suficient pentru ca
mesajele comunicate să dea roadele aşteptate, sub forma traficului turistic.
Publicitatea se prezintă sub următoarele forme principale: prin mass-media,
exterioară, directă şi gratuită.
Principalele mijloace mass-media care pot fi utilizate în scopuri publicitare de
către o firmă de turism sunt: presa scrisă, radioul, televiziunea şi cinematograful. Alegerea
unuia sau altuia din suporţi specifici fiecărui tip particular de media se face în funcţie de
următoarele criterii:
• gradul de audienţă sau curba audienţei cumulate;
• duplicitatea audienţei, adică audienţa cumulată a doi suporţi;
• puterea de penetrare, care reprezintă raportul între audienţa utilă a unui suport şi
populaţia totală a pieţei ţintă;
• specificitatea suportului, apreciată ca raport între audienţa utilă şi audienţa totală a
suportului;
• costul la o mie de receptori, care caracterizează efortul economic specific fiecărui
suport;
• calitatea, dată de conţinutul redacţional al suportului.
Adeseori, pentru a mări eficienţa, firmele de turism folosesc simultan mai multe
tipuri de media pentru transmiterea mesajelor publicitare.
Principalele mijloace publicitare care fac parte din categoria publicităţii exterioare
sunt afişele şi materialele tipărite (mai puţin presa scrisă).
Afişajul publicitar poate fi expus pe panouri sau pe vehicule. Comparativ cu alte
forme ale publicităţii, ca de exemplu, prin panouri sau însemne luminoase, prezintă
următoarele avantaje:
- cost mult mai scăzut;
- probabilitate înaltă de recepţie;
14
- posibilitatea schimbării operative a mesajelor, firmele turistice plătind pentru
timpul de
expunere şi nu pentru conţinutul lor;
- fiind amplasate inclusiv pe autobuze, în porturi, aeroporturi şi alte staţii, afişele
publicitare se adresează prin excelenţă, persoanelor care agreează călătoriile şi care
se bucură de un statut social care le permite să-şi dorească şi să practice turismul.
15
mică parte sunt destinate cheltuielilor de promovare pe plan intern. Aceste sume atât de
importante se explică prin faptul că reclama turistică joacă rolul de intermediar al ofertei.
Consumatorul potenţial nu poate vedea “marfa” ce i se oferă, el decide ce produse
să cumpere în exclusivitate sub influenţa reclamei turistice şi a opiniei de pe piaţă.
Reclama turistică trebuie deci, să transmită cât mai sugestiv oferta, să descrie şi uneori să
concretizeze şi sub raportul condiţiilor de vânzare produsul turistic oferit.
Mesajul sau conţinutul reclamei trebuie să-l captiveze pe consumator, să-l atragă
spre produsul publicitate. De aceea trebuie delimitate motivele particulare pentru care
segmentul respectiv de clienţi vor să cumpere produsul sau serviciile. Acest lucru se poate
afla dintr-o simplă cercetare sub forma unei discuţii cu clienţii actuali pentru a constata
dacă au ales produsul respectiv şi unitatea (agenţia de turism, hotel, restaurant etc.).
După stabilirea motivelor cumpărării produsului, următoarea etapă este ce mesaj
trebuie comunicat clientelei. Acest mesaj publicitar de bază trebuie să ţină seama neapărat
de un singur punct. Reclamele de care nu îţi aduci aminte sunt cele care încearcă sa vă
spună prea multe lucruri deodată. Deci este necesar un mesaj scurt, concis.
Apoi se include în reclamă orice informaţie necesară pentru a determina un
răspuns. Se include în reclamă informaţia esenţială care va ajuta clientul să cumpere
produsul (de obicei reclama are un cupon). Deci mesajul publicitar este constitui din setul
de informaţii şi imagini care se transmit de către firma turistică spre clientela turistică.
Nu se recomandă sa umplem tot spaţiul de reclamă cu text. Spaţiul liber din anunţ
va ajuta ca conţinutul din reclamă să iasă în evidenţă în cadrul paginii din publicaţie.
Conceperea mesajului publicitar se face în deplină concordanţă cu obiectivele
campaniei publicitare, respectându-se toate regulile valabile în materie de comunicare.
Pentru a-i asigura o eficienţă cât mai înaltă, acesta trebuie să fie1):
• imaginativ, fiind rodul unui act de creaţie;
• strategic, ţinând de o strategie anume de marketing;
• uşor inteligibil, pentru a nu crea dificultăţi clientelei;
• original în raport cu ceea ce oferă concurenţa;
• durabil (uşor de memorat).
Deci, reclama trebuie să prezinte oferta într-o lumină cât mai atractivă posibil,
respectiv a nu se folosi clişee (fotografii) prea întunecoase deoarece ele alterează reclama,
îi reduc efectele publicitare.
Înainte de lansarea pe piaţă, mesajele publicitare se impun a fi testate.
Principalele mijloace de reclamă folosite în scopul popularizării ofertei noastre în
rândul unei clientele foarte extinse sunt:
a) televiziunea este un mediu publicitar care nu se selectează audienţa, mesajul
publicitar ajungând la marea masă a telespectatorilor. Este deci foarte eficient, dar implică
cheltuieli foarte ridicate care pentru unii întreprinzători pot fi prohibitive.
b) Reclama la radio: costurile la radio sunt mult mai reduse decât la TV,
transmisia locală de radio fiind mediul preferat al gospodinelor. De aceea este un mijloc
eficient pentru a publicităţii publicului dintr-o zonă facilităţi turistice adresate în special
excursiilor pentru familii. Trebuie alese orele cele mai ascultate la radio (dimineaţa 6-8; la
prânz).
c) Afişele ajung la publicul cel mai larg şi pot fi utilizate local sau al scară
naţională, costurile depinzând de mărimea firmei. Costă foarte mult producerea afişului, de
aceea afişul ca mijloc publicitar este convenabil pentru micii întreprinzători, dacă matricea
afişului respectiv poate fi utilizată o durată cât mai lungă de timp.
1)
B.Brochand, J.Lendrevie: Le Publicitor, Dalloz, Paris, 1983, p.78-81
16
Afişele se folosesc în special, ca metodă de promovare a atracţiilor turistice locale
turiştilor care vin în staţiuni la gară, autogări etc. Dar se folosesc afişe pe autobuze, în
autobuze, metrou, tramvai, staţiile mijloacelor de transport etc.
d) Cinematograful: audienţa la cinema tinde să cuprindă tineretul local, de aceea
cinematograful este indicat pentru reclama segmentului de tineret: programe turistice şi
distractive pentru tineri.
e) Presa: există o varietate de publicaţii incluzând ziare naţionale, reviste naţionale,
ziare şi reviste locale, care sunt specializate pe diverse domenii de activitate, profesii,
interese personale (publicaţii economice, medicale, pentru femei, pentru bărbaţi, pentru
pensionari etc.).
Cele mai utile pentru micii întreprinzători în turism sunt ghidurile de vacanţă şi
ghidurile unităţilor de cazare. Există ghiduri naţionale, locale pentru capacităţi de cazare,
atracţii turistice. Caracteristica acestor publicaţii este că ele sunt citite de o categorie de
public bine definit, deci reclama efectuată poate ajunge sigur la segmentul de populaţie
dorit.
17
b.) promovarea vânzărilor în afara circuitului de distribuţie se foloseşte mai rar,
cu ocazia unor expoziţii speciale, săptămâni comerciale, în cadrul cărora se valorifică
programe turistice, de obicei la tarife mai reduse.
Principalii factori care au determinat dezvoltarea tehnicilor de promovare a
vânzărilor au fost:
intensificarea concurenţei, pe piaţa turistică mărindu-se continuu numărul
alternativelor de petrecere a vacanţelor şi numărul destinaţiilor turistice, condiţiile
de confort etc. devenind tot mai diverse;
creşterea şi diversificarea rolului agenţiei de voiaj, prin intermediul acestora
realizându-se cel mai mare volum de vânzări pe piaţa turistică;
adâncirea crizei economice, care provoacă modificări sensibile ale destinaţiilor
veniturilor consumatorilor şi ale sensibilităţii lor vizavi de reducerile de preţ sau de
alte tehnici promoţionale;
necesitatea de a nu limita rolul personalului aflat în contact direct cu clientela
la unul pur tehnic, acordându-i-se posibilitatea şi responsabilitatea de a stimula
material clientela potenţială.
Obiectivele urmărite de promovarea vânzărilor produselor turistice sunt:
dacă promovarea cade în sarcina forţelor de vânzare, obiectivul va consta în
încurajarea lor, de exemplu, în a promova un produs sau serviciu;
dacă piaţa ţintă o constituie distribuitorii, obiectivul va fi acela de a-i determina pe
aceştia să promoveze mai degrabă produsul firmei decât pe cele ale concurenţilor;
dacă ţinta o constituie consumatorii finali de servicii turistice, obiectivul va consta
în fidelizarea lor prin acordarea anumitor avantaje (reduceri de preţ, informare
gratuită, cadouri etc.)
Alegerea instrumentelor de promovare a vânzărilor se face ţinându-se seama de:
mărimea cererii, intensitatea concurenţei, durata acţiunilor promoţionale, bugetul
promoţional disponibil etc.
Promovarea vânzărilor constituie, deci, un instrument extrem de util pentru
vânzarea călătoriilor noastre turistice, deoarece el reprezintă în final, un mijloc de
promovare a propriilor produse turistice. Extinderea formelor de colaborare şi sprijin pe
care organele de turism din ţara noastră le pot da intermediarilor, vor contribui la
extinderea volumului desfacerilor noastre pe diversele pieţe externe.
2.4. Relaţiile publice ale firmei de turism şi rolul lor în promovarea produselor
sale
De multe ori reclama şi relaţiile publice sunt confundate. Această confuzie porneşte
de la faptul că între cele două activităţi există o unitate de scop (ambele urmărind
promovarea produsului turistic) şi că ambele folosesc uneori aceleaşi tehnici, metode şi
medii de comunicare.
Alături de mijloacele clasice de promovare a produsului turistic (reclama,
publicitatea) se afirmă din ce în ce mai mult că un instrument util de promovare a
acţiunilor firmelor de turism legate de relaţiile cu publicul, prin care firma urmăreşte să
obţină simpatia clienţilor săi şi chiar a publicului, în general.
Relaţiile publice sunt ele însele un mijloc de reclamă, însă unul mai subtil şi mai
sofisticat decât reclama propriu-zisă. Conţinutul de bază al relaţiilor publice este acela de a
crea climatul de înţelegere dintre organizaţia turistică respectivă şi clientela sa. Relaţiile
publice au deci rolul de a crea, cultiva şi împrospăta relaţiile cu clientul, făcându-l să
înţeleagă că organizaţia turistică respectivă face şi este gata să facă orice efort în vederea
satisfacerii lui.
18
Deci, deşi publicitatea şi relaţiile publice au o unitate cde scop, conţinutul lor este
diferit. Relaţiile publice sunt, prin excelenţă, relaţii în dublu sens (dinspre firmă spre public
şi invers). Publicul unei firme de turism se împarte în:
- public intern, constituit din propriul personal;
- public extern, care provine din mediul acesteia.
Se afirmă că mai ales în activitatea turistică, aşa numitul „indice de simpatie” faţă
de firmă poate influenţa vânzările ei în proporţie de minimum 50%. Atracţia, simpatia faţă
de o anumită firmă se poate manifesta prin notorietatea şi popularitatea ei, măsurată
respectiv prin indicii de notorietate şi popularitate.
Primul dintre aceşti doi indici are o semnificaţie oarecum formală, mărimea sa
putând fi asigurată prin simpla repetare a numelui firmei în diversele mijloace publicitare
pentru întipărirea acestuia în memoria publicului. Al doilea indice însă, se referă la însăşi
calitatea activităţii firmei şi pentru creşterea sa sunt necesare acţiuni concrete de „public
relations”.
Publicul poate fi grupat în acest scop, astfel:1)
public specific: femeile, care prin rolul pe care îl au în familie pot fi asimilate
unor „leaderi de opinie” precum şi prin faptul că sunt deosebit de influenţabile şi
receptive faţă de nou, reprezintă o grupă importantă din publicul căruia i se poate
adresa această activitate.
Tineretul este mai receptive la activităţile de „public relations” decât la publicitatea
clasică pe care de obicei nu o agreează, aşa încât datorită creşterii ponderii sale, în masa
turiştilor, reprezintă un potenţial preţios de consumatori turistici;
publicul consumator: o firmă turistică care îşi câştigă o anumită clientelă, o
poate păstra, o poate pierde sau o poate mări. Aceste alternative sunt în funcţie de
relaţiile pe care firma le întreţine în continuare cu clienţii săi. Un rol important în
crearea unei opinii favorabile a clienţilor asupra firmei îl joacă atitudinea
salariaţilor firmei faţă de consumatori. La rândul lor, clienţii reprezintă pentru firmă
o sursă de propagare, de iradiere a impresiilor, având astfel posibilitatea de a dirija
noi categorii de clienţi către firma respectivă.
Publicul agenţilor
Agenţii, intermediarii, prezintă, de asemenea, o categorie importantă de public,
deoarece prin contactul direct pe care îl întreţin cu consumatorii pe piaţă, agenţii de turism
transmit acestora imagine ape care şi-au format-o ei însăşi faţă de activitatea firmei. Cu
atât mai importantă este acest public, cu cât el întreţine relaţii cu mai multe firme de
turism, având posibilitatea să-şi compare impresiile. Evident, opinia sa se va traduce prin
creşterea sau scăderea vânzărilor realizate prin intermediul său.
Relaţiile publice se realizează pe o mare diversitate de căi, şi anume:
convorbiri cu diverşi parteneri;
conferinţe de presă;
interviuri;
manifestări culturale, artistice, ştiinţifice şi sportive;
editarea unor publicaţii etc.
Mijloacele de informare pe care se bazează relaţiile publice îmbracă forme foarte
diferite. Astfel, relaţiile cu publicul intern al firmelor şi organizaţiilor turistice se realizează
prin: scrisori de informare, adrese şi note interne, rapoarte de gestiune, jurnale interne şi
reviste de presă, seminarii, reuniuni şi conferinţe, sărbători ale firmei, manifestări cultural-
sportive, voiaje etc.
1)
Berca Alexandru – Reclamă şi publicitate comercială, Editura Economică, Bucureşti, 1976, p. 89
19
Pe de altă parte, relaţiile cu publicul extern se bazează pe: vizite ale jurnaliştilor,
comunicate şi conferinţe de presă, recepţii, jurnale, reviste sau buletine de informare, zile
ale porţilor deschise, crearea de evenimente, sponsorizări etc.
Aceste mijloace se folosesc selective, în diverse combinaţii sau în totalitate.
Krippendorf, unul dintre experţii în turism ai “Institutului Batell”, afirmă: “dacă
mi-aş asuma conducerea unui Oficiu Naţional de Turism nu aş cheltui un cent pentru
publicitate, fără să fi consacrat mai înainte 250.000 de dolari pentru relaţiile publice”. Este
un punct de vedere însuşit de majoritatea firmelor turistice. Acele acţiuni în care se
preconizează investiţii importante pot fi:
1) acţiuni provocate de evenimente speciale reprezintă acele ocazii potrivite
pentru menţinerea şi promovarea contactelor umane. Aceste evenimente pot fi naturale
(de exemplu, împlinirea a unui număr de ani de la înfiinţarea firmei, sau a unui număr de
ani de când colaborează două firme), provocate (de exemplu, donarea unor obiective de
artă unui muzeu, acordare de premii unor produse specifice în cadrul unor manifestări cu
caracter internaţional) şi artificiale (sosirea în ţară a turistului cu numărul “X” etc).
2) acţiuni favorizate de participarea la târguri şi expoziţii internaţionale
reprezintă de fapt, cele mai frecvente manifestări în activitatea de “public relations”. În
cadrul acestora este contactat un public foarte larg care poate fi influenţat favorabil prin
organizarea de expoziţii de fotografii ale obiectivelor turistice, proiectarea de filme
turistice, organizarea de spectacole de folclor etc.
3) participarea la realizarea unor filme artistice în care acţiunea se petrece într-o
anumită zonă turistică în curs de lansare, poate contribui, de asemenea la trezirea
interesului şi simpatiei publicului pentru frumuseţile naturale ale unei regiuni turistice.
4) organizarea de conferinţe de presă, reuniuni şi recepţii la care să fie invitaţi şi
leaderi de opinie, dar şi eventuali, clienţi, aşa ca împreună cu conducerea firmei şi cu
specialişti în materie (gazetari etc) să se poată realiza un dialog viu privind impresiile
clienţilor, precum şi asupra altor probleme.
5) vizitele de informare şi documentare favorizează cunoaşterea activităţilor
firmei de către leaderii de opinie, agenţii şi distribuitorii produsului turistic.
În eforturile lor de promovare a vânzărilor, relaţiile publice clădesc imaginea
organizaţiilor turistice, furnizând date şi informaţii care subliniază reputaţia producătorului
şi, ca urmare a acesteia, garanţia calităţii produselor sau serviciilor lui, a corectitudinii
preţurilor practicate de el etc. Deci activitatea de relaţii publice nu poate fi decât una
realistă şi etică, întrucât numai în acest fel, ea poate da randamentul scontat.
20
testing-ului se referă la verificarea formulării conceptului sau temei reclamei, la modul de
prezentare al temei în mesaj sau la cercetarea mijoacelor publicitare şi a canalelor prin care
să se efectueze publicitatea.
Dacă în stadiul de debut al campaniei, metoda pre-testing-ului este folosită pentru
verificarea formulării tematicii mesajului şi în final pentru planning-ul campaniei de
promovare, în stadiul final al campaniei publicitare se utilizează metoda post-testing-ului
pentru a se aprecia eficienţa campaniei de publicitate turistică. Tehnicile post-testing-ului
sunt şi mai variate decât cele aplicate în pre-testing, dar rezultatele obţinute cu ajutorul lor
nu au un efect practic, ele demonstrând numai erorile comise şi putând să servească
eventual la evitarea lor în viitor.
Se poate, în consecinţă, afirma că trasarea unei strategii de promovare prin
pregătirea minuţioasă a unei campanii publicitare, a verificării rezultatelor ei şi a asocierii
şi a altor metode specifice promovării pot asigura succesul activităţii unei firme ofertante
turistice.
21
CAPITOLUL III
22
Organizarea Agenţiei de Turism INTER-TOUR Bacău
În domeniul organizării interne orientarea fundamentală privind folosirea resurselor
umane este de a atinge scopurile firmei, calitatea serviciilor oferite clienţilor depinzând în
mare măsură de personalul angajat. Agenţia dezvoltă relaţii umane armonioase atât în
cadrul ei, cât şi cu partenerii de afaceri şi cu clienţii, personalul participând în mod
conştient şi creator la realizarea obiectivelor.
Personalul angajat este alcătuit din cetăţeni români, iar salarizarea acestora se face
în conformitate cu legislaţia României. Conducerea firmei este asigurată de cei trei asociaţi
care ocupă funcţiile de director general, director economic şi administrator tehnic. Acesta
din urmă are studii superioare tehnice (inginer) şi conduce compartimentul tehnic. Ceilalţi
doi manageri au studii superioare economice şi brevete de turism, obligatorii pentru
desfăşurarea activităţii de turism.
Capacităţile manageriale ale asociaţilor au fost demonstrate prin rezultatele foarte
bune înregistrate în cei peste 8 ani de existenţă a firmei, dezvoltare care s-a făcut într-un
mediu economic ostil la care s-au adăugat şi alţi factori conjuncturali. Factorii cei mai
importanţi care au perturbat buna desfăşurare a activităţii şi care au pus la grea încercare
managementul firmei în aceşti ani sunt:
o puterea scăzută de cumpărare a populaţiei;
o legislaţia incoerentă;
o fiscalitatea excesivă;
o inflaţia;
o întârzierea privatizării în turism;
o cutremurile de pământ din Turcia (1999);
o evenimentele din S.U.A. (septembrie 2001)
Managerii sunt însă bine informaţi asupra a ce se întâmplă în mediul extern,
participă la târguri şi expoziţii, iau contact cu firme similare ca profil din ţară şi străinătate,
sesizând rapid abaterile de la mersul normal al activităţii sau profită de oportunităţile care
apar pe piaţă. Motivaţia managerilor este eterogenitatea zilnică a activităţii, deschiderea
către evenimente şi diverse medii sociale, aprecierile clienţilor asupra calităţii serviciilor şi
nu în ultimul rând, motivaţia financiară.
Pentru stabilirea necesarului de personal la aceasta firmă, se urmăreşte respectarea
câtorva criterii :
• stabilirea numărului de personal necesar (operativ, administrativ, etc.);
• stabilirea structurii angajaţilor;
• pregătirea profesională;
• cunoştinţe generale (limbi străine);
• moralitate;
• interdependenţe profesionale.
Dezvoltarea turismului si sporirea exigenţelor consumatorilor antrenează o creştere
a răspunderii materiale si morale a personalului, ceea ce se reflectă în obiectivele generale
ale politicii de personal. Echipa managerială cuprinde trei persoane cu studii superioare
economice, din care două deţin brevete de turism, indispensabile pentru desfăşurarea
activităţii firmei, restul personalului conform organigramei .
23
Aceştia sunt în număr de trei, cunoscători ai limbii engleze, franceze, iataliană şi,
după caz, pot presta şi activităţi de ghid. Ei posedă calificarea şi experienţa necesară, fiind
competenţi în sfera lor de activitate.
Activitatea Agenţiei de Turism INTER-TOUR în organizarea excursiilor externe
se referă la:
contractarea touroperatorilor mari din ţară şi studierea ofertelor lor;
alegerea acelor oferte cu un potenţial succes la public, ţinând cont de raportul
calitate-preţ, precum şi de reputaţia touroperatorului respectiv;
închirierea contractelor cu touroperatorii, încercarea obţinerii exclusivităţii;
efectuarea formalităţilor de vânzare (acte, vize, vauchere, încasarea şi expedierea
banilor).
Pentru specialiştii în excursii interne activitatea constă într-o serie operaţii cum
sunt:
selectarea unităţilor de cazare cu cel mai bun raport calitate-preţ din toate regiunile
de importanţă turistică majoră ale ţării;
încheierea contractelor de colaborare cu aceste unităţi;
crearea unei baze de date complexe care să cuprindă toate amănuntele privitoare la
unităţi de cazare (amplasament, condiţii, număr de locuri, telefon, fax, adresă, cont
bancar, staţiuni, posibilităţi de agrement, căi de acces, particularităţi);
rezervarea unui contingent de locuri pentru perioadele şi zonele cu cerere mare
(lunile iulie şi august pe litoral, luna decembrie şi perioada sărbătorilor de Paşti în
staţiunile montane, cu ocazia diferitelor acţiuni cu caracter naţional - festiv,
concerte, evenimente sportive de interes major);
crearea unor programe de tip tour.
Crearea acestor programe constă în:
stabilirea itinerariului în care să fie incluse obiectivele turistice de interes
major;
alegerea şi rezervarea locurilor de cazare;
alegerea şi închirierea mijloacelor de transport;
promovarea turiştilor;
urmărirea derulării propriu-zise a acestora.
Chiar dacă nu există suficiente cunoştinţe manageriale pentru fiecare tip de afaceri,
acest fapt datorându-se tranziţiei prin care trece economia întregii ţări şi nu lipsei de
profesionalism a angajaţilor firmei, acest lucru nu a fost un impediment major pentru
activitatea firmei, personalul adaptându-se din mers noilor condiţii.
24
Conducători auto profesionişti ai Agenţiei de Turism „INTER-TOUR”
Bacău
Deoarece agenţia de turism INTER-TOUR are autocare proprii, are ca angajaţi
patru conducători auto profesionişti, competenţi, prompţi, ce satisface pe deplin toţi clienţii
firmei. Cunoscând bine toate traseele este şi un excelent ghid.
Schematic, ţinând seama de numărul angajaţilor ai firmei de turism INTER-TOUR,
structura organizatorică se prezintă ca în următoarea figură:
DIRECTOR
DIRECTOR ADMINISTRATOR
ECONOMIC TEHNIC
CONTABIL SOFER 1
ŞEF
SOFER 2
AGENT
TURISM 1
SOFER 3
AGENT
TURISM 2
SOFER 4
AGENT
TURISM 3
Deciziile sunt adoptate în mod operaţional, iar în cazul în care sunt necesare
schimbări, angajaţii firmei dau dovadă de flexibilitate. Prin această structură organizatorică
se urmăreşte o descentralizare a sistemului decizional în cadrul agenţiei, dezvoltându-se, în
general, relaţii de cooperare.
Stilul de conducere managerial este astfel conceput încât nu creează situaţii
conflictuale în cadrul organizaţiei.
Pe ansamblu, se poate spune că INTER-TOUR îşi merită locul pe care-l ocupă în
prezent pe piaţa turistică locală, iar dacă pe viitor se va adapta la cerinţele şi nevoile
consumatorilor şi va promova acelaşi stil de conducere productiv, orientat spre piaţă, îşi
poate consolida poziţia şi chiar extinde piaţa efectivă. Calitatea actului de conducere dă
măsura priceperii profesionale, a satisfacţiilor trecute şi fără nici o îndoială viitoare ale
angajaţilor şi model de urmat pentru unităţile economice din turism, inclusiv ale
concurenţei.
S.C. INTER-TOUR S.R.L. Bacău a luat fiinţă în anul 1994 cu un capital social de
12.000.000 lei, în întregime privat şi deţinut în proporţii de 35% şi 30% de cei trei patroni.
25
Societatea este membru A.N.A.T. (Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism) din anul
1994, iar din anul 2000 deţine conducerea Consiliului Teritorial „Moldova Centrală” şi un
loc în consiliul de administraţie al A.N.A.T. În prezent, firma este lider pe piaţa băcăuană a
turismului, managementul performant al acesteia fiind recunoscut la nivel local prin
câştigarea locului I în “Topul firmelor din judeţul Bacău” între anii 1996-2000 cât şi la
nivel naţional cu locul III în “Topul naţional al firmelor” din anul 1997.
S.C. INTER-TOUR S.R.L. este persoană juridică română având forma de societate
cu răspundere limitată şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu statul propriu şi al
legilor române, publicate în Monitorul Oficial.
26
Fig.2 Evoluţia cifrei de afaceri şi a profitului la Agenţia de Turism Inter-Tour Bacău
în perioada 2005-2009
50000000
40000000 Cifra de afaceri
Profitul
30000000
20000000
10000000
0
1999 2000 2001 2002
Anii
27
factori de care depinde nivelul şi dinamica cererii de turism. Se încearcã sã se aproximeze
fluxurile de turişti dinspre o zonã i (localitate, regiune sau ţarã) spre o alta j, în baza unor
variabile demografice (cum ar fi mãrimea populaţiei), economice (de genul populaţiei
ocupate, veniturile), sociologice (nivelul educaţiei, gradul de urbanizare) sau geografice.
Natura produsului turistic impune soluţii de distribuţie eficiente, iar firma Inter-
Tour ca intermediar de tip tour-operator, preia serviciile parţiale oferite de diversele firme
prestatoare integrându-le si vânzâdu-le apoi sub forma de servicii turistice complete,
limitând substanţial numărul de tranzacţii ale fiecărui producător şi consumator de astfel de
produse în parte, simplificând enorm eforturile lor comerciale. Serviciile care dau conţinut
produsului turistic se constituie într-un conglomerat sau o combinaţie de cel puţin patru
tipuri de bază, total diferite ca natura şi anume de transport, de cazare, de alimentaţie şi de
agrement. Dintre toate serviciile care dau conţinut produsului turistic, indispensabil este
serviciul de agrement (căruia îi sunt asimilate şi serviciile de tratament şi de alt interes care
motivează călătoriile), în lipsa căruia celelalte trei categorii ies din sfera de cuprindere a
turismului.
În afara serviciilor amintite, produsul turistic presupune şi prestarea unor servicii
suplimentare, pe care firma Inter-Tour le pune la dispoziţia clienţilor în diferite perioade
ale consumului acestora, cum ar fi:
serviciile de organizare a consumului turistic şi de informare care se execută de
obicei în fazele de pregătire şi de realizare a serviciilor de bază, dar şi pe timpul
derulării acestora, punându-li-se la dispoziţie gratuit sau contra cost;
serviciile de intermediere de genul rezervărilor de locuri, închirierilor,
asigurărilor pe timpul călătoriei, etc;
alte servicii cu caracter special de tipul secretariat pe timpul congreselor,
traduceri , supraveghere a copiilor, telecomunicaţii, etc.
Firma acordă o importanţă aparte serviciilor suplimentare datorită rolului pe care-l
joacă acestea în decizia de cumpărare a pachetului turistic. Acestea au rolul de a spori
confortul vacanţei, de a stimula odihna activă, recreerea, distracţia fără a se substitui
serviciilor de agrement, principala lor caracteristică fiind varietatea.
Atractivitatea produselor turistice si gradul de satisfacţie pe care ele le oferă
consumatorilor sunt nemijlocit dependente de soluţiile adoptate de firma. De aceea
specialistul în turism trebuie sa fie înainte de toate un foarte bun organizator pentru a fi în
măsură să ofere celor interesaţi servicii de cea mai bună calitate. Firma deţine o gamă largă
de posibilităţi de combinare a serviciilor pentru realizarea produsului turistic dacă se au în
vedere următoarele clasificări :
A. În funcţie de numărul serviciilor pe care le integrează produsele turistice pot fi:
o Integrale = sunt produse complexe, constituite din toate genurile de servicii de
bază si auxiliare;
o Compuse = din a căror componenţă lipsesc unele servicii de bază;
o Simple = presupun prestarea unui singur serviciu (de regulă a serviciilor de
agrement), restul nefăcând obiectul ofertei turistice.
Majoritatea ofertei turistice pe care o pune la dispoziţie firma Inter-Tour ca urmare
a specializării şi adaptării la cerinţele pieţei cuprinde servicii integrale şi compuse, acestea
fiind cele mai solicitate. În cazul unor cereri exprese, firma îşi poate modela oferta la
solicitările exprimate, mai ales in cazul excursiilor scurte de o zi sau doua-trei zile pe
traseele oferite de firma sau alese de turişti, ori în cazul închirierii mijloacelor de transport
pe rute interne sau mai ales externe, în care tariful se poate diferenţia în funcţie de
28
serviciile incluse la 0,4 $/km + TVA (închiriere şi cartea verde) sau 0,8 $/km + TVA
(închirierea , cartea verde, motorină intern si extern, taxă autostradă, taxă parcare, taxe viză
şofer).
B. Deşi produsele turistice sunt prin excelenţă perisabile, plecându-se de la timpul
cât motivaţia turistică poate fi menţinută, respectiv de la durata ofertei, ele se vor grupa în:
durabile = când nevoia de turism şi posibilitatea acoperirii ei se menţin o anumită
perioada de timp, ele legându-se de obiective turistice durabile;
nondurabile = în cazul cărora durata ofertei este foarte redusă (în general, sunt
apanajul firmelor mici şi sunt datorate unor situaţii conjuncturale, dar pe care
agenţia Inter-Tour le monitorizează cu atenţie pentru specularea oportunităţilor
ivite).
C. Ţinând seama de natura lor şi a motivaţiei care le generează, produsele turistice
oferite de firma pot fi de ordin: cultural, istoric, medical, familial, comercial, etc.
D. Plecându-se de la durata sejurului, ofertele de produse turistice pe care agenţia
Inter-Tour le pune la dispoziţie se pot grupa în:
De sejur cu durata mai mare de o zi, care la rândul lor pot fi:
- de sejur lung sau vacanţier, cu durate relativ mari;
- de sejur scurt sau de weekend, de doar câteva zile;
De o zi, de genul excursiilor.
E. In raport cu distanta pe care se deplasează turiştii, serviciile oferite sunt:
pe distanţa mică (în cadrul aceleiaşi regiuni);
pe distanţa medie (în cadrul aceleiaşi ţări);
pe distanţa mare (între ţări sau continente).
Pentru toate traseele firma pune la dispoziţie pentru transport cele trei autocare, pe
care le deţin atât pe relaţii interne cât şi externe, iar acolo unde este cazul pachetul turistic
include transportul cu avion.
F. În funcţie de perioada din an în care se realizează serviciile turistice se pot grupa
în:
de sezon, aici incluzându-se cele din lunile de vară (iulie-august), când sunt
programate majoritatea concediilor sau cele din jurul sărbătorilor (de Crăciun, de
Paşte, etc.);
în afara sezonului, adică în restul anului;
ocazionale;
G. Dacă se ia în considerare numărul persoanelor cărora le sunt adresate, produsele
turistice ale firmei sunt:
individuale;
de familie;
de grup.
Societatea Inter-Tour acordă o mare importanţă călătoriilor în grup care sunt şi cele
mai profitabile, asigurând completarea capacităţilor de transport şi cazare, printre cele mai
vizate fiind unităţile de învăţământ, sindicatele, dar şi alte organizaţii. În acest sens, firma
asigură la intern, la grup de 48 de persoane, două gratuităţi pentru însoţitori, iar la extern o
gratuitate la grup de zece persoane.
H. Ţinând seama de modul în care se derulează, serviciile turistice oferite se împart
în:
itinerare, când obiectivele turistice vizate de beneficiari sunt amplasate în locuri
diferite, ei trecând pe rând pe la fiecare (de regulă, într-un circuit închis);
de sejur, când beneficiarul le consuma în acelaşi loc.
29
Toate aceste componente sunt avute în vedere la crearea produsului turistic, toate
fiind adaptate la capacităţile firmei, la nevoile de consum ale clienţilor, la
conjuctura existenţa pe piaţa turistică internă şi internaţională, rămânând în sarcina
managerului firmei să asigure calitatea serviciilor şi perpetuarea relaţiilor cu scopul
satisfacerii nevoilor clienţilor şi a succesului financiar al firmei.
Comisionul pe care îl practicã Inter-Tour variazã în funcţie de perioada de sezon,
între 5-15% pentru intern şi între 10-30% pentru extern, în medie cu aproximativ 5% mai
redus decât al concurenţei. Avantajul concurenţial rezidã şi din crearea propriului parc
auto, cu dotãrile necesare care sã satisfacã nevoile de transport pe care gama de produse o
cere, reducându-se în acest fel costurile (se estimeazã cã cca.70% din valoarea produsului
turistic îl reprezintã serviciile de transport şi cazare).
Poziţia în care se regãseşte Inter-Tour confirmǎ locul pe care aceasta îl ocupã pe
piaţa bãcãuanã. Trebuie sã se ţinã seama cã la bazã, preţurile pachetelor turistice oferite de
producãtori sunt aceleaşi pentru toate agenţiile. Strategiile în negocierea pachetelor
turistice, serviciile pe care le oferã firma şi comisionul agenţiei fac din acest moment
diferenţa.
Agenţia de turism Inter-Tour Bacău oferã servicii turistice variate şi de calitate la
preţuri extrem de atrãgãtoare. Acesta provine de la comisionul redus practicat, de circa 7-
8% faţã de 10-15% cât practicã concurenţa dar şi faptului cã firma deţine un parc auto
propriu cu autocare moderne care fac faţã cerinţelor interne şi externe şi care reduc
costurile de transport comparativ cu firme ca BTT, Pirotrans sau SindRomânia care ori au
autocare depăşite din punct de vedere tehnic, de categoria a III-a sau nu au şi preferã sã le
închirieze, fapt ce se reflectã în tarifele practicate. Agenţia de turism Inter-Tour Bacău
deţine un autocar de categoria I-a şi douã autocare de categoria II-a dotate cu scaune
rabatabile, aer condiţionat, televizor, video-recorder, microfon, frigider, expresso-cafea,
deci cu tot confortul necesar cãlãtoriilor pe distanţe medii şi lungi.
Societatea deţine si un parc auto care cuprinde:
- Autocar Mercedes 303, categoria I-a, 50 locuri
- 2 autocare Mercedes 303, categoria II-a, 50 locuri
- autoturism Dacia 1310.
Autocarele Mercedes prezintă toate caracteristicile necesare pentru transportul
intern si internaţional având dotări ca: scaune rabatabile, video-recorder, televizor, radio-
casetofon, microfon, frigider, expresso-cafea, etc.
În cele mai multe cazuri, una şi aceeaşi firmã oferã clienţilor nu un singur produs ci
un grup de produse mai mult sau mai puţin omogene. Luându-se în considerare sensul
obişnuit al expresiei, prin gama de produse turistice se va înţelege un ansamblu de astfel
de produse legate între ele prin faptul cã se adreseazã aceloraşi clienţi, satisfac aceeaşi
nevoie, au la bazã aceleaşi resurse, sunt vândute prin aceeaşi reţea de distribuţie etc.
În turism o gamã de produse este constituitã dintr-un ansamblu de produse care pot
fi grupate în linii de produse, fiecare linie fiind definitã de un anumit element de bazã,
concretizat într-o staţiune, într-un anumit gen de turism (de afaceri, cultural, sportiv,
balnear etc.), într-un anumit sistem de transport (auto, aerian, feroviar, naval), într-o
anumitã modalitate de cazare (hotel, vile, case particulare, camping etc.).
Piaţa internă cuprinde:
a) excursii de o zi, sau trei zile;
b) bilete de odihnă şi tratament;
c) oferte speciale cu ocazia diferitelor sărbători, pelerinaje (Revelion, Crăciun,
Paşte, programe turistice speciale);
c) agroturism;
e) tabere şi excursii pentru elevi si studenţi;
30
f) turism social ( “Litoral pentru toţi”, “ Revelion la români ”, promovarea
staţiunilor balneoclimaterice) cu sprijinul Ministerului Turismului.
EXCURSII DE O ZI
BACĂU-BUHUŞI-PIATRA NEAMŢ-VĂRĂTEC-AGAPIA-TG.NEAMŢ-
MĂNĂSTIREA NEAMŢULUI-HANU ANCUŢEI-ROMAN-BACĂU
BACĂU-ADJUD-MĂRĂŞEŞTI-MĂRĂŞTI-SOVEJA-BACĂU
BACĂU-ROMAN-MIRCEŞTI-RUGINOASA-IAŞI-ROMAN-BACĂU
BACĂU-ROMAN-HANU ANCUŢEI-FĂLTICENI-SUCEAVA-CIPRIAN
PORUMBESCU-GURA HUMORULUI-VORONEŢ-FĂLTICENI-MOŢCA-
BACĂU
BACĂU-BORZEŞTI-ONEŞTI-TG.OCNA-SLĂNIC MOLDOVA-
DĂRMĂNEŞTI-POIANA UZULUI-COMĂNEŞTI-MOINEŞTI-TESCANI-
BACĂU
BACĂU-BUHUŞI-PIATRA NEAMŢ-BICAZ-CHEILE BICAZULUI-LACU
ROŞU-PIATRA NEAMŢ
BACĂU-PIATRA NEAMŢ-BISTRIŢA-DURĂU-BACĂU
EXCURSII DE 2-3 ZILE cu sau fără masă, cu transport tren sau autocar, după
caz:
31
BACĂU-TG.SECUIESC-BRAŞOV-POIANA BRAŞOV ŞI RETUR
(CAZARE LA BRAŞOV)
BACĂU-VALEA PRAHOVEI-BACĂU (CAZARE ÎN STAŢIUNILE
PREDEAL, SINAIA, BUŞTENI, PÂRÂUL RECE, DUPĂ CAZ)
BACĂU-BUCUREŞTI-TUR MUNICIPIU (CAZARE BUCUREŞTI)
32
Tabel nr. 3.3
Oferta excursiilor în staţiunile balneoclimaterice pe anul 2009 la
Agenţia de Turism „INTER-TOUR” Bacău
33
Tabel nr. 3.4
Excursii interne pe traseu montan pe anul 2009 la Slănic Moldova –Hotel VENUS**
Varianta I Varianta II
Cazare + pensiune completă (masă Cazare + pensiune completă (bonuri
pensiune) +tratament valorice)
365 357
Varianta 1 Varianta a II - a
Camere standard Camere rezervate
Cazare +
Cazare + Cazare +pensiune Cazare +
pensiune
demipensiune completă demipensiune
completă
175 232 271 328
34
Organizăm momente tradiţionale: tăierea porcului, plimbări cu sania.
*)
Servicii asigurate în preţ:
- cazare în camere de două locuri, cu balcon, grup sanitar şi duş;
- masa - pensiune completă în sistem “Fişă cont”;
- masă festivă de Revelion şi carnaval în 01.01.04;
- rezervări cu acont de 30% din preţ.
PERIOADA: 23-25.01.2009
PREŢ:
- 1.730.000 lei/pers. (1 cazare şi cina festivă în 24.01);
- 2.200.000 lei/pers. (2 cazări în 23 şi 24.01, cina festivă în 24.01 şi 1 prânz în
24.01);
- 2.356.000 lei/pers. (2 cazări în 23 şi 24.01 şi cina în 23.01, prânz şi cină festivă în
24.01);
- 2.512.000 lei/pers. (2 cazări în 23 şi 24.01, cina în 23.01 şi prânz şi cină festivă în
24.01, prânz în 25.01).
SERVICII ASIGURATE:
- Cazare la Hotel **VENUS în cameră de 2 locuri, grup sanitar şi duş, TV cablu;
- Masă meniu fix (opţional) la restaurantul hotelului conform grafic de preţ;
- Cină festivă în 24.01:
- concursuri cu premii, surprize, invitaţi deosebiţi (muzică populară, muzică usoară,
comici vestiţi);
- Transport pe cont propriu
OPŢIONAL: se poate opta pentru transport autocar, preţ: 300.000 lei/pers.
35
Pentru a optimiza activitatea desfãşuratã şi a se preta la lungimea redusã a canalului
de distribuţie, firma a redus numãrul de intermediari creându-şi propriul parc auto cu
dotãrile necesare care sã satisfacã nevoile de transport pe care gama de produse o cere,
chiar dacã în cadrul acestei diversificãri verticale agenţia de turism Inter-tour intrã pe
alocuri în concurenţã cu unii prestatori de servicii sau clienţi (în special cei
organizaţionali). Totodatã venind în sprijinul clientelei, firma oferã servicii conexe de tipul
schimbului valutar sau pentru obţinerea asigurãrii medicale pentru cãlãtoriile în strãinãtate
sau vizelor (când este cazul).
Pentru a rãspunde exigenţelor specifice unei categorii de utilizatori sau pieţe,
agenţia de turism Inter-tour vine în cadrul strategiei de adaptare a gamei în întâmpinarea
solicitãrilor, punând la dispoziţie produse de comandã specialã sau oferte-pachet. Astfel,
Inter-tour lasã libertate clienţilor (în cazul grupurilor) de a-şi alege traseele pe care le
doresc, firma punându-le la dispoziţie logistica necesarã desfãşurãrii acestora sau
organizeazã la cerere întâlniri de afaceri în locaţii prestabilite. Ofertele-pachet vin în
întâmpinarea nevoii de confort a turiştilor, ele cuprinzând toate serviciile necesare unui
sejur şi anume transport, cazare, masã, tratament, asigurare.
Dintre tipurile de intermediari care opereazã pe piaţa turisticã, Inter-tour se
încadreazã în categoria touroperatorilor. Aceştia sunt organizatori de voiaje şi sejururi,
asumându-şi rolul de a asambla diferitele pãrţi componente ale produselor turistice şi de a
le oferi în forme mai mult sau mai puţin complete clientelei. Agenţia de turism Inter-tour
oferã spre vânzare atât pachete turistice de tip excursii care cuprind obligatoriu şi mijlocul
de transport împreunã cu celelalte servicii turistice, cât şi de tip sejur în care utilizarea
mijloacelor de transport este opţionalã. Ea îşi asumã responsabilitatea combinãrii
diferitelor tipuri de servicii turistice în variante cât mai atrãgãtoare pentru clientela vizatã,
dar care sã-i şi asigure o cotã de profitabilitate ridicatã, în raport cu calitatea acestora.
Până la crearea produsului turistic, acesta trebuie să parcurgă mai multe etape în
care firma îşi asumă unele sarcini:
• identificarea clientelei potenţiale şi cunoaşterea ei (sub aspectul nevoilor,
aşteptărilor, bugetului de care dispune, comportamentului, etc.);
• construirea programelor (circuitelor) şi produsele turistice, încheierea
contractelor cu firmele prestatoare şi rezervarea produselor şi serviciilor necesare
clientelei pentru sezonul viitor, în conformitate cu categoriile şi clasele de calitate
solicitate, cu perioadele dorite, cu preţurile acceptate etc.;
• distribuirea cataloagelor şi a altor purtători de informaţii cu privire la oferta
turistică şi stimularea vânzărilor pe toate celelalte căi posibile.
Pentru a înlesni contractul între prestatorii şi distribuitorii de servicii turistice, se
organizează în fiecare an două burse de turism în care agenţiile de turism din toată ţara se
întâlnesc cu societăţile prestatoare de servicii turistice în vederea studierii ofertelor şi
eventual, încheierii de contracte de colaborare. Prima bursă de turism are loc în luna martie
într-o staţiune de pe litoral, de obicei, Mangalia sau Neptun, de unde şi denumirea de Bursa
Litoralului şi unde societăţile prestatoare de servicii de pe litoral îşi prezintă oferta
agenţiilor de turism în vederea contractării de sejururi pe perioada estivală. Cea de-a doua
bursă de turism are loc la începutul lunii octombrie, de regulă într-o staţiune montană
(Călimăneşti-2003), iar agenţiile de turism contractează firmele prestatoare pentru a-şi
construi oferta pe urmatoarea parte a anului, uneori chiar până în vara viitoare (contracte
preliminare).
În afară de aceste două burse de turism, firma Inter-Tour participa si la două târguri
de turism desfăşurate la noi în ţară. În luna aprilie se organizează la Bucureşti, la
Romexpo, Târgul de Turism Naţional, iar aici, de obicei, firma încheie contracte cu agenţii
de turism revânzătoare. Aceste agenţii nu au potenta financiară de a contracta pachete
36
turistice la bursele de turism, aşa că pot revinde cote părţi din aceste pachete contractate de
firma Inter-Tour în schimbul unui comision de 5%. Astfel de firme cu care societatea a
încheiat acest gen de contracte sunt: Iason (Suceava), Forum (Piatra Neamţ), Costi-Tour
(Focşani), Pedro-Tour (Petroşani), ATT (Slatina).Cum Inter-Tour nu se ocupa cu
activitatea de ticketing (vânzarea de bilete de avion) firma şi-a completat gama de servicii
la extern devenind la rândul ei revânzătoare pentru unele pachete turistice ale agenţiei
Simpa Turism în care transportul este asigurat cu avionul.
“Fabricarea” produsului turistic reprezintă un proces îndelungat şi se împarte în
următoarele activităţi:
studiul pieţei şi planificarea (tour marketing) constând în analiza pieţei, studiul
concurentei şi elaborare strategiilor de marketing;
acţiuni forfetare (tour administration) constând în vizite şi întâlniri (la agenţii
distributive de turism, la hoteluri, la agenţii receptive, la transporturi, etc.);
negocierea tipurilor de contracte (inclusiv a preţurilor şi tarifelor) în încheierea
acestora; apeluri de ofertă către diverse agenţii receptive;
conceperea şi “prepararea” produselor turistice (tour preparation) în
conformitate cu necesităţile clienţilor şi cu oferta prestatorilor (cu câteva luni
înainte de punerea lor în vânzare);
fabricarea, sortarea şi distribuirea cataloagelor etc.
Momentul lansării cataloagelor trebuie ales cu multă grija deoarece dacă acest lucru
are loc prea devreme concurenţii se pot inspira din ele (mai ales în legătură cu preţurile şi
perioadele de operare), iar dacă se realizează prea târziu s-ar putea să nu fie disponibile în
reţelele de distribuţie atunci când trebuie.
Toate drepturile şi obligaţiile pe care cele două părţi (firmele prestatoare şi
organizatorii de voiaje) şi le asumă în legătură cu închirierea şi folosirea capacităţilor
turistice sunt consemnate în contracte specifice. Contractele pe care firma le încheie în
acest sens conţin drepturi şi obligaţii privind:
rezervările de locuri în vehicule, hoteluri, restaurante, etc., respectiv datele la
care acestea trebuie să fie confirmate sau anulate (fixate de regula cu trei zile sau
săptămâni înainte de datele prevăzute pentru sosirea clienţilor);
preţurile (nete sau comisionate) care se stabilesc de regulă în valută ţării de
destinaţie (touroperatorul preluând riscul sau avantajul de schimb), principalele
elemente de negociere a comisioanelor fiind numărul cataloagelor distribuite şi
durata de viaţă a produselor (programelor) turistice;
penalizările care urmează a fi plătite în cazul nerespectării unor obligaţii sau
termene;
condiţiile de plată (plata în avans, parţială sau în totalitate, garanţii, termenele
admise, etc.);
bonurile de schimb care pentru clientela care a efectuat plăţile reprezintă
garanţia ca serviciile îi vor fi furnizate, iar pentru prestatorul de servicii garanţia ca
acestea îi vor fi plătite, etc.
De exemplu, dacã agenţia are posibilitatea de a alege sã comercializeze între douã
produse turistice, primul fiind un sejur de 6 zile la Neptun, hotel de douã stele în luna iulie
(cazare + demipensiune), iar al doilea un sejur tot de 6 zile la hotel de douã stele dar în
Mamaia şi tot în aceeaşi perioadã, vom vedea care produs este mai avantajos de introdus pe
piaţã şi la ce preţ. Primul produs reclamã costuri fixe de 64 000$, iar al doilea de 69 400$,
costurile variabile pe bucatã fiind de 10$ pentru primul produs şi de 9$ pentru al doilea.
37
În procesul comercializãrii, strategia de preţ pe care o poate adopta Agenţia de
Turism Inter-tour are trei variante, iar cantitãţile care ar putea fi vândute în condiţiile celor
douã stãri ale conjuncturii (favorabilã sau nefavorabilã) sunt prezentate în tabelul alãturat:
38
o vânzarea pachetului de servicii turistice se face pe baza contractului încheiat cu
turistul, care în anumite condiţii poate fi transferat unei terţe persoane sau reziliat.
PERIOADA : 01-14.09.2009
TRASEUL :BACĂU – ONEŞTI – BUCUREŞTI – SOFIA – SALONIC – PARALIA –
ATENA – PIREU – IRAKLIO – HERSONISOS – IRAKLIO – KALAMBAKA –
PARALIA – SALONIC – SOFIA – BUCUREŞTI – BACĂU.
39
Simboluri:
BB= cazare + micul dejun;
HB = cazare + demipensiune,
SGL = loc in camere single,
DBL = loc in camera dubla;
TPL = loc in camera tripla.
Copii 0 - 4 ani - gratuit; 4 - 12 ani = 50 % din pretul adultului
DOTĂRI: televizor, radio, telefon, aer condiţionat, caseta valori.
DISTANŢA FAŢĂ DE MARE : Avra, Zefyros, Akteon, Kimata, Themis - pe
plajă; Lito, Ioni - 10 m ; Scandinavia - 100 m; Poseidon - 150 m, Adriani, Girni (piscină) -
250 m.
PARALIA KATERINI
Staţiunea PARALIA KATERINI este situată pe malul Mării Egee, la poalele
Muntelui Olimp, fiind cunoscută ca una din cele mai atractive destinaţii de vacanţă în
Grecia.
Cazarea se face în case de vacanţă sau în hoteluri cu grad înalt de confort iar
numeroasele restaurante şi terase, cu meniuri tradiţionale ce satisfac cele mai exigente
gusturi. Pentru copii există topogane cu apa, piscine, Luna Park, discoteci.
Fiind situată în apropierea munţilor, staţiunea are un aer proaspăt şi curat, iar
temperatura ajunge la 350 C în luna august.
Din Paralia Katerini se organizează excursii la SALONIC (80 km), ATENA (440
km), Waterland (70 km), Complexul monahal METEORA (120 km). Muntele ATHOS
(200 km), croaziere pe Marea Egee.
Începând cu 15 iunie agenţia noastră organizează curse săptămânale cu autocarul pe
ruta BACĂU - PARALIA KATERINI - BACĂU.
40
Leonidas) – Atena – Pireu , îmbarcare pe ferry-boat, cabine 4 locuri.
ATENA
Dacă există vreo calitate ce ar trebui acordată atenienilor, atunci aceasta ar fi
sinceritatea lor. Ei ar putea fi comparaţi cu un vechi pulover care a intrat la apa sau s-a
lărgit de-a lungul secolelor după cum au cerut împrejurările.
A apărut ca o putere ce se extinde în sec. 6 î.Hr, iar în timpul lui Pericle a devenit
un centru al artei, literaturii, dar şi al comerţului şi al industriei.
Atena, capitala Greciei, este încadrată într-un triunghi echilateral format de Plati
Omonias (A) la N, Monastiraki (B) la S şi Plati Syntagmatos (C) la S-E. Întreaga zona este
un şir de magazine, până spre Plati Syntagmatos. Monastiraki ne aminteşte de piaţă
descrisă de Euboulo în sec. II î. Hr.: “totul va fi de vânzare, în acelaşi loc din Atena,
smochine, struguri, napi, pere, mere, martori, trandafiri, moşmonii, maşini de distribuţie,
miere, naut, procese, budincă de coraslă, miei, ceasuri, legi, acuzaţii”.
Atena este plină de protuberante ale reliefului, destul de mari ca să le poţi numi
dealuri. Au fost numărate opt dar este posibil să existe mai multe:
- Muntele Lycabettus - este locul de unde atenienii înalţă zmee în prima zi de Paşti ;
- Delul Ardittos-se află pe lângă Teatrul de Marmură în formă de potcoavă. Aici au
avut loc primele Jocuri Olimpice Moderne ;
- Dealul Nimfelor;
- Dealul Lofos Strefi (care este cel mai puţin vizitat de turişti) ;
- Muntele Hymettus-situat la 5 km Est de Atena, învăluit în timpul apusului de un
violet incadescent, fiind considerat unul dintre cei mai frumoşi ;
- Muntele Parnitha-la numai 1 h de mers spre N-V, vă puteţi plimba printr-o
sălbăticie întunecata de brazi.
- Muntele Pendeli-spre N, este aglomerat, plin de viaţă.
Grădinile Naţionale sunt deschise de la răsăritul soarelui pana la apusul lui, iar
intrarea este libera.
Parcul Libertăţii nu este un parc, oricât te-ai chinui să ţi-l imaginezi. Ai să găseşti o
cafenea drăguţă, o sală de lectură şi un mic teatru în aer liber. Camerele de tortură din
timpul dictaturii militare au fost transformate în muzee.
Majoritatea activităţilor nocturne (în restaurante, cafenele, teatre, cinematografe) au
loc în aer liber. Totuşi nu trebuie confundate cinematografele în aer liber cu cele drive-in;
locurile sunt aşezate ca şi în cinematografele obişnuite şi singurii clienţi care ajung aici pe
roţi sunt bebeluşii aduşi în cărucioare de mamele lor. Pe lângă teatrul Herod Atticus există
unul mare pe nume Lycabettus (folosit mai ales pentru concertele de muzică modernă).
Noaptea este lungă în Atena, atenienii rezistând cu încăpăţânare somnului care şi-l
recuperează în timpul siestei de după-amiaza. Niciodată nu telefonaţi unui atenian între
orele 2 si 6 PM.
Cafenelele şi barurile sunt deschise până noaptea târziu; ele se deosebesc de cele
din alte capitale europene; sunt mai mari, au mese şi muzică (de obicei tare), servesc
mâncare (de obicei scumpă), dar şi băutură.
THERMOPYLAE - MONUMENTUL LUI LEONIDAS
În antichitate, Thermopylae (Termopile) era un pasaj îngust între stânci şi mare,
deşi azi luviunile râului din apropiere au mutat linia de coastă cu apoape 5 km. În anul 480
î. Hr. regele spartan Leonidas a împiedicat trecerea, timp de 3 zile, a unei armate persane,
până când perşii au reuşit să-i flancheze folosind o altă trecătoare montană. Leonidas a
trimis o mare parte a războinicilor greci acasă şi a luptat doar cu 400 de thespieni şi 300 de
spartani până când au fost învinşi. Acum pe aceste locuri se înalţă o statuie a lui Leonidas,
peste drum găsindu-se colina unde sunt îngropaţi morţii greci.
41
ARCUL LUI HADRIAN
Câteva monumente romane amintesc de perioada când Atena era un oraş ce trebuia
venerat, dar golită de toate lucrurile de artă ce se puteau muta. Împăratul Hadrian în secolul
al II-lea, un admirator al Greciei Clasice, a ridicat un Arc, pentru a marca locul unde se
termină Oraşul Vechi şi unde începea Oraşul Universitar Roman.
FERRY-BOAT
Plăcerea de a călători între insule folosind sistemul grecesc de transport cu feribotul
este diversă. Există o privelişte continuă, un model de basorelief albastru cu munţi scunzi,
misterioşi. O plimbare cu feribotul este o ocazie unică de a vizita şi alte insule ce nu apar
în itinerar.
A călători în mod înţelept cu feribotul înseamnă trei lucruri: o astfel de călătorie
poate dura mai mult, deci aceasta poate deveni frustrantă. Dacă vaporul ajunge la destinaţia
dorită în toiul nopţii, este responsabilitatea dumneavostră să vă treziţi şi să coborâţi. Unii
transportori din sezonul estival sunt echipaţi cu ceas deşteptător. Oricum, o plecare pripită
pe întuneric a făcut ca, nu o dată, pasagerii neavizaţi să fie lăsaţi pe alte insule decât pe
cele dorite. Al treilea factor este vremea. Când vânturile sunt puternice, orarul vaselor se
modifică sau sunt reţinute în port. Dacă vă bazaţi pe feriboturi ca singura modalitate de a
ajunge la Atena pentru a prinde zborul spre casă rezervaţi-va cel puţin o zi pentru drum.
Cele mai cunoscute rute de feribot sunt circuitele principale ale Cicladelor
(Santorin, Ios, Naxos, Paros şi Mykonos) şi ruta Argo-golful Saronic (Egina, Hydra,
Poros). O altă rută are destinaţia: Arhipelagul Dodecanez-călătoria între Rodos, Kos,
Kalymnos, Lores şi Patmos este mai uşoară. Mai puţin cunoscute şi deci oferind o
satisfacţie mai mare sunt insulele Ciclade vestice (Kythnos, Serifos, Sifnos şi Milos) şi
patru dintre insulele Sporade (Skiathos, Skopelos, Alonissos). Aceste rute există mai mult
pentru a servi comunităţilor locale, dar şi pentru turişti şi deci ele operează pe tot parcursul
anului, deşi au o frecvenţă mai redusă. Atât Rodos cât şi Kos din Arhipelagul Dodecanez
sunt insule principale pentru alte insule satelit. Mai există de asemenea Insulele Ionice,
unde este uşor de călătorit între Lefkadha, Ithaki şi Kefallonia.
Iraklion (Heraklion)
Capitala a Cretei din 1971, Iraklion are aproape 1/3 din populaţia insulei, fiind şi al
cincilea oraş al Greciei. Deşi are cel mai mare venit pe cap de locuitor, bogăţia sa nu se
arată în infrastructura civica. Mare parte din Irakion este un aşezământ în construcţie, din
cauza tendinţei de a cheltui bani pe începerea unor construcţii, fără a avea suficient capital
pentru finisarea lor.
Cei mai mulţi turişti merg la aşezământul cretan Knossos (Cnossos). Pentru a
cuprinde pe deplin aşezământul şi conţinutul său, această vizită trebuie continuată cu una la
Muzeul de Arheologie. Oficiul turistic este în vecinătate, ambele fiind la câteva momente
de cafenelele şi restaurantele din Piaţa Elefteris (Libertatea).
Celelalte atracţii majore ale Iraklion-ului sunt din era veneţiană, mărturie ca aceasta
a fost cea mai prosperă perioadă din istorie. Mergeţi de-a lungul zidurilor veneţiene şi veţi
ajunge la mormântul autorului Nikos Kazantzakis, celebru pentru Zorba Grecul. Epitaful
lui este : “Nu cred in nimic, nu sper in nimic, sunt liber”.
42
Îndreptaţi-vă spre mare, spre bătrânul port şi vizitaţi arsenali-ul veneţian (şantierul
naval acoperit) şi fortăreaţa restaurant Koules. La câteva minute spre vestul bătrânului port
de pe Venizelou se afla Muzeul de istorie, cu colecţii din vremea primilor creştini.
Îndreptaţi-vă spre centrul oraşului şi la cafenelele din piaţa Venizelou (a leului sau a
Fântânii), care îşi are numele de la stilata fântână Morisini, din sec al XVII-lea şi de la leii
de marmură ce o păzesc. Deasupra pieţei se vede reconstruita loggia veneţiană (primăria),
flancată de bisericile Aghios Markos şi Aghios Titos.
AGHIOS NIKOLAOS
Se găseşte la 69 de km de Iraklion, şi este abreviată de turişti: ”Ag. Nik”. Magnifica
sa poziţie deasupra prăpastiei lui Mirabello, având la orizont munţii din est, aceasta a fost
cândva Sf. Tropez al Cretei.
ACROPOLE
Văzută din partea dreaptă în timp ce conduci în sus pe Iera Odos (Drumul Sfânt)
sau privind în sus spre masa ei stâncoasă de pe înălţimile Plaka, Acropolis are încă o
înfăţişare care face betonul din moderna Atena sa fie nesemnificativ. Urcaţi dimineaţa
devreme, în timpul verii sau după-amiaza devreme, în timpul iernii, când nu este
aglomeraţie şi marea albastră se întâlneşte cu dealurile gri-verzui, marcând orizontul. Într-o
zi umedă sau cu vânt, plimbându-vă pe suprafaţa ei neregulată vă puteţi simţi ca pe puntea
unui vapor pe timp de furtună.
CARTIERUL PLAKA
Nu neapărat verde, dar cu siguranţă o oază, este Plaka, vechiul loc de la poalele
Acropolisului. În această zonă acum se găseşte un restaurant foarte cunoscut, au fost
închise cluburile de noapte sau discotecile de prost gust, s-a interzis circulaţia vehiculelor,
casele au fost renovate, iar străzile curăţate. A devenit un loc încântător; aproape că te
imaginezi într-un sat la o mare distanţă de oraşul monstruos.
STADIONUL OLIMPIC
Din frumosul Kyparissia, la N de palatul lui Nestor, condusul maşinii de-a lungul
coastei îţi oferă o privelişte plăcută şi te duce la aşezământul anticei Olimpia, unde râul
Kladheos întâlneşte râul Alfios. Sanctuarul de aici a fost folosit timp de două milenii ca şi
centru al religiei şi al atletismului.
Dintre toate competiţiile elene asociate cu templele, Jocurile Olimpice, ţinute la 4
ani, vara, într-o noapte cu lună plină, au fost cele mai prestigioase. Încheierea unui
armistiţiu de încetare a tuturor ostilităţilor pe durata jocurilor era respectată de majoritatea
cetăţilor-state, sub ameninţarea unor amenzi aspre.
43
UNIVERSITĂŢI
Cea mai veche universitate pe nume “National and Capodistrian” (numele
universităţii a fost preluat din Microsoft Encarta Encyclopedia 2000) se găseşte în Atena şi
a fost fondată în 1837. Pe lângă aceasta se mai găsesc următoarele universităţi:
Universitatea de Economie şi Afaceri din Atena; Universitatea Aristotel din Thessaloníki;
Universitatea din Macedonia, etc.
ZIUA a 13a: Paralia – Salonic (Turnul Alb, Rotonda, Biserica Sf. Dumitru). După-
amiaza se pleacă spre casa pe ruta Salonic – Sofia – Giurgiu – Bucureşti – Bacău.
SALONIC
Salonicul a fost fondat în 316-315 î. Hr, de regele macedonian Kassander, numind
oraşul după soţia sa.
După mulţi ani în umbra Atenei, oraşul îşi are propria identitate. Târgul
Internaţional ce are loc în fiecare an în luna octombrie, face din Salonic un important
44
centru balcanic şi acum, că s-a încheiat blocada macedoniană, portul e pregătit să devină o
intrare către balcani. Chiar şi înainte de a fi numit capitala culturală europeană, Salonicul
promova restaurante şi cluburi moderne în incinta clădirilor istorice, iar muzicienii născuţi
aici erau reprezentanţii de seamă ai cântecului grecesc. Se spune că poţi distinge un
locuitor al Salonicului după mersul şi după statura sa, fiind cu un cap mai înalt decât
cocoşaţii atenieni.
Salonicului i s-a oferit o distincţie ciudată, aceea de a fi primul oraş al Greciei, în care s-a
introdus televiziunea prin satelit, interzisă în mod oficial în Grecia până la sfârşitul anilor
’80.
Aproximativ la jumătatea drumului între Adriatica (la V) şi râul Evros (la E),
Salonic este al doilea oraş al Greciei şi “capitala” (din 1923) a Macedoniei şi Traciei.
În Salonic au supravieţuit mai multe biserici bizantine decât în oricare alt oraş
grecesc.
Salonicul de azi prezintă o faţadă uniformă de blocuri cu apartamente moderne
caracteristice multor oraşe mediteraneene. În spatele consulatului turc se află casa de lemn
unde Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Republicii Turce, s-a născut în 1881.
Muntele Athos (se găseşte la Est către Halkidhiki lângă Salonic)
Athos este faimos pentru decretul dat în 1060 de către împăratul Constantine
Monomahos, care interzice accesul pe Muntele Sfânt al tuturor fiinţelor de sex feminin,
mai evoluate decât puiul de găină (excepţie fac pisicile ţinute pentru a stârpi rozătoarele).
Faima acestui munte vine de la mare comunitate de mănăstiri de aici, azi
cuprinzând aproape 2000. În trecut călugării îl numeau “sfânt”, dar azi acest epitet e parte
din numele său grecesc: Aghion Oros, Muntele Sfânt. Istoria lui creştină începe o dată cu
sosirea pustnicilor la mijlocul secolului al IX-lea, cu aproape un secol înainte de
construirea primei mănăstiri. Petru Athoniotul este un faimos sfânt care a trăit aici, într-o
peştera timp de 50 de ani.
Cea mai spectaculoasă mănăstire din Athos, este Simonos Petra, construită pe o
stâncă abruptă cu coborâşuri vertiginoase pe trei părţi.
O zonă de 40 km pătraţi, ce se constituie ca republica teocrată a Muntelui Athos,
aparţine oficial Greciei, dar este guvernată de “Adunarea Sfântă” formată din stareţi care
sunt aleşi în fiecare an.
TURNUL ALB
Muzeul Bizantin este o colecţie de artă sacră seculară formată din: icoane
excepţionale, ceramică, monede, etc. Această colecţie este găzduită în Lefkos Pyrgos -
Turnul Alb. Turnul însuşi, logo-ul oraşului, a fost original construit în timpul scurtei
perioade de ocupaţie veneţiană ca o adăugare la zidurile roman-bizantine. Otomanii l-au
folosit ca închisoare, astfel ca în urma unui masacru turnul a primit epitetul de “sângeros”.
În prezent, o scară spiralată cu mici ferestre, conectează galeriile cu exponatele,
ajungând la o drăguţă cafenea şi în final la acoperişul cu crenel, ce oferă vederea unei
privelişti spre faleza, dar şi spre Kastra.
45
- Preţul excursiei: 389 $ /pers.
- Servicii incluse în preţ:
• Transport cu autocar modern, aer condiţionat;
• 2 cazări cu mic dejun hotel categoria C în Paralia;
• 2 cazări cu mic dejun hotel categoria C în Atena;
• 6 cazări cu demipensiune hotel 3 stele în Stalis-Hersonisos;
• transport cu ferry-boat Pireu-Iraklio-Pireu, cabine cu 4 locuri;
• excursiile din program “Inter-Tour, prietenul vacanţelor voastre !” (Slogan
Inter-Tour)
46
CAPITOLUL IV
PROMOVAREA PRODUSULUI TURISTIC LA AGENŢIA DE
TURISM “INTER-TOUR” BACĂU
47
aceasta având un rol fundamental în informarea clientelei potenţiale în legătura cu
existenţa pe piaţă a unui anumit produs sau serviciu turistic, promovarea evenimentelor
generatoare de turism (sportive, culturale, religioase), anunţarea reducerilor de preţ
acordate în anumite condiţii (pentru grupuri, pentru oferta extrasezon), crearea unei
imagini de marcă sau fidelizarea clientelei.
Stabilirea bugetului publicitar al agenţiei se face pe baza estimărilor şi a experienţei
anterioare acumulate, aceasta fiind în general, constant de-a lungul anilor - cifra respectivă
fiind mereu actualizată cu nivelul inflaţiei - dar poate fi majorat în funcţie de necesităţile
sau oportunităţile care se pot ivi de-a lungul anului.
Clientela ţintă a firmei o constituie atât turiştii potenţiali, cât şi persoanele sau
instituţiile care pot influenţa cererea acestora şi deciziile lor de cumpărare (prescriptorii,
liderii de opinie, intermediarii etc), de la caz la caz, ţinta campaniilor publicitare putând fi
extinsă sau restrânsă. La selectarea clientelei ţintă se are în vedere nu posibilităţile de
adaptare a produselor turistice la pretenţiile clientelei, ci mai ales posibilităţile de adaptare
a clientelei la produse, segmentele de piaţă fiind bine cunoscute înainte de operaţiunea de
lansare.
Inter-Tour foloseşte campaniile publicitare în special pentru promovarea produselor
sale, dar şi a produselor care se vând foarte greu. Frecvenţa cea mai ridicată se
înregistrează în lunile aprilie-iulie, odată cu începerea sezonului estival când firmele îşi
promovează puternic ofertele-perioadă de vârf foarte importantă în turism şi în lunile
noiembrie-decembrie, perioada de lansare a produselor speciale caracteristice sezonului de
iarnă, mediile majore de transmitere a mesajelor publicitare fiind presa, radioul,
televiziunea, Internetul, publicitatea exterioară şi cea efectuată prin tipărituri. Adeseori,
pentru a mări eficienţa, firmele de turism folosesc simultan mai multe tipuri de media
pentru transmiterea mesajelor publicitare.
Raţiunile care precumpănesc în decizia de alegere a presei ca “media” de
publicitate sunt legate, de regulă, de caracteristicile de bază ale acesteia – diferite de la o
publicaţie la alta - între care amintim: difuzarea teritorială, momentul apariţiei, categoriile
socio-profesionale ale cititorilor, tirajul, preţul de vânzare al spaţiului, calitatea imprimării
etc. În cadrul publicităţii de produs firma foloseşte spaţii publicitare în presa cotidiană
locală: Deşteptarea şi Ziarul de Bacău, beneficiind de avantajele conferite de costul redus,
operativitate, flexibilitate, regularitatea apariţiilor etc. Bugetul publicitar influenţează
cadenţa transmiterii mesajelor - cu cât este mai limitat, cu atât anunţurile publicitare vor fi
mai concentrate în timp.
De asemenea, firma Inter-Tour investeşte şi în publicitatea de marcă, imaginea sa
fiind prezentă în cadrul unor publicaţii importante care apar la nivel naţional cum ar fi:
Pagini Naţionale, Pagini Aurii, Ghidul hotelier (Publirom), Catalogul ANAT sau la nivel
local Topul judeţean al firmelor (1999) şi Ghidul judeţului Bacău – Pagini Galbene
(2001).
Ca şi presa scrisă, radioul s-a impus ca mijloc de publicitate datorită avantajelor
care le prezintă: operativitate foarte ridicată de transmitere a mesajului, aria largă de
răspândire, costul scăzut comparativ cu presa scrisa, posibilitatea utilizării unui fond sonor
atrăgător, flexibilitate şi gradul înalt de selectivitate. Sunt preferate posturile locale de
radio VOX-T şi ALFA din Bacău si Radio DEEA din Oneşti, unde specialiştii din radio în
conlucrarea cu managerii firmei alcătuiesc spoturi de 15-20 secunde dinamice, atractive,
diversitatea formelor de prezentare şi informaţiile pe care le conţin fiind foarte
importantă, toate terminându-se cu sloganul firmei: “Inter-Tour,Prietenul vacantelor
voastre!”.
Principalele categorii de persoane vizate de mesajele publicitare transmise
radiofonic sunt automobiliştii, indivizii care dispun de mai mult timp liber (pensionari,
48
persoanele aflate în concediu de odihnă, şcolarii în vacanţe), tinerii (amatori de emisiuni
muzicale şi sportive), realizându-se astfel o uşurare a segmentării spaţiului publicitar.
Timpii de difuzare a spoturilor preferaţi de firma Inter-Tour şi consideraţi a fi optimi
pentru recepţionarea cât mai bună de care clienţii potenţiali sunt între orele 11.00-12.00 şi
17.00-18.00.
In cazul televiziunii, care este cel mai costisitor mijloc publicitar, alegerea
momentului transmiterii spotului publicitar este foarte important pentru recepţia sa,
urmând a se face selecţie între orele de mică şi mare audienţă, la începutul sau sfârşitul
unor emisiuni, în perioadele care preced vacanţele şi cele de pe parcursul acestora, totul
depinzând de bugetul alocat. Acest mijloc publicitar este folosit, în special, în timpul
sezonului estival, îmbrăcând forma clipurilor publicitare sau a concursurilor cu premii la
posturile locale EURO TV şi ALFA TV.
Reţeaua Internet este cel mai nou suport media pentru publicitate, constituind
adevărata presă electronică. Inter-Tour şi-a creat propria pagină pe Internet beneficiind
astfel de avantajele accesibilităţii informaţiei, diversităţii acesteia, dar şi adresabilităţii
având un randament deosebit cu cheltuieli de difuzare extrem de reduse. La adresa
www.inter-tour.home.ro cei interesaţi pot afla informaţii despre agenţie, cât şi despre
oferta turistica completă, iar prin adresa de e-mail inter-tour@cybernet.ro se pot face
rezervări sau contacta direct agenţia.
Agenţia de Turism Inter-tour Bacău foloseşte ca mijloc publicitar şi publicitatea
exterioară, având contracte de afişare a materialelor publicitare în lanţul de librării Melior
şi în magazinele alimentare Pambac din judeţ şi panouri publicitare în Oneşti. Acestea sunt
amplasate în zone aglomerate sau vaduri comerciale pentru a fi văzute de cât mai multe
persoane aflate în mişcare, fie că sunt locale sau în tranzit. Atunci când situaţiile de
moment o cer (oferte speciale, completarea urgentă a unui grup), firma apelează la o
soluţie foarte simplă şi ieftină şi anume distribuirea de fluturaşi publicitari prin poştă.
Publicitatea prin tipărituri este o altă formă de promovare a imaginii Inter-Tour, cu
o eficienţă deosebită comparativ cu celelalte suporturi publicitare datorită avantajelor pe
care le prezintă.
Afişul ca mijloc publicitar se adresează marelui public, dat fiind conţinutul sau şi
mai ales locurile de amplasare. O parte din acestea, mai cu seamă cele de la sediile agenţiei
sunt realizate prin forţe proprii, iar celelalte împreună cu calendarele, agendele şi
inscripţionările pe pixuri sunt realizate de firme specializate ca Europrint si Docuprint.
Acestea din urmă prezintă avantajul că îndeplinesc atât rol publicitar, cât şi utilitate
practică la care se apelează frecvent, aceste suporturi publicitare fiind folosite în relaţiile cu
liderii de opinie şi prescriptorii.
49
Reducerile temporare de preţ (tarif) sunt mijloace frecvente folosite de agenţiile
de turism pentru atragerea de noi clienţi, mărirea frecvenţei cumpărăturilor, sporirea
numărului de zile afectate unui sejur sau uniformizarea cererii (diminuările de tarife pentru
turismul extrasezonier aducând cererea la nivelul ofertei).
Ofertele speciale folosite de Inter-Tour cuprind servicii cu tarife reduse pentru
perioada de extrasezon şi vizează fie întreaga clientelă, fie numai anumite segmente
(pensionari, elevi, sindicalişti); în această categorie pot intra şi programele speciale
promovate în ultimul an de Ministerul Turismului.
Reduceri de preţ la pachetele turistice în cazul plaţii anticipate a acestora (de obicei,
în luna mai pentru sezonul estival), cuantumul acestora fiind de 5-6 % din valoarea totală.
Rabaturi pe cantitate la excursiile în grup; Inter-tour oferă un loc gratis la extern
pentru un grup de 10 persoane şi două gratuităţi la intern pentru un grup de 48 persoane
Vânzările grupate sunt frecvent practicate în variantele :
- vânzări “asortate” constând în gruparea într-un singur pachet a mai multor servicii
distincte şi vânzarea lor la un preţ global mai mic decât suma tarifelor serviciilor
individuale;
- vânzări “multipack” când oferta se prezintă sub forma unui pachet de servicii de
acelaşi fel, tariful global fiind degresiv în raport cu volumul de servicii.
Deşi, diminuările de preţuri sunt acţiuni care nu necesită eforturi speciale din partea
firmei, la ele trebuie să se apeleze cu multă grijă, efectele pe care le provoacă fiind
adeseori imprevizibile. În acest sens, deşi nu a realizat studii de specialitate, firma a
observat că aceste mijloace nu aduc rezultate spectaculoase, cu excepţia programelor
speciale de turism social care s-au bucurat de un succes neaşteptat reuşind prelungirea
sezonului, cu efecte benefice din punct de vedere financiar pentru societate.
Jocurile şi concursurile organizate pe teme turistice permit informarea discretă şi
foarte eficientă a turiştilor potenţiali asupra produselor şi serviciilor pe tema cărora sunt
organizate, o bună cunoaştere a ofertei turistice de către participanţi. Astfel de modalităţi
de promovare îşi dovedesc eficienţa cu prioritate în rândul copiilor, adolescenţilor şi
tinerilor. Inter-Tour a folosit acest gen de promovare anul trecut, colaborând în acest sens
cu postul de radio VOX-T şi cu postul local de televiziune EURO TV la realizarea unui
concurs săptămânal pe o perioadă de 3 luni (iunie-august), câştigătorii fiind răsplătiţi cu un
sejur de 2 persoane la mare.
Publicitatea la locul vânzării se realizează în incinta agenţiei, la dispoziţia
clienţilor fiind puse afişe, panouri, autocolante şi filme video, având avantajul că atrage
asupra existenţei produselor, fiind exclus riscul de uitare a mesajului recepţionat.
50
autorizaţi, lideri de sindicate, medici), generatori de turism care pot influenţa considerabil
comportamentul consumatorilor de rând.
Indiferent de mijloacele şi tehnicile folosite, activitatea de relaţii publice trebuie
organic corelată cu celelalte variabile promoţionale, încadrate într-un program unitar,
cu o viziune globală. În acelaşi timp, trebuie avut in vedere ca eficienta acţiunilor
de relaţii cu publicul depinde în bună măsură de nivelul calitativ al întregii activităţi
desfăşurate de firmă.
51
perfecţionării produsului existent sau chiar a înlocuirii lui cu unul nou sau “împingerea”
acestuia spre consumatori prin strategii promoţionale adecvate.
Evaluarea poziţiei viitoare a produsului turistic la Inter-Tour este o operaţiune
complex care presupune utilizarea tehnicilor obişnuite de previziune. În acest scop, este
absolut necesar să se anticipeze evoluţiile de ordin tehnologic, evoluţiile normale de la o
fază la alta a ciclului de viaţă, cele care au loc în viaţă economică şi socială, cele de ordin
politic ş.a .
Determinarea bugetului promoţional al firmei este foarte important în decizia de
susţinere a produselor turistice aflate în portofoliu acesteia. Nivelul acestei sume va fi
influenţat atât de obiectivele urmărite cât şi de resursele disponibile ale agenţiei.
52
3. în stadiul comportamental:
- înştiinţarea populaţiei interesate că 75% din rezervările de locuri în centrele de
cazare şi masă din Deltă se pot face până la data de 25 iunie.
Pentru ca obiectivele promovării să corespundă întocmai situaţiei reale a mediului
în care agenţia de turism Inter-Tour vrea să o lanseze, va fi necesară, ai întâi, analiza
prealabilă a pieţei, analiză ce se axează, în principal, pe două ari probleme: definirea pieţei,
în termeni economico-geografici; determinarea influenţelor promoţionale care afectează
cumpărarea unui produs turistic.
53
categorie intră promovarea prin cercurile de turism din întreprinderi şi firme,
varietatea serviciilor din acordul firmei etc.
Criteriul de delimitare a celor două mijloace de promovare nu este foarte riguros.
Astfel, punerea în valoare a mijloacelor de promovare la locul vânzării este posibilă numai
dacă acestea sunt subiectul unor anunţuri de reclamă difuzate prin mijloace de comunicaţie
în masă.
Campaniile de promovare şi de publicitate sunt adesea realizate la iniţiativa a doi
agenţi economici diferiţi, ale căror interese sunt complementare1):
- agenţii de turism din ţara de destinaţie (ţinând de Ministerul Turismului sau de
colectivităţile locale), care se ocupă de programele de informare şi de promovare
comercială pentru ţările sau locurile de destinaţie, fiind vorba de promovarea
instituţională;
- touroperatorii şi agenţiile de turism distribuitoare, care realizează campaniile de
promovare şi publicitate pentru produsele pe care le vând, adică promovare
comercială.
Unele acţiuni de promovare pot antrena confuzii şi dificultăţi între instituţii şi
profesionişti. Aşa se întâmplă când instituţiile publice ale turismului finanţează direct
broşurile comerciale editate de touroperatori şi care nu prezintă decât propriile lor produse.
De asemenea, anumite instituţii finanţează campaniile de publicitate comercială axate pe
prezentarea de produse specifice, vândute de câţiva touroperatori şi u pe reprezentarea
ansamblului destinaţiilor.
În acelaşi timp, se poate întâmpla ca anumiţi touroperatori să monteze produse
turistice pentru destinaţii care nu beneficiază de campanii publicitare ale serviciilor
turistice, din ţara în care sunt situate. Cheltuielile campaniei publicitare sunt suportate
cvasi-exclusiv de producătorii respectivi şi agenţiile de turism distribuitoare. Pentru a
vedea cât cheltuie agenţia de turism Inter-tour pentru promovarea unui produs turistic dăm
un exemplu practic.
Produsul turistic este o excursie internã de douã zile, cu cazare şi demipensiune.
Cheltuielile fixe sunt de 255mil. lei, iar valorile înregistrate în coloana de vânzãri sunt
estimative.
Cheltuieli Cheltuieli
Preţ Buget Vânzãri
Mix variabile distribuţie –
- lei /produs - promoţional estimate
- lei /produs lei / produs-
1 130.000 1.050.000 90.000 7.000.000 350
2 130.000 1.050.000 90.000 15.000.000 700
3 130.000 1.050.000 130.000 7.000.000 400
4 130.000 1.050.000 130.000 15.000.000 730
5 130.000 1.150.000 90.000 7.000.000 250
6 130.000 1.150.000 90.000 15.000.000 480
7 130.000 1.150.000 130.000 7.000.000 270
8 130.000 1.150.000 130.000 15.000.000 520
9 200.000 1.050.000 90.000 7.000.000 360
10 200.000 1.050.000 90.000 15.000.000 750
11 200.000 1.050.000 130.000 7.000.000 415
1)
Vellas, F.- Turismul, Tendinţe şi previziuni, Editura Walforth, Bucureşti, 1994 , p. 45
54
12 200.000 1.050.000 130.000 15.000.000 780
13 200.000 1.150.000 90.000 7.000.000 245
14 200.000 1.150.000 90.000 15.000.000 500
a) Varianta mix-ului care asigurã maximizarea profitului este varianta nr.2 cu suma
de 311milioane lei.
b) Indiferent de evoluţia volumului tranzacţiilor pe piaţa de referinţã, varianta mix-
ului care trebuie aleasã în vederea creşterii cotei de piaţã este aceea în care cifra de afaceri
a firmei şi cantitãţile comercializate sunt maxime: varianta 12 asigurã o cifrã de afaceri de
819mil lei şi un volum al desfacerilor de 780 bucãţi.
c) Pentru îmbunãtãţirea imaginii produsului comercializat trebuie avute în vedere în
primul rând, utilizarea unui buget promoţional mare (15mil lei) şi comercializarea
produsului la un preţ ridicat (1.150.000 lei).
În concluzie, scopul unei campanii de promovare este prezentarea unei imagini
atrăgătoare a destinaţiei turistice, a căror elemente materiale şi psihologice coincid cu
opinia turistică asupra regiunii care i-ar satisface în cea mai mare măsură necesităţile sale
fundamentale şi ar corespunde realităţilor concrete care-l influenţează. Pentru aceasta,
anchetele de motivaţii au o importanţă deosebită în stabilirea mobilelor de călătorie a
turiştilor.
4.4. Evaluarea eficienţei promovării produsului turistic la
Agenţia de Turism „INTER-TOUR” Bacău
55
Influenţa efectivă a acţiunilor promoţionale în general, a publicităţii, în particular,
asupra activităţii firmei de turism Inter-Tour, asupra rezultatelor acesteia este relativ greu
de stabilit. De fapt, în legătură cu această problemă există controverse serioase, legate
îndeosebi de faptul că asemenea acţiuni nu constituie, prin excelenţă, singurele variabile
care influenţează volumul desfacerilor.
Chiar cunoscând curba vânzărilor realizate într-o anumită perioadă în care au fost
organizate şi susţinute diverse campanii promoţionale, nu este tocmai uşor de stabilit, de
izolat contribuţia acestora la creşterile de vânzări înregistrate în condiţiile în care relaţia ce
se stabileşte între cele două variabile (efortul promoţional şi mărirea efectului produs) nu
este, în nici un caz, una liniară. În practică, mesajul publicitar va avea efect final cu totul
diferit în cazuri diferite (lansarea într-o piaţă saturată, faţă de lansarea într-o piaţă care
dispune de un potenţial de extindere mare). Dacă, în primul caz, poate fi luată în discuţie
oportunitatea mesajului, în cel de-al doilea caz, efectul mesajului trebuie delimitat de
tendinţa pieţei de extindere, independent de influenţa unor campanii promoţionale.
Eficienţa acţiunilor promoţionale depinde şi de elementele la care se raportează, de
prisma prin care aceasta este privită. În acest sens, ea se poate limita, de exemplu, doar la
zona de contact a mesajului promoţional cu destinatarii acesteia.
Mai uşor de evaluat sunt efectele datorate celorlalte acţiuni promoţionale. În acest
scop, în practică sunt utilizate, în principal, următoarele metode:
a) Analiza vânzărilor care poate fi realizată, fie la un nivel de fineţe înalt, fie la
unul relativ ai scăzut. Atunci când este riguros realizată, analiza vânzărilor permite
cunoaşterea exactă a volumului produselor turistice vândute, a cifrei de afaceri
înregistrate, pe fiecare produs turistic şi de fiecare unitate de desfacere în parte şi pentru
perioade de timp bine determinate, precum şi estimarea eficienţei fiecărei operaţiuni
promoţionale în parte. O asemenea analiză comportă însă şi o serie de limite, în sensul că
nu orice firmă de turism dispune de un sistem de evidenţă suficient de precis şi capabil să
furnizeze toate informaţiile necesare.
b) Analiza informaţiilor culese în cadrul panelurilor de consumatori, care prezintă
avantajul obţinerii unor date prompte şi pertinente. Utilizarea unei asemenea metode este
afectată însă de costurile, de regulă, destul de ridicate pe care le implică organizarea
panelurilor respective, precum şi de faptul că informaţiile obţinute se referă exclusiv la
produsele turistice avute în vedere de cei ce alcătuiesc şi administrează panelurile. De
asemenea, trebuie adăugate dificultăţile metodologice pe care le presupune estimarea
interacţiunii diferitelor instrumente proporţionale care determină comportamentul
consumatorilor.
c) Analiza informaţiilor culese în cadrul sondajelor efectuate în rândul
consumatorilor este o metodă de determinare riguroasă a efectelor diferitelor acţiuni
promoţionale, metodă limitată însă de costurile tot la fel de ridicate şi de perioadele de
timp, relativ mari, necesare organizării şi desfăşurării unor asemenea sondaje.
d) Studiile experimentale, care realizate sub forma unor teste combinate pentru
verificarea efectelor diferitelor acţiuni promoţionale, pot oferi informaţii pertinente, în
principal asupra efectelor probabile ale acţiunilor promoţionale, înainte de realizarea lor la
o scară mare. Utilizarea unor asemenea informaţii este însă dependentă de costurile
necesare pentru organizarea şi urmărirea operaţiunilor de testare.
Pentru a evalua eficienţa unei campanii de promovare vom face o analiză de preţ
pentru un program turistic pe traseul următor:
• BUCUREŞTI-IAŞI-TG.FRUMOS-TG.NEAMŢ-BICAZ-LACU ROŞU-PIATRA
NEAMŢ-ROMAN-IAŞI-BUCUREŞTI
Fişa tehnică a acestui program turistic este prezentată în Anexa nr. 1.
56
După întocmirea fişei tehnice a programului se efectuează analiza de preţ care este
realizată mai jos.
ANALIZA DE PREŢ
1. Cost transport
S-au luat în calcul două variante, în funcţie de mărimea grupurilor de excursionişti: 20
persoane, respectiv 40 persoane.
a) transport cu autocarul (grup 20 persoane)
Se parcurg un număr de 1085 km. Se adaugă un spor de siguranţă de 10%.Total km
1194, rotunjit 1200.
Costul unui km este de 4000 lei / km / 20 persoane = 200 lei / persoană / km;
Traseul are în total 1200 km x 200 lei / pers. / km = > 240.000 lei / persoană / traseu.
2. Masa:
- mic dejun: Calculul s-a efectuat pentru o valoare medie de 35.000 lei / persoană.
• BUCUREŞTI...............35.000 lei
• IAŞI.............................35.000 lei
• PIATRA NEAMŢ.......35.000 lei
• PIATRA NEAMŢ.......35.000 lei
- dejun: Calculul s-a efectuat pentru o valoare medie de 70.000 lei / persoană.
• FOCŞANI................70.000 lei
• TG.NEAMŢ............70.000 lei
• LACU ROŞU..........70.000 lei
• FOCŞANI...............70.000 lei
- cina: Calculul s-a efectuat pentru o valoare medie de 85.000 lei / persoană
• IAŞI............................85.000 lei
• PIATRA NEAMŢ......85.000 lei
• PIATRA NEAMŢ......85.000 lei
• BUCUREŞTI.............85.000 lei
57
3. Cazare
La cazare în toate cele patru oraşe s-a luat în calcul o medie a tarifelor de 320.000 lei /
noapte:
• BUCUREŞTI...............320.000 lei
• IAŞI.............................320.000 lei
• PIATRA NEAMŢ.......320.000 lei
• PIATRA NEAMŢ.......320.000 lei
• BUCUREŞTI..............320.000 lei
4. Agrementul
Muzee, mănăstiri: 6 x 15.000 = 90.000 lei / persoană
GRUP DE 20 PERSOANE
Serviciile se comandă cu cel puţin 7 zile înainte, iar rezervările, cu cel puţin 2 zile.
58
(960.000 + 640.000) / 40 = 40.000 lei la care se adaugă diurna de 950 lei /
persoană
= 40.950 lei / persoană.
GRUP DE 40 DE PERSOANE
Serviciile se comandă cu cel puţin 7 zile înainte, iar rezervările, cu cel puţin 2 zile.
59
CONCLUZII ŞI SUGESTII
60
tratează turiştii, reclama şi publicitatea, calitatea serviciilor, preţurile avantajoase
practicate pentru serviciile oferite sunt hotărâtoare în alegerea clienţilor săi.
În urma experienţei dobândite, s-a constatat că cele mai reuşite acţiuni sunt cele
care sunt atraşi un număr mare de turişti implicit un număr mai mare de ghizi
organizatori. Cheltuielile de organizare sunt mai mici, ceea ce implică în mod automat
şi costuri mai mici pentru produsul turistic. Ghizii-colaboratori şi organizatorii de
grupuri sunt în cea mai mare parte elevi, studenţi sau membri ai colectivelor care ne
solicită servicii. Având un număr mai mare de organizatori, programul poate fi mai
diversificat, clienţii pot opta, iar până la succesul deplin nu mai e decât un pas.
Câştigul în domeniul turistic este dependent de următorii factori:
2. Creativitatea
Interesul clienţilor potenţiali depinde de atractivitatea programului oferit. Cine
are suficientă imaginaţie pentru a crea programul potrivit, categoriei potrivite de
oameni, poate atrage clienţii cu mai multă uşurinţă.
3. Organizarea
Succesul este dependent de organizarea timpului şi economisirea costurilor.
Ofertantul trebuie să aibă în permanenţă, liste cu cei care închiriază maşini, cu
translatori etc. Căutările îndelungi consumă timp şi dovedesc celor interesaţi lipsa de
competenţă şi eficienţă, generând neîncredere.
4. Colaboratorii
Este foarte important ca, în special la primele cereri, colaboratorii să fie
calificaţi şi pregătiţi pentru orice fel de acţiune. Un translator care are doar cunoştinţe
de bază ale unei limbi străine este la fel de nepotrivit ca un ghid care, după cele două
ore stabilite de prezentare, nu mai este în stare să scoată nici un cuvânt.
În general firmele de turism care dezvoltă strategii de marketing turistic
definesc următoarele obiective:
o promovarea unei reţele sigure şi rentabile de transport turistic;
o separarea turismului de excursie de turismul stabil;
o completarea ofertei de servicii disponibile în caz de timp nefavorabil;
o adaptarea politicii de preţuri după sezon;
o asigurarea unui raport optim între preţuri şi prestaţii;
o asigurarea de facilităţi clientelei, inclusiv prin diversificarea prestaţiilor;
o adaptarea constantă a ofertei la fluctuaţiile preferinţelor turiştilor;
o axarea ofertei pe grupuri determinate de turişti;
o încurajarea colaborării între organizaţiile care se ocupă de turism.
Agenţia de turism INTER-TOUR fiind o firmă care s-a înscris deja pe drumul
succesului în afaceri, trebuie să ia în considerare unele elemente care să o poată
61
propulsa. Astfel, în sfera propunerilor pentru activitatea de viitor se înscriu
următoarele:
mai bună promovare a serviciilor, agenţia făcându-şi cunoscută oferta şi în
celelalte oraşe din zona Moldovei;
diversificare a serviciilor prin introducerea de servicii noi, eventual
organizarea unor servicii de primire a turiştilor străini (dineuri, seri culturale);
încercarea de deschidere a unor filiale şi în alte oraşe ale Moldovei şi chiar
din ţară;
deoarece nemulţumirile clienţilor au repercusiuni dintre cele mai
favorabile asupra agenţiei, aceasta trebuie să negocieze cu hotelurile în ceea ce
priveşte calitatea tuturor serviciilor pe care le pun la dispoziţia turiştilor;
menţinerea contractelor cu actualii parteneri şi stabilirea de noi legături cu
potenţiali parteneri de afaceri;
menţinerea seriozităţii cu care firma îşi onorează partenerii prin plata la
timp sau, dacă este posibil, în avans;
sporirea calităţii tuturor serviciilor pentru clienţii din România şi din
străinătate;
formarea unui renume şi chiar a unei mărci;
efectuarea de investiţii, mai ales în mijloacele de transport, iar dacă este
posibil, în viitor, investiţii în restaurante şi chiar hoteluri.
62
ANEXE
63
BIBLIOGRAFIE
64