Sunteți pe pagina 1din 57

EMOII I TEORII ALE

EMOIILOR
An II Psihoped

EMOIILE

n teoriile neurobiologice emoiile sunt definite ntr-o manier pragmatic, ca fiind

stri produse de recompense i pedepse, precum i de modificrile ce survin n recompense i pedepse


(Crneci, 2006)

EMOIILE

Emoiile pot fi produse de primirea, omiterea sau ncetarea unei recompense sau a unei pedepse. Inversarea unei asocieri stimul-ntrire produce efecte opuse asupra comportamentului. Omiterea sau ncetarea unei ntriri pozitive scade probabilitatea emiterii rspunsului respectiv.

EMOIILE

Una din caracteristicile de maxim relevan a fiinei umane este complexitatea emoiilor, determinat n special de modul superior de structurare a sistemului cognitiv. Componenta emoional a vieii a constituit un motiv de fascinaie permanent asupra umanitii, preocuparea pentru fenomenele emoionale influennd tendinele i curentele artistice (literare, muzicale, arte vizuale), precum i concepiile filosofice, religioase i politice din diverse perioade istorice. Varietatea cunotinelor de ordin descriptiv ale simului comun, rezultatul unor observaii atente i de finee asupra spiritului uman i-au pus amprenta i asupra modelelor teoretice vehiculate de psihologia clasic

PRIMELE ABORDRI TEORETICE ALE EMOIILOR AU FOST DESCRIPTIVE, REZULTATUL FIIND O TAXONOMIE A PROCESELOR EMOIONALE:

procese emoii;

emoionale primare;

dispoziii

afective; sentimente; pasiuni.

POTRIVIT PSIHOLOGIEI CLASICE,

PROCESUL

EMOIONAL ESTE TRIDIMENSIONAL:

1. Modificri organice, vegetative; 2. Manifestri comportamentale: gesturi, mimica, expresii vocale; 3. Trirea afectiv a relaiei cu lumea (I.Radu, 1991).

LA ORA ACTUL, EXIST DOU DIRECII MAJORE DE STUDIU A FENOMENELOR EMOIONALE, INDIFERENT DE PARADIGMA TIINIFIC ADOPTAT:

a) studiul emoiilor ca proces, viznd stabilirea structurilor de profunzime responsabile de producerea reaciilor emoionale; b) Studiul interaciunii dintre procesele emoionale i cele cognitive.

EPISOD EMOIONAL SAU EMOIE ?

Moors(2010) propune:

utilizarea termenului de episod emoional,


n demersul clasificrii teoriilor cognitive ale emoiilor, ce indic toate componentele ncepnd de la stimul pn la consecinele emoiei.

COMPONETELE UNUI EPISOD EMOIONAL

cognitiv 2. subiectiv (trirea fenomenologic) 3. motivaional (tendine de aciune si stri de pregtire a unei aciuni), 4. somatic (sau fiziologic) 5. motorie (comportamente si aciuni). (Moors, 2010)

1.

FUNCIILE
COMPONENTELOR EPISODULUI EMOIONAL

a. evaluarea stimulului sau appraisal, b. monitorizare (control si reglare), c. pregtirea si susinerea unei aciuni d. aciuni i comportamente. (Moors, 2010)

Component Cognitiv Subiectiv Motivaional Somatic Motorie

Funcie Evaluarea stimulului, Appraisal

Monitorizare ( control si reglare)

Pregtirea si susinerea unei aciuni Aciuni, Comportamente

CE SUNT COGNIIILE ?

Cogniiile pot fi definite in sens larg ca fiind procesele mentale. Mai muli autori definesc procesele mentale ca fiind cele mediate de reprezentri mentale (Moors, 2010). Reprezentrile pot fi nelese ca noiunile funcionale ce definesc rspunsurile variabile ale unui organism sau sistem la acelai stimul. n sens mai restrns, cogniiile sunt definite ca procesele mentale mediate de reprezentri propoziionale (nu de reprezentri perceptuale), nonautomate (nu automate), bazate pe reguli (nu pe asocieri), intenionale si non-dinamice, in opoziie cu alte procese mentale, precum motivaia (dinamice) si tririle subiective (fenomenologice).

CE SUNT ATUNCI EMOIILE ?

Emoiile sunt definite de unii autori ca fiind stri mentale exclusiv intenionale, de alii ca fiind att intenionale, ct si fenomenologice; ali autori definesc emoiile ca fiind stri mentale pur fenomenologice. O stare mental intenional este direcionat spre ceva sau despre ceva, una fenomenologic este definit ca ireductibil (quale) si pur subiectiv.

DEFINIREA EMOIILOR ESTE PROBLEMATIC


Cercettorii sunt in dezacord in privina componentelor de inclus n emoie sau identificate cu emoia. Unii autori izoleaz cteva componente ale episodului emoional si le identific cu emoia: James(1890) identific emoia cu componenta subiectiv, iar Frijda (1986) o identific cu cea motivaional. Exist un dezacord ntre autori i in privina ordinii apariiei componentelor unui episod emoional, unii propun o ordine fix, alii refuz existena unei astfel de ordini. Autorii care accept existena unei ordini fixe, echivaleaz emoia fie cu una dintre componentele episodului emoional, fie ca fiind tot episodul emoional. Primii susin c restul componentelor sunt fie cauze, fie consecine ale emoiei; cei din urm propun existena unor etape anterioare si succesive in emoie (cauzalitate vs secvenialitate). (Moors, 2010)

AUTORII

EXCLUD DIN CATEGORIA EMOIILOR:

1. 2. 3. 4.

5.

reflexele durerea senzaiile termice atitudinile preferinele.

TEORII COGNITIVE ALE EMOIILOR


Moors propune o clasificare a teoriilor cognitive ale emoiilor pe baza: cauzalitii emoiilor, ordinea n care au fost situate componentele episodului emoional.

CLASIFICARE PE BAZA A 3 DIMENSIUNI


1.

Activare Intensitate
Difereniere

1.

1.

3 NIVELE DE ANALIZ

nivelul funcional (ce face?) nivelul algoritmic (care sunt mecanismele?) nivelul implementaional ( care este suportul fizic?).

Teoriile sunt grupate in familii de teorii care, fie rspund la ntrebri diferite, fie dau rspunsuri complet diferite la aceleai ntrebri. Diferenele dintre teorii pot fi regsite in:

condiiile de operare a rspunsurilor emoionale (automate vs non-automate), input (stimulul, rspunsul fizic al persoanei la stimul, outputul unui alt proces) etc.

TEORIA LUI JAMES (1890)


susine c un stimul activeaz direct cortexul senzorial, care declaneaz (ntr-un fel nespecificat) rspunsuri somatice periferice si motorii. Feedback-ul, acestor rspunsuri fizice, se ntoarce n cortexul senzorial unde produce trirea emoional. Aceasta nu este dect contientizarea reaciilor corporale. Emoia este echivalat cu experiena emoional. (Moors, 2010)

TEORIA LUI SCHACHTER (1964)


este bifactorial, n prima etap stimulul input genereaz o stare nedifereniat de arousal fiziologic, iar in a doua etap arousalul este atribuit unei cauze presupuse. Rezultatul atribuirii cauzei arousalului este trirea subiectiv, echivalat de autor cu emoia Arousalul determin intensitatea emoiei, iar procesul de atribuire produce calitatea emoiei (specificitate, difereniere). Atribuirea aceluiai arousal unor stimuli diferii produce emoii diferite. (Moors, 2010)

TEORIA APPRAISALURILOR (ARNOLD, 1960; FRIJDA 1986; LAZARUS, 1966,1991; OATLEY & JOHNSONLAIRD 1987; ORTONY, CLORE, & COLLINS, 1988; ROSEMAN, ANTONIOU, & JOSE, 1996; SCHERER, 1984; SMITH &ELLSWORTH, 1985 .A.)

pornete de la premizele c emoiile sunt post-cognitive, iar cogniiile nu sunt exclusiv contiente. sugereaz c mare parte a procesului de activare a unei emoii este non-contient si automat. teoria propune c stimulul declaneaz appraisaluri ale acestuia(contiente i/sau incontiente), care activeaz tendine de aciune si rspunsuri fiziologice, acestea pot determina aciuni/comportamente (component opional). trirea subiectiv este rezultatul interaciunii acestor componente, iar emoia reprezint fundalul tuturor proceselor mentale. eventualele comportamente pot fi urmate de un proces de atribuire a cauzei emoiei i/sau de etichetare a acesteia(component opionale)

TEORIA REELELOR (BERKOWITZ, 1990; BOWER, 1981; LANG, 1985; LEVENTHAL, 1980, 1984
spune c emoiile sunt stocate n i activate din memorie, prin endocarea informaiilor despre stimuli, tendine de aciune, rspunsuri, neles conceptual i experiena emoional sub form de noduri. Aceast teorie se bazeaz pe modelele asociative ale nvrii si pe modelele reelelor semantice.

Nodurile fiecrei emoii specifice sunt organizate n scheme i reele.

TEORIA AFECTELOR PROGRAMATE (EKMAN, 1992, 2007; IZARD, 1977; PANKSEPP, 1998, 2000; TOMKINS, 1962 .A.)
susine c procesul de generare a unei emoii este compus din dou pri: de la stimul pn la emoie i consecinele emoiei. Prima parte include dou procese: evaluarea stimulului la nivel cognitiv (funcionare similar cu modelul teoriei appraisalurilor), al doilea proces se refer la traducerea evalurilor stimulului n alte componente ale emoiei( nivel implementaional). Pornete de la premizele c fiecare emoie are un circuit neuronal unic, dezvoltat in decursul evoluiei speciei umane, iar emoiile ndeplinesc funcii adaptative specifice.

TEORIA LUI BARRETT (2006) PORNETE DE LA TEORIA AFECTULUI CENTRAL AL LUI RUSSELL (2003).

Acesta din urm propune dou variabile subemoionale: arousal si valen, combinarea lor genereaz afectele centrale. Russell sugereaz c emoiile sunt doar constructe socio-culturale, ele neexistnd in realitate, ci fiind categorizri ale afectelor centrale.

TEORIILE COGNITIVISMULUI FILOZOFIC (LYONS, 1980; NUSSBAUM, 1990; SOLOMON, 1976 .A.)

fie consider c emoiile sunt identificabile cu cogniiile, fie cauzate de cogniii. n al doilea caz, emoia este identificat cu una dintre componentele ulterioare ale episodului emoional: trirea subiectiv, motivaia, rspunsurile somatice sau motorii i este cauzat de judecarea (evaluarea) unui stimul. Judecile sunt definite ca reprezentri propoziionale cu valoare de adevr. Emoiile difer atunci cnd coninutul judecilor difer.

TEORIILE FILOZOFICE ALE PERCEPIEI (CLARKE, 1986; DE SOUSA, 1987; GOLDIE, 2000 .A.)

susin c emoiile nu trebuie identificate exclusiv cu reprezentrile propoziionale, reprezentrile perceptuale fiind mult mai importante. aceste teorii au aprut ca reacie mpotriva cognitivismului filozofic.
procesele implicate n emoii sunt similare proceselor in percepie: apar automat, instant, nonintenional i sunt greu/imposibil de suprimat.

5 CRITERII DE DIFERENIERE A TEORIILOR COGNITIVE ALE EMOIILOR (MOORS, 2010)

1. Definiia emoiior 2. Componentele invocate n explicarea activrii, intensitii si diferenierii emoiilor; 3. Nivelul adresat( funcional, algoritmic, implementaional);

4. Mecanismele de declanare a emoiilor


5. Ordinea componentelor episodului emoional.

ASEMNARI ALE TEORIILOR COGNITIVE


ALE EMOIILOR
componeniale(exist un acord major ntre componentele incluse); multe presupun c emoia este post-cognitiv i poate fi automata; pot fi implicate mecanisme si tipuri multiple de reprezentri mentale. Se poate observa o evoluie de la asumpia c procesrile mentale implicate sunt non-automate, propoziionale si secveniale la asumpia c procesrile implicate in episodul emoionale sunt adesea automate, perceptuale si paralele. (Moors, 2010)

CLASIFICAREA EMOIILOR

Emoii de baz vs complexe:

EMOII
In privina structurrii interne a clasei emoiilor, exist multe dezbateri ntre cercettori. Un grup de teoreticieni (Darwin, Ekman, Izard .a.) mpart emoiile in: emoii de baz i emoii complexe. Emoiile de baz sunt considerate, n aceast accepiune, componentele din care este construit ntreaga via emoional. Emoiile complexe reprezint forme recombinate sau mai elaborate ale emoiilor de baz.

NUMRUL EMOIILOR DE BAZA


Numrul emoiilor de baz variaz ntre teoreticienii din acest grup, deoarece utilizeaz criterii diferite de incluziune: semnal neuronal unic (Izard .a.), expresie facial unic (Ekman .a.), model unic al rspunsului fiziologic (Ekman, Levenson, Friesen .a.), calitate experenial unic (Oatlez & Johnson .a.), model unic al appraisalurilor (Roseman .a.) etc.

6 EMOII DE BAZ

7 EMOII DE BAZ

EMOII DE BAZ

Ekman a propus iniial existena a 6 emoii primare: teama, dezgustul, furia, tristeea, uimirea bucuria. n urma rezultatelor cercetrilor pe care le-a efectuat ulterior, a adugat emoia de dispre listei iniiale, numrul emoiilor de baz ajungnd astfel la 7.

6 EMOII DE BAZ + DISPREUL

ADEVARUL ST SCRIS PE FAA NOASTR ?!!!!

??????????????????

Un alt grup de cercettori susine c nu exist emoii universale, primitive sau primare; ci un set restrns de variabile sub-emoionale, acestea reprezentnd crmizile din care este construit viaa noastr emoional. n cazul acesta, categorizarea variabilelor subemoionale (appraisal-uri, arousal etc.) reprezint punctul focal, emoiile. (Moors, 2010)

EMOII POZITIVE VS. EMOII NEGATIVE

Din puncte de vedere al valenei, emoiile pot fi mprite in urmtoarele categorii: negative(ex. tristeea sau furia), pozitive (ex. bucuria, compasiunea) si neutre (uimirea). Emoiile negative focalizeaz atenia pe o problem si declaneaz proceduri corective. Ele duc la ngustarea i restricionarea repertoriului gndire-aciune momentan al unei persoane. (Haidt, 2003) Emoiile pozitive apar, n general, n situaii de siguran, nu necesit focalizarea ateniei i duc la lrgirea spectrului gndire-aciune, din acel moment, al persoanei Aceasta devine mai deschis la idei noi, relaii noi si posibiliti noi.

EMOIILE POZITIVE

Din punct de vedere al tendinelor de aciune, emoiile pozitive ncurajeaz comportamente prosociale, construirea de relaii interumane, exersarea abilitilor i autodezvoltarea. Aceste comportamente se pot dovedi deosebit de stenice pe termen lung, cnd mediul va deveni mai solicitant (Haidt, 2003). Din lista emoiilor pozitive propuse de Ekman, in 1994, enumerm: bucuria, veneraia, mndria fa de o realizare etc.

EMOII NEGATIVE VS. EMOII POZITIVE

EMOII POZITIVE

EMOII FUNCIONALE VS DISFUNCIONALE

Privite prin prisma dimensiunii stenice, emoiile pot fi divizate n funcionale si disfuncionale. Aceast dimensiune este diferit de dimensiunea valenei, emoiile funcionale pot fi pozitive (ex. bucurie, amuzament, uurare), ct si negative (ex. iritare, team).

Emoiile disfuncionale pot fi, de asemenea, de valen pozitiv sau negativ (ex. furie, depresie).

EMOTII NEGATIVE
Emotii negative Expresii faciale

FUNCIONALITATEA SAU DISFUNCIONALITATEA UNEI EMOII ESTE CONFERIT DE :


tipul de trire subiectiv cauzat
tipul evalurii cognitive implicate (raionale vs iraionale) comportamentelor generate (adaptative vs dezadaptative).

EXPRESIILE FACIALE I RECUNOATEREA


EMOIILOR

FAA UMAN

FAA UMAN
este unul dintre stimulii cei mai relevani pentru adaptarea uman datorit valorii sociale i emoionale; Propria noastr fa i feele celorlali conin informaii privind:

identitatea noastr genul vrsta emoiile inteniile starea de sntate calitatea de partener (Rhodes, 2006)

STRUCTURI NEUROCOGNITIVE IMPLICATE N PROCESAREA EXPRESIILOR FACIALE

Modelul principal de recunoatere a feelor difereniaz ntre procesarea identitii feei i emoiilor exprimate de ctre fee (Bruce & Young, 1986; Martens, Leuthold, & Schweinberger, 2010). O reea complex de structuri ale creierului din cortexul occipital i cel temporal a fost identificat a fi crucial pentru procesarea feelor. Girusul fusiform, adic aria fusiforma a feei (fusiform face area, FFA) extrage foarte repede informaii perceptive pe baza proprietilor structurale ale feelor, descifrnd trsturile statice fiind considerat locaia desemnat pentru procesarea identitii.

STRUCTURI NEUROCOGNITIVE IMPLICATE N PROCESAREA EXPRESIILOR FACIALE

Sulcusul temporal superior (superior temporal sulcus, STS) contribuie la realizarea unei categorizri grosiere a stimulului ca avnd sau nu valene emoionale prin reprezentarea elementelor dinamice ale expresiei feei (Haxby, Hoffman, & Gobbini, 2000). Din aceste dou structuri inputul procesat ajunge la complexul amigdalian i la cortexul orbitofrontal, ambele fiind arii cheie pentru cogniia social.

STRUCTURI NEUROCOGNITIVE IMPLICATE N PROCESAREA EXPRESIILOR FACIALE

EXPRESIILE FACIALE I RECUNOATEREA


EMOIILOR

Cercetrile ultimelor decenii, din domeniul expresiilor faciale, au strns dovezi tot impresionante n sprijinul teoriei c emoiile de baz au expresii faciale unice, distincte si universale, nedepinznd de cultura din care provine o persoan. (Ekman, 2004). De asemenea, multe cercetri au demonstrat faptul c oamenii pot recunoate corect emoiile exprimate prin intermediul expresiilor faciale, semnificativ peste probabilitatea ansei.(Ekman 1997, 2004; Matsumoto, 1988, 2001, 2005)

EXPRESIILE FACIALE I RECUNOATEREA


EMOIILOR

Ekman (1969, 1973, 1997, 2004) a adus dovezi n sprijinul teoriei c, att expresiile emoionale faciale, ct i capacitatea de a recunoate strile emoionale care stau n spatele expresiilor faciale, sunt universale i nnscute.

ns aceleai rezultate sugereaz c e nevoie de exerciiu pentru mbuntirea performanei n recunoatere.

DIMENSIUNEA CULTURAL A EXPRESIILOR


FACIALE

Exist o component cultural care influeneaz puternic comportamentul de exprimare facial a emoiilor: regulile de afiare. aceste reguli sunt nvate social i variaz, adesea, de la o cultur la alta. acestea dicteaz n ce condiii, cror persoane, cine, ce fel de expresie emoional facial poate afia. determin, n consecin, comportamente de mascare, exagerare, diminuare sau ascundere a expresiei emoiei trite. (Ekman 2004)

MICROEXPRESII FACIALE
Ekman (1997) a realizat studii extensive ale microexpresiilor faciale. Acest termen denumete expresii emoionale faciale cu o durat foarte sczut, sub 0,5 secunde. Durata unei microexpresii faciale poate fi, n cazuri extreme, de 0,03 secunde, clipete si o ratezi.

Sunt indicatori ai unei triri emoionale mascate sau foarte rapid procesate. (Ekman, 2004)

MACROEXPRESII FACIALE

Durata macroexpresiilor este ntre o jumtate de secund 4 secunde i sunt expresii faciale tipice. Acestea adesea se repet i se potrivesc cu ceea ce persoana spune i tonul vocii persoanei. Durata obinuit a expresiilor emoionale faciale, manifestate neobstrucionat de regulile de afiare, se situeaz n intervalul 0,5 - 4 secunde i implic zona ntregii fei. Sunt denumite de cercettori macroexpresii i sunt uor de sesizat de ctre o persoan atent. Macroexpresiile apar mai frecvent cnd o persoan este singur sau n prezena celor apropiai. False : simularea deliberat a unei emoii fr a fi simit respectiva emoia; Mascate: o expresie fals realizat s acopere o macroexpresie;

PAUL EKMAN
http://www.paulekman.com/ paul-ekman/ http://www.paulekman.com/ paul-ekman/

V MULUMESC!!!!!!!!!