cea mai scurtă cale de la impostură la valoare

TE CREDEAI CUMVA DE{TEPT?

Încep s\ m\ întreb…

Cartea de fa]\ este o culegere de întreb\ri [i

r\spunsuri. Întreb\rile au fost selectate din
seria de chestionare bizare [i provocatoare puse
de pro- fesorii celebrelor universit\]i Oxford [i
Cambridge poten]ialilor candida]i la admitere –
a[a-numi- tele întreb\ri Oxbridge. Ideea este
aceea de a-i identifica astfel pe studen]ii cu
adev\rat inteli- gen]i – cei care gândesc zi-
lumin\, ca s\ spunem a[a. Extraordinar în
privin]a acestor întreb\ri este caracterul lor
incitant [i provocator pentru intelect. Dar nu
trebuie s\ fii un poten]ial viitor student al uneia
dintre cele dou\ universit\]i pentru ca neuronii
s\-]i fie pu[i în mi[care de în- treb\ri precum

\
11
 „Care c\r]i sunt nocive pentru

A
12
dumneavoastr\?“, „Au cerceta[ele o agend\
po- litic\?“ sau „Ce se întâmpl\ când scapi din
mân\ o furnic\?“
În general, trecem prin via]\ f\r\ a gândi
prea mult. {i, la urma urmei, nici nu este
nevoie. Fie- care dintre noi are propria sa
rezerv\ de cuno[- tin]e [i experien]\, care îi
ofer\ în mod automat, cu un minimum de
efort, r\spunsul dorit, [i de cele mai multe ori
acest r\spuns automat este suficient. Dar
întreb\rile din aceast\ carte nu permit a[a ceva.
De[i sunt surprinz\toare, fasci- nante, ciudate,
copil\re[ti [i uneori chiar ener- vante, au în
comun faptul c\ v\ invit\ s\ gândi]i. Cum acest
lucru este atât de rar, genereaz\ o în- cântare
instantanee. Când le-am adresat priete- nilor
mei unele dintre aceste întreb\ri, mai întâi au
izbucnit în râs, dup\ care au început s\ vin\ cu
idei… nesfâr[ite.
Cred c\ omului îi place de fapt s\ gândeasc\.
E ceva antrenant, ceva ce ne ajut\ s\ ne sim]im
mai vii. Uita]i-v\ la cei care dezleag\ careuri de
sudoku sau cuvinte încruci[ate; [i ]ine]i seama
c\ asemenea jocuri au devenit aproape o
rutin\. Cu adev\rat minunat în privin]a acestor
între- b\ri este num\rul considerabil de moduri
de gân- dire pe care le faciliteaz\. Fiindc\
niciuna dintre
ele nu are un r\spuns „corect“, unic. Unele par
imposibile la prima vedere, dar uimitor e faptul
c\, folosind câteva cuno[tin]e de ici, un dram
de logic\ de colo [i o doz\ substan]ial\ de dis-
pozi]ie juc\u[\, putem ajunge la un r\spuns ac-
ceptabil… sau la un motiv rezonabil de tip „de
ce nu?“.
R\spunsurile oferite aici, desigur, îmi
apar]in, [i nu se doresc a fi modele destinate
studen]ilor. Nu sunt nici m\car r\spunsurile pe
care le-a[ da eu în mod necesar dac\ a[ fi pus în
fa]a unui in- tervievator. Nu mi s-a p\rut deloc
util s\ încerc s\ m\ transpun în starea de spirit
paralizat\ de team\ [i de presiunea unei
examin\ri! {i nu am avut inten]ia s\ ofer
r\spunsuri „corecte“. La drept vorbind, sunt
convins c\ unul dintre examinato- rii de la
Oxford ori Cambridge [i-ar pune mâinile în cap
auzind unele dintre ideile mele. R\spun- surile
pe care le prezint eu în carte au doar rolul de a
stârni mintea, de a-i da cititorului de gândit [i
de a-i oferi sugestii cu privire la posibilele r\s-
punsuri [i la semnifica]ia real\ a întreb\rilor.
Fiece întrebare este altfel decât celelalte [i
incit\ un alt tip de r\spuns. În general, am
încer- cat s\ confer r\spunsurilor pe cât posibil
un ca- racter neutru, pentru a v\ l\sa
dumneavoastr\,
cititorilor, pl\cerea de a gândi. Exist\ totu[i unele
întreb\ri la care un r\spuns personalizat era
ine- vitabil. Tot la nivel general, m-am str\duit
s\ r\spund în mod direct, evitând înv\luirile
inteli- gent-evazive, cu toate c\ [i ele pot fi
extrem de interesante [i de creative. Când a
fost întrebat
„Cum a]i folosi un barometru pentru a m\sura
în\l]imea unui bloc de locuin]e?“, regretatul
Cle- ment Freud a oferit – de[i [tia ce r\spuns
este a[teptat de la el – o superb\ serie de
op]iuni aiu- ritoare, printre care s\ arunci
barometrul de pe acoperi[ [i s\ cronometrezi în
cât timp ajunge jos sau s\-l mituie[ti pe portar
ca s\-]i spun\ el în\l]imea blocului [i a[a mai
departe. R\spunsul corect – [i cu atât mai
interesant – este, desigur, acela c\ trebuie s\
m\sori presiunea atmosferic\ la parter [i pe
acoperi[, calculând în\l]imea pe baza diferen]ei
dintre cele dou\ valori. La majo- ritatea
întreb\rilor din carte eu am oferit acest tip de
r\spuns, pentru ca dumneavoastr\ s\ ave]i
libertatea de a fi cât de inventiv dori]i.
Nu exist\, fire[te, o re]et\ anume pentru r\s-
punsuri. Ziari[tii care s-au aplecat asupra în-
treb\rilor au declarat c\ sunt de tipul „gândirii
laterale“ – sintagm\ lansat\ de Edward de
Bono în celebra sa carte din 1967, The Use of
Lateral
Thinking. Spre deosebire de „gândirea
critic\“, standard, care tinde s\ evalueze
caracterul veridic al unei afirma]ii, „gândirea
lateral\“ presupune utilizarea afirma]iilor ca
imbolduri spre formula- rea unor idei cu totul
noi, uneori chiar neînrudite. Deoarece modul
nostru de a gândi tinde s\ ur- meze trasee bine
stabilite, avem nevoie de instru- mente care s\
ne provoace s\ adopt\m direc]ii complet
novatoare. Un exemplu în acest sens este
generarea de noi idei pentru o campanie pu-
blicitar\, de pild\, alegând un cuvânt oarecare
din dic]ionar [i încercând s\ vedem ce concepte
noi ne stârne[te în privin]a subiectului. Tehnicile
de acest gen pot fi adesea eficiente.
Oricum, întreb\rile din cartea de fa]\ nu au
la baz\ doar gândirea lateral\. Sunt unele
despre care putem spune acest lucru. Trebuie s\
gânde[ti lateral, spre exemplu, pentru a g\si o
modali- tate de a-]i cânt\ri capul. Dar multe
altele ne cer doar s\ gândim singuri, cu propria
noastr\ minte. Unele ne contrazic ideile
preconcepute. Altele ne impun s\ lu\m în
considerare problemele cu care se confrunt\
lumea întreag\. O alt\ categorie ne îndeamn\
s\ ne întreb\m de ce lucrurile sunt a[a cum
sunt în societatea noastr\. Câteva ri- dic\
întreb\ri fundamentale cu privire la natura
realit\]ii [i a existen]ei, iar unele ne solicit\
doar opinia.
A[ spune c\ esen]ial în g\sirea r\spunsului la
întreb\rile din aceast\ carte este s\ ne oprim
pentru o clip\ [i s\ ne gândim ce înseamn\ între-
barea respectiv\ sau, [i mai bine, ce altceva
mai înseamn\ ea. Cel mai pu]in interesant
r\spuns [i cel mai pu]in „de[tept“ este cel care
ne vine în mod automat. Este posibil ca acest
r\spuns s\ ignore subtil îns\[i esen]a întreb\rii. La
întrebarea
„Care c\r]i sunt nocive pentru dumneavoastr\?“,
spre exemplu, este mult prea u[or s\ ne l\s\m
atra[i de un cli[eu referitor la c\r]ile cu o mora-
litate dubioas\; la fel de simplu este s\
conferim r\spunsului un caracter mai interesant
prin mo- dul în care ne justific\ alegerea. Dar nu
crede]i c\ merit\ s\ explor\m întreb\rile de
acest tip mai în profunzime – s\ ne întreb\m,
de pild\, ce în- seamn\ „nociv“?
Exist\ unele întreb\ri, precum „Ce procent
din volumul total de ap\ al lumii este con]inut
într-o vac\?“ sau „Ce popula]ie are districtul
Croydon?“, care par a necesita cuno[tin]e de
spe- cialitate. E nemaipomenit dac\ [ti]i
r\spunsul! Dar cu adev\rat incitant\ [i „istea]\“
este încerca- rea de a ajunge la un r\spuns f\r\
a fi în posesia
unor date specializate. Uimitor este c\ acest
lucru nici m\car nu e atât de dificil pe cât a]i
putea crede. Nu trebuie decât s\ v\ p\stra]i
mintea limpede [i s\ manevra]i cu abilitate
cuno[tin]ele sumare de care dispune]i.
Am adaptat titlul acestei c\r]i pornind de la
una dintre întreb\rile Oxbridge, „Consideri c\ e[ti
de[tept?“ Pentru a r\spunde la asemenea
între- b\ri chiar e nevoie s\ fii de[tept – uimitor,
amu- zant, incitant, iritant, în[el\tor, juc\u[,
profund [i extrem de de[tept. Oricine poate fi
a[a. Fiindc\ important\ nu este cunoa[terea [i
nici educa]ia, ci capacitatea de a-]i plia [i
extinde gândirea în cele mai variate [i mai
ciudate moduri. Iar une- ori, numai asta putem
face. Pe de alt\ parte, teri- toriul nu este
exclusiv al celor suficient de noroco[i pentru a
ob]ine un loc la Oxford sau Cambridge. Fiindc\
nu exist\ obstacol mai mare în calea
de[tept\ciunii decât arogan]a [i senti- mentul
autosuficien]ei.
 Consideri c\ e[ti de[tept? (Drept,
Cambridge)

Iat\ o întrebare cu adev\rat chinuitoare!

R\s- punde]i, modest, „nu“, iar cel care v\
intervie- veaz\ poate s\ v\ cread\ pe cuvânt [i s\
v\ refuze admiterea la Oxford ori Cambridge
unde, firesc, numai de[tep]ii sunt accepta]i
(sau cel pu]in a[a se spune). R\spunde]i „da“ [i
risca]i s\ vi se su- gereze c\ de fapt sunte]i naiv.
Pentru început, se presupune c\ examinatorul,
prin îns\[i natura pozi]iei lui (de cealalt\ parte a
baricadei inter- viului), este mai de[tept decât
dumneavoastr\, iar dând de în]eles c\ v\
considera]i la nivelul lui v\ t\ia]i craca de sub
picioare! Pe de alt\ parte, niciun individ care
este foarte sigur de propria sa de[tept\ciune
nu poate fi prea inteligent [i nici m\car
suficient de deschis la minte pentru a înv\]a,
iar asta e ceea ce trebuie s\ fac\ orice stu- dent
\
19
 bun. {i totu[i, dac\ alege]i calea de mijloc

A
20
a unui r\spuns incert, ve]i l\sa impresia cuiva
prea nesigur [i prea moale pentru a fi o verita-
bil\ stea Oxbridge…
Înc\ din vremea Greciei antice, termenul „de[-
tept\ciune“ a avut o anume tonalitate
negativ\. În conformitate cu Aristotel,
de[tept\ciunea era doar capacitatea de a
în]elege cum po]i ob]ine ceva, f\r\
fundamentul virtu]ilor necesare. Dup\ p\rerea
lui, nimeni nu poate fi în]elept f\r\ a fi
deopotriv\ bun [i de[tept. Platon avea o opinie
similar\, afirmând: „Ignoran]a complet\ este
un r\u, dar nu teribil, nu exagerat [i în mod cert
nu cel mai mare dintre toate; dar o
de[tept\ciune deosebit\ [i înv\]\tura bogat\,
dac\ sunt înso-
]ite de o preg\tire insuficient\, constituie un
necaz mult mai mare.“ De atunci,
de[tept\ciunea a avut imaginea unei calit\]i
mai degrab\ îndo- ielnice, înrudite cu viclenia,
pe de o parte, [i cu fanfaronada, pe de alta.
Satana lui Milton era considerat „de[tept“ – la
fel ca Frankenstein al lui Mary Shelley. Poate c\
diavolul o fi de[tept, dar numai îngerii sunt
în]elep]i.
Prin urmare, a afirma c\ sunte]i de[tept
poate fi similar cu a declara c\ sunte]i ori
viclean, ori fanfaron, ori chiar fraier, fiindc\
niciun în]elept nu s-ar crede de[tept [i niciun
om cu adev\rat
de[tept nu ar recunoa[te deschis c\ este…
de[tept. Dup\ cum spunea La Rochefoucauld,
„Este o do- vad\ de mare de[tept\ciune s\ [tii
când s\-]i as- cunzi de[tept\ciunea.“ Într-un
tratat mult prea pompos intitulat Mari opere de
art\ [i ce anume le confer\ m\re]ie, datând din
1925, F.W. Ruckstull rezuma astfel atitudinea
general\ în fa]a para- delor de de[tept\ciune:
„O fi fost Manet un mare artist, dar miopia
moral\ l-a condamnat s\ r\mân\ cantonat în
rândurile me[te[ugarilor ba- nali, dar de[tep]i.“
Asta crede Ruckstull despre Manet… Chiar [i
str\lucitul Oscar Wilde s-a v\- zut nevoit s\-[i
proclame de[tept\ciunea cu un dram de
autoironie, astfel: „Sunt atât de de[tept, încât
uneori nu pricep nici m\car un singur cu- vânt
din ceea ce spun.“ Iar acesta este, probabil,
r\spunsul perfect la întrebarea din titlu.
Desigur, dac\ a[ fi întrebat „Consideri c\ e[ti
inteligent?“, poate c\ a[ r\spunde altfel. Inteli-
gen]a are mult mai pu]ine nuan]e negative
decât de[tept\ciunea. Aceasta din urm\ este
competi- tiv\, în timp ce inteligen]a are alura
obiectivit\]ii. Totu[i, problemele sunt la fel de
numeroase [i în acest caz, fiindc\ nu exist\ o
modalitate unanim acceptat\ de a defini sau a
m\sura inteligen]a.
Testele de inteligen]\ se bucur\ de o
credibilitate doar pu]in mai mare decât jocurile
[i concursu- rile de cultur\ general\ în ceea ce
prive[te eva- luarea ei, fiindc\ s-a dovedit c\
sunt puternic influen]ate de preg\tirea
anterioar\, iar gama testelor este, de
asemenea, dependent\ de vari- abila cultural\.
Prin urmare, dac\ a]i fi întrebat
„V\ considera]i inteligent?“ [i dac\ a]i r\spunde
„Da, am un IQ de 155“, intervievatorul v-ar în-
demna mai degrab\ s\ intra]i în rândurile
Mensa decât la un colegiu de la Oxford ori
Cambridge. Fire[te îns\ c\ examinatorul ar
putea fi dat pe spate de îndr\zneala unui
candidat care ar r\s- punde „Da, sunt atât de
de[tept pe cât dori]i s\ fiu“ [i care ar începe
apoi s\ [i demonstreze acest lucru cu
ingeniozitatea unui Cyrano de Bergerac care-[i
pream\re[te nasul. La urma urmei, min]ile
de[tepte de la Oxford sau Cambridge sunt deja
condamnate s\ fie privite cu o anume doz\ de
suspiciune [i invidie, a[a c\ de ce nu ar primi cu
bra]ele deschise pe cineva gata s\ se delecteze
cu exact acea calitate care le scoate pe ele în
evi- den]\? În conformitate cu nepoata lui
 Words- worth, Elizabeth, într-o vorb\ de duh
din 1890,
zarurile au fost deja aruncate:
 Dac\ omul bun ar fi [i-nv\]at,
Iar cel înv\]at [i el bun ar fi,
Mai bun\-ar fi lumea decât
vreodat’ Am putea s\ credem ori
am b\nui. Îns\, cum se face, v\d
c\ niciodat’ Niciun om nu este
cum ar trebui; Cel bun hain este
cu cel înv\]at,
Iar cel înv\]at – crud e cu bunii!

Ce se întâmpl\ când scapi din mân\ o

furnic\? (Fizic\, Oxford)

A]i putea oferi cele mai variate r\spunsuri la

întrebarea de mai sus – umoristice sau ome-
noase, teribil de banale ori profund
existen]iale. Îns\, fiind o problem\ de fizic\, ar
fi de dorit s\ abord\m aici perspectiva [tiin]ific\
asupra pr\- bu[irii himenopterelor.
Prima variant\ de r\spuns ar fi deci aceea c\
furnica – dac\ este vorba despre specia nezbu-
r\toare, f\r\ aripi – cade la p\mânt, accelerând
spre sol ca urmare a atrac]iei gravita]ionale
reci- proce exercitate între insect\ [i p\mânt.
Pleosc! Dar lucrurile nu sunt chiar atât de
simple. Furni- cile sunt a[a de mici [i de
u[oare, încât c\derea
lor este considerabil frânat\ de rezisten]a aeru-
lui, adic\ de coliziunea insectelor cu numeroa-
sele molecule de aer. Astfel, în vreme ce un om
poate atinge o vitez\ maxim\ – terminal\, i-am
putea spune – de aproximativ 50–90 m/s,
majo- ritatea furnicilor sunt atât de u[oare,
încât viteza lor „terminal\“ este suficient de
mic\ pentru a le permite s\ pluteasc\ lin în jos,
asigurându-le su- pravie]uirea atât în timpul
c\derii, cât [i la im- pactul cu solul.
Cercet\ri recente efectuate în regiunile
tropi- cale din Peru au demonstrat c\ furnicile
lucr\- toare f\r\ aripi fac parte dintre speciile
animale zbur\toare ale lumii sau, mai degrab\,
plutitoare. Când dai drumul de sus unei
furnici, aceasta se pr\bu[e[te mai întâi vertical.
Apoi, asemenea unui practicant al skydiving-
ului în primele momente ale c\derii libere –
insecta î[i întinde picioarele pentru a-[i m\ri
capacitatea de frânare [i de control. În cele din
urm\, mi[cându-[i membrele pentru a controla
direc]ia prin inter- mediul frân\rii, trece la o
plutire lin\, cu aproxi- mativ 4 m/s. Aparent
plute[te înapoi, cu spatele, fiindc\ picioarele
din spate sunt mai lungi decât cele anterioare.
 Dar fizica nu se opre[te aici, fiindc\ pân\ [i
într-o mi[care simpl\, precum l\sarea unei fur-
nici s\ cad\, se activeaz\ o serie complex\ de
for]e de ac]iune [i de reac]iune. Trebuie s\ ne
amintim, de exemplu, c\ atrac]ia gravita]io-
nal\ are un caracter mutual. Astfel, când scapi
din mân\ o furnic\, aceasta cade spre sol, dar
concomitent solul se deplaseaz\ în sus, spre
ea. Desigur, masa furnicii este atât de mic\, iar
cea a P\mântului atât de mare, încât mi[carea
ascendent\ a solului este infinitezimal\, dar
alte m\sur\tori de precizie ne asigur\ c\, de[i
extrem de redus\, ea exist\ în realitate. În plus,
a[a cum arat\ a treia lege a mi[c\rii formulate
de Newton, fiecare ac]iune are o reac]iune
egal\ [i de sens contrar. În consecin]\, ac]iunea
de a da drumul din mân\ unei furnici va avea
pro- pria sa reac]iune, indetectabil de mic\,
asupra mâinii dumneavoastr\.
{i, dac\ tot vorbim despre mi[c\ri indetec-
tabil de mici, s\ ne amintim de teoria haosului
[i de celebra aser]iune f\cut\ de Edward
Lorenz, anume c\ „b\taia din aripi a unui
fluture în Bra- zilia poate declan[a o tornad\ în
Texas“ – dat fiind faptul c\ infimele deplas\ri
de aer cauzate de aripile fluturelui pun în
ac]iune un vârtej tot
mai amplu [i mai complex de mi[c\ri, care cul-
mineaz\ cu o tornad\ undeva departe. Prin ur-
mare, chiar [i un eveniment insignifiant cum
este c\derea unei furnici poate avea consecin]e
multiple [i imprevizibile la orice scar\, de la cea
minuscul\ la cea gigantic\. De aceea, este
imposibil s\ spunem cu certitudine ce se poate
întâmpla atunci când l\s\m o furnic\ s\ cad\.
Teoria generalizat\ a relativit\]ii, formulat\ de
Einstein, confer\ un aspect suplimentar acestui
caz aparent banal. În viziunea savantului, gra-
vita]ia ac]ioneaz\ prin distorsionarea conti-
nuumului spa]io-temporal. Astfel, chiar [i o
mi[care de amploare redus\ a masei – masa
furnicii care coboar\ spre p\mânt – va altera
infinitezimal ]es\tura spa]io-temporal\. {i, de-
sigur, mi[carea furnicii [i a p\mântului deopo-
triv\ vor determina – conform teoriei restrânse
a relativit\]ii – o modificare (inimaginabil de
mic\) a rela]iei dintre dumneavoastr\ [i insecta
în cauz\…
În ultim\ instan]\, r\spunsul la întrebarea
noastr\ depinde de ceea ce dori]i
dumneavoastr\ s\ [ti]i.
Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre
modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.