Cursul II AMG

Şef lucr. dr. Mioara-Florentina TRANDAFIRESCU

 ŢESUTUL OSOS
MACROSCOPIC
 - două tipuri de os:
 (i) os compact: masă compactă, omogenă
 (ii) os spongios: spaţii de diferite dimensiuni, delimitate de pereţi fini,
uneori incompleţi = trabecule osoase

PERIOSTUL
 - ţesut conjunctiv localizat periferic
- foiţă internă - celulară→potenţial osteogenic
- foiţă externă - fibrovasculară
 ŢESUTUL OSOS

OSTEOPLASTUL
- cavitatea în care se găseşte corpul osteocitului
- se continuă cu canaliculi→ continuitate morfologică cu
canaliculii osteoplastelor vecine →sistem labirintic,
comunicant - acces materiale

OSTEOCITUL
- formă celulară perfect adaptată osteoplastului
- corp celular situat în osteoplast
- multitudine de fine prelungiri citoplasmatice extinse în
canaliculi - comunicare inter-osteocitară
 HISTOARHITECTONIA ŢESUTULUI OSOS
COMPACT
- subunităţi cilindrice, cu un aranjament particular al lamelelor -
SISTEME HAVERSIENE, SISTEME OSTEONICE, OSTEOANE

SISTEM HAVERS (OSTEON)

- formă cilindrică
- central: spaţiu vascular - canal haversian
(diametru 80 μm), tapetat cu endost (elemente conjunctive, vasculare
şi nervoase, osteoblaste, celule osteoprogene)
- în jurul canalului Havers: 5-20 lamele concentrice
- 1 lamelă: fascicule de fibre de colagen paralele între ele, dar
orientate perpendicular pe lamelele adiacente
ŢESUTUL OSOS COMPACT
 HISTOARHITECTONIA ŢESUTULUI OSOS
SPONGIOS
Trabecule osoase anastomozate între ele,
delimitând spaţii areolare largi

TRABECULELE
• suprapunere de lamele
• aspect de arc de cerc care se continuă
unele cu altele
• tapetate pe ambele feţe cu endost

SPAŢIILE AREOLARE
• măduvă osoasă hematogenă, bogată
în vase sanguine
 ŢESUTUL OSOS – COMPONENTE STRUCTURALE

1. MATRICEA EXTRACELULARĂ A ŢESUTULUI OSOS

• COMPONENTA ANORGANICĂ
HIDROXIAPATITA (CA10(PO4)6(OH)2)

• COMPONENTA ORGANICĂ
COLAGEN I, V
GLICOZAMINOGLICANI
PROTEOGLICANI
 CELULELE ŢESUTULUI OSOS
OSTEOBLASTUL
Localizare
• - suprafeţe osoase externe /interne, în periost şi endost
• - zone active osteogenic: aranjament epitelioid
 CELULELE ŢESUTULUI OSOS
4. OSTEOCITUL
- Celula osoasă matură

Localizare
 în interiorul lamelelor osoase, în osteoplast
 nu are capacitate mitotică:
 1 osteoplast = 1 osteocit
 CELULELE ŢESUTULUI OSOS
4. OSTEOCITUL
 corp celular rotund sau alungit, citoplasmă
eozinofilă, nucleu mic, elongat, hipercrom,
fără nucleoli
 corp → prelungiri citoplasmatice filiforme,
urmează traiectul canaliculilor→joncţiuni gap
(trecere ioni, molecule mici)
 CELULELE ŢESUTULUI OSOS
5. OSTEOCLASTUL
MO
 celulă mare, diametrul 100-150 μm,
 multinucleată (50 de nuclei),
 citoplasmă acidofilă în forma activă
 polarizare: ataşată pe suprafaţa osoasă, formând un burelet
marginal şi structuri de tipul marginii în perie
 nucleii grupaţi în zona opusă
 OSIFICAREA INTRAMEMBRANOASĂ
(ENDOCONJUNCTIVĂ, DE MEMBRANĂ)
 zone de mezenchim: vascularizaţie abundentă, celule mezenchimale,
matrice extracelulară amorfă şi fibre de colagen subţiri, dispuse aleator
 iniţial: aglomerare de celule mezenchimale → celule capabile să
elaboreze matrice osoasă →spiculi şi trabecule fine
 celule mezenchimale→ osteoblaste → suprafaţa trabeculelor nou
formate → noi cantităţi de colagen şi matrice amorfă →
mineralizare → osteocite
CREŞTEREA ÎN LUNGIME A OSULUI
(OSIFICAREA ENCONDRALA)
 Cartilagiu de creştere / placă epifizară

Microscopic: zone
 zona cartilagiului normal: la distanţă de zona de osificare;
menţine structura caracteristică cartilagiului hialin; reprezintă
teritoriul de rezervă
 zona cartilagiului seriat: serii izogene axiale, aranjate paralel
de-a lungul axului lung al viitorului os;
 zona cartilagiului hipertrofiat: celulele seriilor izogene cresc
progresiv în dimensiuni, matricea cartilaginoasă se reduce,
menţinându-se sub formă de septuri;
 mineralizarea septurilor cartilaginoase (zonă de calcifiere
provizorie)
CREŞTEREA ÎN LUNGIME A OSULUI
 CREŞTEREA ÎN LUNGIME A OSULUI

Microscopic: zone

 zona de degenerare: condrocitele hipertrofiate degenerează

→spaţii → progresiv pătrund capilare şi celule osteoprogenitoare →
osteoblaste → tapetează septurile cartilaginoasemineralizate, depun
matrice organică şi o mineralizează

 denumită impropriu şi zonă de eroziune: nu capilarele erodează

cartilagiul, ci ele pătrund în spaţii preformate prin unirea
condroplastelor goale
 zona de osteoid si de os
CREŞTEREA ÎN LUNGIME A OSULUI
 ŢESUTUL MUSCULAR
 CLASIFICARE

- 3 varietăţi (structură, ultrastructură, organizare moleculară, funcţii)

 ŢESUT MUSCULAR STRIAT SCHELETIC

- alcătuieşte masa musculară ataşată scheletului;
- asigură mişcări voluntare la nivelul scheletului axial şi al membrelor, menţine
postura şi poziţia corpului
- inervaţie: sistem nervos somatic;
 ŢESUT MUSCULAR STRIAT CARDIAC
- structura miocardului şi în venele mari
- realizează contracţii involuntare,
printr-un sistem intrinsec
- inervaţie: sistem nervos autonom
 ŢESUT MUSCULAR NETED
- structura unor organe interne
(cavitare sau tubulare) şi
a sistemului circulator
- realizează contracţii involuntare;
- inervaţie: sistem nervos autonom
Ţesutul muscular striat scheletal
-celule musculare multinucleate, de formă cilindrică,
foarte alungite (25-30 cm), cu un diametru de 10-100 μm
LOCALIZARE
-scheletică
-tub digestiv (cavitate orală, obraji, faringe,
½ superioară esofag, sfincter anal extern)
-laringe
-sfincter uretral extern
-muşchii din urechea medie
-muşchii extrinseci ai globului ocular
 Ţesutul muscular striat scheletal
MO
- formă cilindrică (cu capetele uşor rotunjite) - secţiune longitudinală
- formă poligonală - secţiune transversală
- citoplasmă acidofilă
- multinucleată, 20-40 nuclei/cm lungime, situaţi periferic, la intervale regulate,
alungiţi, lenticulari, intens bazofili
- peste membrana plasmatică (sarcolema):
- strat suplimentar, de tipul unei membrane bazale (lamina externă)
- fibre reticulare
- între cele două membrane: celulele satelit
-fiecare celulă: înconjurată de endomisium
-fiecare fascicul: tapetat de perimisium
-muşchiul: tapetat periferic de epimisium
 Ţesutul muscular striat scheletal - ultrastructura

Teritoriul cuprins între două

linii Z reprezintă unitatea
morfo-funcţională a celulei
musculare striate, denumit
SARCOMER: acesta cuprinde
un disc A în totalitatea lui,
având de o parte şi de cealaltă
câte un hemidisc I

CELULA MUSCULARĂ STRIATĂ SCHELETICĂ – miofibrilele

Benzi întunecate (discuri A)
- anizotrope, lungime 1,5 μm
- birefringente în lumină polarizată
- central: zonă mai puţin întunecată, mai puţin electron-densă = zona H
 central: linie fină întunecată = linia M
Benzi clare (discuri I)
- izotrope, lungime 0,8 μm (mai scurte în contracţie)
- monorefringente în lumină polarizată
- central: linie îngustă, evident întunecată = linia Z
Ţesutul muscular striat
cardiac

- celule musculare (miocite):

- miofilamente similare celor din celulele musculare striate scheletice
- nucleu unic situat central, similar celui din celulele musculare
netede

 Localizare
- structura miocardului (tunica mijlocie a inimii)
- structura venelor pulmonare la baza lor

- realizează contracţii ritmice în afara oricărui stimul nervos –

contracţii miogenice, datorită proprietăţii celulelor de a realiza
depolarizarea spontană ritmică a sarcolemei
 CELULA MUSCULARĂ STRIATĂ CARDIACĂ
MO
- celule individualizate, mononucleate
- formă aproximativ cilindrică alungită (80-100 μm
lungime, 15-20 μm diametru), cu extremităţi bi sau
trifide (miocitele atriale < miocitele ventriculare)
- histoarhitectonic: organizate cap la cap  coloane
celulare anastomozate în reţea plexiformă, cu mici
spaţii care conţin ţesut conjunctiv, corespondentul
perimisiumului
- citoplasma acidofilă, cu striaţii caracteristice (mai
puţin evidente)
- nucleul unic central
- caracteristic: joncţiuni înalt specializate: discuri
intercalare (strii scalariforme)
 Ţesutul muscular neted

 HISTOARHITECTONIC
- izolate, în stroma unor organe compacte (prostata), în centrul vilozităţilor
intestinale (muşchiul Brücke), în cadrul ţesutului conjunctiv din anumite
localizări (orbită, ligamente largi, scrot, penis, mamelon)
- fascicule (muşchiul erector al firului de păr), benzi inelare (muşchiul
constrictor al pupilei)
- frecvent: tunici organizate circular (vase sanguine) sau circular şi
longitudinal (tub digestiv: 1/3 medie esofag - sfincter anal intern)
- plexiform: vezica urinară
Secţiune longitudinală
- fibrele musculare netede se asociază astfel încât extremităţile efilate vin în
raport de intimă vecinătate cu porţiunile centrale mai dilatate ale celulelor
vecine
Secţiune transversală
- celule poliedrice, cu diametre variate (în funcţie de locul de secţionare), cu
nucleu central rotund sau fără (zona secţionată corespunde extremităţilor
efilate)
 Ţesutul muscular neted
MO
- celulă mononucleată, alungită, zonă centrală proeminentă şi extremităţi efilate
(fuziformă)
- dimensiuni variate: 20 μm lungime în peretele vaselor, 400-500 μm lungime în
uterul gestant; grosimea este de 4-10 μm
- citoplasma omogenă, acidofilă, lipsită de striaţii
- nucleu alungit, uneori bastoniform, central, cu nucleoli
- periferic: structură de tipul membranei bazale (lamina externa) şi o fină reţea
de fibre reticulare, ataşate membranei plasmatice, cu rol în controlarea forţei de
contracţie
Fibre musculare netede –
histoarhitectonie
Fibre musculare netede –
histoarhitectonie
Ţesutul nervos
 Neuronul
•unitatea morfo-funcţională a ţesutului nervos
•1010-1011 neuroni, NU au capacitate de diviziune
•MO: corp celular cu forme diferite
•prelungiri citoplasmatice, cu lungimi diferite - două tipuri:
-aferente /dendrite –multiple, scurte şi ramificate;
- eferente/axoni – prelungiri unice lungi ce emit colaterale de-a lungul traiectului şi
care în porţiunea terminală realizează frecvent o arborizaţie numită telodendron, la
nivelul căreia se realizează sinapsa;
 Nevrogliile
Sistemul nervos central
Sistemul nervos central
Sistemul nervos periferic

Celule Schwann si celule satelit

 Sistemul nervos periferic
Nervi periferici
Nervi periferici
 GANGLIONII NERVOŞI
 aglomerări de corpuri neuronale, în afara SNC alături de fibre
nervoase asociate acestora
 situaţi de-a lungul nervilor periferici sub forma unor mici dilataţii
delimitate la periferie printr-o capsulă conjunctivă, în continuitate cu
perinervul.
 Clasificare (criterii morfologice şi funcţionale):
1. ganglioni cerebrospinali (senzitivi), situaţi pe rădăcinile
posterioare ale nervilor spinali sau pe traiectul unor nervi cranieni
(V, VII, VIII, IX, X);
2. ganglioni autonomi (aparţinând sistemului nervos autonom),
situaţi pe traiectul unor nervi vegetativi sau în structura unor
organe, în special de tip cavitar (de exemplu, tubul digestiv), unde
formează microganglioni sau ganglioni intramurali
Ganglionii nervoşi

Ganglion cerebro-spinal si ganglion vegetativ

Ganglionii nervoşi