Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalităţi
Sudarea este operaţia tehnologică prin care se realizează o asamblare nedemontabilă a două piese
metalice cu acceaşi compoziţie sau cu compoziţii apropiate, utilizând încălzirea locală presiunea sau ambele
procedee, cu sau fără folosirea unui metal de adaos similar cu cel al pieselor asamblate.
Prin sudură se înţelege zona de îmbinare rezultată în urma sudării. Materialul de adaos depus prin
sudare se numeşte cordon de sudură.
Elementelor care trebuie să fie îmbinate prin sudură(de obicei profile sau table), li se prelucrează nişte
locaşuri numite rosturi, unde va fi aşezat cordonul de sudură.
Reprezentarea îmbinărilor sudate(conform SR EN 22553 : 1995 înlocuit prin SR EN ISO 2553:2015)
Reprezentarea sudurilor se poate face fie detaliat, fie simplificat, mai des uilizată în desenul tehnic
fiind reprezentarea simplificată.
Metoda reprezentării simplificate constă din reprezentarea convenţională a sudurii pe desen şi
notarea convenţională cu ajutorul următoarelor elemente:
- simboluri principale şi secundare;
- o linie de reper;
- o linie de referinţă;
- un număr de cote şi de indicaţii suplimentare.
Fiecare tip de asamblare sudată este notat printr-un simbol principal care indică forma sudurii de realizat. În
tabelul 1. sunt prezentate simbolurile principale ale câtorva tipuri de îmbinări(conform SR EN 22553 : 1995).
Simboluri principale pentru asamblări sudate (conform SR EN 22553 : 1995) Tabelul 1.
Nr.Crt. Denumirea îmbinării Reprezentarea detaliată Simbol
1. Îmbinare în I(cu margini drepte)
2. Îmbinare frontală în I
3. Îmbinare în I pe suport
4. Îmbinare în V
6. Îmbinare în V pe suport
7. Îmbinare în ½ V
8. Îmbinare în Y
9. Îmbinare în 1/2Y
10. Îmbinare în U
2. Sudură în V
si completată la
radacină
3. Sudură în V
din ambele părţi
(sudură în X)
4. Sudură în
jumătate V
din ambele părţi
(sudură în K)
5. Sudură în Y
din ambele părţi
6. Sudură în
jumătate Y
din ambele părţi
7. Sudură în U
din ambele părţi
8. Sudură în
jumătate U
din ambele părţi
9. Sudură în V
şi sudură în U
10. Sudură în
colţ şi sudură
în colţ
2. Sudură în X
convexă
3. Sudură în
colţ concavă
4. Sudură în V
cu suport la
radacină
detaşabil
5. Sudură în colţ
cu marginile
netezite prin
retopire
superficială
Fig. 2.
Fig. 3.
2. sub linia de referinţă, dacă suprafaţa exterioară a cusăturii se află pe partea opusă liniei de
reper(fig. 4, fig.5)
Fig. 4.
Fig. 5.
3. pe linia de referinţă, dacă cusătura se află in planul îmbinării(fig. 6.)
Fig. 25.
în cazul reprezentării simplificate:
locul cusăturii se reprezintă, atât în vedere cât şi în secţiune, cu o line continuă groasă, cu
excepţia cusăturilor în găuri, prin puncte şi în linie, care se reprezintă, în vedere şi în secţiune , prin axele
găurilor sau prin linie –punct subţire în cazul sudurii în linie;
liniile de reper şi de referinţă se trasează cu linie continuă subţire;
simbolurile cusăturii se trasează cu linie continuă, având înălţimea de circa 1,5 ori mai mare
decât dimensiunea nominală a scrierii, folosite pentru cotarea în desenul respectiv;
cotele pentru dimensiunile cusăturii se scriu cu aceeaşi dimensiune nominală a scrierii
utilizate pentru cotare în desenul respectiv;
cusăturile pe ambele părţi(bilaterale) se reprezintă şi se notează ca două suduri obişnuite(pe o parte).
Notarea cusăturilor se face pentru fiecare faţă separat