FISA DE LECTURA

1.Titlul operei literare : Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

2.Autorul : Camil Petrescu

3.Opera face parte din volumul : Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
razboi

4.Editura : Adevarul

5.Anul aparitiei volumului : 1930

6.Date importante din viata si activitatea autorului :

Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 — d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg,
doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămâne în
literatura română în special ca inițiator al romanului modern.

7.Alte opere ale autorului :

Studii
• Teze si antiteze (1936)
• Modalitatea estetică a teatrului (1937)
• Doctrina substantei (1940)

Romane
• Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
• Patul lui Procust (1933)
• Un om între oameni (1953 - 1957, rămas neterminat)

Nuvele
• Turnul de fildes (1950)
• Moartea pescărusului (1950)
• Cei care plătesc cu viața (1950)

Poezie
• Versuri. Ideea. Ciclul mortii (1923)
• Un luminis pentru Kicsikem (1925)
• Transcedentalia (1931)

Dramaturgie
• Jocul ielelor (1918)
• Act venetian (1918-1946)
• Suflete tari (1921)

1
8.Genul literar : epic

9.Specia literara : roman

10.Opera e structurata in :

-2 parti cu temele:
1) iubirea
2) războiul
-fiecare parte are 6 capitole;
- romanul se încheie cu un epilog;

11.Opera e scrisa in : proza

12.Locul desfasurarii actiunii :

 Bucuresti
 Campulung
 Valea Prahovei

13. Timpul desfasurarii actiunii : primavara anului 1916

14. Naratorul : subiectiv

15. Personaje :

 Stefan Gheorghidiu – alter ego-ul autorului;

 Ela Gheorghidiu – sotia lui Stefan ;
 Nae Gheorghidiu – unul din cei 2 unchi ai lui Stefan ;
 Tache Gheorghidiu – unchiul bogat al lui Stefan ;
 Domnul Grigoriade – presupusul amant al Elei ;
 Vasile Lumanararu – un afacerist, prieten cu Nae ;
16. Rezumat:
Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul și comandantul discută
procesul unui soț achitat de omorârea unei soții vinovate de adulter. Aceștia sunt
întrerupți de sublocotenentul Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate și superficialitate
înainte de a părăsi camera furtunos.
Următoarele capitole îl introduc pe Ștefan Gheorghidiu, un student sărac la
filozofie, căsătorit cu o studentă la română și franceză, Ela. Inițial acesta se simte măgulit de
devotamentul ei. Situația se schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Prin
testament îi lasă acestuia o mare parte, din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său și-a restului
familiei, care-l dau în judecată și încep să-l calomnieze. Acesta intra in afaceri alaturi de unchiul
sau, dar apoi renunta.
Înapoi la viața de facultate, acesta câștigă admirația colegilor săi cu «Critica
rațiunii practice ». Venitul lor atrage atenția „lumii bune” și Ștefan impreuna cu soția lui renunță
la vechiul lor stil de viață. Ela devine tot mai interesată în lucruri pe care protagonistul le
consideră frivole. În timpul unei excursii, acesta este cuprins de certitudinea că Ela îl
preferă pe domnul G. în defavoarea lui. Acesta descifrează fiecare gest al ei ca o dovadă
de adulter și devine din ce în ce mai cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobești.
Urmeaza o scurtă perioadă de despărțire care duce la o scurtă perioadă de împăcare,
pe parcursul căreia Ela descoperă că e însărcinată și, în ciuda protestelor lui Stefan,
avortează copilul. Într-o zi, Gheorghidiu pleacă cu treabă la Azuga și la întoarcere găsește
casa goală. O caută disperat pe la cunoscuți și în cele din urmă renunță și o așteaptă
acasă, unde, la venirea acesteia a doua zi, se desparte de ea.
În zilele care urmează acesta încearcă fără succes să și-o scoată din cap, găsind
obsesia lui ridicolă. Ajunge să nu mai mănânce, și devine palid la fiecare amintire. Spre
dezgustul lui, i se pare că toți ceilalți îi pot intui suferința. Într-un moment de căutare
înfrigurată, acesta dă peste o scisoare din partea Anișoarei, în care aceasta o ruga pe Ela
să vină să-i țină de urât pe perioada celor două zile în care aceasta lipsise. Când Iorgu,
soțul Anișoarei confirmă cele scrise, acesta este năpădit de remușcări și capătă
permisie ca să o vadă la Câmpulung.
Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să-și
treacă o parte din avere pe numele ei. Convins de motivațiile ascunse ale acesteia, el o
părăsește și, fiind găsit de colonelul lui, pe drum, protagonistul părăsește orașul împreună
cu acesta. Pe drum află că domnul Grigoriade, presupusul amant al Elei, era și el în oraș,
și că altă femeie, căutând să fie cu el în absența soțului ei, lăsase acasă o scrisoare
asemănătoare cu cea găsită de el.
În ciuda așteptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când țara
intră în război.
Batalionul lui luptă la Măgura, unde acesta este aproape omorât de un soldat, din
neatenție. Pe măsură ce Ștefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta reflectă
la cât de străin se simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gândește că aceasta l-a
înșelat numai după ce a devenit bogat. La sfârșitul luptei, acesta scrie o scrisoare prin
care îi lasă suma de bani cerută la Câmpulung.
În zilele următoare prinde un grup de copii care furaseră din sat. Un țăran pârăște
două fete că ar fi spioane, dar nimeni nu știe ce să facă cu ele.
Rănit, este trimis la București, unde toată familia îl copleșește cu ceea ce el
consideră falsă afecțiune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acum ea vine
să-i aducă cele trebuincioase la spital. Acasă la soție, acesta observă detașat cât de puțin
îl afectează situatia și se desparte de ea, lăsându-i restul banilor și posesiunilor sale.
3
17. Moduri de expunere :

1) Naratiune :

„Într-un tablou străin, în golul minţii, văd chiar în clipa asta limpede şi departe de ai mei
pe nevastă-mea, pe amantul ei, dar n-am timp să mă opresc, să-l fixez, ca să
privesc[...]Deodată, din noaptea dinaintea noastră, unde e viaţă şi mişcare cu oameni, din
care noi nu vedem şi nici nu ştim nimic, ca o solie dintr-un gol, din bezna unei odăi
întunecate, s-aude o răpăială de focuri plesnite de armă.”

2) Dialog :

”-De ce atâta enervare?

I-am arătat, surâzând, pe nevastă-mea şi mi-a spus, glumind frumos şi cu emoţie, încât
nu mă puteam supăra:
-Ştii o vorbă, dacă nu o ştii, ţi-o spun eu:femeia înşală doar pe cel pe care-l iubeşte, pe
ceilalţi îi părăseşte pur şi simplu.”

3) Descrire :

”Scriu, lungit pe iarbă, acest întâi ordin de luptă al armatei române în Războiul cel
Mare, pe o carte poştală, cu colţurile răsucite, luată cu cine ştie ce gând, singurul petic de
hârtie pe care-l am.Mă gândesc cui să o trimit mai târziu şi mi se face un suflet gol cât lumea,
neaşteptat. Peisajul muntos are acum sectoare de umbre lungi crepusculare şi de soare
viu”

18. Caracterizarea personajului principal:

Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război"
este Ştefan Gheorghidiu, el identificându-se în totalitate cu autorul. Camil Petrescu, este
un personaj-narator, deoarece relatează la persoana I şi analizează cu luciditate toate
evenimentele şi stările interioare prin care trece acest intelectual dominat de
incertitudini.

1) Caracterizare directa prin:

a) Autocaracterizare:
Toate observaţiile din roman asupra personajului intră în sfera autocaracterizării,
deoarece întregul text este scris la persoana I, dintr-o singură perspectivă.

Gheorghidiu recunoaşte că este predispus spre introspecţie, spre construirea unor

ipoteze despre lucruri care îl preocupă, aşa încât starea sa specifică este “măcinarea
sufletească”, “foiala de şerpi”: “Nopţile mi le petreceam în lungi insomnii, uscate şi
mistuitoare”.

Se victimizează, transformând orice întâmplare minoră în dezastru sufletesc, fiindcă nu

suportă să fie contrariat: “ Pot transforma însă mici incidente în adevărate catastrofe, din
cauza unui singur moment contradictoriu”.

Este conştient de percepţia eronată a celorlalţi asupra caracterului său, intransigenţa

fiind cea care îl face insuportabil în ochii cunoscuţilor: “Aveam o reputaţie de imensă
răutate, dedusă din îndârjirea şi sarcasmul cu caremi apăram părerile, din intoleranţa
mea intelectuală ”, “...mă decretau lacom, egoist, lipsit de caracter”.
4
 Ca un “judecător de instrucţie maniac şi bolnav “, îşi analizează nefericirea şi
gelozia, dar, caracterizat de ipocrizie, nu are curajul să le recunoască: “ Niciodată n-am
avut prilejul să fiu până la capăt nefericit”, “Nu, n-am fost nicio secundă gelos , deşi am
suferit atâta din cauza iubirii.”

b) Caracterizare din perspectiva altor personale:

Vrând să-l determine să accepte moştenirea, Ela îl încurajează să se lupte până la
capăt cu rudele sale, indiferent ce anume presupune lupta şi să nu se lase înşelat de cei
care vor să profite de bunătatea lui.

Desigur, ea ar vrea să spună prostia :”Dar nu vezi că toţi vor să te înşele...

Pentru că eşti prea bun...” Când el îi spune de banuiala flirtului cu G.,ea îi reproşează
hipersensibilitatea : “Eşti de o sensibilitate imposibilă!” De asemenea, de faţă cu el, îl
caracterizează evidenţiind faptul că este intransigent şi nu acceptă compromisul în nicio
situaţie : “ Aşa e totdeauna... pune în toate o patimă.”

Deşi anonimă,o doamnă în vârstă are rolul unei cutii de rezonanţă. Nu de puţine
ori, ea îi spune lui Gheorghidiu: “ Atâta luciditate e insuportabilă, dezgustătoare”.Îl scoate
din rândul celorlalţi oameni prin tendinţa de a despica firul în patru, care se traduce nu
numai prin hipersensibilitate, dar şi prin

predispoziţia de a exagera, chiar şi în privinţa celui mai banal lucru: “ Dumneata

eşti dintre cei care fac mofturi interminabile şi la masă. Dintre aceia care totdeauna
descoperă firele de păr în mâncare. “

2) Caracterizare indirecta prin fapte, limbaj, conceptii:

Orgolios, personajul îşi poartă suferinţa ca pe o medalie. Limbajul îi este sfidător,

atunci când discută lucruri care îl privesc, cum ar fi cele din scena de la popotă, când îi
sancţionează drastic pe interlocutori : “Nu cunoaşteţi nimic din psihologia dragostei.
Folosiţi un material nediferenţiat. Discutaţi mai bine ceea ce vă pricepeţi”.

In concluzie, Stefan Gheorgidiu este un intelectual cu idealuri inalte, care transforma

orice incident intr-o drama.

19. Titlul operei (semnificatie) :

Titlul romanului este construit din doua sintagme nominale aflate in raport de
juxtapunere, exprimand cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist
:Dragostea si razboiul. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate
(dintre Stefa si Ela), partea a doua, construita sub forma jurnalului de campanie al lui
Gheoghidiu, urmareste experienta de pe front, in timpul Primului Razboi Mondial. Prima parte
este in intregime fictionala, in timp ce a doua valorifica jurnalul de campanie al autorului,
articole si documente din epoca, ceea ce confera autenticitate textului.

20. Vocabular : se observa folosirea neologismelor ;

5
21. Citat preferat :

« N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitive, ca aceea pe care o voi face,
de la care sa lipsesc, mai exact sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc. Ar avea fata
de mine, cei care au fost acolo, o superioritate, care mi se pare inacceptabila. Ar constitui
pentru mine o limitare. »

21. Opinii critice/referinte critice:

«Nu Ela se schimba (poate doar superficial, dandu-si arama pe fata, cum se spune,
abia dupa casatorie), ci felul in care o vede Stefan. In acest caz putem afirma ca singurele
evenimente veritabile nu sunt acelea obictive, ci acelea din constiinta lui Gheorghidiu.
Numai pe acestea le putem povesti fara riscul de a gresi.»
(Nicolae Manolescu)

«Daca istoria e interesata de marile batalii […], ramanul reflecta mai curand
aspectele neglijate si neglijabile ale razboiului : frigul, durerile de stomac, intamplarile comice
si absurde […], conteza mai mult pentru un romancier, sunt adica mai autentice, dacat planul
complet al bataliei.»
(Nicolae Manolescu)

22. Note de lectura :

1) Ceea ce impresioneza este :

Obsesia lui Stefan Ghiorghidiu cum ca ar fi fost inselat.

2) Surprinzator este momentul in care :

Stefan Ghiorgidiu ii lasa toata averea Elei.

3) Demn de admirat este momentul in care :

El se inroleaza in armata.

Balint Bianca - Andreea

Clasa a X - a A