Nume student: Stroie ( Grosu ) Ionica

Specializare: TPPA

Grupă:4104

Dată:

A.Completati tabelul (A/F)

1. Compoziţia chimică a aceleiaşi specii bacteriene poate varia, în funcţie de sursele nutritive oferite de
mediul în care bacteria se dezvoltă.

2. Sărurile minerale asigură reglarea presiunii osmotice la nivelul membranei citoplasmatice;

3. Glucidele reprezintă 4 – 13 % din greutatea celulelor bacteriene uscate.

4. Cantitatea de lipide variază în funcție de specia , vârsta bacteriilor şi de compoziţia mediului de

cultură în care acestea se dezvoltă.

5. Echipamentul enzimatic al unei celule bacteriene reprezintă un important criteriu taxonomic.

6. Enzimele adaptative, apar ca urmare a unor mutațiu suferite de bacterii.

7. Acidul ribonucleic, constituie 10 – 20 % din greutatea uscată a celulei şi se găseşte în citoplasmă

sub 2 forme diferite: ARN mesager, ARN transportor.

Nr. crt. Adevărat/Fals

1 Adevărat
2 Fals
3 Fals
4 Adevărat
5 Adevărat
6 Fals
7 Fals
B. Organitele celulei bacteriene sunt reprezentate de cili şi pili.

1.Definiți cilii (flagelii) şi precizați rolul acestora:

Unele specii bacteriene prezintă organite specifice pentru deplasarea în mediile hidrice, numite cili, cu
originea în citoplasmă, imediat sub membrană. Acești cili sunt structuri filamentoase, flexibile, extrem
de subțiri 0.01-0.02μm cu o lungime variabilă. În afara rolului evident în locomoție, cilii au un rol în
pătrunderea și invadarea celulelor.

 Cilii sunt prelungiri protoplasmatice mobile (formațiuni citoplasmatice care ies în afara celulei)
în formă de fire subțiri. Se întâlnesc la bacterii (doar la cele mobile cum sunt bacilii, vibrionii și
spirilii), la infuzori, la alge sau/și la celule animale, care servesc de obicei la locomoție (efectuează
mișcări de tip tactism) și la transportul unor secreții în organism.
 În celulele eucariote, cilii sunt mai scurți și mai numeroși în comparație cu flagelii care sunt
mai lungi.
 Cilii sunt delimitați de o membrană simplă de natură lipido-proteică.
 Cilii eucariotelor au membrană și perechi de microtubuli aranjate astfel: doi microtubului se
află în centru, iar periferic se află nouă grupe a câte doi microtubului fiecare. Fiecare cil se ancorează
în celulă printr-un corpuscul bazal cu aceeași structură ca a centriolilor din care derivă. Mișcarea cililor
și flagelilor este controlată de un granul sau corpuscul bazal

2. Ȋn funcție de absența sau prezența cililor, numărul şi modul lor de distribuție pe suprafața celulei
bacteriene (Fig.), bacteriile pot fi:

Fig.1. – Distribuția cililoe pe suprafața celulei bacteriene

După forma celulei, bacteriile pot fi grupate în cinci mari categorii: 1. sferice; 2. cilindrice; 3.
spiralate sau elicoidale; 4. filamentoase; 5. pătrate.
3. Definiți pilii şi precizați care sunt rolurile îndeplinite de aceştia:

Pilii bacterieni
Sunt organite filamentoase, rigide, mai scurte si mai subtiri decat flagelii, vizibile la microscopul
electronic, fara a avea rol in mobilitatea bacteriei. Sunt dispuse pericelular atat la bacterii ciliate cat si
la cele neciliate, de la una la cateva sute per celula . Au fost evidentiate cu precadere la bacteriile
gram-negative desi unele bacterii gram-pozitive pot prezenta si ele fimbrii de adeziune. Sunt codificate
plasmidic, sunt caractere de tulpina si nu au valoare taxonomica.
Au originea la nivelul membranei citoplasmatice, sunt formate din pilina si pot fi clasificate astfel:
a) fimbrii comune 50-400/celula;
b) fimbrii de aderenta, 10-30/celula, prin care bacteriile adera la receptorii specifici de pe suprafata
membranelor mucoase declansand astfel procesul infectios;
c) pilii sexuali, 0-4/celula, sunt prezenti la unele bacterii tram-netative care au plasmide conjutative, au
structura tubulara si joaca rol in conjutarea bacteriana, una dintre modalitatile de transfer genetic.