6.

Metoda vectorială în geometrie

6.1. Consideraţii teoretice

Pentru studiul geometriei euclidiene plane se folosesc mai multe

modele: sintetic, analitic, vectorial, complex. Fiecare dintre aceste modele se
dovedeşte a fi mai eficient într-un anumit tip de probleme, de aceea este util să
le cunoaştem pe toate şi să avem posibiltatea de a trece cu uşurinţă de la unul la
altul. Modelul vectorial se pretează la probleme în care apar drepte, segmente,
rapoarte, probleme care de multe ori se rezolvă mai simplu decât s-ar rezolva pe
cale sintetică. Planul euclidian definit axiometric (modelul sintetic) îl
considerăm cunoscut, elementele sale fiind puncte.
Modelul analitic îl obţinem alegând un sistem de coordonate în plan şi
considerând planul ca produsul cartezian a două drepte (ortogonale) :
π = R 2 = {( x, y ) \ x ∈ R, y ∈ R} .
Modelul vectorial îl obţinem alegând în planul π un punct fix, numit
r r
origine şi doi vectori necoliniari de bază, de exemplu i şi j reprezentaţi prin
două săgeţi (versorii directori ai axelor Ox şi O y ).
Fig. 6.1.

r r
Deci π = R 2 = {v = x ⋅ i + y ⋅ j \ x, y ∈ R}.
r
Orice punct M din planul π are în modelul analitic două coordonate M(x,y),
deci este unic determinat de două numere reale x ∈ R (abscisa) şi
y ∈ R (ordonata).
r r Acelaşi punct M are în modelul vectorial un vector de poziţie
rM = x ⋅ i + y ⋅ j , deci orice punct este unic determinat de vectorul său de
poziţie, care se reprezintă printr-o săgeată ce porneşte din originea O şi se
termină în M.

64
 Pentru o pereche de puncte (A,B) ∈ π × π , reprezentăm printr-o săgeată
ce porneşte din A şi se termină în B, segmentul orientat (A,B). Fiecărui segment
orientat (A,B) i se ataşează un vector AB ∈ R 2 , definit prin
AB = rB − rA .

Fig. 6.2.

Trei puncte A, B, C ∈ π sunt coliniare dacă vectorii AB şi AC sunt

coliniari, adică dacă există un număr real t astfel ca AC = t ⋅ AB
Mulţimea punctelor coliniare cu două puncte distincte A, B formează
dreapta AB.
Dintre ecuaţiile dreptei amintim:

a) D : r = r0 + t ⋅ v ; t ∈ R
Ecuaţia dreptei ce trece prin vârful vectorului r0 şi este paralelă cu vectorul
v ≠ 0.

b) D : r = (1 − t )rA + t ⋅ rB ; t ∈ R .
Ecuaţia dreptei ce trece prin A şi B.

În ecuaţia b) a dreptei, punctul M , al cărui vector de poziţie este

rM = (1 − t )rA + t ⋅ rB , cu t ∈ [0,1] se află pe segmentul [AB ] şi este determinat de
d ( A, M ) AM
raportul distanţelor t = = .
d ( A, B ) AB
În particular mijlocul C al segmentului [AB ] are vectorul de poziţie

65
rC =
1
2
(
rA + rB .)
Dacă ABC este un triunghi, atunci pentru orice punct M din plan, există
numerele reale α , β , γ unic determinate astfel ca:
rM = α ⋅ rA + β ⋅ rB + γ ⋅ rC , cu α + β + γ = 1 .
Dacă α , β , γ sunt pozitive, punctul M se află în interiorul triunghiului
ABC şi numerele α , β , γ reprezintă rapoarte de arii:
S S S
α = MBC = ; β = MCA ; γ = MAB .
S ABC S ABC S ABC
În particular pentru punctele importante din triunghi avem:

rG =
1
3
( )
rA + rB + rC (centrul de greutate);

a ⋅ rA + b ⋅ rB + c ⋅ rC
rI = (centrul cercului înscris);
a+b+c
tgA ⋅ rA + tgB ⋅ rB + tgC ⋅ rC
rH = (ortocentrul triunghiului);
tgA + tgB + tgC
sin 2 A ⋅ rA + sin 2 B ⋅ rB + sin 2C ⋅ rC
rO = (centrul cercului circumscris);
sin 2 A + sin 2 B + sin 2C
3
rE = rG + rH (centrul cercului lui Euler);
4

Bibliografie

(1) BRÂNZEI, D. :Bazele geometriei analitice plane, Editura Paralele 45,

Piteşti, 1999
(2) BESOIU, I., BESOIU, E. : Probleme de geometrie rezolvate cu vectori
pentru clasele a IX-a şi a X-a, Editura
STAR SOFT, Alba Iulia, 2000.

66
(3) BRÂNZEI, D., NECHITA,V., ŞERDEAN, V. : Dicţionar de geometrie
elementară, Editura Paralela 45, Piteşti,
2001.
(4) BIŞBOACĂ, N. : Teme complementare de geometrie, Editura Paralela
45, Piteşti, 1999.
(5) BRÂNZEI,D., ZANOSCHI, A. : Geometrie – probleme cu vectori, clasa
a IX-a, Editura Paralela 45, Piteşti, 1999.
(6) NECHILĂ, P. : Algebră vectorială şi geometrie analitică, Editura
Paralela 45, Piteşti, 2001.
(7) BRÂNZEI, D., ONOFRAŞ, E., ANIŢA, S., ISVORANU, GH. : Bazele
raţionamentului geometric, Editura
Academiei R.S.R., Bucureşti, 1983.
(8) DRANCA, C., VORNICESCU, FL., RADU, L., VORNICESCU, N. :
Probleme şi soluţii de geometrie
vectorială, analitică şi trigonometrie,
Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2002.
(9) SIMIONESCU, GH., D. : Noţiuni de algebră vectorială şi aplicaţii în
geometrie, Editura Tehnică, Bucureşti,
1982.
(10) CÎMPEAN, V., CÎMPEAN, V. : Vectori – geometrie, clasele IX – X,
Editura Milenium, Alba Iulia, 2003.
(11) PIMSNER, M., POPA, S. : Probleme de geometrie elementară, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
(12) NICOLESCU, L., BUMBĂCEA, AL., CATANĂ, A., HORJA, P.,
NICULESCU, GH., OPREA, N.N ZARA, C. : Metode de rezolvare a
problemelor de geometrie, Editura Universităţii din Bucureşti, 1998.

67
(13) ANDRICA, D., VARGA, Cs., VĂCĂREŢU, D. : Teme şi probleme alese
de geometrie, Editura Plus, Bucureşti, 2002.
(14) NICULA, V. : Geometrie plană (sintetică, vectorială, analitică) –
culegere de probleme, Editura Gil, Zalău, 2002.
(15) CSINTA, Th., MODAN, L. : Probleme de matematică date între 1998-
2002 la concursul de admitere în grupul „GEIPI” al şcolilor superioare
franceze de înalte studii inginereşti, vol. I, Editura Gil, Zalău, 2003.
(16) BRÂNZEI, D., ŞERDEAN, I., ŞERDEAN, V. : Olimpiadele balcanice de
matematică pentru juniori, Editura Plas, Bucureşti, 2003.

68