www.referat.

ro

Costachescu Lucian-Stefan, Rezident Stomatologie Generala, An I

DREPTUL DE A MURI IN DEMNITATE SI EUTANASIA

În timp ce eutanasia înseamnă suprimarea vieţii sau practica medicală care permite unor
bolnavi incurabili moartea într-un mod lipsit de suferinţă, intenţionat şi voluntar,
demnitatea morţii presupune îngrijiri medicale care să facă nedureroase şi confortabile
ultimele zile de viaţă. Întrucât în prezent nu sunt mijloace terapeutice care să înlăture
total durerea,mulţi suferinzi preferă să scurteze pe cât posibil perioada de suferinţă.
Termenul de eutanasie se utilizează şi în cazul nou-născuţilor cu afecţiuni sau
malformaţii congenitale grave, în legătură cu care se sugerează sistarea
alimentaţiei pentru a curma suferinţa bolnavului şi povara socială. Din punct de vedere
social este eutanasie şi lipsa acordării fondurilor
necesare pentru asistenţa medicală a bolnavilor cronici cu afecţiuni patologice care necesi
tă tratament medical îndelungat, costisitor până la sfârşitul vieţii.Eutanasia poate fi
clasificată după:mijloace utilizate si atitudinea bolnavului.

I. După mijloacele utilizate poate fi:

1. Eutanasia activă constă în acţiuni care au ca finalitate suprimarea vieţii dinmilă,

suprimare intenţionată care poate fi realizată de aparţinătorii sau apropiaţii unui bolnav în
mare suferinţă.În această categorie ar putea fi încadrat şi suicidul asistat. Bolnavul este
ajutat de medic sau de un membru al familiei, prin punerea la dispoziţie a mijloacelor de
oprire a vieţii (medicamente, arme, etc.).

2. Eutanasia pasivă reprezintă suprimarea unui tratament corespunzător  prelungirii
vieţii.Din punct de vedere etic, mulţi consideră ambele categorii ca inacceptabile,
însă,deşi rezultatul este acelaşi, eutanasia pasivă este de multe ori acceptată şi juridic şi
medical.În practica medicală, datoria de a menţine viaţa cu orice preţ intră în conflict cu
datoria de a alina durerea, care uneori nu poate fi realizată prin mijloace
curente.Eutanasia este acceptată în condiţiile stării de moarte cerebrală cu încetarea
ireversibilă a funcţiilor creierului şi EEG cu linie izoelectrică mai multe ore, în funcţie de
legislaţia ţării respective şi de posibilitatea donării de organe.

II. După atitudinea bolnavului, eutanasia poate fi:

1. Voluntară în condiţiile în care bolnavul are capacitatea de a aprecia consecinţele şi
solicită eutanasia.Solicitarea bolnavilor incurabili de a li se opri atât tratamentul
medicamentos(chiar şi cel de susţinere a vieţii), cât şi a hranei şi hidratării artificiale, este
o decizie personală, luată în momentul în care, conştienţi fiind, nu mai pot suporta
suferinţa.Ulterior, dacă decesul întârzie, aceştia solicită eutanasia.Asupra eutanasiei
voluntare există păreri contradictorii. În timp ce unii au ca argument principiul
autonomiei bolnavului, care îi dă dreptul să decidă asupra propriei morţi, alţii consideră
că nu se poate renunţa la viaţă şi că acordarea consimţământului asupra propriului deces
este asemănătoare suicidului.În plus, un contra argument al celor care nu acceptă
eutanasia voluntară este acela că, exprimarea dorinţei bolnavului de suprimare a vieţii
poate fi pusă la îndoială mai ales când este făcută în perioada exacerbării durerii sau într-
un moment de depresie maximă.Pentru medicul care a primit consimţământul şi
solicitarea de eutanasiere, situaţia este deosebit de delicată. Datoria medicului este de a
acţiona pentru apărarea vieţii şi nu cea de a o suprima, chiar dacă bolnavul şi-a exprimat
dorinţa în acest sens.Dar, refuzul medicului de a da curs solicitării bolnavului dornic de a
curma viaţa în condiţii insuportabile, înseamnă nerespectarea autonomiei morale a
acestuia, aspect cu care mulţi medici nu sunt de acord.Cei care sunt de acord cu
solicitarea bolnavilor de a fi eutanasiaţi recomandă totuşi ca aceasta să nu fie efectuată
imediat după primirea solicitării bolnavului, pentru a evita situaţia solicitării determinate
de un imbold de moment, ce poate fi urmat ulterior de o retractare a intenţiei.

2. Eutanasia involuntară este suprimarea vieţii fără consimţământul bolnavului, cu toate

că acesta are capacitate de a decide (uneori chiar existând şi afirmaţia bolnavului că nu
este de acord cu eutanasierea).Eutanasia involuntară are la bază principii utilitariste, care
încalcă principiulautonomiei bolnavului.

3. Eutanasia non-voluntară se referă la cazurile în care starea sănătăţii bolnavilor este atât

de gravă încât sunt incapabili de a-şi exprima dorinţa în sensul suprimării sau nu a
vieţii.În aceste situaţii, lipsa consimţământului dat de bolnav nu poate fi considerată o
încălcare a principiului autonomiei.Consimţământul pentru realizarea eutanasiei non-
voluntare trebuie solicitat rudelor apropiate.Cu rare excepţii, atât membrii familiei cât şi
restul societăţii consideră inutilă menţinerea artificială în viaţă a unor bolnavi
irecuperabili, întrucât se menţine o viaţă
fărăvaloare cu costuri imense, utile societăţii pentru alte acţiuni terapeutice care au progn
ostic favorabil.Tot despre eutanasie este vorba şi în cazul nou-născuţilor cu malformaţii
grave,netratabile, la care se suprimă alimentaţia din motive financiare. Costurile
menţinerii într-o viaţă vegetativă fiind mult prea mari şi inutile, se preferă alocarea lor
pentru tratarea unor bolnavi care după vindecare vor avea o viaţă productivă şi
activă.Decizia de întrerupere a tratamentului medical la copii, chiar dacă aceştia sunt
conştienţi, nu poate fi luată pe baza consimţământului lor, aceştia având o
incapacitate psihică de a percepe consecinţele acestei acţiuni datorită imaturităţii
psihice.Deşi părinţii au tendinţa de a refuza oprirea tratamentului de susţinere a
vieţii,orice opţiune a lor este legală dacă este corespunzătoare cu ce este mai bine pentru
copil.Există şi forme speciale de eutanasie, precum:-criptotanasia-
este o formă de eutanasie insesizabilă la care se face cu greu
diferenţa de o moarte naturală, produsă prin injectarea unei supradoze de medicament
(peste limita terapeutică);-distanasia este o moarte care se produce după folosirea în exces
a măsurilor de susţinere a vieţii, ce are ca efect prelungirea în mod nejustificat a
suferinţei;-cryotanasia reprezintă o metodă de eutanasiere voluntară activă, care se
realizează prin congelarea la minus 2000 grade C a unor bolnavi în stare de comă sau în
primele minute după apariţia stopului cardio-respirator, în speranţa ca noile descoperiri
ştiinţifice vor face posibilă în viitor reluarea funcţiilor vitale şi vindecarea bolii de care
suferea pacientul;-eutanasia economică, în prezent un subiect intens discutat şi chiar
acceptat de unii, reprezintă refuzul sau oprirea tratamentului de susţinere artificială a
funcţiilor vitale, din raţiuni economice.-
eutanasia eugenică constă în eutanasierea persoanelor cu handicap genetic netratabil sau a
bolnavilor cu afecţiuni patologice grave care îi transformă într-un balast social. Această
formă de eutanasiere este considerată, pe drept cuvânt, un genocid.

Demnitatea morţii

Dreptul de a muri este definit de mai multe principii:

I. Folosirea mijloacelor terapeutice

Dreptul de a muri (sau dreptul la moarte) nu trebuie să fie similar cu cel de a solicita sau
a-şi provoca moartea, dar decesul survenit după o lungă şi grea suferinţă afectează acest
drept.În momentul morţii sau anterior acesteia, este necesar să fie protejată demnitatea
umană a bolnavului prin evitarea unui tratament medical abuziv, ce are riscuri majore în
special în ceea ce priveşte calitatea vieţii în perioada supravieţuirii, asupra căruia bolnavu
l nu-şi poate da consimţământul.
Cand decesul este inevitabil, cu toate mijloacele terapeutice avute la dispoziţie,este
permisă întreruperea tratamentelor care ar provoca o prelungire a vieţii şi implicit a
suferinţei, fără a fi întreruptă îngrijirea curentă a bolnavului (alimentaţia şi hidratarea-
artificială sau nu), aspirarea secreţiile din căile respiratorii superioare,
toaleta escarelor,etc. considerate tratamente normale.În cazul unui bolnav în stadiul
terminal al cărui deces este inevitabil, alături de tratamentul normal sunt folosite
tratamentele simptomatice (paleative), care se adresează nu bolii de bază, care provoacă
suferinţa, ci simptomelor de boală, şi în primul rânddiminuării durerii.Dintre acestea
frecvent folosite sunt:-tratamente antialgice care reduc sau elimină senzaţia de durere;-
tratamentul infecţiilor secundare;-tratamente de reechilibrare hidro-electrolitică şi
nutriţională;-oncoterapia paleativă (chirurgicală, radioterapică şi chimioterapică);-
psihoterapia.Referitor la analgetice trebuie precizat că opiaceele folosite în boli
canceroase trebuie dozate proporţional cu intensitatea durerii, evitând ca doze prea mari
să constituie o adevărată eutanasie mascată.Dacă tratamentele sus-menţionate sunt
acceptate de marea majoritate a celor care au datoria de a acţiona pentru vindecarea bolii
şi prelungirea vieţii, nu acelaşi lucru se poate spune despre tratamentele care au drept
scop prelungirea vieţii cu orice preţ (în sensreal şi figurat-suferinţa bolnavului).În faza
unei come reversibile cu recuperare foarte probabilă, nici o măsură
terapeutică corespunzătoare nu trebuie exclusă; în schimb, în situaţia unei come
ireversibile când semnele clinice şi paraclinice constată moartea cerebrală iar EEG
repetat este cu linie izoelectrică, nu este obligatorie continuarea unui tratament
ineficace pentru bolnav şi costisitor pentru bugetul sanitar, creând speranţe iluzorii
aparţinătorilor şi prelungind o viaţă menţinută exclusiv artificial.

II. Informarea bolnavilor în faza terminală a bolii

 Se referă la bolnavii capabili de a înţelege situaţia reală în care se află.În acest sens
trebuie respectate anumite criterii etice şi anume:
1.atât membrii familiei cât şi cei care îi acordă asistenţă medicală pacientului în fază
terminală, trebuie să prezinte bolnavului situaţia reală, aspect care constituie o pregătire
pentru o moarte demnă;
2.informarea bolnavului grav bolnav sau aflat într-un stadiu terminal al bolii trebuiesă se
desfăşoare într-un mod deosebit, în cadrul unor relaţii interpersonale în care, pe lângă
comunicarea diagnosticului şi prognosticului bolii, să se includă discuţii cu bolnavul
privind solicitările acestuia; bolnavul să nu rămână singur, să nu aibă impresia că este
părăsit datorită sfârşitului care este iminent şi apropiat în timp.
3.decizia de informare a bolnavului asupra stării de sănătate trebuie să ţină cont de
capacitatea acestuia de a accepta adevărul. Pregătirea psihologică este deosebit de
importantă, în special în cazul bolnavilor de cancer la care adevărul trebuie făcut
cunoscut în mod gradat, pentru a se evita apariţia unei stări depresive greu de remis şi cu
posibile consecinţe negative asupra evoluţiei bolii.În plus, datorită unor evoluţii
imprevizibile în sens favorabil oferite de domeniul medical, nu este indicat a se spulbera
orice speranţă.
4.în directă legătură cu cele anterior consemnate, este obligatorie comunicarea adevărului
asupra bolii şi prognosticului acesteia, în special în situaţia în care bolnavul trebuie să ia
anumite decizii importante anterior decesului; de asemenea trebuie să se respecte dreptul
bolnavului de a se pregăti pentru o moarte demnă.În concluzie, din punct de vedere etic şi
deontologic, medicul are datoria de a trata corespunzător bolnavul dar şi aceea de a asista
muribundul până în clipa constatării decesului.

EUTANASIA SI LEGILE MORTII ASISTATE IN LUME

OLANDA

In aprilie 2002, Olanda a devenit prima tara care a legalizat eutanasia si moartea asistata.
Sunt impuse insa o serie de conditii bine stabilite: Pacientul trebuie sa fie intr-o suferinta
mare, boala incurabila, iar solicitarea trebuie facuta in deplina constientizare.

FRANTA

In Franta, aceasta practica este ilegala. Presedintele de la acea vreme, Francoise Holland,
a promis ca o sa aiba in vedere “dreptul de a muri cu demnitate”, dar a refuzat orice idee
de a legaliza aceasta.
In 2005 insa, legea Leonetti a introdus dreptul de a “fi lasat sa mori”. Pe baza unor
conditii stricte, doctorilor le era permis sa decida limitarea sau stoparea unui tratament
care nu este inefficient sau nu are alt beneficiu decat de a prelungi agonia.

STATELE UNITE

Doctorilor le este permis sa prescrie doze letale de medicamente pacientilor in stadia

terminale in 5 state. Cu toate acestea, eutanasia este ilegala.

GERMANIA SI ELVETIA

In tarile in care se vorbeste limba germana, termenul “eutanasie” este evitat in mod
general, din cauza asocierii sale cu perioada nazista. Legea insa face distinctie intre doi
termeni: “moartea asistata” si “moartea asistata activ”.
In Germania si Elvetia moartea asistata activ- medicul prescrie si ofera pacientului
medicamentul letal- este ilegala. Germania si Elvetia, insa permit moartea asistata, in
diferite circumstante. In Germania este legala, cat timp doza letala este luata fara ajutor.
Elevetia a creat chiar organizatii: Dignitas si Exit, care ofera servicii de moarte asistata
contra cost.

BELGIA

Belgia a devenit in 2002, a doua tara din lume care leglizeaza eutanasia. Moartea asistata
nu apare insa in legile din Belgia.