Tehnici Examen

Simona Vasile Tehnici examen absolvire SPS Sănătate și Temperanță 2019-2020
1. INGRIJIREA BOLNAVULUI IMOBILIZAT LA PAT

Bolnavul imobilizat la pat se simte total dependent de persoana care il ingrijeste.
Imobilizarea poate fi cauzata de: afectiuni grave (paralizii, come, leziuni ale membrelor
inferioare) si in scop terapeutic (unele traumatisme, I.M. tratamentul fracturilor)
A.Crearea unor conditii optime de confort:
- se asigura pat corespunzator afectiunii bolnavului, prevazut cu accesorii, pentru a adapta orice
pozitie.
- patul se pozitioneaza departe de curentii de aer.
B.Asigurarea igienii corporale si generale.
- se aeriseste periodic camera
- se schimba lenjeria de pat si de corp ori de cate ori e nevoie
- se executa toaleta frecvent sub forma de baie generala sau partiala la pat
- se asigura igiena gurii
- se asigura igiena parului prin spalare periodica si periere zilnica
- se spala pe maini de mai multe ori pe zi
- se acorda importanta deosebita regiunii perineale, respectandu-se pudoarea bolnavului
C.Asigurarea unei alimentatii suficiente sui echilibrate
- se alimenteaza pacientul activ sau pasiv in functie de starea sa
- se respecta orarul meselor care se servesc in conditii igienice, calde si estetic pregatite
D.Supravegherea starii generale
- se urmaresc zilnic functiile vitale, diureza, scaunul, culoarea tegumentelor
- in caz de aparat gipsat se supravegheaza culoarea tegumentelor si aparitia edemelor
- examinarile se executa la pat pe cat posibil, daca nu se transporta cu patul rulant
E. Prevenirea escarelor
- se verifica zonele predispuse la escare
- se schimba pozitia bolnavului la fiecare 2 ore in functie de afectiunea pt. care este imobilizat
- se deserveste cu plosca si urinar la pat, ori de cate ori este nevoie
F. Prevenirea altor complicatii
prevenirea pneumoniei hipostatice:
-se asigura pozitia sezand
-exercitii de respiratie
- tapotaj, vibratii
prevenirea trombozelor
- mobilizarea membrelor, masajul acestora
1
prevenirea atrofiei
- masaj cu alcool diluat pe toata suprafata corpului
prevenirea stomatitei candidozice
- igiena gurii
- clatirea gurii cu apa bicarbonata 30%
prevenirea constipatiei
- se realizeaza prin asigurarea unui regim bogat in lichide si celuloza
prevenirea anchilozelor
- asigurarea unei pozitii corecte in pat si mobilizare pasiva de mai multe ori pe zi
prevenirea izolarii
- asigurarea de lecturi, radio, T.V.
2. MĂSURAREA T° NOTAREA IN FO, INTERPRETAREA VALORILOR,

INTERVENŢII
Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale este necesitatea organismului de
a-si menţine si conserva o temperatura constanta 36,1-37 pentru a-si menţine starea de bine.
Temperatura se menţine constanta prin echilibrul dintre termogeneza si termoliza =
homeotermie. Menţinerea echilibrului este asigurata de funcţionarea centrilor termoreglatori din
hipotalamus.
MĂSURAREA
- se face cu termometrul digital
- termometrul de sol dezinfectanta cu o compresa si se scutura
- se măsoară dimineaţa intre 7-8 si seara intre 18-19
- măsurarea se face in cavităţi inchise sau semiinchise pentru a obţine cea mai apropiata temp de
cea centrala
- se măsoară in axila, in plică inghinala, in cavitatea bucala, in rect, in vagin
Pregătirea materialelor: termometru maximal, comprese sterile, tavita renala, recipient cu soluţie
dezinfectanta, vaselina sau ulei de parafina sterile pentru lubrifiere, ceas, pix albastru
Pregătirea bolnavului: psihica- informare, explicare;
fizica - poziţie, toaleta
Tehnica: - asistenta se spală pe mâini, şterge termometrul, verifica integritatea sa si ii pune
bolnavului, citeşte temp după ceas - spală termometrul, ii scutura, ii introduce in sol dezinfectanta
2
Locuri de masurat:
a. in axila
- poziţie decubit dorsal sau sezand
- se şterge axila cu un prosop uscat
- se aseaza rezervorul de Hg in mijlocul axilei
- se apropie braţul de trunchi cu antebraţul flectat pe torace
- la bolnavi agitaţi, slăbiţi, copii braţul este susţinut de asistenta
- se menţine 10 min
b. in plică inghinala
- se face la bolnavi foarte slăbiţi si copii
- adultul sta in decubit lateral cu coapsa flectata pe bazin, copilul in decubit dorsal
- se menţine 10 min
c.in cavitatea bucala
- se introduce termometrul oblic in cav bucala sub limba sau extern arcadei dentare
- bolnavul închide gura si respira pe nas
- contraindicata la bolnavii agitaţi si la copii
- se menţine 5 min
- inainte cu 10 min bolnavul nu va fuma , nu va consum alim calde sau reci
d. in rect
- se lubrefiaza rezervorul termometrului, cu o compresa sterila imbibata in vaselina sau ulei de
- parafina
- poziţia la adult decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie, la copil decubit dorsal cu
- membrele inferioare flectate pe abdomen si ţinute de asistenta cu mana stg , termometrul se
- menţine tot timpul măsurării, in rect, cu mana dr
- se introduce in rect 2,5-3 cm, se menţine 5 min
- contraindicata in afect ale rectului, la bolnavi agitaţi
- valoarea temp in rect este cu 0,3-0,4° mai mare decât cea in axila
e. in vagin
- poziţia este ginecologica
- se menţine 5 min
- valoarea este cu 0,3-0,4° mai mare ca in axila
- creste cu 1-2° fata de axila in afectiuni inflamatorii abdominale: apendicita, anexita, peritonita
- contraindicat in „bolile aparatului genital―
3
Notarea in FO
- se notează cu pix albastru, un punct, punctele se unesc formând curba termica
- fiecare linie orizontala reprezintă 2 diviziuni de grad de temperatura, linia verticala pentru zi, S si
D, linia groasa = 37°
- se măsoară dimineaţa si seara, la internare, inaintea unei intervenţii, la 1-2 ore
Interpretarea valorilor patologic
- Hipotermie = temp sub 36°C Sindrom caracterizat prin hipotermie, hipo TA, cianoza, eritem si
edem al extremităţilor, durere, oboseala, tulburări de vorbire, somnolenta, degeraturi, apatie,
parestezii
- Hipertermie = temp peste 37°C Sindrom caracterizat prin ascensiune febrila, frisoane astenie,
polipnee, transpiraţii, sete, tahicardie, oligurie curbatura
- Subfebrilitate = 37-38°C
- Febra moderata = 38-39°C
- Febra ridicata = 39-40°C
- Hiperpirexie = peste 40°C
Evoluţia febrei se face in 3 perioade
- perioada iniţiala
- perioada de stare
- perioada de declin
Intervenţii
Pentru hipertermie
Pacientul sa-si menţină t° corpului in limite normale
- aeriseşte incaperea
- asigura imbracaminte lejera
- aplica comprese reci pe frunte si extremităţi, impachetari reci, fricţiuni cu oţet
- încălzeşte pacientul in caz de frison cu termofoare sau paturi
- administrează medicatia indicata de medic: antitermice, antibiotice, antiinflamatoare
Pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic
- calculează bilanţul ingesta-excreta pe 24 ore
- serveşte pacientul cu cantităţi mari de lichide la temp camerei
Pacientul sa aibă o stare de bine fizic si psihic
- igiena tegumentelor
Pentru hipotermie
Pacientul sa aibă T° corpului in limite fiziologice.
- încălzeşte lent pacientul cu paturi si termofoare
4
- creste treptat T° mediului ambiant

- recoltează sânge pentru glicemie, HLG (Ht, Hb)
- pregăteşte pacientul pentru EKG
- administreaza 500 ml. lichide pentru fiecare grad peste 37
Pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic
- administrează lichide călduţe, in cantităţi mici, la intervale regulate de timp
- calculeaza bilantul ingesta-excreta pe 24 ore
Pacientul sa-si păstreze integritatea te
- pune extremităţile pacientului in apa călduţa de 37°C
- masează extremităţile
- administrează medicatia: antibiotice, corticoizi, analgetice
3. MASURAREA TA
TA reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali. Valoarea
ei este determinata de:
- Forta de contractie a inimii
- De rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul sistemului circulator
- De vascozitatea sangelui
Valoarea cea mai mare in timpul sistolei = tensiunea sistolica
Valoarea cea mai mica in timpul diastolei = tensiunea diastolica
Factorii care influenteaza TA
Pierderea elasticitatii vaselor determina cresterea TA max. si scaderea TA min.
Vasodilatatia generalizata determina scaderea TA
Vasoconstrictia determina cresterea TA
N. N. 50/25-30 mmHg
4 ani 85/60 mmHg
6 ani 95/62 mmHg
10 ani 100/65 mmHg
12 ani 108/67 mmHg
Adult/varstnic 100-140/60-90 mmHg
Materiale:
- Tensiometru cu mercur (Riva-Rocci), tensiometru electronic, oscilometru Pachon.
- Stetoscop biauricular
5
- Tampon cu alcool (pentru dezinfecţie membranei stetoscopului şi a olivelor.

- Foaie de temperatură. Creion roşu.
Tehnica
- Se asigura o camera linistita cu temperatura optima
- Se asigidura pacientului un repaus de 30 min. inainte, fara fumat
- Se aseaza bratul la care urmeaza sa se masoare tensiunea in supinatie la nivelul inimii
- Se indeparteaza hainele dupa bratul respectiv cu grija iar cele ramase nu trebuie sa stranga
- Se palpeaza artera brahiala (in santul brahial)
- Se aseaza manseta complet desumflata pe bratul pacientului deasupra locului unde s-a palpat
artera
- Manometrul tensiometrului trebuie sa fie la nivelul bratului la care se masoara tensiunea si nu mai
departe de 1 m de privirea asistentei
- Se palpeaza pulsul brahial si se plaseaza stetoscopul (partea cu diafragma) pe artera brahiala
- Se umfla manseta si se desumfla usor cu o viteza de 1-2 gradatii (2-4 mmHg)
- Se inregistreaza primul sunet TA maxima (sistola)
- Si ultimul sunet TA minima (diastolica)
HTA
Este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii sistolice si diastolice peste valorile normale.
Dupa OMS valorile normale pt. presiunea sistolica = 140/160 mmHg si pentru presiunea
diastolica 70-95 mmHg interpretata in raport cu varsta, sexul, greutatatea.
Clasificare in functie de etiologie
- HTA esentiala = este cea in care nu se poate evidentia o cauza organica
- HTA secundara = in care se cunoaste cauza
Clasificare in functie de evolutie
- HTA stadiul I se caracterizeaza prin depasirea valorilor normale tensionale
TA MAXIMA (SISTOLICA) TA MINIMA (DIASTOLA)
140-160 mmHg 90-100 mmHg
- HTA stadiul II este cea in care apar semne de hipertrofie vasculara (hipertrofia
ventricului stang)
160-180 mmHg 100-110 mmHg
- HTA stadiul III apar complicatii cardiace (insuficienta ventriculara stanga acuta si cronica,
IM); complicatii cerebrale (encefalopatie hipertensiva, hemoragie cerebrala, tromboze);
complicatii renale (IRC)
6

Peste 180-210 mmHg Peste 110-120 mmHg
- HTA stadiul IV apar complicatii cardiace ( insuficienta ventriculara stanga acuta si
cronica, IM); complicatii cerebrale (encefalopatie hipertensiva, hemoragie cerebrala,
tromboze); complicatii renale (IRC)
Peste 210 mmHg Peste 120 mmHg
SIMPTOME:
- Se deosebesc trei faze:
1. stadiul prehipertensiv in care apar pusee tensionale trecatoare si bolnavul are o ascendenta
ereditara
2. stadiul HTA intermitenta (perioade de HTA alternand cu perioade normale fara alte semne
clinice)
3. stadiul HTA permanent la peste 90% din cazuri este depistata in acest stagiu. Dupa
manifestari se deosebeste forma benigna si forma maligna
Tratament = diuretic (urosemid i.v.); hipotensoare (blocanti ai canalului de calciu = diltiazem,
varapamil); inhibitori ai enzimei de conversie (enap, captopril); beta blocant (metoprolol)
- dieta saraca in colesterol
- limitarea eforturilor fizice
- regim desodat
hTA = sindrom clinic caracterizat prin scaderea valorilor tensionale sub 100 mmHg pentru
tensiunea sistolica si sub 65 mmHg pentru cea diastolica.
In functie de durata, hipotensiunea poate fi trecatoare sau permanenta.
In functie de etiologie se deosebesc:
1. hipotensiunea arteriala esentiala = boala este frecvent asimptomatica se asociaza unui efort
intelectual sau unei nevroze cu (cefalee occipitala, astenie pronuntata, insomnii, palpitatii,
transpiratii). Nu necesita tratament are un prognostic bun, se recomanda ore suficiente de somn,
regim de viata igienic, evitarea surmenajului.
2. hipotensiunea arteriala simptomatica = se intalneste la intoxicatii cu alcool, nicotina
stenoza aortica sau mitrala tumori cerebrale. Tratamentul se adreseaza bolii de baza
3. hipotensiunea ortostatica = forma insotita de lipotimii, uneori sincope (sind. Paroxistc de
pierdere a cunostintei, produs de insuficienta temporala a fluxului de sange spre creier).
Trecerea de la clinostatism la ortostatism se insoteste de o scadere brusca cu peste 20 mmHg.
7
4. MASURAREA R, NOTAREA IN FO, INTERPRETAREA VALORILOR, INTERVENTII

Functia principala a respiratiei consta in asigurarea organismului cu O2 necesar
metabolismului celular si eliminarea CO2 rezultat din arderile celulare.
Respiratia este compusa din patru procese complexe:
a) Ventilatia = reprezinta patrunderea aerului incarcat cu O2 in plamani si eliminarea aerului
incarcat cu CO2.Ventilatia are doi timpi: inspiratia si expiratia.
Inspiratia este un proces activ
Expiratia este un proces pasiv
Acestea sunt influentate de:
- Permiabilitatea cailor respiratorii
- Concentratia oxigenului din aerul respirat
- Maturitatea centrului respirator bulbar
- Expansiunea cutiei toracice
- Functionarea normala a centrilor care regleaza respiratia
Ventilatia este reglata de nivelul CO2, O2 si de ph sanguin in sangele arterial.
b) Difuziunea gazelor = este procesul prin care oxigenul din alveolele pulmonare trece in
capilarele perialveolare si CO2 din capilare trece in alveolele pulmonare.
Este influentata de:
- Diferenta de presaiune a O2 in aerul alveolar si concentratia O2 din sange
- Starea peretelui alveolar, marimea suprafetei alveolare.
c) Etapa circulatoria = consta in cnducera O2 prin vasele arteriale la tesuturi si a CO2 adus de la
tesuturi, prin vasele venoase, la plamani pentru a se elimina
d) etapa tisulara - reprezinta schimbul de gaze dintre sange si tesuturi, cu ajutorul unui system
enzymatic complex.
Frecventa Reprezinta numarul de respiratii pe minut

respiratiei Este influentate de varsta si sex
La nou-nascut - 30-50 r/min
La 2 ani - 25-35 r/min
La 12 ani - 15-25 r/min
Adult - 16-18 r/min
Varstnic - 15- 25 r/min
Raportul constant intre respiratie si puls este de ¼.
8
Amplitudinea Este data de volumul de aer care patrunde si se elimina din plamani la fiecare
respiratie. Din acest punct de vedere respiratia poate fi profunda sau
superficiala.
Frecventa respiratorie creste la: (emotii, efort fizic, stari febrile, in boli
infectioase, anemii, hemoragii, boli cardiace, boli renale)
Frecventa respiratorie scade in: (obstructii ale cailor inferioare si
superioare, tumori mediastinale sau pierderea elasticitatii cutiei toracice)
Frecventa respitatiei se noteaza cu culoarea verde in foaia de temperatura, iar
curba obtinuta trebuie sa fie paralela cu curba temperaturii si pulsului. Orice
incrucisare a acestora denota o alterare a functiilor vitale
Interventiile:
- Numaratoarea miscarilor se face timp de 1 minut si se realizeaza fara stirea bolnavului (desi
este un act reflex respiratia poate fi controlata de vointa)
- Observatia va stabili tipul respirator
- La inspectie cele 2 hemitorace sunt simetrice; in stari patologice se modifica simetria (dureri
toracice, paralizia musculaturii unui hemitorace, colectii pleurale mobilizare)
- Indicele toracic reprezimta diferenta circumferintei toracice; in inspiratie si expiratie trebuie sa
fie de 6-8-10 cm.
- La femei respiratia este de tip costal superior, prin ridicarea partii superioare a cutiei toracice,
datorita marimii diametrului anteroposterior in timpul inspiratiei
- La barbati este de tip costal inferior, prin marirea diametrului lateral al cutiei toracice
- La copii si varstnici, prin marirea diametrului vertical al cutiei toracice
- In ortostatism frecventa respiratiei scade
- Temperatura din mediu creste frecventa respiratiei, reprezinta un mijloc de termoreglare
- Asistenta exploreaza deprinderile de respiratie a pacientului
- Invata pacientul sa faca exercitii respiratorii
- Sa faca exercitii de mers, de relaxare
- Sa aiba posturi adecvate, care sa favorizeze respiratia
- Sa inlature obiceiurile daunatoare (imbracaminte stramta, tabagism, mese copioase)
Manifestari de dependenta
Apnee- oprirea respiratiei
Bradipnee - reducerea frecventei respiratorie
Tahipnee – cresterea frecventei respiratorie
9
Hipercapnee = excesul de CO2 cronic in sangele arterial, cresterea determinand amplitudinea

respiratiei si cresterea ventilatiei.
Hipoxie = scaderea O2 din tesuturi
Hipoxemie = scaderea O2 din sange.
La bolnavii cu boli cronice pulmonare care au hipercapnie si CO2 si-a pierdut rolul de stimul al
respiratiei nivelul oxigenului din sangele arterial devine stimul major. La acesti bolnavi, oxigenul
se administreaza cu precautie, poate fi fatal.
Hiperventilatie - patrunderea unei cantitati mari de aer in plamani
Hipoventiletie - patrunderea unei cantitati mici de aer in plamani
Cornaj Zgomot inspirator cu caracter suierator auzit de la distanta
Weezing Zgomot expir cu caracter suierator auzit de la distanta
Tiraj Depresiune inspiratorie a partilor moi ale toracelui suprasternal, epigastru,
intercostal
Dispnee Modificarea respiratiei, grea, fortata
Dispnee de tip Respiratie din ce in ce mai frecventa, ajunsa la un grad maxim, dupa care
Cheyne-Stokes frecventa scade treptat si este urmata de apnee. Ciclul se reia.
Dispnee de tip Inspiratie lunga urmata de o expiratie fortata, apnee. Ciclul se reia.
Kusmaul
Dispnee de indica satisfacerea insuficienta a organismului cu oxigen in timpul efortului,
efort datorita tulburarii sau incetinirii circultiei pulmonare si este determinata de
imbolnaviri ale aparat respirator sau circulator
in D.D. presiunea intra-abdominala ridica diafragmul si comprima si mai mult
Dispnee de plamanii, pe cand in ortopnee diafragmul coboara, tras de greutatea organelor
decubit abdominale, plamanii se pot dilata mai mult iar sangele venos va stagna in
membrele inferioare, debarasand circulatia de un surplus de sange, de aceea
dispnee de decubit apare in pozitia culcat si impune bolnavului ortopneea.
Dispnee de este o dispnee permanenta care apare si in ortopnee si se datoreaza fie unei
repaus obstructii in caile respiratorii, fie unei insuficiente circulatorii grave.
Dispnee care apare in accese repetate atat ziua cat si noaptea si se intalneste in astmul
paroxistica bronsic, insuficienta ventriculara stanga
Dispnee apare neasteptat in procesele acute ale cailor respiratorii sau plamanilor.
accidentala
10
5. MASURAREA P, NOTAREA IN FOAIE, INTERVENTII

Masurarea P periferic se realizeaza la orice artera accesibila, ce poate fi comprimata pe un
plan osos.
- Artera temporala superficiala
- Artera carotida
- Artera humerala
- Artera radiala
- Artera poplitee
- Artera pedios
- Artera tibial poster
Metoda= Interventii
- Se aseaza pacientul in repaus fizic, psihic 5 minute inainte
- Pulsul se masoara in sezand, in D.D., ortostatism
- Bratul sau orice alta zona a corpului unde se masoara pulsul trebuie sa fie in repaus, sprijinit
- Palparea se face cu index, mediu, inelar iar policele sustine zona respectiva
- Pulsul se masoara dimineata inainte de masa si seara inainte de masa
- Daca pulsul este regulat se masoara 15 min. x 4
- Daca pulsul este neregulat se masoara timp de 1 minut
- Valoarea se trece in foaia de temperatura
Exista aparate (monitoare) care masoara frecvent pulsul si T.A. care dau semnale acustice
care avertizeaza modificarile de frecventa
Valorile pulsului
La adultul sanatos 60-80 b/min
La femei pulsul este crescut cu 7-8 batai in plus
La barbati pulsul este in jur de 70 p/min
n.n. 130-140 b/min
Copil mic 100-120 b/min
Copil de 10 ani 90-100 b/min
Dupa 60 de ani 80-90 b/min
Notarea pulsului in foaia de temperatura se face cu culoarea rosie
11
Ritmicitatea pulsului
Pulsatiile pot fi aritmice: aritmie regulata; aritmie neregulata
Pentru stabilirea unei aritmii este necesar si examenul EKG
EX:
Extrasistola = este o bataie regulata in care alterneaza o bataie puternica si o pauza lunga
Tahicardia paroxistica = contractii frecvente ale peretelui arterial peste 120 b/min de origine
supraventriculara
Fibrilatia atriala = contractii atriale foarte frecvente cu batai inechidistante si inechipotentiale +
puls deficitar
Flutter atrial = contractii frecvente ale peretelui atrial de 300-400 b/min
Bloc atrio-ventricular = partial se transmit doar unele batai
Bradicardia sinusala = frecventa este de 50-60 b/min
Variatii ale pulsului

- Normal = palparea peretelui arterial trebuie sa dea senzatia unui tub perfect elastic
- Persoanele inalte au pulsul mai mic
- Temperatura = pentru fiecare grad de temperatura pulsul creste cu 8-10 b/min
- Pozitia = in ortostatism creste; in somn si in D.D. scade
- Pulsul apical (A.V. alura ventriculara) = se masoara cu stetoscopul la varful inimii in spatiul V
intercostal
Frecventa pulsului apical trebuie sa fie egala cu valoarea pulsului masurat periferic; daca apar
diferente = puls deficitar
- Tahicardia = cresterea pulsului (se intalneste in anemii, hemoragii, boli febrile, insuficienta
cardiaca, intoxicatii)
- Bradicardia = scaderea pulsului (se intalneste in miocardita acuta, icter intens, intoxicatii cu
digitala, mercur)
- Celeritatea = reprezinta iuteala de ridicare si disparitie a undei pulsului; pulsul poate fi celar si
tard
- Pulsul celar = este cel in care unda dispare repede si se intalneste in insuficienta aortica
- Pulsul tard = are o durata mai lunga si se intalneste in stenoza aortica sau ateroscleroza
12
6. RECOLTAREA ANALIZELOR HEMATOLOGICE

Se poate recolta sânge - prin intepare/
- capilar - din pulpa degetului sau lobul urechii la adulţi, fata plantara a halucelui si căleai la copii
- venos - prin punctie venoasa clasic sau prin sistem vacutainer
Pregătirea materialelor:
De protecţie: aleza, muşama
Sterile: manusi, vacutainer mov negru sau albastru, ace
Nesterile: holder, garou, tampon de vata, alcool sanitar, tavita renala
Pregătirea bolnavului:
Psihica: informare, consimţământ, explicarea tehnicii
Fizica: - dimineaţa a jeune sau la indicaţia medicului
- poziţie decubit dorsal'cu mana in extensie, supinatie si abductie
sau daca starea generala a bolnavului permite poziţie sezand
Tehnica:
- Asistenta se spala pe maini si imbraca mansusile setrile
- Verifica integritatea vacutainer si a acului
- vacutainerul mov conţine anticoagulant-EDTA (acid-epsilon-diamino-tetracetic l%) - 0,5
ml uscat, se recoltează sânge pana la 2 ml
- vacutainerul albastru conţine anticoagulant - Citrat de Sodiu (Na) 3,8%- 0,5 ml se
recoltează sânge pana la 5 ml (4,5 ml)
- vacutainerul negru conţine anticoagulant - Citrat de Na 3,8% -0,4 ml se recoltează sânge
pana la 2 ml (1,6 ml)
- adaptează acul la holder, alege locul punctiei, pune garoul, roagă bolnavul sa strângă pumnul,
aseptizează
- punctoineaza vena si adapteaza vacutainerul in urmatoarea ordine: albastru, mov, apoi da
drumul la garou si il adapteaza pe cel negru
- roagă bolnavul sa dea drumul la pumn, retrage acul din vena, pune tamponul de vata cu alcool,
roagă bolnavul sa tina compresiv 5 min fara a flecta braţul pe antebraţ
- notează datele pe vacutainer, complecteaza buletinul de analiza, trimite la laborator
Accidente: hematom, perforarea venei, lipotimie, ameţeli, paloare.
Recoltarea sângelui capilar:
- se aseptizează pulpa degetului cu alcool se aşteaptă evaporarea alcoolului se inteapa pulpa
degetului, lateral si perpendicular pe tegument
- se şterge prima picătura, se lasă sa se formeze alta picătura din care se recoltează cu pipeta
Potain sau cu lama
13
- se efectuează frotiu, se eticheteaza

Analiza VN Creste in Scade in
Hematocrit B: 40-50% cand se pierde multa apa din in anemii, in pierderea de
F: 36-45% corp prin transpiratie, prin febra, sange sau cand se consuma
prin varsaturi (deshidratare) multe lichide inainte de
precum si in boala care se recoltarea sangelui.
caracterizeaza prin cresterea Hematocritul, alaturi de
exagerata a numarului de numaratoarea globulelor rosii
globule rosii (poliglobulie). si de dozarea hemoglobinei,
ajuta la punerea unui
diagnostic mai precis de
anemie.
Hemoglobina B: 13-17
g/100 mL
F: 12-15
g/100 mL
VSH (VSE) 1H - boli infectioase - boli alergice
< 15 mm - boli inflamatorii (ex. - hepatita epidemica
tuberculoza activa, reumatism Cresteri fiziologice normale
poliarticular acut) - menstruatie
- septicemii - ultimele luni de sarcina
- leucoze - la copii.
- mielom
- boala Hodgkin - neoplasm al
ganglionilor limfatici
- nefroze
- boli de colagen
Timp de 1-4 minute
sângerare
(TS)
Timp de 6-10 minute hemofilie
coagulare ? afibrinogenie.
(TC)
Fibrinogen 200-400 stari reumatice infectii afectiuni hepatice grave
14
mg% pulmonare acute cancere (ficatul nu sintetizeaza)

pulmonare dupa interventii afibrinogenie congenitala -
chirurgicale boala foarte rara.
Timpul 1-2 minute
Howell
ASEMANAT
OR
TIMPULUI
DE
COAGULARE
Timpul Quick 10-18 hipo- si afibrinogenie
(timp de secunde - în prezenta anticoagulantelor
protrombina) circulante
TIMP DE - hipoprotrombinemie
COAGULARE - în prezenta antitrombinelor.
A PLASMEI
INR 1-2 Creste – timp de coagulare mai risc de accident vascular
mare in timpul si după trat cu cerebral prin formarea de
anticoagulante cheaguri de sange
HLG Leucocite boli infectioase microbiene LEUCOCITE
5.000-10.000 mai putin în febra tifoida si febra tifoida si febra
3
/mm febra paratifoida paratifoida
- dupa necroza tisulara - unele boli infectioase:
- infarct gripa, rujeola, rubeola,
- tumori hepatita acuta
- dupa interventii chirurgicale - boli ale organelor
- dupa hemoragii mari hematopoetice
- hemoliza - septicemii
- uremie crescuta - boala de iradiatie
- coma diabetica
- în timpul acceselor de guta
în leucemie (15.000-150.000)
Monocite - boli alergice
0-10% - leziuni infectioase (rujeola,
15
rubeola, sinuzite cronice)

- boli mieloproliferative cronice
- leucemie granulocitara cronica
Limfocite unele boli cronice: TBC, sifilis sub influenta hormonilor
25-40% - unele infectii virale glucocorticoizi
- unele infectii bacteriene (tuse - sindrom Cushing
convulsiva) - uremia crescuta
- leucemie limfatica cronica - boala Hodgking
- limfoame maligne
Granulocite infectii generale si locale - infectii bacteriene (febra
Neutrofile - tumori maligne tifoida sI febra paratifoida)
45-70% - leucemie granulocitara - infectii virale
cronica - infectii fungice sau
- intoxicatii parazitare
- intoxicatii medicamentoase
Granulocite o crestere >5% indica parazitoze stari de stres
Euzinofile - boli alergice - dupa un tratament cu
0-5% - leziuni maligne ale tesutului corticosteroizi
hematopoetic - în prima faza a infectiei
- leziuni dermatologice acute
distructive.
Granulocite boli alergice
Bazofile - leziuni infectioase (rujeola,
0-1% rubeola, sinuzite cronice)
- boli mieloproliferative cronice
- leucemie granulocitara cronica
Trombocite dupa hemoragii acute geneza deficitara sau liza
150.000- - dupa splenectocmie crescuta în splina cu
450.000/mm3 - dupa interventii chirurgicale distrugeri exagerate cu
- cancere viscerale factori infectiosi
- hiperadrenalism - soc anafilactic
- atrofie splenica - stari de defibrilare
intravasculara
- diferite leziuni medulare
16
- metastaze medulare
- anemie pernicioasa
hemolitica
- purpura trombocitopenica
(scaderi sub 50.000
trombocite /mm3)
7. RECOLTAREA ANALIZELOR BIOCHIMICE

Se recoltează sânge venos prin punctie venoasa clasica sau prin sistem vacutainer.
Pregătirea materialelor
- de protecţie - aleza, muşama
- sterile - manusi, ace cu carcasa bicolora, vacutainer roşu
- nesterile - garou, tampon de vata, alcool sanitar, tavita renala,
- psihica - informare si explicarea necesitaţii punctiei, consimţământ
- fizica - se recoltează dimineaţa pe nemancate (a jeune)
- poziţia este decubit dorsal cu mana in extensie, abductie si supinat daca starea generala a
bolnavului permite se poate recolta in poz sezar
Tehnica:
- asistenta se spală pe mâini cu apa si săpun, imbraca mânuşile
- verifica integritatea si valabilitatea acului
- se adaptează acul la holder
- alege locul punctiei. pune garoul, roagă bolnavul sa strângă pumnul, aseptizează
- punctioneaza vena si adaptează vacutainerul
- după ce se umple vacutainerul (5 ml sânge) da drumul la garou, roagă bolnavul sa dea drumul la
pumn
- scoate vacutainerul, retrage acul din vena
- pune tamponul de vata pe locul punctiei si roagă bolnavul sa tina compresiv 5 min fara sa flecteze
braţul pe antebraţ
- notează numele si sectia pe vacutainer, complecteaza buletinul de analiza si le trimite lalaborator
Accidente: - hematom, perforarea venei, lipotimie, ameţeli, paloare
17
Explorari Analiza VN Creste in Scade in

Pancreas Glicemie 70-110 mg/100 diabet zaharat hiperinsulinism
dl hipersecretie de hipertiroidism
adrenalina dupa doze mari de
tumori hipofizare insulina
sau suprarenale insuficienta hepatica
AVC
Amilaze <100 U/l Afec pancreatice, Pancreatite cr in
ulcer perforat, stadiul treminal, insf
colecistite acute, hepatica, hepatita
ciroze, ocluzii severa
infarct mezenteri,
arsuri
Renale Uree < 50 Mg% Afectiuni renale, insuficienta renala
hemoragii, varsaturi, degradare excesiva
diaree, arsuri, febra, de proteine tumori,
obstructii renale iradieri, aport
necroza hepatica (nu excesiv de proteine
se sintetizeaza uree) alimentare
Acid uric F: 2,6-6 Guta, leucemie, afectiuni hepatice
mg/100 mL boli de iradiatie,
B: 3,5-7 unele boli
mg/100 mL infectioase
Creatina si Creatina: Insuficienta renala functiuni hepatice

creatinina 0,2-0,6 mg/100 cronica, eclampsie, defectuase
mL diaree, versaturi
Creatinina: distrofie musculara,
0,6-1,2 mg/100 miastenia gravis
mL poliomielita
Ficat si cai Bilirubina Bilirubina icter (colorare în
biliare directa galben a pielii,
(conjugata): scleroticii (albul
0,1-0,2 % ochiului) si a
18
Bindirecta mucoaselor, din

(libera, cauza acumularii în
neconjugata): sânge a bilirubinei)
0.8%
Totala
(directa
indirecta):
1mg%
Electrofor Albunine 52-
eza 68%
globuline
TGO, < 38 U/L Crescuta : IMA,
GOT, AST Boli hepatic,
miocardita,
insuficienta cardiaca
congestiva,
embolism / infarct
pulmonar,
traumatisme,
pancreatita acuta,
boli musculatura
scheletica, arsuri,
anemie hemolitica,
medicamente
TGP, GPT, < 40 U/L Crescuta: Boli
ALT hepatice, pancreatita
acuta, Medicamente
insuficienta cardiaca
congestiva, boli ale
musculaturii
scheletice,
Mononucleoza
Infectioasa, soc,
IMA, miocardita.
19
Electroliti IONOGR Na 134- insuficienta deshidratare,

AMA 144mEq/l cardiaca, diaree, insuficienta renala
vărsaturi, transpiraţi cronica, insuficienta
cortico-suprarenala,
aport scăzut de Na
K 4,5- insuficienta cortico- vărsaturi, diaree,
5,5mEq/l suprarenala, insuf stenoza pilorica,
renala cr fistula digestiva
CI 94- deshidratare, aport insuf renala acuta si
107mEq/ salin crescut cronica, pierderi
digestive
Calciu 9-12 mg/100 hipervitaminoza D tetanii, insuficienta
mL hiperparatiroidism renala rahitism,
nefropatii cronice hipovita D
mielom multiplu
hipoparatiroidism,
dializa
Fier B: 90-160 Anemie perniciasa, anemii feriprive,
ľg/100 mL hepatite (se hemoragii
F: 80-130 degradeaza tratamente cu
ľg/100 mL hemoglobina) vitamina B12
când capacitatea de stari infectioase
a prelua Fe 2 în cronice
maduva este nefropatii cronice
depasita de poliartrita
capacitatea de reumatoida
producere prin procese neoplazice
degradarea
eritrocitelor,
CPK, CK 5 - 200 UI IMA, chirurgie
cardiaca, post
injectii IM,
traumatisme,
sindrom de strivire,
politraumatisme,
20
resuscitare cardio
pulmonara,
defibrilare,
electrocutare,
miozita,
rabdomioliza, AVC,
eforturi intense, soc.
Grasimi serice Colsterol < 200 mg% Risc CV
HDL > 40 mg% Risc Cv
LDL( risc < 130 mg% Risc Cv
cv)
Trigliceride < 150 mg%
LIPIDE 500 - 800 sdr nefrotic, diabet, hipertiroidie,
mg/% ciroza, mixedem, insuficienta hepatica
hiperlipemie, grava,
ateroscleroza subalimentatie.
steatoree
8. RECOLTAREA URINEI PENTRU UROCULTURĂ

Definiţie: Urina → este produsul de secreţie şi filtrare renală eliminat prin micţiune.
Scopul recoltărilor:
- Informare asupra stării funcţionale renale.
- Stabilirea diagnosticului clinic şi bacteriologic.
- Stabilirea tratamentului general.
Materiale necesare:
- Urinar. Recipiente pentru recoltare.
- Muşama, aleză – pentru protecţia patului. Material pentru toaletă genito-urinară.
- Pregătirea psihică:Se anunţă bolnavul şi se explică tehnica şi necesitatea ei.
- Pregătirea fizică:
- Se face toaleta locală. Să cere să nu urineze în timpul toaletei.
- Se cere bolnavului să urineze fără defecaţie. Să recolteze numai în recipientele oferite.
21
- Dacă recoltarea se face la pat se face protecţia patului cu muşama şi aleză, se aşează
bazinetul sub bolnav şi se dezbracă regiunea genitală. Se face toaleta şi se îndepărtează
bazinetul.
Recoltarea uroculturii: Urocultura este examenul bacteriologic din urină.
- Recoltarea se face în condiţii de asepsie perfectă – în recipient steril.
- Scop – depistarea germenilor – b. Koch, tific, colibacil etc.
- Metode de recoltare:
-Direct –
- se deschide recipientul pentru urocultura
- primul jet se arunca
- se recolteaza din mijlocul jetului urinar, fara ca acesta sa fie intrerupt circa 50 ml de urina.
- se inchide recipientul se trimite la laborator
- se noteaza in FO, se recolteaza 3 probe in 3 zile consecutive
- Prin sondaj vezical – direct din sonda urinara
Tehnica recoltării:
- Se recoltează urina de dimineaţă – când concentraţia de germeni este mai mare.
- Dacă recoltarea se face prin sondaj vezical → după executarea sondajului, se lasă să curgă
primele picături în tăviţa renală, apoi se recoltează urina în recipiente sterile.
Însămânţarea: se face imediat după recoltare. Obligatoriu → se face antibiogramă.
Observaţii:
- Nu se fac perfuzii înaintea recoltării.
- Pacientul nu va consuma cu 12 ore înainte lichide – pentru a nu dilua produsul. Nu va urina cu 6
ore înainte.
- Nu se recoltează din punga colectoare. Se poate recolta prin puncţia sondei la bolnavul cu sondă
permanentă.
Transportul produsului recoltat:
- Se transportă în maxim 1 oră de la recoltare sau se menţine 24 ore la frigider.
- Se notează examenul cerut şi diagnosticul prezumtiv.
Îngrijirea bolnavului după recoltare: Se face toaleta regiunii.
Interpretarea rezultatelor
- Normal – in urina exista flora microbiana nepatogena
- Patologic pot exista: - Bacterii, Virusi-virus herpetic, Fungi
Tratamentul inf. urinare: Igienico-dietetic.
Medicamentos conform ABG - antibiotice, antispastice, antitermice,
analgezice
22
9. RECOLTAREA URINII PENTRU PROBA ADDIS HAMBURGER

Se determina in urina proaspata, eliminarea cantitativa a elementelor figurate (hematii, bacterii,
cilindri), eliminate pe minut
- bolnavul ingera in ajun pe cat posibil alimente bogate in proteine fara lichide, dimineata in
timpul examenului bolnavul ramane nemancat;
- este rugat sa urineze (ora 5:00) aceasta urina se arunca;
- din acest moment bolnavul este rugat sa ramana in repaus absolut la pat, fara sa consume
alimente si lichide timp de 3 h;
- dupa 3 h se roaga pacientul sa urineze, se masoara volumul urinar care se scrie pe biletul de
trimitere la laborator si din el se iau 10 ml ptr a se trimite la laborator unde se
centrifugheaza si se determina numarul de elemente/min;
- interpretare: - normal prin urina se elimina
- 0-1000 de hematii/min
- 1000-2000 leucocite/min,
- 200-400 celule epiteliale
- valoare patologica:
- se considera eliminare mai mare de 100.000 elemente/min = piurie
- 10.000 hematii = hematurie
- 10.000 leucocite = inf urinara
GLICOZURIE: Reprezintă cantitatea de glucoza din urina. In mod normal glucoza este absenta in
urina. Când valoarea glucozei in sânge trece peste 180 mg/dl apare glicozuria. Nivelul glicozuriei
este rezultatul filtrării glomerulare si a reabsorbtiei tubulare a glucozei. Glicozuria apare la
diabetici sau după trat cu anumite medicamente. Se determina din urina pe 24 ore.
Pregătirea materialelor: recipient pentru recoltat de 2-3 1, curat, uscat recipient pentru laborator
de 100 ml aleza, muşama plosca, paravan
Pregătirea bolnavului: Psihica - informare, explicare Fizica - toaleta organelor genitale
Tehnica: - bolnavul urinează dimineaţa la ora 7, se arunca urina
- tot ce urinează din acel moment se colectează in recipientul mare
- pana a doua zi la ora 7, din recipient se recoltează 50 ml, se etichetează recipientul, se face
buletinul de analiza, se trimite la laborator
AMILAZURIE: Reprezintă valoarea amilazelor din urina.Se determina din urina pe 24 ore. Se
recoltează 50 ml din volumul total de urina la fel ca la glicozurie
Valori normale - 16 - 64 U W (unităţi Wohlgemuth)
- creste in: pancreatite acute, ulcer perforat in pancreas, colecisto-pancreatite acute, neoplasm de pancreas
- scade in: hepatite cronice, ciroze
23
10. RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Reprezintă recoltarea exudatului prezent pe peretele posterior al faringelui sau amigdalelor, rezultat
in urma unui proces inflamator.
Scop explorator:
- depistarea germenilor
- efectuarea antibiogramei
- depistarea purtătorilor sănătoşi
- de protecţie: masca si ochelari de protecţie
- sterile: spatula linguala, eprubeta speciala pentru exudat faringian prevăzută cu tampon steril
- nesterile: tavita renala
- psihica - informare, explicare, consimţământ
- fizica - recoltarea se face inainte de administrarea de antibiotice
- recoltarea se face dimineaţa pe nemancate
- nu se va spală pe dinţi
- nu se vor face instilatii nazale sau gargara
- poziţia pacientului este sezand
Tehnica:
- asistenta se spală pe mâini, se dezinfectează si isi pune masca si ochelarii de protecţie
- invita pacientul sa deschidă gura si inspectează faringele si amigdalele
- deschide eprubeta de exudat
- apasă limba cu spatula linguala (mana stg)
- cu mana dr şterge cu tamponul faringian depozitele sau falsele membrane de pe faringe,
amigdale, baza limbii
- nu atinge dinţii, nu şterge saliva
- introduce imediat tamponul in eprubeta
- etichetează, complecteaza buletinul de analiza, trimite la laborator (intre recoltare si cultura pe
mediu in laborator sa nu treacă mai mult de 5 - 6 ore)
- se reorganizează locul de munca, se notează in FO
Exudatul faringian identifica prezenta unor germeni microbieni prin insamantarea in laborator pe
medii de cultura sterile si ex microscopic.
In mod fiziologic pe faringe si amigdale exista flora microbiana polimorfa.
24
Patologic pot exista

- bacterii: STREPTOCOC β HEMOLITIC GRUP A - inf faringiene, scarlatina, RAA
STAILOCOC AURIU, NEISERIA MENINGITIDIS - meningita CORYNAEBACTERIAE
DIPHTERIAE - difterie BORDETELA PERTUSSIS - tuse convulsiva
- fungi: CANDIDA ALBICANS
- virusuri: ENTEROVIRUS
- virus EPSTETJV BARR HERPES virus
Când pe cultura apar germeni patogeni se efectuează ANTIBIOGRAMA, care reprezintă testarea
sensibilităţii microbului la diverse antibiotice uzuale. In dreptul fiecărui antibiotic apare indicaţia:
sensibil, intermediar, rezistent. Astfel medicul alege antibioticul cel mai eficace, la care microbul
este mai sensibil.
TRATAMENTUL
Obiective:
- deteminarea agentului patogen
- neutralizarea lui
- prevenirea si tratamentul complicaţiilor
a) trat igieno - dietetic: repaus de camera (evitarea aglomeraţiilor), igiena cavităţii bucale (apa de
gura, gargara cu sol dezinfectante orale), regim alimentar neacidulat, necondimentat, bogat in
lichide, in Candidoza se va evita laptele si produsele lactate, se va educa pacientul sa folosească
vesela proprie
b) trat medicamentos:
a) in infecţii bacteriene
- antibiotice (conform ABG): Penicilina, Ampicilii Oxacilina, Augmentin, Zinat, Amoxiclav,
Cefort, Ceftamil
- antitermice (Algocalmin, Aspirina, Paracetamol)
- antiinfiamatoare (Ketoprofen, Diclofenac, Ketonal)
- antiseptice orale (Decasept, Fenosept, Trachisan)
- badijonaj bucal sau faringian (albastru de metil)
b) in micoze
- antifungice (conform ABG) : Fluconazol, Diflucan, Stamicin, Metronidazol
- antitermice
- analgetice
- antiinfiamatoare
- badijonaj bucal sau faringian cu antimicotice
25
11. HIDRATAREA SI ALIMENTAREA ORGANISMULUI PRIN PERFUZIE

Perfuzia = intoducerea in organism pe cale intravenoasa, a unor soluţii izotone, hipertone, subst
medicamentoase, sau alimentare, cu ajutorul trusei de perfuzat.
Clasificarea Soluţiilor perfuzabile:
A. după indicaţie
1. soluţii de baza
- servesc pentru corectarea patului vascular
- suport pentru medicamente
- menţinere a unei linii venoase
- sunt: Glucoza 5% , NaCl 9 ‰, sol Ringer.
2. soluţii corectoare
- corectează o tulburare metabolica
- completeaza un deficit electrolitic
- sunt:
a. sol de electroliti: sol Ringer, sol Tham. sol Darow, sol Hartman, sol Krebs
b. sol tampon: sol bicarbonat de sodiu 1,4%, 8,4%
c. concentrate de electroliti: sodiu (Na 58‰), potasiu (K 74‰)
d. diuretice osmotice: Manitol 10% si 20%, Sorbitol 40%
3. soluţii pentru alimentaţie parenterala
a. carbohidrati: Glucoza 10%, 20%, Glucoza+Sorbitol
b. aminoacizi: Aminoplasmal, Aminomel, Aminosteril, Amino-Hepa
c. lipide: Lipofundin, Omegaven, Lipovenoes
B. după conţinut:
1.sunt sol cristaloide
- soluţii izotone (Glucoza 5%>. Na Cl 9‰, sol bicarbonat de sodiu 1,4%, sol Ringer = cea mai
izotona soluţie)
- soluţii hipertone (Glucoza 10 % si 20 %, Na 58‰, K 74‰)
2. sol coloidale
- solutii care conţin proteine plasmatice: Albumina 5%, 25%
- polimeri sintetici de glucoza: Dextran 70 (Macrodex), Dextran 40 (Rheomacrodex)
- pentru refacerea masei sanguine: Sânge integral, Plasma umana, Derivate de sânge (Masa
eritrocitara, Masa trombocitara)
- solutii care conţin lipide: Lipofundin, Omegaven
- preparate de aminoacizi: Aminosteril (hidrolizat de proteine), Aminofusin (aminoacizi puri)
26
Perfuzia poate fi:

- lenta, picătura cu picătura, continua - de la 10 pic/min pana la 60 pic/min
- pentru menţinerea unei linii venoase sau adm medicam o per mai lunga
- rapida, in jet, fara intrerupere - 25 ml - 50 ml / min (ex Manitol, Dextran)
- refacerea patului vascular, ridicarea TA
PERFUZIA
Scop: hidratarea si mineralizarea organismului, administrarea de medicamente
- depurativ - diluează si ajuta la eliminarea produsilor toxici
- alimentare parenterala (aport de proteine, lipide)
- introducerea de componente ale sângelui
- sterile: trusa de perfuzat, soluţia de perfuzat (la temperatura corpului), seringi, ace, branule
- nesterile: garou, tampoane de vata, alcool, romplast, tavita renala, atela, medicamente
- de protecţie: muşama, aleza
- psihica: informare, explicare, consimţământ
- fizica: - decubit dorsal in pat, poziţie comoda
- asistenta inspectează venele si decide la ce braţ va prinde perfuzia - se prefera
braţul stâng (ca bolnavul sa poată utiliza dreptul), se incepe cu venele periferice si se continua spre
plică cotului, se alege o vena dreapta, proeminenta, tegumentele din jur sa fie integre
Tehnica
- braţul ales va fi in extensie, aşezat pe muşama si aleza intr-o poziţie comoda
- asist inspectează valabilitatea si integritatea perfuzorului, soluţiei de perfuzat, si a
medicamentelor
- asist se spală pe mâini si se dezinfectează
- scoate capacul de protecţie al flaconului si dezinfectează cu tampon cu alcool
- desface trusa de perfuzat, introduce acul de filtru in flacon apoi introduce perfuzorul
- intoarce flaconul invers, face nivel de lichid in picurator si goleşte aerul din perfuzor apoi inchide
picuratorul introducem medicamentele in flacon aseaza flaconul in stativ pune garoul, roagă
bolnavul sa strângă pumnul, punctioneaza vena cu acul perfuzorului desface garoul, bolnavul
desface pumnul, asist da drumul la picurator si reglează ritmul perfuziei la 60 pic / min fixează acul
cu romplast
- schimbarea flaconului sau întreruperea perfuziei se face inainte de terminarea flaconului (pentru a
nu pătrunde aer pe vena)
27
- se inchide clema si se scoate acul din vena tinand apăsat tamponul cu alcool timp de 5 min
Accidente
- hiperhidratarea - supraîncărcarea sistemului circulator datorita introducerii prea rapide a unei
cantităţi mari de lichide duce la edem pulmonar acut: tuse, polipnee, HTA, expectoratie spumoasa
rozata - se reduce la minim ritmul perfuziei, se adm Furosemid, cardiotonice
- embolie gazoasa datorita pătrunderii aerului in vena - se goleşte aerul din perfuzor -
tromboembolie prin migrarea unui cheag in circulaţie - se folosesc dilutii de heparina pentru
prevenirea coagulării pe ac a sângelui
- flebita datorita nerespectarii regulilor de asepsie sau datorita perfuzarii unor soluţii iritante pentru
vena
- necroza datorita revărsării in tes celular subcutanat a unor sol hipertonice (Calciu Clorat)
- frisonul dat soluţiilor de perfuzat reci, sau perfuzare in ritm prea rapid
Incidente:
- perforarea venei si pătrunderea lichidului in ţesutul celular subcutanat - se intrerupe perfuzia si
se pun comprese cu apa rece
- coagularea sângelui pe ac- se scoate perfuzia si se schimba acul
- oprirea scurgerii perfuziei pentru ca vârful acului sta pe peretele venei - se schimba poziţia
acului
12. EFECTUAREA UNUI PANSAMENT

Pansamentul = reprezintă totalitatea mijloacelor şi metodelor care realizează protecţia unui ţesut
sau organ faţă de acţiunea agresivă a diverşilor agenţi, iar restrâns pansamentul chirurgical este
actul prin care se realizează şi se menţine asepsia unei plăgi, în scopul cicatrizării ei.
Scop: - prevenirea infecţiilor
- evitarea limitării funcţionale fizice si psihice (estetica, mobilitate)
- recuperarea funcţionala
Efectuarea unui bun pansament urmăreşte:
îngrijirile trebuie sa fie in condiţii de asepsie pansamentul sa asigure o buna absorbţie a
secreţiilor sa asigure protecţia plăgii de factori nocivi din mediu sa asigure repausul regiunii
lezate
Tipuri de pansament
1. pansament USCAT
2. pansament UMED
a. SIMPLU - comprese umede aplicate peste plaga, fixare cu fasa
b. PRISNIT - comprese umede cu ser fiziologic, alcool)
28
- strat impermeabil care menţine umiditatea cel puţin 24 ore

- nu se aplica pe plăgi supurate sau regiuni piloase (favorizează infecţia)
c. CU SUBST HIDROFILE - se schimba rar, favorizează epitelizarea
- pentru escare, plăgi suprainfectate, diabet
3. pansament COMPRESIV
- urmăreşte imobilizarea regiunii (entorse, hidrartroze, plăgi sângerânde, cura varicelor)
- favorizează hemostaza (fara a jena circulaţia de intoarcere venoasa) - strat gros de vata 5 -6
cm apoi se trage fasa strâns
- punerea in repaus a zonei (atele sau extensie)
4. pansament ABSORBANT are ca scop absorbţia secreţiilor
5. pansament GIPSAT OCLUZIV - 15-20 zile, pansarea plăgii, fasa gipsata, fereastra
sterile: comprese, manusi, sonda canelata, seringi si ace, foarfece de pansat, pense (anatomica,
chirurgicala, Pean drepte, pense porttampon), vata
nesterile: masuta de tratament, fesi, romplast, soluţii adezive, soluţii dezinfectante (alcool,
H2O2, betadina, sol Ringer, Polyiodine, ser fiziologic), colector pentru materiale patologice,
tavita renala
Pregătirea bolnavului: - psihica: explicare, informare, consimţământ
- fizica: - se aseaza bolnavul intr-o poziţie confortabila, astfel incat zona
de pansat sa fie accesibila - daca bolnavul acuza dureri se administreaza
un analgezic
Efectuarea pansamentului:
- se aduce masa de pansat in partea dreapta a patului
- asista se spală pe mâini, isi pune masca isi pune la indemana compresele sterile (desface punga
sau casoleta), soluţiile dezinfectante
- imbraca mânuşile
- foloseşte o pensa pentru a indeparta pansamentul vechi, daca a fost bandajat se taie fasa cu
foarfecă, daca este lipit de plaga ii umezeşte cu apa oxigenata, când se desface uşor ii arunca in
colectorul de produse patologice, pensa se lasă in sol dezinfectanta
- pentru pansarea unei plăgi aseptice - plaga se curata cu o pensa cu compresa sterila incepand
dinspre interior spre exterior (pentru a evita contaminarea plăgii),
- se dezinfectează turnând din recipient pe compresa (sol iodate sau alcool),
- se arunca compresa, cu o pensa se ia compresa sterila din casoleta, cu alta se dezinfecteaza
plaga
29
- se acoperă plaga cu 3-4 comprese (cu aceeaşi pensa se iau compresele din casoleta),
- se aseaza compresele desfăcute sau nu, cu fata fara franjuri pe plaga, ultima compresa se pune
invers, ele trebuie sa depăşească cu cel puţin 2 cm marginile plăgii, compresele pot fi alcoolizate
(se toarnă alcool peste ele)
- se fixează cu romplast, fasa, sau cu soluţie adeziva (Galifix, Mastisol)
pt pansarea unei plăgi septice
- plaga se curata cu compresa sterila dinspre exterior spre interior pentru a evita contaminarea
ţesuturilor din jur,
- se curata tegumentul din jurul plăgii cu o compresa, se dezinfectează cu alta compresa (sol iodate
sau alcool)
- se curata secreţiile din plaga cu sol Ringer, apa oxigenata, ser fiziologic,
- se usucă cu o compresa uscata; apa oxigenata are rol hemostatic, de îndepărtare a secreţiilor, a
corpilor străini, rol dezinfectant; la fiecare ştergere se foloseşte alta compresa se schimba mânuşile
- se adm local unguente, pulberi cicatrizante, dezinfectante pe baza de iod prin tamponare cu o
compresa sterila
- se acoperă plaga cu un strat mai gros de comprese,
- se pune eventual un strat de vata sterila se fixează cu romplast, sol adeziva sau fasa
se interzice: stoarcerea, sau apăsarea regiunii la plăgile traumatice se efectuează profilaxie
antitetanica cu ATPA sau ser antitetanic
13. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢII SUBCUTANATE

Definitie: Injectarea in ţesutul celular subcutanata substantelor medicamentoase .
Scop : - terapeutic (injectare de insulina, heparina)
- se intoduc numai subst izotone, sol cristaline, uşor resorbabile
Zone de electie :
- zone bogate in ţesut celular lax
- fata externa a braţului (reg deltoidiana, treimea medie a braţului)
- fata supero-externa a coapsei
- fata laterala a toracelui (subclavicular, zona omoplatului)
- peretele antero-lateral abdominal (flancuri, periombilical)
Locurile de injecţie se vor alterna pentru a preveni lipodistrofia, tegumentele sa fie integre, fara
leziuni dermatologice.
30
- sterile: seringi (preumplute de 1 cc, 2cc ), ace ( 25-30 mm, bizou lung, subţiri
- nesterile: tampoane de vata, alcool, tavita renala
- fizica: - pentru injecţia pe fata externa a braţului este poz sezand cu mana in sold
- in rest pozitia decubit dorsal
Tehnica:
- asist se spală pe mâini - dezinfectează locul injecţiei
- cu policele si indexul mâinii stângi se face un pliu cutanat
- cu mana dreapta se introduce acul in lungul pliului, in hipoderm, la o profunzime de 2-4 cm
(paralel cu planul osos)
- se verifica prin aspiraţie daca nu s-a pătruns intr-un vas sanguin se injectează substanţa lent se
retrage acul, se tamponează locul de injectare masând uşor
Incidente si accidente
- lezarea unei terminaţii nervoase dermice (durere vie) - se schimba poziţia acului
- lezarea unui vas (echimoza sau hematom la locul injectării, de obicei după inj cu Heparina)
- se aspira inainte de injectare
- ruperea acului - se extrage acul chirurgical, sub ecran radiologie
- abcese, flegmoane postinjectionale - datorita nerespectarii regulilor de asepsie, sau injectării de
medicamente iritante
Medicamente administrate subcutanat: Heparina, Insulina, Atropină, Calciparina, Fraxiparina,
clexane, ATPA, vaccinuri
14. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢII INTRAMUSCULARE

Definitie : Injectarea in ţesutul intramuscular, lipsiţi de trunchiuri mari de vase si nervi
Scop: - terapeutic
- efect mai rapid
- se injectează sol: - izotone, uleioase, coloidale, suspensii
Zone de electie:
- muşchi volumunosi, lipsiţi de trunchiuri mari de vase si nervi
- regiunea superoexterna a fesei
- regiunea deltoidiana
- fata antero-externa a coapsei, treimea medie
31
- sterile: seringi (in fct de cant de subst injectată), ace (lungi de 4-7 cm, bizou lung), solutii
medicamentoase
- nesterile: tampoane de vata, alcool, tavita renala
- fizica: decubit dorsal sau lateral, cu musculatura relaxata
Tehnica :
- asist se spală pe mâini
- dezinfectează locul injecţiei
- se introduce acul perpendicular pe tegument, ataşat la seringa sau detaşat se aspira pentru a vedea
daca acul nu se găseşte intr-un vas de sânge)
- se fixează seringa cu mana stânga, iar cu dreapta se introduce substanţa
- se retrage brusc acul, se pune tamponul, se masează circular
Accidente si Incidente
- lezarea nervului sciatic - durere vie, iradiere pe traiectul nervos de-a lungul piciorului pana la
paralizie = mers stepat
- ruperea acului - datorata contracţiei musculare puternice - se extrage chirurgical, sub ecran
radiologie
- lezarea unui vas de sânge - se schimba direcţia acului sau se scoate acul
- abces sau flegmon - dat nerespectarii regulilor de asepsie sau dat injectării superficiale
15. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢIE INTRAVENOASA

DEF : administrarea medicamentelor direct in circulaţia venoasa.
Scop:
- Terapeutic- injectarea de subst medicamentoase, pentru un efect mai rapid
- Explorator - injectarea de subst radioopace (explorări radiologice)
Se introduc subst izotone, hipertone,
Zone de electie:
- vene de pe fata dorsala a mâinii
- venele antebraţului venele de la plică cotului
- venele maleolare interne
- vene epicraniene (la copil)
32
- sterile: seringi, ace (30-50 cm, bizou scurt)
- nesterile: tampoane de vata, alcool, garou, tavita renala
- de protecţie: muşama si aleza
- fizica: poziţie decubit dorsal. cu braţul in extensie aşezat pe muşama si aleza
Tehnica :
- pregatirea seringii
- asist se spală pe mâini
- alege locul punctiei - se incepe de la vene periferice spre centru , tegumentul sa fie integru , vena
safie proeminenta si dreapta
- leagă garoul deasupra locului punctiei cu cel puţin 10 cm
- dezinfectează locul cu tampon cu alcool
- scoate aerul din seringa
- executa punctia = pătrunde cu acul prin tegument la 30°, intra in vena, apoi merge 1 -2 cm
paralel cu pereţii venei, aspira pentru a verifica poziţia in vena, daca vine sânge in ambou tine
seringa cu mana stânga si cu dreapta da drumul la garou
- cu mana dreapta injectează lent soluţia din seringa
- se verifica periodic: daca acul este in vena, locul punctiei, starea generala a bolnavului (facies,
respiraţie)
- la final se retrage brusc acul si se tine compresiv tamponul 5-10 min
Accidente si Incidente
- perforarea venei - tumefierea tesutului din jurul venei datorita pătrunderii solutie in tesutul
subcutanat - se retrag acul din vena, se tine compresiv 5-10 min, se pun comprese cu apa rece
- flebalgia - durere pe traiectul venei datorita injectării unor substante iritante sau injectării prea
rapide - injectează mai lent, se diluează corespunzător
- necroza - prin revărsarea in tesutul perivenos a unor subst hipertone (Ca Clorat) - instilatii cu
NaCl 9°‰
- hematom - prin perforarea venei - compresie pe locul punctiei 5-10 min si comprese cu apa rece
- valuri de căldura, senzaţie de uscăciune in faringe-injectarea prea rapida (Ca Gluconic) - se
opreste administrarea si după dispariţia fenomenelor se injectează mai lent
- ameţeli, lipotimie, colaps-se intrerupe punctia, se anunţa medicul, se supraveghează bolnavul
33
16. ADMINISTRAREA OXIGENULUI

Scop - combaterea hipoxiei (asigurarea oxigenării ţesuturilor)
Hipoxia este determinata de: Scăderea oxigenului alveolar .scăderea hemoglobinei tulburări in
sistemul circulator tulburări in difuziunea pulmonara.
Indicaţii:
- hipoxie secundara hipoventilatiei,
- tulburărilor de difuziune
- hipoxie secundara fluxului sanguin insuficient
- hipoventilatie
- debit cardiac scăzut
- soc cardiogen
- stop cardiac
- postoperator
- hipoxie de cauza anemica
Surse de oxigen: staţia centrala de oxigen a. spitalului, microstatii, butelii de oxigen
In saloane oxigenul trece prin barbotoare cu apa sterila unde este umidificat, si se poate regla
debitul de administrat. Apa sterila se schimba in fiecare zi.
Pregătirea materialelor: sterile: sonda de oxigen, ochelari de oxigen, masca, apa
Pregătirea bolnavului: psihica: informare, explicare
fizica : decubit dorsal, semisezand, sezand, pentru a uşura ventilaţia pulmonara
Tehnica se executa după permeabilizarea cailor respiratorii prin:
- extragerea corpilor străini
- aspirarea secreţiilor
- toaleta locala
Exista 4 moduri de administrare a oxigenului:
1. prin sonda de oxigen: se folosesc sonde nazale sterile, cu vârful rotunjit, cu un orificiu la
capătul proximal, de diverse grosimi in funcţie de caz se pot introduce pe nas sau pe gura, pe
traheostoma prin sonda de intubatie, sau prin balon Ruben
a. pe nas
- se măsoară distanta dintre nas si tragus, se marchează se umecteaza sonda cu apa sterila se
introduce pe nas pana la marcatie (atunci sonda este in faringe) se fixează cu romplast pe obraz
- se fixează debitul de oxigen intre 41-81/ min, la indicaţia medicului
- când sonda se menţine un timp mai indelungat se mobilizează de 2-3 ori pe zi sau se
schimba nara zilnic
34
b. pe gura - se poate introduce prin pipa Guedel (3-4 cm)

- direct in cavitatea bucala, pe limba, pacientul tine sonda intre buze (când fosele nazale
sunt obstruate cu mese nazale)
c. prin sonda de intubatie orotraheala (IOT) tinand cont ca sonda de oxigen sa nu obstrueze
orificiul sondei IOT
d. pe traheostoma - astfel ca sonda sa nu obstrueze tot orificiul canulei traheale
e. prin balon Ruben - cu prelungitor ataşat la sursa de oxigen, cu balonul ataşat la masca
2. ochelari de oxigen: sunt dispozitive de plastic care se ataşează pe capul pacientului, după urechi
5 iar in dreptul foselor nazale au doua sonde scurte (1 cm) care se introduc in nas se utilizează la
copii sau la pacienţii agitaţi
3. masca de oxigen:
- masca se fixează ermetic pe fata pacientului acoperind nasul si gura
- prezintă doua orificii pentru eliminarea bioxidului de carbon rezultat din expiraţie
- se fixează cu un elastic in jurul capului
- nu este suportata bine de copii si de persoanele claustrofobe
- poate produce leziuni ale tegumentelor fetei (menţinere indelungata)
- nu este indicata la cei cu arsuri ale fetei
4. cortul de oxigen: este un dispozitiv racordat la instalaţia de oxigen, prevăzut cu un sistem de
răcire a oxigenului, si o folie de material plastic care acoperă patul in întregime este utilizat in
pediatri are dezavantajul ca atmosfera din cort se supraîncălzeşte pentru ca pacientul inspira si
expira in acelaşi mediuoxigenul nu este umidificat ci trecut prin instalaţia de răcire copiii vor fi
supravegheaţi permanent pentru a nu disloca cortul
Supravegherea - asistenta va supraveghea coloraţia tegumentelor, respiraţia, pulsul
- apariţia eventualelor complicaţii
- presiunea si debitul oxigenului
Incidente si accidente
- răsturnarea barbotorului (lichidul din barbotor pătrunde in caile respiratorii ale bolnavului si
produce bronhopneumonie de aspiraţie, sau ii ineaca)
- pătrunderea oxigenului cu presiune mare in esofag sau stomac duce la distensie gastrica
- utilizarea prelungita a oxigenului poate duce la uscarea si iritarea mucoasei nazale
- după administrarea in concentraţii si la presiuni mari pot apare congestie si edem
alveolar/hemoragie intraalveolara, atelectazie pulmonara
Oxigenoterapia hiperbara
Este o metoda terapeutica care creste cantitatea de oxigen dizolvat in plasma.
Se indica in tratamentul gangrenei gazoase, tetanosului, intoxicaţiilor cu monoxid de carbon.
35
17. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PEROS

Administrarea pe cale bucala: Este calea naturala de administrare a medicamentelor ce se pot
resorbi la nivelul mucoasei bucale, gastrice sau intestinale.
Scop:
- efecte locale:
- favorizarea cicatrizării ulceraţiilor mucoasei digestive
- protejarea mucoasei gastrointestinale
- înlocuirea fermenţilor digestivi (când lipsesc)
- dezinfectarea tubului digestiv
- efecte generale:
- acţiunea asupra unor organe, sisteme si aparate
Contraindicaţii:
- medicamentul este inactivat de secreţiile gastrice este iritant pentru mucoasa gastrica nu se
resoarbe pe cale digestiva
- pacientul refuza medicamentul
- se impune o acţiune rapida a medic se impune evitarea circulaţiei portale
- absenta reflexului de deglutitie
Pregătirea materialelor: lingura, linguriţa, pipeta, sticla picuratoare, pahar gradat, cana apa,
ceai,lapte
- psihica: - informare, explicare a efectelor medic
- fizica: -poziţie sezand daca sterea bolnavului permite, sau poziţie decubit lateral
Forme de prezentare
- lichide: infuzii, decocturi, tincturi. extracte , uleiuri, emulsii, siropuri, mucilagi
- solide: pulberi, tablete, drajeuri, capsule operculate, granule
Administrare
Lichidele
- se măsoară cu cana, paharul gradat, lingura sau linguriţa, sau cu pipeta
- se administrează diluate in ceai sau apa sau ca atare si apoi se bea ceai sau apa
Solidele
- pulberile se dizolva in puţin lichid (in lingura)
- tabletele, capsulele, drajeurile, granulele se pun pe limba si se inghit cu apa
- medicamentele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale se pun sub limba (Nitroglicerina)
36
Alte intervenţii:
- la bolnavii inconştienţi sau cu tulburări de deglutitie medicamentele se introduc pe sonda gastrica
(pisate cu o cantitata suficienta de lichid) cu seringa
- asistenta se va spală pe mâini inainte de a administra medicamentele pe cala orala nu se vor
administra medicamentele împreuna cu cărbune medicinal - le reduce/anuleaza efectul
- se vor folosi pahare si linguri individuale la copiii sub 2 ani NU se administreaza tablete - acestea
se pisează in linguriţa, se dizolva cu puţin ceai si apoi se adm, la fel medic sub forma de pulbere se
dizolva cu ceai sau lapte
- daca copilul se inneaca sau aspira soluţia medicamentoasa se intoarce in decubit ventral, se
tapoteaza in reg toracica posterioara sau in reg cervicala; daca apare tuse productiva sau fenomene
de insuficienta respiratorie se aninta imediat medicul (posibila aspiraţie bronsica)
- la copil dozele sunt calculate de medic in fct de: medicament, vârsta, greutate
REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR
1. Respectarea medicamentelor prescrise - se confrunta FO
2. Identifica medicamentul prescris - după eticheta, forma de prezentare, culoare, inscripţie,
diametru, grosime
3. Verificarea calităţii medicamentului - verifica termenul de valabilitate, integritatea, culoarea,
claritatea soluţiilor, sedimentarea soluţiilor
4. Respectarea caii de administrare
5. Respectarea ritmului de administrare - pentru menţinerea unei concentraţii constante in
sânge
6. Respectarea dozei de medicament - doza unica sau doza pe 24 ore
7. Respectarea somnului fiziologic
8. Evitarea incompatibilitatilor medicamentoase
9. Administrarea imediata a medicamentelor deschise
10. Respectarea ordinii succesive de administrarte a medicamentelor:
Cale de adm: orala, parenterala, vaginala, rectala
11. Luarea medicamentelor in prezenta asistentei
12. Servirea bolnavului spitalizat cu doza unica de medicament
13. Educarea bolnavului privind : medicatia administrata, efectul, timpul de instalare a efectelor
medic , reacţii secundare
14. Prevenirea infecţiilor nosocomiale prin respectarea asepsiei
15. Raportarea imediata către medic a greşelilor de administrare
37
18. ADMINISTRAREA INSULINEI

Insulina : este singurul hormonul hipoglicemiant; este secretat de celulele beta ale insulelor
Langerhans sin pancreas.
Mod de obtinere:
- De tip uman ( biostintetice sau semisintetice)-HM
- De la animale (porcine, bovine)
- Inalt purificate (prin sinteza) de tip Monocomponent- MC
Dupa dimamica actiunii pot fii:
- Insuline rapide-insulina cristalina actrapid MC/HM-efect rapid
- Insuline intermediare-semilenta MC, Monotard MC/HM, Humulin HM actiune acepe la 45-120
minute si dureaza 12-24h
- Insuline lente- Ultralent Mc, Lente MC
Preparatele insulinice pot fii:
- Preparate hisrosolubile = insulins cristalina in solutie apoasa aspect clar)-Actaprid -
- Suspensie apoasa = contine derivati greu solubili de insulina, aspect lacescent, trebuie
omogenizate, inainte de utilizare
Farme de prezentare:
- Flacoane 5 ml-40u ins/ml ; sau 100u ins /ml
- Penuri 1,5sau 3 ml- 100u ins/ ml
Se pastreaza la frigider la 2-8 °C sau in camere la intuneri si temp< 25°C
Scopul tratamentului insulinic:
- Tratarea diabetului zaharat.
- Normalizarea nivelului glucidic în sânge.
Căile de administrare:
- Calea subcutanată.
- Calea intravenoasă.
Locul de elecţie pentru administrarea insulinei:
- Flancurile peretelui abdominal.
- Regiunea externă a braţului.
- Regiunea anterioară a coapselor.
- Regiunea fesieră.
- Regiunea supra şi subspinoasă.
- Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceiaşi schemă:
- Dimineaţa → flancurile abdominale.
- Seara → coapsă.
38
- Introducerea constantă în acelaşi loc, fără alternarea lui, suprasolicită regiunea respectivă,
tegumentele devin dure, se cicatrizează prin procese metabolice modificate negativ.
Reguli de administrare:
- Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.
- Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.
- Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.
- Dozele de insulină se măsoară în unităţi.
- Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină:
- Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină.
- Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină.
- Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv 100 unităţi de
insulină pe mililitru.
- Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.
- Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de insulină
folosit).
Tehnica:
- Se verifica valabilitatea flaconului, aspectul solutiei,si tipul insulinei
- Se spală şi se dezinfectează mâinile.
- Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat, cale de administrare.
- Se aspiră în seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie administrată.
- Se puncţionează dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
- Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina în seringă până se obţine doza
necesară.
- Se scoate aerul şi se schimbă acul.
- Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE ÎNCĂRCARE ÎN
SERINGĂ RECOMANDATĂ DE MEDIC.
- Se dezinfecteaza locul de electie fara alcool
- Se efectueaza injectia
Reacţii la insulină: Hipoglicemie → nivel scăzut de glucoza prin:
- Doză prea mare de insulină.
- Absenţa sau întârzierea meselor.
- Exerciţii fizice şi activitate în exces.
- Boală infecţioasă.Tulburări de tranzit.
- Schimbarea necesarului de insulină a pacientului.Boli endocrine.
- Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante.Consum de alcool.
39
Semnele hipoglicemiei:
- apar brusc,Transpiraţii, tulburări de somn.Ameţeală, Anxietate.Palpitaţii.
- Vedere neclară – în ceaţă. Tremurături.
- Vorbire neclară.Foame.
- Stare depresivă.Agitaţie, iritabilitate.
- Senzaţie de furnicături în mâini.Mişcări nesigure.Delir.Cefalee.
- Modificări comportamentale.
- Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane sau tablete de glucoză.
- Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.
Hiperglicemie şi acidoză diabetică:
- Prin doză insuficientă de insulină.
- Nivel crescut de glucoză în sânge.
- Aport alimentar mai bogat în glucide decât cel planificat.
- Febră.Infecţii.
- Hiperglicemia prelungită poate determina acidoză diabetică) ameţeală, facies roşu, sete, pierderea
cunoştinţei, inapetenţă, halenă acetonică, glicozurie, respiraţie Kussmaul, tahicardie, deces.
Lipodistrofia: Foarte rar, administrarea subcutanată a insulinei poate provoca lipoatrofie cu
depresiuni ale tegumentului şi ţesutului subcutanat, pierderea elasticităţii şi îngroşarea ţesuturilor.
Hiperglicemie Hipoglicemie
- Piele uscată. - Tegumente cu transpiraţii reci.
- Respiraţie Kussmaul. - Piele umedă.
- Halenă acetonică. - Hipertensiune.
- Pierderea lentă a cunoştinţei spre comă. - Respiraţie normală.
- Somnolenţă. - Pierderea stării de cunoştinţă.
- Inapetenţă. - Mişcări nesigure.
- Greţuri. - Ameţeală.
- Vărsături. - Foame.
Alergia la insulină:
- Alergia locală → roşeaţă, edem, prurit.
- Alergie generalizată → mai rară, dar mai gravă. Apar erupţii pe tot corpul, respiraţie zgomotoasă,
şuierătoare, hipotensiune, şoc anafilactic.
40
19. ADMINISTRAREA PREPARATELOR CORTIZONICE

Cortizonul = hormon secretat de stratul cortical al glandelor suprarenale.
Secreţia de cortizon este controlata de hipofiza prin hormonul ACTH (adrenocorticotrop hipofizar).
Cortizonul este un glucocorticoid fiziologic.
Cortizonul influenţează metabolismul apei, al sărurilor minerale (K, Na, CI), metabolismul
glucidic, lipidic si proteic.
Acţiune:
- antiinflamatorie - inhiba procesele inflamatorii, necrotice , proliferative
- antialergica
- antiedematoasa - scade edemul cerebral
Indicaţii:
- afecţiuni reumatice, astm bronsic, soc anafilactic, alergii, edem glotic, afectiuni inflamatorii,
boala Addison (hipofunctia corticosuprarenalei), edem cerebral (de cauza diversa: traumatisme
cerebrale, sdr vestibular), colaps, neoplazii.
Cortizonul NU vindeca ci împiedica efectele unui agent cauzal, deci are acţiune simptomatica,
paleativa
Reacţii secundare:
- crestera secreţiei gastrice de HCl
- retentie salina - retine apa in ţesuturi cu apariţia de edeme in cazul aportului de sare in timp -
tratamentului (creste Na) creste glicemia si necesarul de insulina la diabetici creste TA
- scade potasiul ( K ), calciul (Ca),
- scad proteinele
- scade rezistenta organismului la infecţii
Forme de prezentare : Cale de administrare
- tablete - Prednison 5 mg.............................................................. orala
- fiole - Hidrocortizon hernisuccinat de 25mg( fiola + solvent)
- Dexametazona 2ml,Celestone( Diprophos) 2ml,
- HidrocortizonAcetat îmi..................................................... parenterala- se, iv, im, ia
-- flacoane-Hidrocortizon hernisuccinat de lOOmg ..........................intrarahidian
flacon cu pulbere alba + solvent 2ml
- unguente - Fluocinolon ( pivalat de fiumetazona),............................ local pe tegumente si
mucoase
ung Hidrocortizon acetat, ung Hidrocortizon oftalmic
- flacoane inhalante — Beclomet .................................................... respiratorie prin aerosoli
41
Particularităţi:
Prednisonul se adm in doza unica, dimineaţa intre 6-8 (când secreţia corticosuprarenalei este
maxima), sau impartit in 3 doze /zi, după mese Se incepe cu doza maxima apoi se scade progresiv
pana la doza de întreţinere
Hidrocortizonul acetat se adm numai subcutanat sau intraarticular, după agitare prealabila
Hidrocortizon hernisuccinat - doza maxima / zi = 1 g
Intervenţii asistenta
- invata pacientul modul de administrare
- invata pacientul sa reducă consumul de sare, glucide si sa aibă aport de proteine, Ca, K, fosfor
- recoltează sânge pentru glicemie, ionograma
- asigura igiena tegumentelor si mucoaselor, a lenjeriei pentru prevenirea infecţiilor
- supravegherea si notează in FO: TA, greutate, raport ingesta excreta
- sesizează apariţia efectelor secundare: insomnie, euforie, dureri epigastrice, HTA, edeme, si
anunţa medicul
- tratamentul prelungit: scade rezistenta organismului la infecţii, creste catabolismul proteic,
duce la osteoporoza, da corticodependenta, da fenomene de hipocorticism (endogen si exogen=
sdr Cushing sau atrofie suprarenala
20. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR

Antibioticele = subst organice produse din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii) sau
obţinute prin sinteza sau semisinteza
Acţiune : - bacteriostatica - inhiba dezvoltarea germenilor
- bactericida - distrug germenii
- antimicotica - distrug miceliile (ciupercile)
Clasificarea antibioticelor: Germeni asupra cărora acţionează

1. Betalactamine
a.Peniciline+
- benzilpeniciline - Penicilina G - - streptococ
- fenoxipeniciline - Penicilina V
- peniciline antistafilococice – Oxacilina - stafilococ
- aminobenzilpeniciline - Ampicilina - streptococ, stafiloc
- carboxipeniciline - Carbenicilina, Timentin - bacii piocianic
42
b.Cefalosporine
- generaţia I - Cefalexin
- generaţia II - Zinat, Axetine
- generaţia III - Cefort, Ceftamil
- generaţia IV - Cefoxim
c.Carbapenemi - Meronem, Tienam - germeni cu rezistenta mare la alte AB
d.Monobactami
2.Aminoglicozide - germeni gram-, Kiebsiella, bac Coli
- generaţia I- Streptomicina, Kanamicina, Neomicina
- generaţia II - Gentamicina
- generaţia III - Amikacin
3.Tetracicline
-generaţia I - Tetraciclină, Oxitetraciclina
- generaţia II-Doxiciclina
4.Macrolide - Eritromicina, Claritromicina, Azitromicina
5.Chinolone - Acid Nalidixic, Norfloxacin, Ciprofloxacin - bac piocianic, Kiebsiella
6.Derivaţi Imidazolici - Metronidazol - germeni anaerobi
7.Cloramfenicolul - Cloramfenicol
8.Lincosamine - Lincomicina
9.Glicopeptide - Vancomicina
10. Polipeptide ciclice - Colistin, Polimixina B , Bacitracina - bac Coli
Clasificare in fct de acţiune: Clasificare după spectrul de activitate
Antibacteriene - spectru ingust-Penicilina, Streptomicina
Antivirale - spectru larg-tetracicline, Cloramfenicol
antifungice
tuberculostatice
antineoplazice
Se administrează după rezultatul la antibiograma.
Ritmul de administrare tine cont de :
- păstrarea constanta a concentraţiei AB in sânge
- viteza de inmultire a germenilor in organism timpul de eliminare a AB din sânge
Intervalul intre doua administrări trebuie sa fie mai mic decât timpul in care se păstrează
in sânge o concentraţi constanta de AB si de timpul necesar dezvoltării unei generaţii microbiene.
43
Forma de prezentare Cale de administrare Interval orar

tablete - Augmentin, Ospen, orala 4-6-8-12 h
capsule operculate-
orala 4-6-8-12 h
Ampicilina, Oxacilina
siropuri - Augmentin,
orala 4-6-8-12 h
Amoxicilina
unguente - ung cu local pe tegumente si
6-8 h
Kanamicina.Clotrimazol mucoase
ovule -Nistatin , Nizoral Seara dupa spalatura
vaginala
vaginala
pulbere - Baneocin,
local 2-3 /zi
Neobasept
spray - Bioparox local pe mucoasa nazala
Un puf la 4 h
sau bucala
fiole - Gentamicina, Amikacin
flacoane cu pulbere - Cefort,
Ceftamil
Parenteral: iv, im 6 - 8 - 12 - 24 h
flacoane cu soluţie
perfuzabila - Metronidazol,
Tienam
Testarea sensibilităţii
Înainte de administrarea oricărui AB se face testarea sensibilităţii Pentru cele administrate pe
cale parenterala prin injectarea intradermica a l/100 din soluţia antibiotica. Pentru cele
admninstrate peros se testează o cantitate minim; sublingual. Pentru cela administrate topic se
testează o cantitate minima pe o zona de tegument pe fata anterioara, a antebraţului. O alta
modalitate de testare este mucoasa conjunctivala.
Reacţii adverse Toxicitate
Unele AB, administrate prelungit, dau reacţii toxice in organism.
Streptomicina = ototoxica
Kanamicina = nefrotoxica
Eritromicina - hepatotoxica
Reacţii alergice
Erupţii tegumentare, soc anafilactic
44
Reacţii biologice
Apariţia rezistentei microbiene la antibiotice
Intervenţii
- asist recoltează produse biologice pentru ABG
- verifica termenul de valabilitate al medicamentului
- administrează AB după prescripţia medicului
- diluează AB in fct de calea de administrare si de prospect (Penicilina in 5 ml im, 20 ml iv)
- păstrează regulile de asepsie
-la copii calculează dilutia indicata de medic ; doza se calculează pe Kgcorp / zi si pe vârsta
- evita asocierea de antibiotice in aceeaşi seringa
- injectarea se face imediat după dizolvare
- observarea reactiilor adverse
21. ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR

Anticoagulantele = medicamente care impiedica coagularea sângelui, acţionând asupra factorilor
plasmatici ai coagulării.
Scop:
1.profilactic
- pentru profilaxia trombozelor venoase si a emboliei postoperatorii in intervenţiile pe abdomen,
bazin si membre inferioare
- in chirurgia vasculara
- in traumatisme mari de bazin si membre inferioare
2.curativ
- in tromboflebite
- in embolii
- in afecţiuni cardiace (insuficienta cardiaca congestiva)
- in IMA pentru a evita extinderea zonelor de necroza si pentru a preveni tromboza vaselor
coronariene
- in explorările funcţionale ale ap cardiovascular
Cai de administrare:
- calea subcutanata - prin injecţii in tes celular subcutanat si periombilical (Heparina, Calciparina,
Fraxiparina)
- calea intravenoasa – Heparina
- prin PEV (perfuzie) - Heparina in PEV cu ser fiziologic
- peros - Trombostop topic —
45
- pe suprafata tegumentelor - Hepathrombina. Variterp, Lioton

Forme de prezentare :
- HEPARINA - fiole de lml, conţin 5000 ui heparina, sau flacoane cu 5000 ui/m! are efect rapid, se
administrează la 2-3-4-6 ore impiedica acţiunea trombinei asupra fibrinogenului
- CALCIPARINA si FRAXIPARINA - seringi preumplute TROMBOSTOP - tablete, efect mai
lent, se administrează la 8 - 12 - 24 ore
- HEPATHROMBINA - unguent sau gel, se aplica pe tegumente de 3 - 4 ori pe zi prin masaj in
sensul circulaţiei venoase. In contuzii, hematoame, entorse.
Tratamentul se incepe cu Heparina si se continua cu Trombostop ajungând la o tableta pe zi ca
doza de Întreţinere.
Tratamentul cu anticoagulante are ca indicaţie deosebitacontrolul permanent al coagulogramei =
timp Quick, timp Howeîl, INR (International Normalized Ratio) sunt contraindicate injecţiile
intramusculare si intravenoase (datorita tendinţei de a face hematom după orice traumatism). In
cazul in care este necesar un tratament se prefera administrarea intravenoasa (iv sau PEV)
Accidente: epistaxis, gingivoragii, hemoptizii, hematemeza, hemoragii cerebrale, metroragii,
hematoame.
Intervenţii:
- asist recoltează INR, timp Quick, timp Howell
- supraveghează apariţia accidentelor hemoragice
- administrează medicatia
- aplica unguentul pe zone de teg fara iritaţii sau plăgi, cu ajutorul unei comprese sterile, masând
uşor pentru injectarea cu seringa preumpluta: se dezinfectează zona, se elimina bula de aer din
seringa, cu mana stânga se face pliul, cu dreapta se introduce acul perpendicular pe pliu, se menţine
pi iul in timpul injectării, se extrage acul, se da drumul la pliu, se aplica tamponul cu alcool.
22. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SONDA PERMANENTA

Sondajul vezical = introducerea unei sonde sau cateter prin uretra in vezica urinara realizând o
comunicre cu mediul extern. Sonda urinara permanenta se instalează la indicaţia medicului.
Menţinerea ei se face pe perioade scurte, medii si lungi.
Pe perioada scurta - in retentia acuta de urina - se menţine câteva ore
Pe perioada medie - in timpul si după unele intervenţii chirurgicale (histerectomie, adenon
de prostata)
- in cazul traumatismelor sau rupturilor de uretra, uretere, vezica urinara
monitorizarea debitului de urina
46
Pe perioada lunga - retentie cronica de urina stricturi uretrale

- paraplegii come, arşi
De protecţie: aleza, muşama, paravan
Sterile: sonda Foley, sau Nelaton, Tieman, ulei de parafina, pensa Pean, manusi, comprese,
seringi, ser fiziologic, subst dezinfectante (betadina, clorhexidina)
Nesterile: punga colectoare, tavita renala, romplast, manusi, materiale pentru toaleta organelor
genitale (apa săpun, prosop, plosca), recipient pentru deşeuri patologice
Psihica: informare, explicare, consimţământ
Fizica:
- decubit dorsal, poziţie ginecologica la femei, se izolează patul cu paravan
- bolnavul se descoperă in partea inferioara a corpului, se aseaza muşamaua si aleza, se aseaza
plosca sub regiunea genitala, se scoate perna de sub cap
- asistenta imbraca manusi de unica folosinţa si executa toaleta organelor genitale externe
- la femei: dinspre simfiza pubiana spre anus, se insista intre labii si la orificiul uretral
- la bărbaţi: se insista in dreptul glandului si orificiului uretral
- se strerge cu prosop, se retrage plosca, se scot mânuşile, se spală
Tehnica:
- se executa in condiţii de perfecta asepsie
- asistenta pregăteşte materialele la indemana, in dreapta patului
- racordează sonda la prelungitorul pungii de urinafmentinand sonda sterila), se lipeşte cu romplast,
se lasă prelungitorul sub piciorul bolnavului
- imbraca mânuşile sterile
la femei
- aseaza bolnava in poziţie ginecologica
- face dezinfectia reg genitale folosind fiecare compresa o data, apoi o arunca, se dezinf labiile
mari (2 compr), labiile mici (4 compr), orificiul uretral (de la clitoris la perineu, 6 compr), cu pensa
- lubrefiaza sonda cu ulei de parafina steril
- prinde sonda sterila cu mana dreapta , ca pe un creion, iar cu mana stânga desface labiile mari si
trage in sus spre simfiza pubiana. Se evidenţiază cu atenţie meatul urinar (sub clitoris si deasupra
vaginului), se introduce uşor sonda, apoi se urmăreşte pana incepe sa curgă urina pe prelungitor.
- se mai introduce 2 -3 cm ca sonda sa fie sigur in vezica urinara
- se umfla balonasul cu seringa cu ser fiziologic (cantitate marcata pe sonda) prin supapa sondei
- se retrage sonda pana opune rezistenta (atunci sonda se afla la orificiul vezical al uretrei).
47
la bărbaţi
- aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu picioarele uşor desfăcute
- face dezinfectia glandului, preputului si orificiului uretral cu comprese in pensa (cate o
compresa) dinspre meatul uretral spre corp
- lubrefiaza sonda pe toata lungimea (uretra la bărbaţi este mai lunga)
- se prinde penisul cu mana stânga, se decaloteaza si se executa o manevra de tracţiune pe
verticala (pentru ca sonda sa parcurgă mai uşor uretra prostatica), se evidenţiază meatul urinar. Cu
mana dreapta se introduce sonda, uşor, din aproape in aproape.
- când a apărut urina pe prelungitor, se mai introduce sonda 2-3 cm, se umfla balonasul
corespunzator notaţiei de pe sonda, se retrage sonda pana opune rezistenta, se recaloteaza penisul
pentru a preveni parafimoza
Accidente si incidente:
- sangerare prin golirea brusca a vezicii
- sangerare prin crearea unei cai false sau prin lezarea meatului uretral sau uretrei - apariţia de
sânge pe langa sonda impune oprirea imediata a sondajului si anunţare medicului
- infecţii urinare (nerespectarea asepsiei)
- scurgerea urinii pe langa sonda (sonda de calibru necorespunzator- se schimba)
- astuparea sondei cu cheaguri de sânge (se dezobstrueaza prin introd pe sonda de ser fiziologic)
Ingrijiri ulterioare:
- se inveleste bolnavul, se urmăreşte curgerea urinii si umplerea pungii colectoare
- punga colectoare va fi intotdeauna sub nivelul vezicii urinare (se evita refluxul urinii in vezica)
- daca globul vezical a fost voluminos, se întrerupe periodic scurgerea urinii (prin pensarea sondei)
astfel ca debitul sa nu fie mai mare de 200 ml / min prevenind astfel accidentele hemoragice ce
apar in cazul golirii brutale a vezicii urinare
- se va urmări ca tubul colector sa nu fie obstruat sau pensat
- se va goli punga colectoare când se umple, la 24 de ore se schimba punga colectoare,
- se face toaleta si dezinfectia reg genitale de 3-4 ori pe zi
- se face raportul ingesta-excreta
- se notează diureza orara si zilnica
- se urmăreşte ca sistemul de drenaj sa nu facă presiune asupra vezicii urinare (se fixează cu
romplast pe coapsa, sau de marginea patului, tubul colector)
- sonda se va schimba in cazul in care nu se poate dezobstrua, sau la 15 zile
- in acest timp se fac spălaturi vezicale cu substanţe dezinfectante: sol diluata de betadina, ser
fiziologic cu albastru de metil
48
- asistenta va urmări apariţia semnelor de infecţie urinara: febra, dureri lombare, urina tulbure,
hematurie, scurgeri de puroi pe langa meatul uretral- se anunţa medicul, se recolteaza urocultura
- recoltare de ex sumar de urina si uroculturi la intevale de o săptămâna
- la indicaţia medicului se incepe reeducarea vezicala - pensarea sondei timp de 3-4 ore
Educarea pacientului cu sonda vezicala permanenta la domiciliu
- este invatat de necesitatea păstrării masurilor de asepsie
- cum se goleşte punga colectoare
- cum arata urina in caz de infecţie urinara
- sa consume o cantitate suficienta de lichide
- sa calculeze raportul dintre ingerări si eliminări
- sa schimbe sonda la 15 zile, sa-si golească vezica la 3-4 ore pentru a evita distensia
23. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOSCOPIA GASTRICA

Radioscopia gastrica = examinarea radiologica, cu raze Roentgen, a stomacului după
administrarea unei substanţe de contrast pe cale orala.
Substanţe de contrast: - Sulfat de Bariu - pulbere alba, flacon de 150 g
- Gastrografin - soluţie incolora, flacon de1 00 ml
Scop:
- studierea morfologiei stomacului
- studierea funcţionalităţii stomacului
- stabilirea diagnosticului
Indicaţii:
- gastrite cronice, ulcer gastro-duodenal, tumori, după puseul acut de HDS (după 21 zile)
Contraindicaţii:
- casectici, adinamici, femei gravide in prima jumătate de sarcina, bolnavi in stare grava, in caz de
ileus (ocluzii), in fistule digestive (perforaţii), in puseul acut de HDS, peritonita acuta
- 1 fl de Sulfat de Bariu (Gastrografin), cana, lingura de lemn
- se prepara suspensia de Sulfat de Bariu astfel: se amesteca in cana 150 g de pulbere cu putina apa
calda, se amesteca formând o pasta, se adaugă 200-300 ml apa rece amestecând cu lingura de lemn
- un purgativ (Ulei de parafina)
49
Pregatirea bolnavului:
- psihica: educaţie sanitara, suport psihic, explicare, consimţământ
- fizica:
- cu 1-2 zile inainte se indica bolnavului un regim neflatulent, uşor de digerat
(supe, pâine prăjită, făinoase, unt, lactate)
- cu 2-3 zile inainte se va evita administrarea de purgative, medicamente pe baza de bismut, iod,
fier, calciu pe cale orala (impiedica vizibilitatea organelor deexaminat) NU se face sondaj gastric
inainte de examen (irita mucoasa si prod hipersecretiein seara dinaintea examinării se va face o
clisma evacuatoare
- in dimineaţa examenului bolnavul NU va manca, NU va bea, NU va fuma (fumatul creste secreţia
gastrica)
- la copii Bariul se administrează cu lingura, amestecat cu cacao sau lamaie
- la sugari se administrează amestecat cu lapte sau ceai in biberon
- dilutia la copii este - suspensie de bariu: apa 1:2
- cantitatea este: 100 ml - sugari; 100-150 ml - copil mic; 150-200 ml - copii mari
Tehnica:
- bolnavul este rugat sa se dezbrace in partea superioara a corpului
- este aşezat in spatele ecranului radiologie si este rugat de medic sa inghita suspensia (fie toata
cana,fie cate o gura la intervale de timp anunţate de medic)
- după terminarea examinării bolnavul este ajutat sa se imbrace si este condus la pat
este informat ca va avea scaun colorat in alb
Îngrijiri ulterioare:
- după 2 ore de laexamen bolnavul are voie sa mănânce
- i se administrează un purgativ (o lingura de ulei de parafina)
- este informat ca va avea scaunul colorat in alb
- daca medicul vrea sa vada si tranzitul intestinal, nu se administreaza purgativ si bolnavul este
readus in serviciul de radiologie dupa 2-8-12-24 h
50
24. ECHOGRAFIA - PREGĂTIREA BOLNAVULUI

Ecografia = metoda imagistica neinvaziva efectuata cu ajutorul ultrasunetelor prin intermediul
ecografului.
Ecograful
- are la baza principiul ecoului
- este format din : transductor, calculator, ecran (unele ecografe au posibilitatea de fotografiere sai
de inregistrare video)
- transductorul emite si recepţionează ultrasunete
- intre transductor si pielea bolnavului se face un cuplaj acustic cu ajutorul unui gel
- ultrasunetele traversează organe, medii lichide, dar sunt oprite de aer si oase (nu se examineaza
plămânii sau oasele).
- aceste ecouri sunt înregistrate de ecograf, procesate de calculator si transformate intr-o imagine
bidimensionala sau tridimensionala proiectata pe ecran.
Ecografia
- permite vizualizarea organelor interne, a mediilor lichide sau a fătului cu ajutorul ultrasunetelor
este folosita si in timpul unor intervenţii chirurgicale, pentru a executa punctii (ghidează acul la
paracenteza), pentru biopsii sau in scop explorator
- nu are efecte secundare
Ecografia poate fi: - bidimensionala Se poate executa : - extern - pe suprafaţa tegumentului
- tridimensionala - 3 D - intern (in cavităţi): vagin, rect, esofag,
- tridimensionala - 4 D vase de sânge
Fizica:
- inaintea unor ecografii este necesara ingerarea unei cantităţi de lichid pentru umplerea vezicii
urinare (pt vizualizarea vezicii si a uterului)
- alte ori se face pe nemancate sau după 2-3 zile de medicatie pentru reducerea gazelor intestinale
după zona de explorat pacientul sta in poziţie decubit dorsal, decubit lateral sau poziţie
ginecologica se va dezbracă in zona de examinat
- se va unge cu gel zona de tegument deasupra organelor de examinat, sau pentru sondele interne se
- acoperă sonda cu un prezervativ si apoi se unge cu lubrefiant steril
- medicul efectuează ecografia , observa ecranul si indica rezultatul
Ecografia abdominala (bidimensionala externa): reflecta imaginea unor organe sau structuri
abdominale poate evalua: aorta abdominala, ficatul, colecistul, caile biliare, splina, pancreasul,
rinichii, vezica urinara, uterul, ovarele, trompele uterine, prostata poate descoperi: anevrisme de
51
aorta, forma, densitatea si structura organelor, prezenta calculilor dilataţii sau blocări a unor canale
biliare, inflamaţii, tumori, chisturi, malformaţii
Ecografia endovaginala: se face cu vezica urinara golita depistează : tumori, malformaţii, infecţii,
sarcini ectopice, gemelare, anomalii placentare
Ecografia 3D = imaginea ecografica tridimensionala a structurilor examinate.
- imaginea are latime, lungime si inaltime
- arata imaginea statica a fătului in uter (fara mişcare)
- se face in scopul identificării unor anomalii congenitale ale fătului
Ecografia 4 D = imaginea ecografica tridimensionala in timp real a structurilor examinate,
imaginea are lungime, latime, inaltime si timp arata imaginea fătului in mişcare in uter in timpul
examinării
Ecografia Doppler = examen care utilizează ultrasunetele pentru a măsura viteza fluxului sanguin,
urinar sau oricărui alt fluid si ascultarea sunetului produs de acesta.
Imaginea si sunetele sunt proiectate pe un monitor si se pot imprima pe hârtie.
Ecografia Doppler permite vizualizarea inimii, vaselor, a circulaţiei sângelui in creier, in vasele
retiniene in afecţiuni vasculare, reumatice, tumorale sau trombotice ale membrelor.
25. ENDOSCOPIA
Endoscopia - metoda de examinare a organelor cavitare prin vizibilitate directa cu ajutorul
endoscopului.
GASTROSCOPIA = vizualizarea directa a mucoasei gastrice cu ajutorul gastrofibroscopului.
Scop:
- diagnostic: - diagonsticarea afectiunilor gastro-duodenale
- biopsie
- terapeutic: - electroexcizii (polipectomie)
- electrocoagulare (hemostaza)
- laserterapie
Psihica: informare, explicare, consimtamant, linistire
Fizica:
- se va recolta sange pentru HLG, coagulograma
- testarea sensibilitatii la Xilina
- in seara precedent se adm un sedative (Diazepam)
- tot seara se face o spalatura gastrica cu apa calduta, apoi nu mai mananca
- in dimineata examenului bolnavul nu bea, nu mananca, nu fumeaza
52
- cu 30 min inainte se adm Atropina, Scobutil, Diazepam

- pozitia este decubit lateral stang
- se face anestezia locala a orofaringelui si faringelui cu spray Xilocaina
- medicul efectueaza examinarea
Ingrijiri ulterioare:
- asistenta va supraveghea functiile vitale ale bolnavului
- va bea dupa 2 ore, apoi regim alimentar semisolid, fara alimente fierbinti
- la nevoie se repeta spalatura gastrica
Incidente si accidente:
- hemoragii
- disfagie
- infectii, febra
COLONOSCOPIA = examinarea colonului cu ajutorul colonoscopului endoscop flexibil cu
camera, lung e 1.50-1.80 m)
Cu ajutorul colonoscopului se poate vizualiza si o mica portiune din intestinal subtire.
Scop: - explorator: - diagnostic
- biopsie
- terapeutic: extirparea unor polipi sau tumori.
Psihica: informare, explicare, consimtamant.
Fizica:
- va fi educat sa nu ingere alimente rosii sau medicamente pe baza de fier
- va avea un regim alimentar hidric cu 2 zile inainte
- se face pregatirea colonului la indicatia medicului (clisme seara si dimineata administrare de
laxative) cu 2 zile inainte
- in seara dinaintea examenului se adm un sedativ
- in dimineata examenului bolnavul va fi a jeune, i se va administra: Scobutil, No-Spa, Diazepam
- examenul se face intr-o camera speciala
- pozitia bolnavului va fi decubit lateral stang, ghemuit
- hidratare
Incidente si accidente:
- dureri abdominale
- sangerari
- tahicardie
53
26. PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE

Definiţie:metoda curenta de examinare morfofunctionala a rinichilor si cailor urinare, utilizandu-se
sub iodate hidrosolubile administrate iv
Materialul necesar:
- Toate materialele necesare pentru o radiografie renală simplă.
- Substanţă de contrast – urografin 30,60 sau 75%.
- Antihistaminic, medicaţie de urgenţă, seringi şi ace pentru injecţii intravenoase.
- Cărbune medical.
- Ulei de ricin.
- Materiale necesare pentru clismă (irigator şi canulă).
Psihic:
- Se anunţă şi se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului.
- Se explică tehnica investigaţiei – examinarea.
- Se va cere bolnavului să consume un regim fără alimente care conţin celuloză pentru reuşita
examenului.
Regimul alimentar se indică cu 2-3 zile înaintea examenului când pacienta va consuma o dietă fără
alimente care conţin celuloză şi dau reziduuri multe (fructe, legume, zarzavaturi, paste făinoase,
pâine şi apă gazoasă).
- În ziua precedentă examenului pacienta va consuma un regim hidric (supe, limonadă, ceaiuri, apă
negazoasă; seara precedentă se va da pacientei o cană de ceai cu pâine prăjită.
- Înaintea examenului pacienta nu mănâncă şi nu consumă lichide.
Pregătirea medicamentoasă:
- Cu 2-3 zile înaintea examinării se administrează cărbune şi Triferment câte 2 tablete de 3 ori pe
zi.
- În seara precedentă zilei de radiografie se administrează 2 linguri de ulei de ricin.
Pregătirea fizică:
- Se efectuează clismă evacuatoare înaintea injectării substanţei de contrast.
- Se efectuează testarea sensibilităţii faţă de substanţa de contrast prin proba de toleranţă la iod.
- Se face testarea conjunctivală a substanţei iodate cu 30 minute înaintea examinării.
- Se comunică unele simptome ce pot să apară (ameţeli, greţuri sau dureri abdominale) şi care
dispar repede fără consecinţe. Dacă prezintă reacţie hiperalergică se întrerupe administrarea şi se
anunţă medicul.
Tehnica:
54
- Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie, va fi ajutat să se aşeze pe masa radiologică.

- Dacă toleranţa organismului este bună se administrează i.v. Substanţa de contrast:
- 20 ml Odiston 75% la adult sau Urografin
- 25 ml Odiston 60% la adult sau Urografin
- 5-15 ml soluţie 75% la copii în funcţie de vârstă.
- Se comunică pacientului unele simptoame ce pot să apară (anumite greţuri sau dureri abdominale
care dispar repede, fără consecinţe).
- La 8-10 minute de la efectuarea injecţiei edicul radiolog execută radiografia.
Îngrijirea pacientului după tehnică
- Pacientul va fi ajutat să se îmbrace, să se deplaseze la salon şi va fi aşezat comod în pat.
- Se notează examenul în foaia de observaţie.
Observaţii
- Injectarea substanţei de contrast se face pe masa radiologică, foarte încet, cu multă precauţie.
- Urografia este contraindicată în insuficienţa renal si hepaticaă stari alergice,TBC pulmonar,
anemii hemolitice
27. EFECTUAREA SONDAJULUI GASTRIC

Definitie: introducerea unui tub de cauciuc sau plastic prin faringe si esofag in stomac, pentru
evacuarea conţinutului gastric, urmat sau nu de spalatura gastrica. Sonda gastrica se poate
introduce prin nas sau prin gura.
Scop:
1.explorator
- recoltarea conţinutului gastric pentru chimismul gastric
- studierea funcţiei evacuatorii a stomacului
- determinarea prezentei bac Koch sau subst toxice
2.terapeutic
- golirea conţinutului stomacului urmat de spalatura (intoxicaţii, staza gastrica)
- aspiratie gastrica - inaintea intervenţiilor chirurgicale de urgenta sau pe stomac
- introducerea de substanţe medicamentoase
3.alimentar- alimentarea bolnavilor cu: tulburări de deglutitie,HDS, stricturi esofagiene. operaţi pe
tubul digestiv, sau cu negativism alimentar
De protecţie: aleza, muşama, sort de cauciuc,prosop
Sterile: sonde gastrice de diverse calibre, manusi. comprese, pensa hemostatica, seringi
20ml, 150ml
55
Recipient cu apa sterila (pt umectarea sondei). Sonde gastrice: Faucher, Levine, Einhorn
Nesterile: tavita renala, recipient gradat pentru lichidul de aspiraţie, romplast pentru fixarea
sondei, pahar cu apa aromata, tava pentru materiale, pentru spalatura: pâlnie si 5l de apa fiarta si
racita
Fizica:
- poziţie sezand pe scaun, semisezand in pat, se acoperă cu muşama si aleza
- se izolează cu paravan
- se scoate proteza eventual sufla nasul, nara cu nara, si este intrebat daca respira la fel pe ambele
fose nazale,
- se observa daca are deviaţie de sept se măsoară distanta de la nas la tragus, si de la nas la
apendicele xifoid
Tehnica:
- asistenta se spală pe mâini, imbraca mânuşile sterile umidifica sonda si măsoară distantele
- asistenta tine cu mana stânga capul bolnavului intre mana si toracele ei, cu mana dreapta
introduce sonda
prin gura
- se introduce sonda Faucher, pentru spalatura, se menţine timp scurt bolnavul este rugat sa
deschidă gura, sa respire adânc, apoi sa inghita in sec
- asist tine sonda ca pe un creion si o introduce in faringe, in timpul deglutitiei se impinge puţin
cate puţin când sonda ajunge la marcajul 45 sau la distanta marcata pe sonda (nas-tragus-apendice
xifoid) la arcada dentara, capătul este in stomac
prin nas:
- se introduce sonda Einhorn, se poate menţine mai mult timp
- se va introducepe nara mai larga, fara deviaţie de Sept
- se introduce sonda in vestibulul nazal pe direcţie orizontala, prin miscari de rotaţie.
Când sau introdus 15cm sonda a ajuns pe peretele posterior al faringelui si se simte un obstacol
la înaintare. Atunci I se cere bolnavului sa inghita in sec repetat pana sonda incepe sa Înainteze
prin faringe. Se impinge uşor sonda in timpul fiecărei deglutitii pana marcajul 45 a ajuns la arcada
dentara.
- daca bolnavul prezintă, in timpul introducerii sondei, senzaţie de greaţa sau vărsătura este rugat sa
inspire profund de câteva ori, apoi se continua introducerea sondei se mai introduce sonda 5-10 cm
se verifica daca sonda este in stomac astfel:
56
- se introduce o seringa de 20ml de aer pe sonda, in acel moment mana aşezata

in reg epigastrica palpează curentul de aer care formează bule in stomac
- se roagă bolnavul sa tuşească forţat
- se extrage cu seringa sucul gastric care incepe sa curgă liber pe sonda in recipientul de colectare
- daca bolnavul nu reuşeşte sa inghita sonda i se da sa bea câteva guri de apa, timp in care inghite si
sonda
- se fixează cu romplast sonda de obrazul bolnavului
- recipientul de colectare (punga colectoare) se aseaza sub nivelul bolnavului (lichidul de aspiraţie
curge liber)
- se poate extrage (la indicaţia medicului) conţinutul gastric cu seringi de 20-150 ml
- daca se suspicioneaza infundarea sondei se pot introduce cantităţi mici de aer sau ser fizi ologic
pentru permeabilizarea ei
- se măsoară exact cant de aspiraţie gastrica si se notează ca pierdere in bilanţul hidric
- uneori când ajunge la cardia sonda nu mai înaintează; aceasta senzaţie dispare in câteva secunde
când cardia se deschide
Asistenta supraveghează:
- daca secreţiile curg liber pe sonda aspectul, mirosul si cantitatea secreţiilor inregistreaza lichidele
introduse si extrase
- recoltează produse pentru laborator
- păstrarea corecta a poziţiei sondei ca punga colectoare sa nu exercite presiune pe sonda si deci pe
vestibulul nazal
Accidente si incidente:
- greturi si varsaturi - se inspira profund sau i se face anestezia faringelui cu cocaina 2%.
- aspirare prin regurgitare - pacientul sa stea in pozitie sezand cel putin 30 min
- accesele de stranut, rinita - se intrerupe introducerea 2-3 min , sau in caz de accese, anestezia
mucoasei nazale cu Xilocaina
- lezarea mucoasei faringiene sau nazale
- deviatie de sept - se introd pe nara mai larga sau se introd o sonda mai subtire
- nedepasirea curburilor anatomice - sonda se opreste pe peretele posterior al faringelui sau
atinge baza limbii, epiglota sau glota si se intoarce in cavitatea bucala sau nazala (in acest caz se
retrage sonda si se reintroduce)
- patrunderea sondei in caile respiratorii (trahee) - varful sondei nu intra in esofag ci in trahee,
declansand un puternic acces de tuse si fenomene de insuficienta respiratorie (cianoza)- se retrage
sonda rapid si se repeta introducerea cu inghitituri repetate
57
- alunecarea sondei sau obstructia ei - repozitionare si repermeabilizare prin insuflatie de aer cu

seringa.
- deshidratare - aport lichidian insuficient
- daca nu se penseaza sonda la extragere se pot produce pneumonii de aspiratie.
28. PREGĂTIREA PREOPERATORIE

Pregătirea fizică şi psihică a pacientului:
- Asistenta medicală are obligaţia să-l ajute pe bolnav să-şi exprime gândurile, grijile, teama.
- Îl ajută să-i insufle încredere în echipa operatorie.
- Asistenta îi explică ce se va întâmpla cu el în timpul transportului şi în sala de preanestezie, cum
va fi aşezat pe masa de operaţie, când va părăsi patul, când va primi vizite.
- Îl asigură ca va fi însoţit.
- Va răspunde cu amabilitate, profesionalism, siguranţă şi promptitudine pacientului
Pregătirea generală:
- Se observă şi se consemnează aspectul general al pacientului: înălţime, greutate, vârsta aparentă
şi reală, aspectul pielii, faciesul, starea psihică;
- Toate datele privind starea generală a pacientului şi evoluţia bolii se notează permanent în foaia
de observaţie şi în planul de îngrijire pentru a obţine un tablou clinic exact.
- Culegerea de date privind antecedentele pacientului:
- Familiale: dacă în familie au fost bolnavi cu neoplasme, diabet, HTA, cardiopatii,
tuberculoză.
- Chirurgicale: dacă a mai suferit intervenţii, dacă a avut evoluţia bună, dacă au fost
complicaţii.
- Patologice:
- Se vor nota bolile care au influenţă asupra anesteziei şi intervenţiei;
- Dacă a avut afecţiuni pulmonare,
- Dacă este fumător,
- Dacă a avut afecţiuni cardiace,
- Dacă suferă de epilepsie.
- Urmărirea şi măsurarea funcţiilor vitale şi vegetative,
- Examenul clinic pe aparate,
- Bilanţ paraclinic,
- Examene de laborator de rutină şi examene complete: coagulograma completă hemoleucogramă
completă, VSH, ionogramă, , probe de disproteinemie, proteinemie, transaminaze, examen de
urină, electrocardiograma, radiografie sau radioscopie pulmonară.
58
În ziua precedentă:
- Repaus, regim alimentar uşor digerabil, consum de lichide pentru: menţinerea TA, dezintoxicarea
şi mărirea diurezei, diminuarea setei postoperatorii şi diminuarea acidozei postoperatorii.
În seara zilei precedente:
- Pregătirea pielii se face prin baie generală
- Pregătirea tubului digestiv prin clismă evacuatoare şi alimentaţie lejeră: supe de legume, băuturi
dulci sau alcaline.
În ziua intervenţiei:
- Se face clismă cu 4 ore înaintea intervenţiei,
- Se îndepărtează bijuteriile,
- Se îndepărtează proteza dentară,
- Se badijonează cu un antiseptic regiunea rasă.
- Se îmbracă pacientul cu lenjerie curată,
- Se pregătesc documentele medicale: foaia de observaţie, rezultatele analizelor, radiografiile, care
vor însoţi pacientul.
Transportul:
- Pacientului în sala de operaţie se face însoţit de asistenta medicală care are obligaţia să predea
pacientul anestezistului, împreună cu toată documentaţia;
Îngrijiri în sala de operaţie:
- Se instalează şi se fixează pacientul pe masa de operaţie,
- Monitorizarea funcţiilor vitale,
- Obţinerea unui abord venos,
- Pregătirea câmpului operator,
- Badijonarea cu alcool pentru degresarea şi curăţirea pielii,
- Badijonarea cu tinctură de iod se face începând cu linia de incizie, de la centru către periferie şi se
termină cu zonele periferice.
- Se ajută la instalarea câmpului steril protector.
59
29. ÎNGRIJIREA STOMELOR

Stoma = greceşte; gura, gaura
STOMIE = crearea pe cale chirurgicala a unei deschideri artificiale, temporare sau permanente, ce
realizează o comunicare intre un organ cavitar si tegument.
TIPURI DE STOME
TRAHEOSTOMA = deschiderea traheei la tegument (la exterior)
Traheostomia = deschiderea chirurgicala a traheei, urmata de introducerea unei canule in scopul
asigurării respiraţiei pe aceasta cale.
Indicaţii: insuficienta respiratorie de tip obstructiv (neoplasm laringian, edem glotic, corpi străini)
Intervenţii:
- asistenta face toaleta cavităţii bucale si a foselor nazale
- asistenta aspira secreţiile pe canula si spală mandrenul
- supraveghează permeabilitatea canulei
- educa bolnavul sa respire pe canula
- educa bolnavul ca se poate exprima nonverbal, si oferă mijloace de avertizare sonora (clopotel
- supraveghează funcţiile vitale (R, P, temp, TA)
- schimba pansamentul la traheostoma, dezinfectează plaga si tegumentele din jur, aplica
pansament steril, fixează cu romplast, pe zonele de piele iritate aplica unguent cicatrizant si
antiinflamator
GASTROSTOMA = deschiderea stomacului la exteriorul abdomenului
Gastrostomia = introducerea pe cale chirurgicala a unei sonde (Petzer) in stomac , care va face
legătura intre stomac si peretele abdominal in scop alimentar, sonda este fixata la piele cu ata
chirurgicala , este menţinută astupata si se fixează pe torace
Indicaţii: când calea esofagiana nu poate fi folosita datorita unei stenoze esofagiene ( arsuri,
tumori, intoxicaţii cu subst caustice) sau a unei fistule traheale (alimentele pătrund in trahee).
Intervenţii:
- asistenta alimentează bolnavul cu alim lichide, semilichide la temperatura camerei, cu seringa de
200ml
- asistenta face toaleta marginilor gastrostomei cu substante dezinfectante, unguente antibiotice sau
antiinflamatoare si se aplica pansament steril. Daca pe langa gastrostoma se scurg alimente sau suc
gastric, toaleta se va face de mai multe ori pe zi, de cate ori se umezeşte pansamentul
- asist va îngriji tegumentele din jur prin protecţie cu unguente cicatrizante si antiinflamatoare
- va supraveghea funcţiile vitale si starea generala a bolnavului
- va urmări permeabilitatea sondei
60
ILEOSTOMA = deschiderea intestinului subţire la peretele abdominal

Ileostomia = deschiderea si fixarea chirurgicala a intest subţire la nivelul pielii peretelui
abdominal cu scopul eliminării conţinutului intestinal. De obicei pe flancul
dreapt.
COLOSTOMA = deschiderea intestinului gros la peretele abdominal.
Colostomia = deschiderea si fixarea colonului printr-o intervenţie chirurgicala la suprafaţa
peretelui abdominal, in scopul eliminării scaunului. Orificiul realizat se numeşte anus artificial
(anus contra naturii = ACN). In funcţie de sediul procesului tumoral colostoma se poate face pe
colonul ascendent, transvers sau descendent.
UROSTOMII
Nefrostomie = crearea operatorie a unei comunicări intre rinichi si piele printr-o sonda pentru
derivarea urinii spre exterior.
Ureterostomie = aducerea ureterului la piele (direct) printr-o stoma.
Cistostomie = aducerea vezicii urinare la piele printr-o stoma.
Uretrostomie = aducerea uretrei la pielea perineului printr-o stoma.
De protecţie: manusi, (masca), aleza, muşama, paravan
Sterile: manusi, canula traheala, banda pentru canula, comprese, pungi adezive speciale
pentru colostoma sau pentru urostoma, foarfece si pense, ser fiziologic, sonde de aspiraţie
Nesterile: masa sau tava pentru materiale, aparat cu centura (pt fixarea pungii), lighean cu apa
calda s i săpun neutru pentru toaleta (colostoma, ileostoma), recipient pentru produse patologice,
sol dezinfectante (sol betadina diluata, apa oxigenata), unguente cu cortizon, cicatrizante, crema
pentru îndepărtare; resturilor de adeziv (punga colectoare are un disc de adeziv care se prinde de
tegumentul din jurul stomei)
Fizica: - poziţie sezand pentru schimbarea pansamentului la traheostoma si la gastrostoma -
poziţie decubit dorsal pentru colostoma si urostoma
Intervenţii:
pentru traheostoma:
- asistenta se spală pe mâini, verifica aspiraţia la pat, isi pune masca, mânuşile de unica folosinţa
- aseaza bolnavul in poz sezand, langa aspiraţia de la perete si masa de materiale
- îndepărtează vechiul pansament si ii arunca in recipientul de prod patologice se schimba mânuşile
cu cele sterile
- dezinfectează marginile stomei si apoi tegumentele din jur (apa oxigenata, sol betadina)
61
- la indicaţie poate schimba canula sau numai banda din jurul gatului, in acest caz se extrage
canula, se dezinfectează in jurul stomei, se introduce o canula sterila cu o banda steri la,se aspira pe
canula
- se aplica unguent antiinflamator si cicatrizant
- aplica comprese sterile, fixează cu romplast - in primele zile asist aspira secreţiile de pe canula la
1 - 2 ore , sau de cate ori este nevoie, scoate mandrenul si ii curata de 3 - 4 ori pe zi, instileaza pe
canula Xilina si Vit A la 2 ore
pentru gastrostoma:
- asistenta se spală pe mâini, protejează patul cu aleza si muşama, aduce masa de materiale la pat
- aseaza bolnavul in poz sezand in pat
- imbraca mânuşile de protecţie si desface vechiul pansament, ii arunca in recipientul colector
- se schimba cu manusi sterile, dezinfectează in jurul gastrostomei (sol betadina, apa oxigenata
si sonda in apropierea tegumentului
- dezinfectează tegumentele din jur si aplica unguente anti inflamatoare si cicatrizante
- aplica pansament steril, fixează cu romplast
- in prima zi cantitatea de alimente introduse pe sonda este de ~ 500ml, apoi creste progresiv
- se începe cu ceai si supa strecurata in prima zi, apoi se introduc alim mai consistente
- după fiecare masa se introduc ~ 100ml ceai (pentru curăţarea sondei)
- asistenta va face toaleta cavităţii bucale, invata bolnavul sa facă gargara cu sol dezinfectante
- asistenta urmăreşte scaunul bolnavului, in caz de diaree anunţa medicul, adm Furazolidon si
lichide.
pentru urostoma:
- asistenta se spală pe mâini, pune aleza si muşamaua, aduce masa de materiale in dreapta patului la
urostomii pot fi adaptate sonde sterile care sunt racordate la pungi
- punga de urostomie se goleşte la 2 ore
- bolnavul este educat sa consume fructe si sucuri de fructe bogate in vit C pentru determinarea unu
Ph acid al urinii pentru scăderea frecventei infecţiilor urinare si diminuarea mirosului
- normal culoarea stomei este roz-rosie
- tegumentele din jurul stomei pot fi iritate; se spală cu apa călduţa si săpun neutru, se usucă cu
compresa sterila, se aplica unguent antiinflamator si cicatrizant
- se aplica punga colectoare
- bolnavul poate duce o viata normala : face sport, călătoreşte
- toaleta se face prin dus , se usucă cu compresa sterila stoma si teg din jur , se adaptează punga
pentru colostoma si ileostoma:
- in primele 2 zile asistenta pansează stoma ca pe orice plaga operatorie aseptica, in plus se aplica
62
topic ulei de parafina steril pe stoma

- asistenta face psihoterapie pacientului stomizat din primele ore, ii educa privind îngrijirea stomei
- in ziua a 3-a sau a 4-a medicul va deschide stoma, lasand sa se elimine primul scaun
- se protejează patul cu aleza si muşama, paravan
- se pun manusi de unica folosinţa
- se face toaleta tegumentelor din jurul stomei cu apa călduţa si săpun neutru
- se face toaleta stomei cu comprese sterile, se dezinfectează cu betadina, se aplica ulei de parafina
steril,
- se pune punga colectoare (culoarea stomei trebuie sa fie roz-rosie)
- in perioada postoperatorie imediata pacientul nu are controlul eliminărilor, in timp se poate
ajunge la controlul lor
- pacientul va fi educat sa aibă un regim alimentar bogat in proteine si hidrati de carbon, legume,
fructe, iaurt, brânza proaspăta, carne slaba si sa aibă orar fix pentru mese
- regimul va fi sărac in grăsimi si in celuloza, se vor evita alimente ca:oua, ciocolata, nuci,
ciuperci, spanac, fasole, varza care pot da miros neplăcut sau produc flatulenta; pentru a evita
aceasta se folosesc filtre si absorbante de miros
- pacientul cu colostoma poate duce o viata normala, foloseşte o imbracaminte puţin mai lejera
pentru a permite purtarea pungii, poate calatorii, poate munci, se poate spală (cu sau fara punga), se
poate distra si face sporturi
- important este suportul psihic pe care trebuie sa-1 aibă din partea familiei si a personalului de
îngrijire, sa stie sa se îngrijească singur, sa înţeleagă ca exista mulţi oameni purtători de stoma si
care duc o viata normala.
63
30. ALIMENTATIA ARTIFICIALA A PACIENTILOR

Definitie: reprezinta introducerea alimentelor in organismul pacientului prin mijloace artificial.Se
realizeaza prin urmatoerele procedee:
- sonda gastrica
- gastrostoma
- pe cale parenterala
- clisma
Scop :
- hranirea pacientilor incostienti
- cu tulburari de deglutitie
- cu intolerant sau hemoragii digestive
- operati pe tubul digestive si glandele anexe
- cu stricture esofagiene sau ale cardiei
- in satre grava
- negativism alimentar
Alimentarea prin sonda gastric:
Pregatire
a) material:
- de protective: aleza, prosoape
- sterile: sonda Einhon sau faucher, seringa de 5-10 cm, pensa hemostatica
- nesterile: palnie, tavita renala
b) pacient: - psihic; - fizic
Introducerea sondei:
- asistenta se spala pe maini cu apa si sapun
- imbraca sortul de cauciuc, isi pune manusile sterile
- umezeste sonda pt. a favoriza alunecarea prin faringe si esofag
- se aseaza in dreapta bolnavului si ii fixeaza capul bolnavului cu mana stanga, tinandu-l intre mana
si torace
- prinde cu mana dreapta extremitatea rotunjita a sondei ca pe un creion
- cere pacientului sa deshida larg gura, sa respire adanc si introduce pana la peretele posterior al
faringelui, cat mai aproape de radacina limbii, invitand bolnavul sa inghita
- prin deglutitie sonda patrunde in esofag si este impinsa foarte atent spre stomac (la marcajul 40-
50 cm la arcada dentara) (nas- apendicele xifoid)
- verifica prezenta sondei in stomac prin aspirarea continutului stomacal cu ajutorul seringii
- se fixeaza sonda
64
Alimentatia propriuzisa:
- in caz de staza gastric, se aspira continutul si se efectueaza spalatura gastric
- se ataseaza palnia la capatul sondei si se toarna lichidul alimentar 200-4000 ml pana la 500 ml,
incalzit la temperature corpului
- se introduce apoi 200-300 ml apa si o cantitate mica de aer pentru a goli sonda
- se inchide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor in faringe de und ear putea fi
aspirate, determinind pneumonie de aspiratie- complicatie rava
- se extrage sonda cu atentie
Alimentatia prin gastrostoma
Gastrostoma = deschiderea si fixarea operatorie a stomacului la pile in scopul alimentarii
printr- o sonda in cazul in care calea esofagiana este intrerupta
Indicatii: in cazul stricturilor esofagiene, dupa arsuri sau intoxicatii cu substante caustic,
cand alimentatia artificiala ia un character de durata si nu se poate utilize sonda gastric, alimentele
vor fi introduce in organism prin gastrostoma.In stoma, este fixate o sonda de cauciuc prin
intermediul careia alimentele sunt introduce cu ajutorul unei seringi sau a unei palnii
Interventiile asistentei:
- respectandu-se aceleasi principia, se introduce si aceleasi amensecuri alimentare ca in cazul
alimentatiei prin sonda gastric
- alimentele vor fiintroduse in doze fractionatela interval obisnuite, dupaorarul de alimentative al
pacientilor, incalzite la temperature corpului
- cantitatea introdusa nu va depasii 500 ml
- dupa introducerea alimentelor sonda se va inchide pentru a impedica refluxul acestora
- tegumentele din jurul stomei se pot irita sub actiune tubului gastric care se prelinge adesea pe
linga sonda, provocand uneori leziuni
- de aceea regiune din jurul fistulei se va pastra uscata, acoperita cu un unguent protector
antimicrobian, pansata steril cu pansament absorbant
- va supravegheaza fc vitale
- va urmarii permeabilitatea sondei
Alimentatia prin clisma:
- se poate asidura alimentatia pe o perioada scurta
- alimentatia se face prin clisma picatura cu picatura cu solutie Ringer, Glucoza 47% cu rol
hidratant
Alimentarea parenterala:
- se face cand introducerea alimentelor pe tubul digestiv nu este posibila
- se face cu substante care:
65
- au valoare caloric ridicata

- pot fi utilizate direct in tesuturi
- nu au proprietati antigenice
- nu au actiune iritanta sua necrozanta asupra tesuturilor
- pe cale i.v pot fi introduce solutii izo- sau hipertone (glucoza 10-20-33-40%, fructoza 20%,
solutii dextran)
- planul de alimentare se face dupa calcularea necesaruluide cal/24h si a ratiei de lichide in care pot
fi dizolvate principile nutritive
- nevoia de lichide este completata cu ser fiziologic sau sol.glucozata
- alimentatia parenterala se face ca si hidratarea, ritmul de administare difera dupa natura si
concentratia preparatului, starea pacientului, de la 50-500 ml/h
Problemele pacientului alimentat parenteral:
- scadere in greutate
- hipo si hiperglicemie
- foame
- uscaciunea mucoaselor
- flebita venei sau infiltrarea in tesut subcutanat
66

Tehnici Examen

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnici Examen

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Simona Vasile Tehnici examen absolvire SPS Sănătate și Temperanță 2019-2020

1. INGRIJIREA BOLNAVULUI IMOBILIZAT LA PAT

2. MĂSURAREA T° NOTAREA IN FO, INTERPRETAREA VALORILOR,

- creste treptat T° mediului ambiant

- Tampon cu alcool (pentru dezinfecţie membranei stetoscopului şi a olivelor.

TA MAXIMA (SISTOLICA) TA MINIMA (DIASTOLA)

4. MASURAREA R, NOTAREA IN FO, INTERPRETAREA VALORILOR, INTERVENTII

Frecventa Reprezinta numarul de respiratii pe minut

Hipercapnee = excesul de CO2 cronic in sangele arterial, cresterea determinand amplitudinea

5. MASURAREA P, NOTAREA IN FOAIE, INTERVENTII

Notarea pulsului in foaia de temperatura se face cu culoarea rosie

Variatii ale pulsului

6. RECOLTAREA ANALIZELOR HEMATOLOGICE

- se efectuează frotiu, se eticheteaza

mg% pulmonare acute cancere (ficatul nu sintetizeaza)

rubeola, sinuzite cronice)

7. RECOLTAREA ANALIZELOR BIOCHIMICE

Accidente: - hematom, perforarea venei, lipotimie, ameţeli, paloare

Explorari Analiza VN Creste in Scade in

Creatina si Creatina: Insuficienta renala functiuni hepatice

Bindirecta mucoaselor, din

Electroliti IONOGR Na 134- insuficienta deshidratare,

8. RECOLTAREA URINEI PENTRU UROCULTURĂ

9. RECOLTAREA URINII PENTRU PROBA ADDIS HAMBURGER

10. RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Patologic pot exista

11. HIDRATAREA SI ALIMENTAREA ORGANISMULUI PRIN PERFUZIE

Perfuzia poate fi:

12. EFECTUAREA UNUI PANSAMENT

- strat impermeabil care menţine umiditatea cel puţin 24 ore

13. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢII SUBCUTANATE

14. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢII INTRAMUSCULARE

15. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECŢIE INTRAVENOASA

16. ADMINISTRAREA OXIGENULUI

b. pe gura - se poate introduce prin pipa Guedel (3-4 cm)

17. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PEROS

18. ADMINISTRAREA INSULINEI

19. ADMINISTRAREA PREPARATELOR CORTIZONICE

20. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR

Clasificarea antibioticelor: Germeni asupra cărora acţionează

Forma de prezentare Cale de administrare Interval orar

21. ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR

- pe suprafata tegumentelor - Hepathrombina. Variterp, Lioton

22. ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SONDA PERMANENTA

Pe perioada lunga - retentie cronica de urina stricturi uretrale

23. PREGĂTIREA BOLNAVULUI PENTRU RADIOSCOPIA GASTRICA

24. ECHOGRAFIA - PREGĂTIREA BOLNAVULUI

- cu 30 min inainte se adm Atropina, Scobutil, Diazepam

26. PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE

- Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie, va fi ajutat să se aşeze pe masa radiologică.

27. EFECTUAREA SONDAJULUI GASTRIC

- se introduce o seringa de 20ml de aer pe sonda, in acel moment mana aşezata

- alunecarea sondei sau obstructia ei - repozitionare si repermeabilizare prin insuflatie de aer cu

28. PREGĂTIREA PREOPERATORIE

29. ÎNGRIJIREA STOMELOR

ILEOSTOMA = deschiderea intestinului subţire la peretele abdominal

topic ulei de parafina steril pe stoma

30. ALIMENTATIA ARTIFICIALA A PACIENTILOR

- au valoare caloric ridicata

S-ar putea să vă placă și