NUME:BUTEA MIHAI

FEFS
ANUL 2 ,GRUPA D

Surfingul
Surfingul (limba hawaiiană: heʻe nalu, engleză surfing) - este un sport nautic originar din
insulele Hawaii,care constă în plutirea sportivului pe crestele valurilor cu ajutorul unor scânduri speciale
(planșe) sau ambarcații asemănătoare unor canoe, pe care se stă în picioare.

Surf),

termen din engleză, care înseamnă placă plutitoare de lemn sau de material plastic care servește
la alunecarea pe suprafața apei. Valurile potrivite pentru surfing se găsesc de obicei în ocean, dar
și în lacuri sau râuri în forma unui val constant. În ziua de azi surfingul mai poate fi realizat prin
surse artificiale, cum ar fi piscinele cu valuri. Populațiile native din Pacific făceau surf pe alaia,
paipo și alte planșe speciale pe burtă, genunchi sau în picioare. În plus, a face surf pe un val fără
placă era considerat de unii a fi cea mai pură formă de surfing. În prezent, definiția surfului tinde
să se refere la acțiunea unui surfer ce stă în picioare pe o placă. Subdiviziunile majore ale
surfului sunt longboarding-ul, shortboarding-ul și stand-up paddle surfing (SUP), cu diferențe în
mărimea și forma plăcii, designul plăcii și felul în care se face surf. Guinness World Records a
recunoscut un val de 23,8 metri pe care a făcut surf Garett McNamara din Portugalia ca fiind cel
mai înalt val pe care s-a făcut surf vreodată.

1
NUME:BUTEA MIHAI
FEFS
ANUL 2 ,GRUPA D

Istoria surfing-ului
Se crede că surfing-ul a fost inventat în insulele Hawaii aproximativ în 400 D.C. Pentru
hawaiieni, surfing-ul era mai mult decât doar un sport sau un mod de petrecere a timpului liber,
era o parte integrantă din cultura lor. Strictul sistem kapu (un sistem de tabu-uri) controla
surfing-ul, la fel ca orice alt aspect al vieţii băştinaşilor. Timpul şi locul pentru surfing era
adaptat fiecărei caste sociale şi diferite tipuri de plăci erau atribuite conform rangului social.
Surfing-ul a avut de asemenea o mare influenţă
asupra religiei şi mitologiei practicate de vechii
hawaiieni. Constituia, de exemplu, un ritual
semnificativ în celebrările anuale ale festivalului
Makatiki, ţinut în onoarea zeului Lono. Prima
sursă occidentală care descrie surfing-ul
hawaiian este reprezentată de o menţiune din
jurnalul de bord al locotenentului James King,
locotenent la bordul vasului „Discovery” sub
comanda căpitanului James Cook. În acea
perioadă, surfing-ul insularilor era în perioada
sa de glorie. Datorită venirii în Hawaii a din ce
în mai multor vestici, surfing-ul şi-a pierdut poziţia unică în societate şi religie şi, la fel ca şi
mare parte din patrimoniul cultural al insulei, încet-încet a trecut în uitare (puneţi pariuri efectiv
gratuite, înregistrându-vă la Bwin sau bet365 prin intermediul BonusBonusBonus şi revendicaţi-
vă bonusul de depunere).

De abia la începutul secolului XX surfing-ul şi-a găsit locul în cultura occidentală.

Celebrul scriitor Jack London a ajutat la promovarea acestui sport atunci când a publicat „Un
sport regal, Surfing la Waikiki”, o colecţie de amintiri dintr-o întâlnire de vacanţă cu unii dintre
cei mai experimentaţi surferi din Hawaii. Indiscutabil, cel mai influent promotor al surfing-ului a
fost Duke Kahanamoku, un înotător şi multiplu campion olimpic al echipei Satelor Unite. El şi-a
folosit celebritatea ca atlet pentru a prezenta cealaltă pasiune a sa, surfing-ul - la care de
asemenea era neîntrecut - în locurile unde l-au dus călătoriile sale prin lume. Când, în 1959, a
fost lansat filmul Gidget, având în rolul principal pe celebra adolescentă Sandra Dee interpretând
rolul unei fete timide care îl impresionează pe băiatul pe care îl iubea în secret învăţând să facă
surf, sportul a ieşit din obscuritate pentru a deveni un fenomen de masă. Muzicieni ca Dick Dale
si The Beach Boys au scris coloana sonoră pentru zilele de aur ale surfing-ului în anii 60. 

2
NUME:BUTEA MIHAI
FEFS
ANUL 2 ,GRUPA D

Originile plăcii de surfing

Plăcile de surfing tradiţionale aveau lungimi diferite. „Olo” sau placa lungă, de exemplu,
era rezervată pentru castele sociale înalte, în timp ce placa mai scurtă „alaia” era folosită de
publicul larg. Totuşi, toate plăcile erau construite din lemn din pădurile de pe insule. O placă de
surfing tradiţională putea cântări până la 90 kg (200 pfunzi).

Occidentalii au folosit la început grelele plăci lungi tradiţionale, dar în curând au început
să încerce să le facă mai uşoare reducând lungimea sau găurind lemnul pentru a face o placă
scobită. Modelul perforat fabricat de Tom Blake, deși ridiculizat la început, a devenit primul care
a intrat în producţie pe scară largă. Aripioarele care puteau fi ataşate de fundul plăcii au fost
create pentru a mări stabilitatea şi manevrabilitatea. În anii 1930 s-a experimentat cu materiale
noi, mai uşoare, cum au fost lemnul de balsa sau placajul, câteodată în combinaţie cu lemnul de
sequoia folosit în mod tradiţional. Descoperirea materialelor sintetice a influenţat, de asemenea,
construcţia plăcilor de surfing. De la jumătatea anilor 40 încoace diferitele materiale sintetice ca
polistiren şi fibra de sticlă au devenit componente indispensabile ale plăcilor de surfing. În anii
50 producătorii şi-au concentrat eforturile spre a satisface cererea crescândă de plăci pentru
„călăritul” valurilor, aceasta ducând la apariţia plăcilor lungi şi înguste - plăci „gun”. În anii 60
principalul obiectiv a fost ca plăcile să devină mai rapide şi mai uşoare, răspândindu-se plăcile
scurte.

Plăcile de surfing modern

Cele mai multe plăci de surfing de azi sunt construite din polistiren sau materiale similare
şi acoperite cu un strat de fibră de sticlă.

3
NUME:BUTEA MIHAI
FEFS
ANUL 2 ,GRUPA D

Cele mai obişnuite modele sunt:

 The shortboard („Placa scurtă”) - o placă puternică, rapidă, uşor de manevrat; „vâslitul”
este puţin dificil.
 The Fish („Peştele”) - puţin mai scurt şi mai lat decât „Placa scurtă”, cu coada despicată;
bună manevrabilitate; măreşte şansa de a prinde valul.
 The Gun („Puşca”) - o placă lungă, îngustă, cu vârful şi coada puţin ridicate în sus; uşor
de vâslit şi controlat, ideală pentru surfingul pe valuri mari.
 The Longboard („Placa lungă”) - lungime minimă 2.7 metri (9 picioare), cu vârful
rotunjit; uşor de vâslit şi echilibrată, răspândită printre începători.
 The Malibu Board („Placa Malibu”) - o versiune puţin mai scurtă a „Plăcii lungi”, numită
câteodată MiniMal.
 The Funboard („Placa de distracţie”) - placa ideală pentru un începător
 Popout Boards - plăci puternice, grele şi stabile, produse la scara largă, vândute la un preţ
mai ieftin
 Foam Boards („Plăci de spumă”) - sigure, uşor de folosit; ideale pentru surferii
neexperimentaţi.

Echipament
În afara plăcii de surfing, din echipamentul de bază mai fac parte: o curea care face legătura
dintre surfer şi placă, ceară de surfing aplicată pe suprafaţa plăcii pentru a o face mai puţin
alunecoasă, aripioare (kegs) ataşate dedesubtul plăcii pentru a mări stabilitatea şi
manevrabilitatea (de obicei în grupuri de câte trei, numite Three Fin Thruster), cremă pentru
protecţie anti-solară şi un costum de baie pentru surfing-ul în ape reci.

Manevre de bază în surfing

 Aerial - o mică manevră adaptată din patinaj. Atât surferul cât şi placa se lansează de pe
creasta unui val, apoi cad înapoi pe acesta.
 Bottom Turn - o pregătire pentru cele mai multe manevre: o întoarcere la baza valului,
după coborâre pe acesta; ajută la accelerare şi stabileşte o direcţie generală
 Cut Back - trecerea înainte de curbura valului, apoi întoarcerea bruscă spre partea valului
care se sparge
 Take Off - vâslirea făcută pentru a prinde un val, ridicarea în picioare pe placă şi
începutul coborârii pe val

4
NUME:BUTEA MIHAI
FEFS
ANUL 2 ,GRUPA D

 Top Turn - surfing pe suprafaţa valului, apoi o coborâre pentru accelerare

 Trimming - a face surfing la viteza potrivită pentru a menţine poziţia pe val 
 Tube/Barrel - a face surfing în tubul format între faţa valului şi buza acestuia; manevra se
numeşte „surfing în butoi” dacă surferul nu reuşește să părăsească tubul.

Norme de comportare în Surfing

Surferul cel mai aproape de partea valului care se sparge are dreptul să „călărească” acel val.
Nu vă puneţi în pericol: curelele, centurile şi aripioarele vă ajută să menţineţi controlul. Nu
încercaţi manevre care vă depăşesc abilităţile. Nu faceţi surfing singur: luaţi cu dumneavoastră
un prieten, pentru siguranţă. Nu vâsliţi într-o spargere a valului. Aceasta vă poate pune în pericol
precum şi poate strica valul altui surfer. Ocoliţi-o. Nu acaparaţi valurile; nu fiţi lacom încercând
să prindeţi fiecare val într-un loc aglomerat. Respectaţi-i pe cei ai locului. Fiţi politicos.

Turneul Mondial ASP

Turneul Mondial ASP (cunoscut înainte sub numele WCT
- Turneul Campionatului Mondial) este cea mai importantă
competiţie din surfing-ul profesionist. Este organizată de
Asociaţia Surferilor Profesionişti (ASP), fondată în 1979.
Competiţia este împărţită în mai multe întreceri individuale
(10 pentru divizia masculină, 8 pentru cea feminină) localizate
în diferite zone de surfing din întreaga lume, iar surferii cei
mai apreciaţi se vor întrece pentru titlul de campion mondial.
Singura metodă de calificare pentru Turneul Mondial ASP
este de a participa în Turneele Mondiale de Calificare (WQS)
care sunt deschise practic oricui. Grupurile de 45 de bărbaţi şi
17 femei care participă la Turneul Mondial ASP se formează
din cei mai bine clasificaţi surferi din Turneul Mondial din anul precedent (27 bărbaţi, 10 femei),
cei mai bine clasificaţi surferi din Turneele de Calificare (15 bărbaţi, 6 femei) precum şi un
anumit număr de surferi care intră în competiţie pe baza unui wild-card (3 bărbaţi, o femeie).
Printre câştigătorii titlurilor din Campionatul Mondial ASP se numără Kelly Slater, Andy Irons,
Layne Beachley şi Lisa Anderson. Citeşte recenziile noastre despre cele mai bune case de pariuri
din lume şi bucură-te de excepţionalele oferte de bonus deschizând un cont la William Hill. Fă
parte dintr-o comunitate a pariurilor într-o continuă creştere, câştigă bani, zboară la plajă si fă
surf de-adevăratelea.

5
NUME:BUTEA MIHAI
FEFS
ANUL 2 ,GRUPA D

Stele strălucitoare ale surfing-ului

 Kelly Slater (*1972, USA) a câştigat de 8 ori

Turneul Mondial ASP şi este cel mai de succes
surfer profesionist din toate timpurile. Stabilindu-şi
o reputaţie ca unul dintre cei mai buni surferi ai
lumii încă din adolescenţă, el a câştigat primul său
titlu de campion mondial în primul său an ca surfer
profesionist, devenind cel mai tânăr campion
mondial ASP. Slater a revoluţionat surfing-ul
modern încorporând manevre de patinaj în
evoluţiile sale, concentrându-se mai mult pe acrobaţii aeriene decât pe tradiţionalele
brăzdări ale apei.

 Laird Hamilton (*1964, USA). Deşi Hamilton nu a

participat niciodată în competiţii oficiale cum ar fi Turneul
Mondial ASP, este considerat de către mulţi ca fiind unul
dintre cei mai desăvârşiţi surferi din toate timpurile. Este
cunoscut în special pentru îndrăzneala sa, „călărind” unul
dintre cele mai periculoase valuri înregistrate în istoria
surfing-ului la Teahupo’o din Tahiti în anul 2000, o
fotografie a acestei performanţe fiind pusă pe coperta
revistei „Surfer”.

 Layne Beachly (*1972, AUS) este de 7 ori campioană

mondială ASP şi surfer-ul cu cel mai mare număr de
victorii consecutive (6) în Campionatul Mondial,
întrecându-l chiar şi pe Kelly Slater (5). Ea a fondat şi
competiţia de surfing pentru femei cu cele mai mari
premii în bani, The Hawaiana Beachley Classic în
Sidney.

BIBLIOGRAFIE

https://www.bonusbonusbonus.ro/sports-bettings/sports/surfing/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Surfing