Harta corporală a emoţiilor

Lauri Nummenmaaa,b,c,1, Enrico Glereana, Riitta Harib,1, and Jari K. Hietanend

Adesea, simţim emoţiile în corp, iar feedbackul somatosenzorial activează

experienţe emoţionale conştiente. Vom prezenta o hartă a senzaţiilor corporale asociate cu
diferite emoţii, alcă tuită utilizâ nd o metodă topografică de auto-raportare unică . De-a
lungul a cinci experimente, participanţilor (n=701) le-au fost ară tate două contururi
corporale, ală turi de cuvinte, poveşti, videoclipuri sau expresii faciale cu conţinut
emoţional. Au fost invitaţi să coloreze acele regiuni corporale în care simţeau creşterea sau
descreşterea activită ţii, în timpul expunerii la fiecare stimul. Diferite senzaţii au fost
asociate, constant, cu hă rţi senzoriale distincte din punct de vedere statistic, în diferite
experimente. Aceste hă rţi sunt similare, atâ t în eşantioanele vest europene, câ t şi în cele est
asiatice. Clasificarea statistică ne permite să distingem diversele hă rţi corespunză toare
activă rii emoţionale specifice, confirmâ nd independenţa acestor topografii. Propunem
ipoteza că emoţiile sunt reprezentate în sistemul somatosenzorial sub forma unor hă rţi
somatotopice, cultural universale. Percepţia acestor schimbă ri corporale ce au triggere
emoţionale poate juca un rol esenţial în generarea emoţiilor simţite la nivel conştient.

Foarte des simţim emoţiile direct la nivelul corpului. Câ nd ne plimbă m prin parc,
pentru a ne întâ lni cu iubitul, ne simţim uşori, cu inima plină de entuziasm, în timp ce
anxietatea ne poate încorda muşchii şi ne poate face mâ inile să transpire şi să tremure
înainte de un interviu pentru un job. Numeroase studii confirmă faptul că sistemele noastre
emoţionale ne pregă tesc pentru confruntarea cu provocă rile întâ lnite în mediu, prin
ajustarea activită ţii sistemelor cardiovascular, scheleto-muscular, neuroendocrin şi a
sistemului nervos autonom (SNA). Legă tura dintre emoţii şi stă rile fizice este reflectată şi
în modul în care ne descriem emoţiile: o soţie tâ nă ră , cu o să ptă mâ nă înainte de că să torie
poate avea „picioare reci”/”cold feet”, „să îi intre frica în oase, să îşi piardă curajul”; un iubit
profund dezamă git are „inima ră nită ”; sau câ ntecul preferat ne poate trimite „fiori pe şira
spină rii”.
Atâ t modelele clasice, câ t şi cele moderne de procesare emoţională atestă faptul că
stă rile emoţionale subiective sunt activate de percepţia unor stă ri fizice corelate cu diverse
emoţii, care reflectă schimbă ri ale sistemelor scheleto-muscular, neuroendocrin şi sistemul
nervos autonom. Aceste sentimente, o dată conştientizate, ajută oamenii să îşi adapteze
într-un mod voluntar şi rafinat comportamentul la situaţiile din mediul înconjură tor. Cu
toate că emoţiile sunt asociate cu o gamă largă de schimbă ri fiziologice, încă se dezbate
aprins întrebarea dacă schimbă rile corporale asociate cu diferite emoţii sunt suficient de
specifice pentru a funcţiona ca bază a stă rilor emoţionale distincte, precum furia, frica, sau
bucuria, astfel, distribuţia topografică a senzaţiilor corporale corelate cu emoţiile a ră mas
necunoscută .
 Aici vom prezenta hă rţi ale senzaţiilor corporale, asociate cu diferite emoţii, folosind
o metodă unică , computerizată , topografică , de auto-raportare (emBODY). Participanţilor
le-au fost ară tate două contururi corporale, ală turi de cuvinte, poveşti, videoclipuri sau
expresii faciale cu conţinut emoţional şi au fost invitaţi să coloreze activitatea acelor
regiuni corporale a că ror activitate considerau că se diminuează sau se amplifică , în timpul
expunerii la fiecare stimul. Emoţii diferite au fost asociate cu hă rţi ale senzaţiilor corporale,
în mod clar distincte din punct de vedere statistic, similare pentru diferite eşantioane vest
europene (din Finlanda şi Suedia) şi est asiatice (din Taiwan). Clasificarea statistică a
permis discriminarea unor hă rţi valide de activare emoţională specifică , confirmâ nd
independenţa hă rţilor topografice corporale pentru fiecare dintre emoţii. Noi propunem
ipoteza că emoţiile conştientizate sunt asociate cu senzaţii corporale distincte, topografice
şi universale din punct de vedere cultural, care, la râ ndul lor susţin experienţa tră ită a
acestor emoţii.

Semnificaţie
Emoţiile ne coordonează comportamentul şi stă rile fiziologice, atâ t în timpul
evenimentelor ce ne ameninţă supravieţuirea, câ t şi în timpul interacţiunilor plă cute. Deşi,
cel mai adesea, suntem conştienţi de starea noastră emoţională , fie ea furie sau bucurie,
mecanismul care dă naştere acestor senzaţii subiective a ră mas nedescoperit. Am folosit în
această cercetare instrumentul auto-raportă rii topografice, care relevă faptul că diferite
stă ri emoţionale sunt asociate cu senzaţii corporale distincte topografic şi universale din
punct de vedere cultural; aceste senzaţii ar putea fi substratul experienţei noastre
emoţionale conştiente. Monitorizâ nd topografia senzaţiilor corporale, cu activare
emoţională , am descoperit o unealtă unică de cercetare a emoţiilor, ceea se va putea dovedi
a fi chiar un biomarker pentru tulbură rile emoţionale.

Rezultate
Am desfă şurat cinci experimente, fiecare cu câ te 36-302 participanţi. În
experimentul cu numă rul 1, participanţii au raportat senzaţii corporale asociate cu şase
emoţii „de bază ” şi şapte emoţii „complexe”, precum şi o stare neutră , fiecare descrisă
printr-u cuvâ nt corespunză tor. Figura 2 înfă ţişează hă rţile corporale senzoriale asociate cu
fiecare emoţie. Analiza liniară discriminativă a clasificat fiecare dintre emoţiile de bază , şi
starea neutră , separâ ndu-le de cele complexe, cu o acurateţe de 72%, în timp ce o
departajare completă (discriminarea fiecă rei emoţii faţă de celelalte) a fost realizată cu o
acurateţe medie de 38% (Fig. 3, Tabel S1). În clasificarea celor 13 emoţii şi a stă rii
emoţionale neutre, nivelurile statistice de acurateţe au fost 72% şi 24%, iar nivelele de
rezultat întâ mplă tor (chance level) de 50%, respectiv 7%. În analiza clusterilor (Fig.4),
emoţiile pozitive (bucurie, iubire, satisfacţie) formează un cluster, în timp ce emoţiile
negative s-au împă rţit în patru clustere (furie şi frică ; anxietate şi ruşine; tristeţe şi
depresie; şi dezgust, dispreţ şi invidie). Surpriza – o emoţie fă ră tentă pozitivă sau negativă
– aparţine ultimului cluster, în timp ce starea emoţională neutră a ră mas separată de toate
celelalte categorii. Am controlat variabila lingvistică a limbajului figurat asociat cu diferite
emoţii (de exemplu „inimă ră nită ”) într-un experiment de control, cu vorbitori nativi ai
limbi suedeze, care aparţine limbilor germanice, şi deci, unei categorii diferite faţă de limba
finlandeză , limbă fino-ugrică . Hă rţile senzaţiilor corporale (HSC) asociate cu fiecare cuvâ nt
– descriptor al unei emoţii de bază au fost similare în ambele eşantioane, suedez şi
finlandez (media rs = 0.75) iar corelaţiile dintre emoţiile potrivite greşit între cele două
experimente (de exemplu, furie – eşantion finlandez vs. bucurie – eşantion suedez) au fost
semnificativ mai mici decâ t corelaţiile dintre emoţiile potrivite corect.
Pentru a testa ipoteza că senzaţiile corporale corelate emoţional reflectă patternuri
senzoriale universale versus asociaţii conceptuale specifice între emoţii şi schimbă rile
corporale corespondente în cultura vest occidentală , am realizat un alt experiment de
control, pe o populaţie taiwaneză , cu un istoric cultural diferit (finlandezi: vest europeni;
taiwanezi: est asiatici) şi care vorbesc o limbă care aparţine unei alte familii lingvistice,
îndepă rtată de cea finlandeză (Hokkien din Taiwan: limbă chineză ). Susţinâ nd ipoteza
universalită ţii culturale, HSC-urile asociate cu fiecare emoţie de bază au fost similare în
eşantioanele vest europene şi est asiatice (media rs=70), iar identificarea incorectă a
corelaţiilor emoţionale între cele două experimente (de ex. furie-Finlanda vs. bucurie-
Taiwan) a fost semnificativ mai mică decâ t identificarea corectă a acestora.
Câ nd oamenii îşi amintesc senzaţii corporale asociate cu categoria emoţională
descrisă prin cuvâ nt, ar putea raporta stereotipuri de reacţii corporale asociate cu acele
emoţii. Pentru a controla şi această posibilitate, am indus, în mod direct, emoţiile respective
participanţilor, folosind două dintre cele mai puternice tehnici de inducţie emoţională –
imageria ghidată , avâ nd la bază povestiri scurte (experiment 2) şi vizionarea unor filme
(experiment 3) – fiind apoi invitaţi să raporteze senzaţiile corporale, în timp real. Am fost
atenţi ca senzaţiile corporale specifice sau categoriile emoţionale să nu fie menţionate
explicit în povestiri sau în filme, iar conţinutul emoţional al povestirilor (Fig. S1) a fost
evaluat de că tre un alt grup de 72 de subiecţi. HSC-urile au fost similare cu cele obţinute în
experimentul 1, în care au fost folosite cuvinte care descriu emoţii (Fig. S2 şi S3).
Acurateţea Analizei Liniare Discriminative a fost ridicată (79% şi 48% pentru poveşti şi
76% şi 50% pentru filme). HSC-urile au fost, de asemenea, foarte similare, în toate
condiţiile de inducţie emoţională (poveşti vs. filme: media rs=0.79, Tabel S2).
Modelele teoretice care descriu „întruparea” emoţiilor postulează că oamenii îşi
înţeleg reciproc emoţiile prin simularea acestora în propriul corp, ceea ce înseamnă că ar
trebui să fim capabili să construim reprezentă ri corporale ale stă rilor somatoviscerale ale
celorlalţi, atunci câ nd observă m că manifestă o emoţie specifică . Am testat această ipoteză
în experimentul 4, prin prezentarea unor imagini cu şase expresii faciale de bază , fă ră a le
spune subiecţilor ce emoţii (dacă într-adevă r apare o emoţie) exprimă fiecare faţă şi i-am
invitat să coloreze HSC–uri pentru persoanele înfă ţişate în imagini, şi nu senzaţiile pe care
le trezesc acele expresii în ei înşişi. Au fost observate HSC–uri separabile din punct de
vedere statistic pentru emoţii (Fig. S4), iar acurateţea pentru clasificare a fost ridicată
(70% şi 31%, Fig.3, Tabel S1). Este important de menţionat faptul că HSC-urile au fost
consistente, la un nivel foarte ridicat cu cele rezultate în experimentele cu poveşti (media
rs=0.71), cuvinte (media rs=0.82) şi filme (media rs=0.78).
De vreme ce stă rile emoţionale sunt asociate cu patternuri distincte de senzaţii
corporale, atunci este de aşteptat ca o observatorii să recunoască , la râ ndul lor, emoţii din
HSC-urile altora. În experimentul 5, am prezentat HSC-urile pentru fiecare emoţie de bază ,
rezultate din experimentul 1, la 87 de subiecţi, într-o sarcină creion-hâ rtie de recunoaştere
prin alegere forţată . Participanţii au avut o performanţă de nivel similar cu Analiza Liniară
Discriminativă , cu o acurateţe medie de 46%. Furia (58%), dezgustul (43%), bucuria
(22%), tristeţea (38%), surpriza (54%) şi starea neutră (99%) au fost clasificate ca şi
„acurateţe ridicată ” (P< 0.05), în timp ce performanţa nu a depă şit pragul de semnificaţie
pentru frică (8%, NS).
În final, am construit o matrice de similaritate pentru toate HSC-urile rezultate din
experimentele 1-4, pentru cele şase emoţii de bază şi starea neutră (Fig.S5). HSC-urile au
fost consistente în toate experimentele (media rs=0.83) pentru fiecare emoţie de bază . Cu
toate că au fost corelaţii semnificative între emoţiile identificate greşit în experimente (de
ex. furie în experimentul 1 şi frică în experimentul 2), acestea au fost semnificativ mai mici
(media rs=0.52) decâ t corelaţiile pentru emoţiile identificate corect. Clusterizarea matricei
de similaritate a dezvă luit în mod clar o structură ierarhizată a datelor (Fig.4, jos).
Tristeţea, dezgustul, frica şi starea emoţională neutră s-au separat rapid ca şi clustere de
sine stă tă toare. Topografiile pentru furie au format un cluster în experimentele cu cuvinte
şi imagini, în timp ce în experimentul cu poveşti, s-au combinat iniţial cu cele pentru
dezgust. Două categorii de hă rţi pentru surpriză au format un cluster, în timp ce hă rţile
obţinute în experimentul cu cuvinte au fost corelate cu dezgustul. Doar bucuria nu a
rezultat ca şi cluster clar separat în experimente.
Câ nd am aplicat Analiza Liniară Discriminativă (ALD) setului de date combinat,
rezultat din toate experimentele, acurateţea medie pentru această clasificare a fost similară
cu mediile experimentelor individuale (40%). Folosirea ALD pentru toate perechile
posibile ale experimentelor a rezultat într-un set de rate de clasificare cros-experiment
(Tabel 3), care a depă şit 50% pentru toate perechile experimentale testate, confirmâ nd
concordanţa ridicată a HSC-urilor între experimente.

Discuţii
Rezultatele noastre arată că există Hă rţi Senzoriale Corporale distincte, asociate atâ t
cu emoţiile de bază , câ t şi cu cele complexe. Aceste hă rţi constituie cea mai autentică
descriere disponibilă a informaţiilor privind corelarea emoţiilor subiective cu senzaţiile
corporale. Datele noastre subliniază faptul că patternuri consistente de senzaţii corporale
sunt asociate cu fiecare dintre cele 6 emoţii de bază , iar aceste senzaţii sunt reprezentate pe
categorii, în corp. Hă rţile rezultate din experimente corespund dovezilor provenite din
tomografiile craniene şi studiile comportamentale, subliniind structura categorială a
sistemelor emoţionale şi a circuitelor neuronale care susţin procesarea emoţională , şi
sugerează faptul că informaţia privind diferite emoţii este, la râ ndul ei, reprezentată în
formate somato-topice.
Patternurile senzoriale conştientizabile asociate cu fiecare emoţie corespund în
mare mă sură schimbă rilor majore ale funcţionă rii fiziologice asociate cu diferitele emoţii.
Cele mai multe emoţii de bază au fost asociate cu senzaţii de activitate sporită în zona de
sus a pieptului, probabil fiind corespunză toare schimbă rii respiraţiei şi a pulsului. În mod
similar, senzaţii în zona capului apar în descrierile tuturor emoţiilor, probabil reflectâ nd
atâ t schimbă rile fiziologice ale regiunii faciale (activarea musculaturii faciale, temperatura
pielii, lă crimarea), precum şi schimbă rile percepute în conţinutul mental, activate de
evenimentul emoţional. Senzaţiile în zona membrelor superioare sunt cel mai proeminente
în cazul emoţiilor de „abordare”, precum furia sau bucuria, în timp ce senzaţia de
descreştere a activită ţii în zona membrelor este o tră să tură definitorie a tristeţii. Senzaţiile
în zona sistemului digestiv şi cele din zona gâ tului au fost, în principal, corelate cu
dezgustul. În contrast cu toate celelalte emoţii, bucuria a fost asociată cu amplificarea
senzaţiilor în întreg corpul. Emoţiile complexe au un grad mult mai mic de independenţă
spaţială în privinţa senzaţiilor corporale, cu excepţia unui nivel ridicat de similaritate a
stă rilor de frică şi tristeţe şi, respectiv, a variantelor lor prelungite, clinice, de anxietate şi
depresie.
Toate culturile au anumite expresii legate de stă ri fizice pentru descrierea emoţiilor.
Multe dintre acestea (de ex. „a avea fluturi în stomac”) sunt descrieri metaforice şi nu
descriu stă ri fiziologice propriu-zise. Aşadar, este posibil ca rezultatele cercetă rii noastre să
reflecte o asociere pur conceptuală între cunoaşterea semantică a stereotipurilor bazate pe
limbaj, în asocierea emoţiilor cu senzaţiile corporale. Activarea unei astfel de legă turi
conceptuale – în locul activă rii schimbă rilor fiziologice specifice – ar putea determina
individul să construiască o reprezentare mentală a senzaţiei corporale asociate. Totuşi, nu
consideră m a fi valid acest argument. În primul râ nd, toate cele patru tipuri de stimuli
verbali şi nonverbali au generat HSC-uri concordante, sugerâ nd faptul că semantica
emoţională şi stereotipurile joacă un rol minor. În al doilea râ nd, HSC-uri consistente au
fost obţinute şi atunci câ nd subiecţii au raportat în timp real propriile senzaţii corporale, în
timpul inducţiei emoţionale, în timpul vizionă rii filmelor sau audierii povestirilor,
excluzâ nd astfel ipoteza inferenţelor cognitive de nivel înalt şi a stereotipurilor. În al treilea
râ nd, un studiu de validare, cu vorbitori de limbă suedeză – o limbă diferite de cea
finlandeză – a replicat rezultatele originale, sugerâ nd faptul că variabila lingvistică a
limbajului figurat asociat cu emoţiile nu poate explica aceste rezultate. În al patrulea râ nd,
hă rţile senzaţiilor corporale au fost concordante şi din punct de vedere cros-cultural
(eşantioanele vest europene – Finlanda şi est asiatice - Taiwan), cu o medie de r s=0.70, mult
peste pragul de semnificaţie pentru o concordanţă „puternică ”. Aşadar, este cel mai
probabil că HSC-urile reflectă patternuri senzoriale universale, determinate mai degrabă de
activarea sistemelor emoţionale, decâ t de predicţiile specific culturale.
În ciuda acestor considerente, studiul de față nu poate exclude complet posibilitatea
ca, totuși, HSC-urile reflectă asociaţii conceptuale între emoții și senzațiile corporale, care
sunt independente de cultură . Totuşi, în acest caz, de unde provin atunci aceste asociații
conceptuale și de ce sunt atâ t de similare în cazul unor oameni cu un istoric cultural și
lingvistic foarte diferit? Un ră spuns plauzibil ne îndreaptă din nou că tre ipoteza
fundamentului biologic al acestor asociaţii. Cercetă ri anterioară sugerează faptul că
reproducerea voluntară a stă rilor fiziologice asociate cu o anumită emoţie, precum
patternul respiraţiei sau expresia facială , poate induce sentimentul subiectiv al emoţiei
respective. În mod similar, producerea voluntară a expresie faciale a unei emoţii generează
diferite schimbă ri ai parametrilor fiziologici, precum pulsul, conductanţa pielii,
temperatura degetelor şi tensiunea musculară . Cu toate acestea, oamenii au o slabă
sensibilitate la detectarea stă rilor fiziologice specifice, poate cu excepţia pulsului şi a
transpiraţiei. În plus, emoţiile sunt asociate doar într-o mică mă sură cu schimbarea
pulsului sau a conductanţei pielii, iar datele fiziologice nu au relevat patternuri consistente
de activare corporală specifică emoţionale, iar unele cercetă ri subliniază non-specificitate
ridicată , iar altele o specificitate ridicată . Datele noastre împacă aceste două perspective
diferite prin expunerea faptul că , deşi schimbă rile produse într-un sistem fiziologic specific
ar fi dificil de accesat în mod conştient, senzaţii clare provenite din multiple sisteme
fiziologice, în timpul unor emoţii diferite sunt distincte din punct de vedere topografic.
HSC-urile rezultate reflectă , astfel, o imagine de ansamblu, compusă din senzaţii viscerale şi
scheleto-musculare, precum şi din efectele sistemului nervos autonom, pe care oamenii nu
le pot percepe separat. Datorită faptului că anumite sub-zone ale reţelei corticale somato-
senzoriale conţin reprezentă ri somato-topice ale corpului, combinaţii specifice ale
inputurilor somato-senzorial şi visceral aferent ar putea juca un rol central în generarea
unei emoţii. Trebuie subliniat faptul că noi nu susţinem că HSC-urile provenite din această
serie de experimente sunt singurele componente din substratul experienţei emoţionale. Ci,
mai degrabă , ele pot reflecta stă rile corporale reprezentate cel mai fidel şi cel mai accesibile
conştient, în timpul procesă rii emoţionale, cu toate că ele pot să nu fie corelate direct cu
schimbă ri fiziologice specifice. Aceste senzaţii corporale distincte din punct de vedere
topografic, corelate cu emoţiile ne ajută în recunoaştere stă rii emoţionale a altora: HSC-
urile asociate cu expresiile faciale ale altora au fost corelate, în mod semnificativ statistic,
cu emoţiile corespunză toare, descrise prin cuvinte, sau înfă ţişate în texte sau filme.
Participanţii au recunoscut, de asemenea, emoţiile asociate cu HSC-urile altor subiecţi.
RMN-ul a pus în lumină faptul că ariile corticale somatosenzoriale primare sunt implicate
în percepţia şi „contagiunea” emoţională , iar lezarea sau inactivarea lor prin stimularea
magnetică transraniană împiedică recunoaşterea emoţiilor altor persoane. Aşadar,
percepţia emoţiilor ar putea implica activarea reprezentă rilor senzoriomotrii ale emoţiilor
observate de că tre subiect, ceea ce, în consecinţă , ar putea fi folositoare pentru evaluarea
afectivă a inputului senzorial propriu-zis. Această cercetare nu poate, totuşi, afirma cu
certitudine prezenţa unei legă turi directe între HSC-uri şi un pattern implicit de activare
fiziologică . Cu toate că ră spunsurile fiziologice din întregul corp nu pot fi schiţate, pentru a
alcă tui o hartă completă , cu ajutorul tehnicilor convenţionale psihofiziologice, în viitor, va fi
posibilă o scanare globală , în timpul inducerii unor emoţii, prin intermediul scanerelor O-
H2O PET. Aceste hă rţi vor putea fi apoi corelate cu HSC-urile pentru a investiga relaţia
dintre senzaţiile corporale experimentate în diferite zone şi activitatea fiziologică , în timpul
unor episoade de activare emoţională .

Concluzii
În concluzie, stă rile emoţionale sunt asociate cu anumite hă rţi distincte şi parţial
suprapuse ale unor senzaţii corporale, care ar putea sta la baza experienţei emoţionale
propriu-zise. Aceste rezultate susţin modele teoretice care afirmă faptul că senzaţiile
somatice şi corporalitatea joacă un rol esenţial în procesarea emoţională . Descoperirea şi
detalierea senzaţiilor corporale subiective asociate cu emoţiile umane ne pot ajuta să
ajungem la o mai bună înţelegere a tulbură rilor afective precum depresia şi anxietatea, care
sunt însoţite de o procesare emoţională disfuncţionale, a activită ţii Sistemului Nervos
Central sau a senzaţiilor somatice. Schimbă rile topografice ale senzaţiilor corporale cu
activare emoţională pot reprezenta un nou biomarker pentru tulbură rile emoţionale.

Materiale şi metode
Participanţi. Un numă r total de 773 de persoane a luat parte la acest studiu (experimentul
1a: n=302, vâ rsta medie=27 ani, 261 femei; experimentul 1b: n=52, vâ rsta medie=27 ani,
44 femei; experimentul 1c: n=36, vâ rsta medie=27 ani, 21 femei; experimentul 2: n=108,
vâ rsta medie=25 ani, 97 femei; experimentul 3: n=94, vâ rsta medie=25 ani, 80 femei;
experimentul 4: n=109, vâ rsta medie=28 ani, 92 femei şi experimentul 5: n=72, vâ rsta
medie=39 ani, 53 femei). Toţi participanţii au fost vorbitori de limbă finlandeză cu excepţia
participanţilor la experimentul 1b, vorbitori de limbă suedeză şi a celor care au participat
la experimentul 1c, care au avut limba taiwaneză Hokkien ca şi limbă nativă .
Stimuli. Experimentul 1 a-c: cuvinte care descriu emoţii. Participanţii şi-au evaluat propriile
senzaţii corporale (HSC) asociate cu şase emoţii de bază (furie, frică , dezgust, bucurie,
tristeţe şi surpriză ) şi şapte emoţii complexe (anxietate, dragoste, depresie, dispreţ,
mâ ndrie, ruşine şi invidie), precum şi o stare neutră . Fiecare cuvâ nt a fost prezentat într-o
ordine aleatorie. Participanţii au avut sarcina de a evalua care zone ale corpului se
activează sau dezactivează , în mod obişnuit, la declanşarea fiecă rei emoţii; aşadar sarcina
nu a inclus şi inducerea propriu-zisă a emoţiilor. Pentru experimentul 1a s-au folosit
cuvinte din limba finlandeză , cu vorbitori de limbă finlandeză , în experimentul 1b s-au
folosit cuvintele corespondente din limba suedeză şi vorbitori de limbă suedeză , iar în
experimentul 1c s-au utilizat cuvintele corespondente din limba taiwaneză , iar participanţii
au fost vorbitori ai acestei limbi. Pentru variantele în limbile suedeză şi taiwaneză ,
cuvintele care desemnau emoţii şi instrucţiunile au fost iniţial traduse din limba finlandeză
în suedeză /taiwaneză de că tre un vorbitor nativ, şi apoi retraduse în limba finlandeză
pentru a fi asigurată corespondenţa semantică .
Experimentul 2: imagerie dirijată cu conţinut emoţional. Participanţii şi-au evaluat
propriile senzaţii corporale provocate de ascultarea un povestiri scurte (vignete) care
descriu scurte episoade emoţionale sau non-emoţionale. Fiecare vignetă era menită să
provoace, în principal, o singură emoţie de bază (sau o stare emoţională neutră ), şi pentru
fiecare categorie de emoţii au fost prezentate câ te cinci vignete, în ordine aleatorie. Aceste
triggere de inducere emoţională bazată pe un text scris au avut ca rezultat ră spunsuri
crescute în sistemele somatosenzorial şi nervos autonom, precum şi în activarea cerebrală ,
rezultate corespondente cu implicarea afectivă . Vignetele au fost create într-un experiment
pilot separat. Urmâ nd abordarea lui Matsumoto et al., fiecare vignetă descrie un eveniment
menit să stâ rnească , în principal, o anumită stare emoţională . Este important de menţionat
faptul că niciuna dintre vignete nu descrie emoţiile, comportamentele sau acţiunile
corporale propriu-zise ale protagoniştilor, deci nu oferă indicii directe privind emoţiile sau
senzaţiile corporale asociate cu povestirea (de exemplu, „Este o zi frumoasă de vară . Mergi
la plajă cu prietenii, într-o maşină decapotabilă , şi muzica ră sună în difuzoare.”(bucurie);
„Stai la masa din bucă tă rie. Maşina de spă lat este pornită .” (neutru); „Eşti la spital şi vezi un
copil pe moarte care de-abia poate să îşi ţină ochii deschişi” (tristeţe)). A fost nevoie de
informaţii provenite de la 72 de persoane pentru normare. În experimentul de evaluare a
vignetelor, acestea au fost prezentate, pe râ nd, într-o ordine aleatorie, pe ecranul unui
computer. Participanţii au fost instruiţi să citească fiecare vignetă cu atenţie şi să noteze, pe
o scală de la 1 la 5 experienţa emoţională provocată (şi starea neutră ). Aceste informaţii au
revelat faptul că vignetele sunt eficiente în declanşarea stă rilor emoţionale dorite. Pentru
fiecare vignetă , scorul pentru categoria emoţională targetată a fost mai mare decâ t cel
pentru orice altă categorie emoţională (P<0.001; Fig. S1). Algoritmul de clusterizare k-
means a clasificat fiecare vignetă ca fiind fidelă categoriei targetate iniţial, Fs (6,28) >
36.54, P < 0.001.
Experimentul 3: filme cu conţinut emoţional. Stimulii au fost filme de 10 secunde menite să
provoace stă ri emoţionale distincte. Aceste filme sunt provenite dintr-un studiu de
evaluare a activă rii cerebrale corespunză toare diferitelor emoţii, realizat cu ajutorul RMN-
ului, în care filmele au fost prezentate pentru a provoca un pattern valid de ră spuns
emoţional distinct. Date fiind dificultă ţile inerente asociate declanşă rii stă rilor de furie şi
surpriză , prin intermediul unui film, aceste emoţii au fost excluse din studiu. Au fost aleşi
cinci stimuli pentru fiecare categorie emoţională (frică , dezgust, bucurie, tristeţe şi stare
neutră ). Fiecare film înfă ţişează persoane implicate în diferite activită ţi cu conţinut
emoţional sau non-emoţional. Filmele au fost prezentate pe râ nd, într-o ordine aleatorie,
fă ră sonor. Participanţii putea relua fiecare film şi chiar au fost încurajaţi să le vizioneze pe
fiecare de suficient de multe ori, pentru a putea decide ce tip de ră spuns provoca pentru ei.
Experimentul 4: manifestarea emoţiilor prin expresii faciale. Stimulii au fost imagini ale
unor expresii faciale de bază (furie, frică , dezgust, bucurie, tristeţe şi surpriză ) şi o stare
emoţională neutră , fiecare stare fiind înfă ţişată de că tre patru actori, doi bă rbaţi şi două
femei, aleşi din setul de expresii faciale Kaolinska.
Experimentul 5: recunoaşterea emoţiilor din Hă rţile Senzoriale Corporale emBODY.
Stimulii au fost chiar Hă rţile Senzoriale Corporale ale fiecă rei emoţii de bază , alcă tuite de
media celor 302 participanţi din experimentul 1a.
Culegerea datelor. Datele au fost culese online, prin intermediul instrumentului emBODY,
dezvoltat pentru acest studiu. Prin această unealtă digitală , participanţilor le-au fost
prezentate două contururi corporale şi un stimul emoţional între ele. Siluetele corporale
prezentate sunt abstracte, 2D, pentru a micşora încă rcă tura cognitivă a sarcinii şi pentru a
încuraja doar evaluarea patternului spaţial de senzaţii. Siluetele nu conţin indicii ale
organelor interne, pentru a evita declanşarea unor asociaţii pur conceptuale între emoţii şi
anumite pă rţi ale corpului (de exemplu, iubire – inimă ). Participanţii au fost rugaţi să
observe stimulul şi să folosească cursorul mouse-lui pentru a colora acele regiuni corporale
care simt că se activează , în mod obişnuit (pe silueta din stâ nga) şi cele care se dezactivează
(pe silueta din dreapta). Procesul de colorare era unul dinamic, astfel încâ t, insistâ nd cu
cursorul într-o anumită regiune, creştea opacitatea culorii, iar diametrul uneltei de desen
era de 12 pixeli. Imaginile finalizare au fost pă strate în matrice în care intensitatea culorii
varia între 0 şi 100. Ambele siluete corporale erau reprezentate prin 50.364 pixeli. Câ nd au
fost utilizaţi stimuli multipli dintr-o anumită categorie (experimentele 2-4), a fost folosită
media informaţiilor provenite de la subiecţi pentru tot eşantionul de stimuli pentru o
anumită categorie emoţională , înaintea analizei statistice de randomizare a efectelor. În
experimentul 4, în loc să fie invitaţi să evalueze emoţiile pe care expresiile faciale le
declanşează în propria persoană , participanţii au fost rugaţi să evalueze ce simte persoana
din fotografie, la nivel corporal. În experimentul 5, participanţii au fost invitaţi să
recunoască hă rţile de activare/dezactivare ale emoţiilor de bază şi a stă rii emoţionale
neutre, bazate pe ră spunsurile celor 302 participanţi din experimentul 1. Hă rţile au fost
printate, color şi le-au fost prezentate ală turi de o foaie cu instrucţiuni şi cu şase cuvinte
care desemnau emoţii şi un cuvâ nt neutru. Participanţii au fost rugaţi să asocieze fiecare
hartă cu cuvâ ntul care o descrie cel mai bine. Pentru a evita efectul de ordonare, au fost
folosite două tipuri de ordonă ri aleatorii ale hă rţilor/cuvintelor.
 Fig.1

Fig.2
Fig.3

Fig.4